Pilda “Grădina Sufletului”

Un creştin l-a intrebat pe duhovnicul său:

– Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie
să fac mai întâi, ce este cel mai important?
– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care
plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească?Aşa, fără să faci nimic,
or să iasă ele?
–  Nu, părinte, trebuie să le ud …
–  Dar dacă le uzi şi atât, vor creşte ele mari şi frumoase?
–  Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de
buruieni …
–  Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?
–  In nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu
vor creşte niciodată.
– Acum ai înteles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care
sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea,
cumpătarea, omenia … Noi, însă, trebuie să avem grijă de această grădină
din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul
omului se umple de frumuseţe.
Ce trebuie sa facem pentru toate acestea ? Sa avem grija ca buruienile
pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se
cuibareasca in noi, fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-l mai scoti. Si ce
mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului ? Sa o udam mereu cu apa
datatoare de viata, care este rugaciunea.
-Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare
a dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa
caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica ?!
-E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt importante.
Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te
va ajuta.
 - Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate din
sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care
Dumnezeu ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple de
fericire.
Sufletul nostru este asemenea unei gradine în care sînt semănate cele mai frumoase flori: Dragostea, Credință, Bunătatea,
Cumpătarea, Omenia. Noi însă trebuie să păstrăm florile acestea și să-i îndestulăm condițiile potrivite, fiindcă
grădina poate foarte ușor se preface într-un loc viran, unde totul epustiu și uscat și atunci va fi foarte greu se renaștem sufletul c
u o ploaie binecuvîntată. Cînd facemsau spunem ceva trebui întotdeaună să amintim despre un paradis micuț care se află
în sufletul nostru.Fiecare dată cînd spunem minciuni sau procedăm urît față de alții noi trebuie să recunoaștem că
îldestrugem. Ploaie acidă
a urei arde petale roșii ale dragostei. Viermul răutăcios al invidiei distrugerădăcini fragede ale omeniei. Frigul insuportabil a disp
erarii ucide florile gingașe ale Credinței. Furtunagroaznică a
mîniei rupe tulpinele moale ale Bunătății. Deaceea niciodată nu trebuie să admitemsentimentelor acele urîte să patrundă
în lumea frumoasă a sufletului și atunci cerul acolo totdeauna vafi senin, solul va fi fertil, dar florile frumoase: Dragostea,
Credință, Bunătatea, Cumpătarea, Omenia vorînflori veșnic. Atunci și lumea în care trăim, și care uneori poate fi crudă
și nu are dreptatea ne va păreamai luminoasă și interesantă.

Grupul 1
 Numiţi fiecare membru al grupului 3 lucruri de care aveţi nevoie pentru a
fi fericiţi.
 Faceţi totalurile menţionînd lucrul cel mai des solicitat.
Grupul 2
 Găsiţi care sunt funcţiile banilor în societate de la apariţia lor.
Grupul 3
 Selectaţi proverbe, citate despre bani, opere literare în care banii joacă un
rol important.
 Care este conotaţia banilor în toate aceste exemple? Pozitivă sau
negativă?
Grupul 1
 Situaţia 1: Aţi avut momente când v-aţi dorit un lucru foarte mult, dar
părinţii nu au avut bani pentru el? Acum îl mai doriţi? Dacă vi l-ar
cumpăra acum v-aţi simţi fericit.
 Grupul 2
 Situaţia 2Părinţii v-au cumpărat un lucru mult dorit, dar mama a rămas
fără cizme de iarnă. Ai observat? Te simţi fericit? Mai ai nevoie de acest
lucru?
 Grupul 3
 Situaţia 3: Daţi exemple din viaţă când părinţii satisfac dorinţele copiilor
în detrimentul sănătăţii lor sau prin lipsirea de unele lucruri importante în
casă.

Banii, aşa cum ii cunoastem astazi, au evoluat de-a lungul mai multor etape. Cea mai timpurie forma a
banilor a fost bunul-marfa, care a aparut ca raspuns la restrictiile impuse de troc. Oamenii au inceput sa
foloseasca o anume marfa, care se putea schimba usor cu altele, o marfa comercializata pe scara larga, cu
o cerere mare, putand indeplini rolul de bani.
Mai multe marfuri au servit drept bani in diferite perioade istorice. In unele societati agrare, vitele au fost
folosite ca bani. De asemenea, scoicile de mare au fost utilizate de cateva popoare din Oceanul Pacific,
dar cea mai larga raspandire a avut-o utilizarea metalelor pretioase. 
Metalele ca aurul sau argintul au avut calitatile necesare pentru a fi o forma adecvata de bani si anume au
putut fi transformate usor in monede. 
Dezvoltarea monedelor a constituit un progres remarcabil in evolutia banilor. Monedele au fost utilizate
pentru clasificarea sI standardizarea mijloacelor monetare in unitati convenabile, care nu mai trebuiau
cantarite pentru fiecare tranzactie. Acest lucru a simplificat mult procesul de schimb, astfel incat
tranzactiile s-au realizat datorita valorii metalului pretios pe care il contineau. Cand monedele au fost
batute si garantate de stat, acceptabilitatea lor s-a extins rapid. Denumite servicii financiare, acestea erau
furnizate de aurari cu secole in urma. Acestia ofereau clientilor incaperi sigure pentru depozitarea
obiectelor de valoare, a bijuteriilor si a monedelor din aur sau argint.
La inceput, chitantele erau eliberate in numele depozitarului, dar - in timp -; acestea au inceput sa fie
platibile celui care le detinea. Acesta a fost inceputul unui lung proces istoric care a condus, in final, la
aparitia bancnotelor. Clientii au gasit aceste chitante foarte utile, putand sa le utilizeze ca mijloc de plata,
fara a fi nevoie sa fie returnate la emitent. Chitantele nu aveau o valoare a lor intrinseca, dar erau un
simbol al metalului pretios detinut de aurar in custodie. Chitantele aurarilor prefigurau viitoarele
bancnote.
Pe masura ce lumea s-a obisnuit cu acest sistem, a devenit posibil pentru acesti primi bancheri sa emita
mai multe bancnote decat valoarea metalelor pretioase pe care le detineau efectiv. 
Astfel, treptat, au aparut primele banci care au inceput sa acorde imprumuturi pentru care percepeau
dobanda. Odata cu extinderea rolului bancilor au fost create premisele utilizarii “monedei scripturale” sau
a “banilor de cont”. Riscul aparea in momentul cand bancnotele erau prezentate pentru plata, atunci cand
bancherul nu avea aur suficient pentru a putea converti banii de hartie in metal pretios. Acest risc putea fi
redus prin grija bancherilor privati ca, atunci cand emiteau bancnote suplimentare, sa retina o rezerva
considerabila de moneda in “banca lor”.
Din punctul de vedere al bancherului, era ideal daca aceste note circulau de la o persoana la alta si erau
prezentate la plata cat mai rar. In acest fel, rolul bancii s-a schimbat de la a fi paznic sau custode de bani
in acela de a fi creator de bani.
In cele din urma, statul a preluat emisiunea de bancnote si a emis legi prin care bancile private nu mai
aveau dreptul de emisiune monetara. Acest drept a fost acordat, exclusiv, unei banci de emisiune care, in
timp, a devenit banca nationala sau centrala a unei tari.
Raportat la tara noastra, Banca Nationala a Romaniei este singura care poate emite bancnote sI monede
utilizate in platile care au loc pe teritoriul Romaniei. Emisiunea de moneda nationala si anume, leul, este
atributia si responsabilitatea Bancii Nationale a Romaniei. 
Atunci cand bancile au pierdut dreptul de a emite moneda, ar fi putut parea ca si-au pierdut capacitatea de
a crea bani. Insa bancile au dezvoltat o alta metoda, care compensa pierderea emisiunii monetare.
Deponentii s-au aratat dispusi sa incredinteze banii din metale pretioase la o banca si sa accepte doar
dovada inregistrarii lor in registrul bancii, fara a fi necesar sa primeasca in schimb bancnote. 
Cand titularul unui cont dorea sa faca o plata, trimitea instructiuni bancii sa transfere depozitul sau o parte
din acesta in creditul altui client. Acesta este modul in care s-a dezvoltat utilizarea ordinului de plata sI,
ulterior, a cecurilor destinate reglarii afacerilor.
In majoritatea tarilor, pana la primul razboi mondial, atat bancnotele cat si depozitele bancare erau
convertibile, la cererea posesorului, in monede de aur.
Mai tarziu s-a renuntat la acest tip de convertibilitate : mai intai in cadrul sistemelor monetare nationale -;
in perioada interbelica - si, ulterior, in platile internationale -; dupa al doilea razboi mondial.
La nivel national, ultima moneda nationala convertibila in aur a fost dolarul S.U.A.. pana in 1971. Astazi
se practica numai convertibilitatea valutara, care nu implica metale pretioase.
Depozitele bancare pot fi clasificate ca bani, deoarece sunt -; in general -; acceptate ca mijloc de plata.
Cecurile inlesnesc acceptarea depozitelor bancare, facilitand transferul de fonduri intre conturi si clienti,
deci ele doar intermediaza miscarea depozitelor.
Desi bancnotele necesita costuri relativ mici de producere, constituirea sI utilizarea depozitelor bancare
sunt si mai avantajoase. Un depozit se creeaza prin creditarea contului unui client cu o suma de bani.
Costul acestor operatii este foarte mic, dar beneficiul poate fi substantial.
Imprumuturile pot fi acordate clientilor prin simpla creditare a conturilor lor, dupa care se percepe
dobanda. 
Desi acest procedeu este deosebit de atractiv, prezinta totusi anumite limitari. Bancherii trebuie sa
pastreze depozitele atractive pentru public, pentru a ramane general acceptabili; in caz contrar, acestea ar
inceta sa serveasca drept bani. Pentru a mentine increderea clientilor, bancherii trebuie sa fie permanent
capabili sa efectueze plati in numele clientilor care au conturi deschise.
Utilizarea, din ce in ce mai intensa, a calculatoarelor in operatiunile bancare a condus la aparitia si
proliferarea monedei electronice. Astfel, transferul unor fonduri intre conturi se realizeaza prin impulsuri
electromagnetice, dupa cum asa-numitele carduri se bazeaza pe memoria unei cartele electromagnetice.
 Ionel s-a deprins cu faptul că părinţii îl plătesc, dacă aduce note bune acasă: primeşte
cîte 10 lei pentru fiecare notă de 8 în calitate de bani de buzunar; pentru nota 9 - cîte 30 de
lei, iar pentru nota 10 - îi fac cadouri scumpe în valoare de peste 50 de lei. Totodată, dacă
aduce note de 6 - plăteşte amendă de 10 lei, pentru note de 5 - amenda constituie 30 de lei,
iar dacă primeşte note insuficiente nu are posibilitate în luna viitoare să primească cadouri.
Calculele se fac la sfîrşitul săptămînii.
Lui Ionel îi plăcea astfel să înveţe. într-o zi însă, deoarece s-a reţinut la secţia de volei,
el nu a reuşit să-şi pregătească tema la istorie, fiind apreciat cu nota 4. în altă zi s-a
întîmplat că pur şi simplu a uitat să înveţe la limba engleză, dar fiind pasionat de această
disciplină şcolară s-a descurcat pe nota 6. A mai luat o notă de 5 la matematică. Era prea
dificilă problema şi au putut-o rezolva doar cîţiva elevi din clasă.
Banii pe care îi primise anterior de la părinţi, îi cheltuise şi nu avea posibilitate să
plătească amenda...
 Citeşte atent şi analizează textul. Unde s-a făcut greşeala? Cine a comis-o?
 În familia ta cum se procedează?
 Analizează cum procedează fiecare personaj. Ce este important pentru mamă? Dar pentru
copil?
 Care este rezultatul final? Cum crezi, cine a cîştigat de pe urma acţiunilor sale?
 Nominalizează, în scris, greşelile fiecăruia dintre cele trei personaje ale desenului.