UNIVERSITATEA SPIRU HARET

REFERAT LA ARBITRAJ COMERCIAL

Numirea arbitrilor

Profesor coordonator Stana Petrică

Prof.univ.dr. Grigore Florescu 1711127280023
01.02.2010

CUPRINS

1
 NUMIREA ARBITRILOR

Abrevieri......................................................................................................3
Bibliografie..................................................................................................4
Cap. I. . Introducere................................................................................. 5
Cap. II. Efectele numirii arbitrilor..............................................................6
2.1 Condiţiile necesare pentru ca o persoană să fie desemnată arbitru.......8
Cap. III. Regulile de numire a arbitrilor......................................................9
Cap. IV. Capitolul IV Inconveniente ce apar la numirea arbitrilor............13

Abrevieri:

2
 NUMIREA ARBITRILOR

C.pr.civ-Codul de procedură civilă

CACIR- Camera de Comert si Industrie a Romaniei
pag.-pagina
vol.-volumul
art.-aricolul

Bibliografie

3
 NUMIREA ARBITRILOR

• Grigore Florescu, Zaira Bamberger, Mirela Sabau -Arbitajul Comercial in

Romania, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2002;
• Viorel Mihai Ciobanu - Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed.
National,
Bucuresti, 1996, vol I si 1997, vol II;
• Grigore Virgil Florescu – “The Evolution of Commercial arbitration in
Romania”
în Journal of International Arbitration, volume 10, March 1993, Oceana
Publications Nr. 6 din iulie 2001,
• Viorel Ros – Arbitrajul comercial international, Editura R. A. Monitorul
Oficial
2000;
• Grigore Florescu, Zaira Bamberger, Mirela Sabau -Arbitajul Comercial in
Romania, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2002;
• Octavian Capatâna - Litigiul arbitral de comert exterior, Ed. Academiei,
Bucuresti
, 1978,
• Octavian Capatâna - Efectele hotarârilor judecatoresti straine în România, Ed.
Academiei, Bucuresti, 1971,
• Ion Deleanu, Sergiu Deleanu – Arbitrajul pe baza normelor de drept si
arbitrajul in
echitate, Revista de drept comercial nr. 12/2000
www. Avocatnet.ro
www.e-drept.ro
www.e-juridic.ro

Capitolul I . Introducere

4
 NUMIREA ARBITRILOR

O etapă importantă în soluţionarea cauzelor în care este implicată instituţia

arbitrajului o constituie numirea arbitrilor . De altfel, fără numirea unui arbitru
coroborat cu lipsa modalităţii de numire a arbitrilor este aproape imposibil să se
vorbească de arbitraj în materia arbitrajului comercial.
Numirea arbitrilor si modalitatea de numire a arbitrilor fac parte din conţinutul
minimal al clauzei compromisorii.În cazul compromisului trebuie sa se prevadă în
plus, pe lângă numirea arbitrilor şi a modalităţii de numire a arbitrilor, si obiectul
litigiului. În cazul în care este specificată doar modalitatea de numire a arbitrilor ,
numirea arbitrilor se va face ţinând cont de condiţiile de numire conţinute de clauza
compromisorie sau de compromis.
Numirea arbitrilor poate fi făcută de către părţile implicate în litigiul arbitral
care stabilesc şi dacă acest litigiu arbitral va fi judecat de catre un singur arbitru
(componenta unipersonala)1 sau de mai multi arbitri (componenta colegiala)2 în
conformitate cu art. 345 alin 1 C.pr.civ. si art. 19 din Regulile CACIR, de către
instanţă3 sau de către o instituţie specializată4. Trebuie specificat că principala
modalitate de numire a arbitrilor este cea făcută de către părţile implicate în litigiul
arbitral adică în arbitrajul ad-hoc, pe când celelalte modalităţi sunt specifice
arbitrajului instituţionalizat. În cazul în care sunt stabiliţi există o egalitate în privinţa
soluţiilor date de către arbitri , se va numi un supraarbitru de către arbitrii numiţi
anterior.O altă modalitate de numire a arbitrilor este cea făcută de către pârât , ca act
procedural al convenţiei arbitrale , în cazul în care nu există o convenţie arbitrală de

1
Octavian Capatâna - Constituirea unui tribunal arbitral unipersonal in Revista Dreptul nr. /1997
pagina 3
2
ibidem
3
Daca partile nu ajung la o întelegere cu privire la persoana arbitrului unic, instanta de judecata prevazuta la art. 342
C.pr.civ. va avea dreptul de a decide în mod definitiv asupra acestei chestiuni .În art. 351 C.pr.civ. ca instanta
judecatoreasca va numi arbitrii sau îi va înlocui în cazurile în care o parte nu face numirea sau partile nu pot agrea de
comun acord asupra numirii arbitrilor
Partile pot stabili prin Conventie componenta tribunalului arbitral, numarul si conditiile pe care arbitrii trebuie sa la
îndeplineasca, modalitatile de contestare a membrilor tribunalului arbitral ca si alte aspecte legate de activitatea
tribunalului arbitral
4
In conformitate cu Regulile CACIR, art. 25, în cazul în care partile nu ajung la un
consens cu privire la desemnarea arbitrului unic, autoritatea de nominare revine Presedintelui
Curtii

5
 NUMIREA ARBITRILOR

arbitraj, iar această numire poate fi interpretat ca o acceptare tacită a pârâtului a

convenţiei de arbitraj.
În cazul în care partile nu indica numele arbitrilor sau modalitatea lor de
nominare în cadrul conventiei arbitrale, ci fac doar referire la competenta CACIR sau
a altei curti permanente si institutionalizate de arbitraj, conventia arbitrala (compromis
sau clauza compromisorie) este valabila, numirea arbitrilor urmând a se face în
conformitate cu Regulile procedurale ale respectivei curti

Capitolul II Efectele numirii arbitrilor

Principalul efect al numirii arbitrilor este constituirea tribunalului arbitral .

Acesta poate fi constituit din unul sau mai mulţi arbitri , în conformitate cu prevederile
clauzei compromisorii sau regulile instituţiei de arbitraj care organizează arbitrajul
instituţionalizat (art. 345 C.pr.civ.). Pe lânga clauza compromisorie si compromis, art.
13 din Reguli prevede si un alt tip de conventie arbitrala – conventia arbitrala implicita
– constând în introducerea de catre reclamant a unei cereri de arbitrare si acceptarea
pârâtului ca aceasta cerere sa fie solutionata de Curte.
În ceea ce priveşte numărul arbitrilor, în lipsa unei prevederi exprese a părţilor,
dispoziţiile din Codul de procedură civilă sau din Reguli completează voinţa acestora,
stabilind anumite principii în ceea ce priveşte numărul arbitrilor care compun
Tribunalul arbitral5.
În primul rând, părţile trebuie să stabilească în mod expres dacă litigiul arbitral
va fi judecat de către un singur arbitru sau de mai mulţi arbitri în conformitate cu art.
345 alin 1 C.pr.civ. şi art. 19 din Regulile CACIR. Această posibilitate a părţilor într-
un litigiu arbitral constituie o deosebire a arbitrajului faţă de sistemul justiţiei
administrate de către stat, în cadrul căreia manifestarea voinţei părţilor cu privire la
numărul sau calificarea judecătorilor care judecă respectivul litigiu nu produce efecte.
Opţiunea părţilor se va manifesta în cadrul clauzei compromisorii incluse în
contractul încheiat de către părţi sau în compromisul încheiat după ce litigiul între
5
V. M. Ciobanu Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, pag. 601

6
 NUMIREA ARBITRILOR

părţi a luat naştere. Desemnarea tribunalului arbitral unipersonal se poate face şi prin
însăşi cererea de arbitrare sau întâmpinarea depusă de către părţi.
Acordul părţilor privind soluţionarea litigiului de către un tribunal arbitral
unipersonal, precum şi acordul asupra persoanei desemnate arbitru unic , reprezintă
condiţiile necesare pentru constituirea acestui tip de tribunal. Dacă părţile nu ajung la
o înţelegere cu privire la persoana arbitrului unic, instanţa de judecată prevăzută la art.
342 C.pr.civ. va avea dreptul de a decide în mod definitiv asupra acestei chestiuni.
În cazul în care arbitrajul este desfăşurat în cadrul unei instituţii specializate,
diferendele între părţi cu privire la desemnarea arbitrului unic se vor rezolva de către
respectiva instituţie în conformitate cu Regulamentul propriu.
În conformitate cu Regulile CACIR, art. 25, în cazul în care părţile nu ajung la
un consens cu privire la desemnarea arbitrului unic, autoritatea de nominare revine
Preşedintelui Curţii.
Dacă părţile nu prevăd, în cadrul convenţiei arbitrate, numărul de arbitri care
vor compune tribunalul arbitral , Codul de procedură civilă şi Regulile prevăd că
numărul acestora va fi de trei, câte unul numit de către fiecare parte şi un supraarbitru
ales de către ceilalţi doi arbitri.
Părţile cu aceeaşi poziţie procesuală sau cele care au interese comune în cadrul
litigiului vor putea numi un singur arbitru (art. 345 alin 3 C.pr.civ.). Instanţa prevăzută
la art. 342 C.pr.civ. sau instituţia care organizează arbitrajul este competentă să decidă
dacă şi care sunt părţile ce au interese comune în litigiu.
Ca regulă imperativă, menţionată în Codul de procedură civilă (art. 346), o parte
nu poate numi arbitrul celeilalte părţi şi nici nu poate numi un număr mai mare de
arbitri decât cealaltă parte. În acelaşi sens, Regulile stabilesc în art. 18 faptul că fiecare
parte are dreptul de a numi un număr egal de arbitri cu cealaltă parte.
În arbitrajul internaţional, numărul de arbitri care vor compune Tribunalul
arbitral trebuie să fie impar, fiecare dintre părţi având, de asemenea, dreptul să
numească un număr egal de arbitri (art. 369" C.pr.civ.).

2.1 Condiţiile necesare pentru ca o persoană să fie desemnată arbitru

7
 NUMIREA ARBITRILOR

Referitor la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană

pentru a putea fi desemnată arbitru într-un litigiu, Codul de procedură civilă
menţionează că orice persoană fizică, cetăţean român care are capacitatea deplină de
exerciţiu al drepturilor (art. 344) poate fi arbitru. Această regulă se aplică în toate
cazurile în care se organizează un arbitraj ad-hoc.
În cazul arbitrajului instituţionalizat, fiecare instituţie care organizează arbitrajul
are dreptul de a impune anumite condiţii persoanelor care vor exercita această calitate
în cadrul organizaţional al respectivei instituţie.
În ceea ce priveşte arbitrajul internaţional organizat în conformitate cu regulile
prevăzute în art. 3692, părţile pot numi arbitri cetăţeni străini sau pot agreea ca arbitrul
unic sau supraarbitrul să fie cetăţean al unui stat terţ.
Regulile referitoare la organizarea arbitrajului în cadrul CACIR prevăd în art.
17 condiţiile pentru a fi nominalizat pe lista de arbitri a CACIR, prezentată părţilor
pentru a-şi desemna arbitri. Poate fi înscrisă pe lista de arbitri a CACIR „orice
persoană fizică de cetăţenie română, care are capacitatea deplină de exerciţiu al
drepturilor, se bucură de o reputaţie neştirbită şi are o înaltă calificare şi experienţă în
domeniul dreptului comercial sau al relaţiilor economice internaţionale"6. Arbitrii sunt
înscrişi pe această listă numai cu acordul lor, iar lista conţine indicaţii referitoare la
pregătirea profesională şi specializările fiecăruia.
În momentul în care se declanşează litigiul, lista arbitrilor Curţii se comunică
ambelor părţi în vederea numirii arbitrilor ce vor compune tribunalul. Părţile sunt
libere ca, prin Convenţia arbitrală, să numească arbitri şi persoane neînscrise pe lista
de arbitri, care, prin competenţă şi probitate, se bucură de încrederea lor (Art. 17 alin 3
din Reguli).
Regulile mai prevăd că arbitrii implicaţi într-o procedură arbitrală trebuie să fie
independenţi şi imparţiali în exercitarea calităţii de arbitru. Aceste persoane nu pot fi
în nici un caz reprezentanţi ai părţilor, în caz contrar aflându-se în poziţie contrară

6
V. Roş Arbitrajul comercial internaţional, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2000, pag. 246

8
 NUMIREA ARBITRILOR

neutralităţii cerute unui arbitru în baza principiilor de bază care guvernează această
materie.
Un aspect deosebit privind calificarea şi incompatibilităţile arbitrilor, discutat în
literatura de specialitate, a fost cel legat de posibilitatea unei persoane care deţine
funcţia de judecător în cadrul instanţelor de drept comun, şi mai ales în cadrul Curţii
Supreme de Justiţie, de a fi numită arbitru sau supraarbitru în cadrul unui litigiu
arbitral.
Legiferarea existentă în momentul actual confirmă ideea că funcţia de judecător
la o instanţă de drept comun nu este incompatibilă cu calitatea de arbitru într-un litigiu
arbitral.
Sunt compatibili totodată şi avocaţii sau consilierii juridici care pot fi participa
activ, cu experienţa şi cunoştinţele lor specifice în anumite materii.

Capitolul III Regulile de numire a arbitrilor

Regulile referitoare la numirea arbitrilor sunt conţinute, în principal, în Codul

de procedură civilă, şi acestea se aplică, în principal, în ceea ce priveşte numirea
arbitrilor în arbitrajele ad-hoc. În ceea ce priveşte arbitrajele instituţionalizate, se
aplică regulile speciale din regulamentele acestora cu respectarea dispoziţiilor de
ordine publică ale legii procedurale române.
În principiu, instituţiile care organizează arbitrajul instituţionalizat au libertatea
de a-şi impune propriile reguli în acest domeniu, reguli care de multe ori dau un
anumit prestigiu şi greutate acestei instituţii şi care garantează celor care apelează la
această metodă de soluţionare a litigiilor faptul că o soluţie pronunţată în cadrul
acestei instituţii are toate şansele să se bucure de o autoritate „profesională şi morală"
deosebită, dată de calitatea membrilor tribunalului arbitral.
Regulile de numire la această calitate sunt de principiu înscrise în convenţia
arbitrală, mai ales dacă aceasta se prezintă sub forma compromisului. În orice caz ,
prin convenţia arbitrală părţile vor face alegerea clară între arbitrajul ad-hoc şi cel
instituţionalizat.

9
 NUMIREA ARBITRILOR

În cazul arbitrajului ad-hoc şi în lipsa unor prevederi specifice în convenţia

arbitrală, partea care a avut iniţiativa declanşării procedurii arbitrale va invita cealaltă
parte, în scris, să îşi numească arbitrul în cadrul tribunalului arbitral7.Cealaltă parte
astfel invitată este obligată ca, în termen de 10 zile de la data primirii invitaţiei, să
răspundă acestei invitaţii, în sensul acceptării arbitrului unic propus sau al contestării
acestuia sau, dacă este cazul, numirii propriului arbitru în cadrul tribunalului arbitral şi
comunicării numelui, domiciliului şi, dacă este posibil, a anumitor date de identificare
personală şi profesională a acestuia (art. 348 C.pr.civ.).
Arbitrii numiţi trebuie informaţi despre numirea lor ca arbitri, iar aceştia vor
confirma în scris acceptarea acestei calităţi în termen de 5 zile de la primirea numirii
(art. 349 C.pr.civ.).
În cazul în care părţile nu sunt de acord cu privire la numirea arbitrului unic, a
arbitrilor sau a supraarbitrilor sau nu reuşesc să îi numească, instanţa de drept comun
va decide în mod definitiv şi irevocabil asupra problemelor apărute, statuând în ceea
ce priveşte componenţa tribunalului arbitral (art. 351 alin, 1 C.pr.civ.). Din punct de
vedere al termenelor procedurale, instanţa trebuie să decidă în maximum 10 zile de la
data sesizării, cu citarea părţilor (art. 351 alin2 C.pr.civ.) .
Tribunalul arbitral chemat să soluţioneze un arbitraj ad-hoc se consideră a fi
constituit la data la care arbitrul unic sau, dacă este cazul, arbitrii numiţi şi
supraarbitrul desemnat de către aceştia au acceptat formal în scris această calitate.
Acceptarea trebuie să fie făcută în scris, iar data acesteia va fi considerată data primirii
prin poştă din partea arbitrului unic sau a supraarbitrului, după caz.
În cazul arbitrajului instituţionalizat organizat de către CACIR, Regulile prevăd
procedura de numire a membrilor tribunalului arbitral8.
Aceste Reguli, în mod similar cu prevederile Codului de procedură civilă,
prevăd posibilitatea pârtilor, într-o dispută ce va fi supusă arbitrajului instituţionalizat
organizat de această instituţie, de a detalia în cadrul convenţiei arbitrale modalitatea de

7
V. M. Ciobanu Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, pag. 602
8
Regulamentul Curtii de Arbitraj International de la Bucureşti Legea nr.59 din 26 iulie 1993 pentru modificarea Codului
de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr.29 / 1990 si a Legii nr.94 / 1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curtii de Conturi.

10
 NUMIREA ARBITRILOR

numire a membrilor tribunalului arbitral. Pe de altă parte, Regulile nu îngrădesc

părţilor accesul la procedura de drept comun cu privire la numirea arbitrilor.
În cazul în care nici una din aceste metode nu a fost folosită de către părţile în
dispută, Regulile stabilesc procedura de urmat în această situaţie. Prin cererea de
arbitrare, partea care are iniţiativa arbitrajului, reclamant în cadrul procedurii, va numi
un arbitru sau va propune ca litigiul să fie soluţionat de către un arbitru unic, arătând
numele acestuia. Prin întâmpinare sau prin înştiinţare separată adresată Curţii de
Arbitraj, în termen de cel mult 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, cealaltă
parte, pârât în cadrul procedurii, va numi un arbitru, arătând numele acestuia sau ,
după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de
către un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia.
Regulile recomandă, de asemenea, ca părţile să numească, în cadrul cererilor
introductive, şi un arbitru supleant în vederea uşurării procedurilor de înlocuire a
arbitrului numit de către o parte, în situaţia în care acesta nu îşi poate exercita calitatea
de arbitru, indiferent de motiv.
În orice caz, chiar dacă în mod obişnuit este recomandabil ca arbitrii numiţi de
către părţi în cadrul arbitrajului instituţionalizat să facă parte din lista pusă în acest
sens la dispoziţie de către CACIR, nu este exclus ca părţile, mai ales în cadrul litigiilor
arbitrale internaţionale, să dorească a numi un arbitru care nu figurează pe această listă
de arbitri. În această situaţie. Pe de altă parte, oricare din părţile în dispută pot solicita
Preşedintelui Curţii de Arbitraj să desemneze arbitrul şi arbitrul supleant (art. 22 alin 4
din Reguli).
În cazul tribunalului arbitral compus din trei membri, odată ce părţile şi-au
desemnat arbitrii printr-una din modalităţile prevăzute în Reguli şi prezentate mai sus,
aceştia vor proceda la desemnarea supraarbitrului. Supraarbitrul va face parte dintre
arbitrii înscrişi pe lista de arbitri ai CACIR. Termenul în care cei doi arbitri vor
proceda la această desemnare este de 10 zile de la data primirii notificării făcute de
către Curte în acest sens (art. 23 din Reguli).

11
 NUMIREA ARBITRILOR

O persoană va putea fi numită arbitru sau supraarbitru în cadrul unei proceduri

arbitrale numai în cazul în care această persoană şi-a dat acordul în prealabil şi în scris
în vederea acceptării acestei calităţi.
Acordul persoanei care va fi numită arbitru va fi obţinut de către partea care îl
propune, iar în ceea ce priveşte supraarbitrul, acordul său va fi obţinut de către cei doi
arbitri care îl desemnează (art. 24 din Reguli) sau se poate obţine şi prin intermediul
Secretariatului Curţii pentru persoanele înscrise pe lista de arbitri a CACIR.
În cazul apariţiei unor neînţelegeri în ceea ce priveşte numirea arbitrilor părţii
pârâte în cadrul procedurii arbitrale declanşate, în sensul că aceasta nu răspunde la
solicitarea de a-şi numi un arbitru sau nu este de acord cu persoana arbitrului unic
numită ori arbitrii deja numiţi nu pot ajunge la o înţelegere cu privire la persoana
supraarbitrului, Preşedintele Curţii este competent a decide cu privire la persoana
arbitrilor (arbitrul unic sau supraarbitrul, după caz) ce vor compune tribunalul arbitral
(art. 25 din Reguli). Preşedintele Curţii este obligat a decide numai după depăşirea
tuturor termenelor procedurale prevăzute de Reguli în articolele 22 şi 23, menţionate
mai sus, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă despre situaţia de blocaj
în care se află procedura arbitrată (art.25 alin2 din Reguli). Persoanele numite de către
Preşedinte vor face parte din lista de arbitri a Curţii şi îşi vor exprima acordul scris cu
privire la numirea lor în funcţia de supraarbitru sau arbitru unic9.
Preşedintele Curţii este competent a decide în aceste cazuri numai dacă părţile
nu au prevăzut în convenţia arbitrală o altă modalitate de desemnare a arbitrilor în
această situaţie.
În cadrul procedurii arbitrale voinţa părţilor este un element determinat încă de
la început, ceea ce rezultă din însuşi faptul că prin voinţa părţilor se apelează la
această metodă alternativă de soluţionare a disputelor. Voinţa părţilor primează şi în
situaţia în care pârâtul, în cadrul procedurii arbitrale, îşi numeşte arbitrul unic sau
arbitrul până la constituirea tribunalului arbitral, astfel că, în această situaţie, numirea
efectuată de către Preşedintele Curţii devine caducă .

9
Grigore Florescu, Zaira Bamberger, Mirela Sabău, Arbitrajul comercial în România, Editura Fundaţiei România de
Mâine , 2002

12
 NUMIREA ARBITRILOR

Capitolul IV Inconveniente ce apar la numirea arbitrilor

Atunci când partile recurg la o institutie permanenta de arbitraj toate atributiile

care revin instantei judecatoresti referitoare la înlaturarea piedicilor care ar împiedica
organizarea si desfasurarea arbitrajului (în special numirea arbitrilor în caz de
dezacord, recuzarea etc.) se vor exercita de catre institutia permanenta în conformitate
cu regulamentul sau, cu exceptia cazurilor în care respectivul regulament prevede
altfel .Acest fapt face ca o mare parte din avantajele arbitrajului să se micşoreze, în
sensul că ,dacă părţile au apelat la arbitraj tocmai pentru a nu mai recurge la instanţe
,tocmai numirea arbitrilor , care au un rol decident, este făcută de o instanţă .
În cazul unui arbitraj multi-partit tribunalul arbitral nu poate proceda la
conexarea maimultor pricini, iar lipsa consensului partilor poate conduce la probleme
complexe legate de numirea arbitrilor, stabilirea normelor de procedura, la organizarea
de arbitraje paralele sau chiar în fata a diferite organe de jurisdictie, chiar si la
pronuntarea unor hotarâri contradictorii
În cazul arbitrajului ad-hoc, arbitrul nefiind numit, partea care a avut initiativa
declansarii procedurii arbitrale va invita cealalta parte în scris sa îsi numeasca arbitrul
în cadrul tribunalului arbitral, cealalta parte este obligata ca în termen de 10 zile de la
data primirii invitatiei sa raspunda acestei invitatii. Pe lângă acest termen mai există
un termen de 5 zile în care arbitrii vor confirma în scris acceptarea acestei calitati de la
primirea numirii
In cazul în care partile nu sunt de acord cu privire la numirea arbitrului unic, a
arbitrilor sau a supra arbitrilor sau nu reusesc sa îi numeasca, instanta de drept
comun va decide în mod definitiv si irevocabil asupra problemelor aparute statuând în
ceea ce priveste componenta tribunalului arbitral . Instanta competenta în acest caz
este, asa cum am precizat mai sus, instanta care ar fi fost competenta sa judece litigiul
arbitral în lipsa unei conventii arbitrale. Din punct de vedere al termenelor
procedurale, instanta trebuie sa decida în maximum 10 zile de la data sesizarii, cu
citarea partilor .

13
 NUMIREA ARBITRILOR

Din însumarea aritmetică a acestor termene , la care se pot adăuga alte termene
care pot proveni din neacceptarea de către arbitru a numirii în această calitate precum
şi perioada în care este analizată calitatea de arbitru, în cazul numirii unui arbitru care
nu este pe lista unei instituţii de specialitate, şi se poate delibera ,rezultă că termenul
de numire a unui arbitru este destul de lung,spre deosebire de instanţă la care numirea
este aproape instantanee .
Arbitrul numit într-o anumita cauza, înainte de a accepta aceasta numire, este
obligat sa informeze referitor la orice interese personale legate de parti sau
participantii la procedura arbitrala
Numirea arbitrilor nu înlatura riscul compromiterii independentei arbitrului,
întrucât pe parcursul desfasurarii procedurii arbitrajului, se pot dezvolta alte conflicte
de interese. In aceasta situatie, pentru a mentine independenta arbitrului si a limita
posibilitatea dezvoltarii unor astfel de conflicte de interese, contactele dintre parti si
arbitri ar trebui sa fie restrictionate. Mai mult, arbitrii ar trebui sa se supuna, în mod
constant, obligatiei de dezvaluire a oricaror situatii care ar putea da nastere unor
conflicte de interese.Intervenirea pe parcursul judecăţii a unei situaţii care ar putea
compromite imparţialitatea arbitrului determină automat înlocuirea acestuia şi implicit,
în cazul tribunalului arbitral format dintr-un singur arbitru, a imposibilităţii de
judecare a cauzei.
O situaţie specială o constuie cazul în care aceste relaţii sunt de natură
subiectivă ( relaţii de afaceri, interese comune)

14