Prezentați într-o formă proprie (rezumat, hartă conceptuală sau tabel) fiecare

deficiență.

DEFICIENȚA MINTALĂ

Așa cum afirmă I. Druțu, „deficiența mintală reprezintă o realitate complexă,

un fenomen bio-psiho-social foarte eterogen determinat de varietatea
cauzelor, de gradul diferit de manifestare și de tulburările asociate. Termenul
de deficiență mintală nu se referă la o entitate, la un tablou clinic unitar și deci
nu îi corespunde o unitate structural-funcțională, biologică sau
plihologică.”(Druțu, I., 1995).

CAUZELE DEFICIENȚEI MINTALE

 Factorii endogeni- sunt reprezentați de anomaliile cromozomiale ceea

ce are ca și consecință un dezechilibru genetic genic ce duce la diferite
tulburări.
 Factorii exogeni-perioada prenatală ( progenetică, embrionară,fetală)

-perioada perinatală(în cursul travaliului și după naștere)

-perioada postnatală(pe tot parcursul vieții)

Este bine cunoscut faptul că, dezvoltarea cognitivă a deficienților mintal, nu

este fixată la naștere ci, intervin alți factori care joacă un rol important în
încetinirea procesului cognitiv: mediul familiar, moștenirea genetică, atenția
acordată problemelor de sănătate etc.

CLASIFICARE

Deficiență mintală:

 ușoară- I.Q 50-55 până la 70;

 moderată sau medie-I.Q 35-40 până la 50-55;
 severă- I.Q- 20-25 până la 35-40;
 profundă- I.Q- sub 20 sau 25.
Așa cum demonstrează M. Chiva, uneori, copilul deficient mintal poate deveni
un adult normal, deși nivelul intelectualului rămâne relativ constant. Această
afirmație se bazează pe faptul că inteligența nu este decât unul dintre
multiplele instrumente psihice adaptive, alături de calitățile afectiv-
motivaționale și volitiv- caracteriale ale personalității.

Limbajul verbal

„Ființele umane au potențialul pentru a dezvolta limbajul, care e parte

integrată din moștenirea speciei noastre.”( Pinker, 1994 în Schaffer, 2005).

„Limbajul este o componentă proprie creierului uman, datorită utilizării în

timpul producerii lui a unui sistem arbitrar de semne: limba, de natura fie
sonoră, fie vizuală. Născut din nevoia de comunicare cu aproapele, limbajul
înseamnă folosirea unui cod, dar cu particularitățile individuale, în cadrul
aceluiași grup social. Deși folosește acelașii cod, adică limba, limbajul
reprezintă folosirea limbii la nivel individual; în acest sens, limba poate fi
considerată un instrument, pe care fiecare persoană îl folosește când vrea,
când poate, dar mai ales cum poate, avțnd o funcționare condiționată
mutifactorial”.( G. Burlea, 2007).

Nedezvoltarea limbajului la intrarea în școală a copiilor cu deficiență mintală se

manifestă prin:

 nesurprinderea unității fonetice și grafice a sunetelor și literelor, a

cuvintelor:
 nediferențierea sunetelor în cadrul cuvintelor;
 nerecunoașterea semnificației multiple pe care o au cuvintele;
 capacitatea redusă de formularea a propozițiilor
 folosirea incorectă a singularului și pluralului;
 folosirea excesivă a substantivelor și verbelor în propoziție;
 nefolosirea adverbelor și adjectivelor.
CARACTERIZAREA PSIHOPEDAGOGICĂ A DEFICIENTULUI MINTAL DE
GRADUL I
Conform lui A. Roșan, în caracterizarea psihopedagogică a persoanelor
cu deficiență mintală vom avea în vedre trei domenii:
conceptual/cognitiv, social și practic. (Roșan, 2015).
În ceea ce privește domeniul cognitiv, se poate afirma că la vârsta
preșcolarității pot să nu apară diferențe semnificative față de copii
normali. Însă, pentru copiii de vârstă școlară și adulți, pot să apară
dificultăți în abilitățile școlare: citit, scris, aritmetică. Aceste persoane
manifestă o pregnantă lipsă de flexibilitate a activității cognitive în
general. Gândirea nu este creativă ci reproductivă, stabilind mai ușor
deosebirile decât asemănările, iar limbajul se dezvoltă cu întârziere sub
toate aspectele sale. De asemenea, memoria este una deficitară și nu
dobânziște un caracter voluntar.(curs FPS)
În ceea ce privește domeniul practic, persoanele cu deficiență mintală de
gradul I, necesită ajutor în sarcinile zilnice mai complexe chiar și la vârsta
adultă. În privința motricității, s-a demonstrat faptul că, cu cât gradul
deficienței mintale este mai mare, cu atât nivelul motricității ramâne
mai scăzut. (curs FPS)
În domeniul social, activitatea debilului este caracterizată de
imaturitate, având dificultăți în reglarea emoțională.

DEFICIENȚA MINTALĂ MODERATĂ

În ceea ce privește domeniul cognitiv, la copiii preșcolari, limbajul si
abilitățile preacademice se dezvoltă cu întârziere, iar la vârsta
preșcolară, progresul la citire, scriere, matematică se face foarte greu. La
adulți, nivelul de abilități academice atinge un nivel elementar, fiind
necesar suportul atât in viața personală cât și profesională.
În domeniul social, la acest persoane, apar diferențe în privința
comportamentului social și comunicativ, limbajul verbal fiind simplu și
concret.
În ceea ce privește domeniul practic, indiviii pot să fie autonomi în ceea
ce privește igiena personală, alimentația, vestimentația.(curs FPS)
DEFICIENȚA MINALĂ SEVERĂ
În domeniul cognitiv, dezvoltarea abilităților conceptuale este limitată,
înțelegerea limbajului scris fiind deficitară, la fel și conceptul despre
număr, timp și bani, fiind necesar sprijinul permanent.
În ceea ce privește domeniul social, limbajul verbal este limitat, vorbirea
fiind reprezentată prin cuvinte izolate sau propoziții simple.
În domeniul practic, persoanele necesită sprijin pentru toate activitățile
zilnice.

DEFICIENȚA MINTALĂ PROFUNDĂ

În domeniul cognitiv, abilitățile conceptuale implică în general universul
fizic nu procesele simbolice. Persoana utilizează obiectee în manieră
orientată spre scopul îngrijirii, muncă și recreere.
În domeniul social, persoana are o înțelegere limitată a comunicării
simbolice . Poate înțelege gesturile simple, exprimându-și dorințele și
emoțiile mai mult prin comunicare nonverbală.
În ceea ce privește domeniul practic,persoana este dependentă de alții
în toate aspectele zilnice.(curs FPS)