Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
3
CUPRINS..................................................................................................................
PREFAŢĂ ………………………………………………………………………... 5
3
CAP. VII. OPERATORI DEFINŢI PE SPAŢII EUCLIDIENE……………...... 150
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ 198
PREFAŢĂ
4
Este unanim recunoscut faptul că nu se poate înţelege, asimila, adânci şi justifica
matematica numai prin însuşirea unor cunoştinţe teoretice, fără aplicaţii ale acestora.
Teoria se fixează şi se aprofundează printr-un număr mare de probleme, exerciţii,
exemple şi contraexemple care nuanţează rezultatele şi pun în evidenţă importanţa lor.
Prezenta culegere răspunde acestui deziderat. Conţinutul ei este conturat pe baza
programei analitice a disciplinei Algebră liniară pentru studenţii anului I de studiu din
universităţile tehnice.
Materialul este structurat în opt capitole, şi anume: 1. Calcul vectorial, 2. Spaţii
vectoriale, 3. Aplicaţii liniare, 4. Vectori şi valori proprii. Forma diagonală, 5.
Determinanţi. Matrice. Sisteme de ecuaţii liniare, 6. Spaţii euclidiene, 7. Operatori
definiţi pe spaţii euclidiene, 8. Forme biliniare. Forme pătratice.
La începutul fiecărui capitol am conceput un paragraf în care sunt prezentate
sumar noţiunile elementare, precum şi rezultatele teoretice ce urmează a fi aplicate în
rezolvarea exerciţiilor. Următorul paragraf al fiecărui capitol este dedicat prezentării a
numeroase probleme reprezentative complet rezolvate, selectate şi aranjate în strânsă
concordanţă cu chestiunile teoretice prezentate anterior. Un larg spaţiu apoi este acordat
într-un al treilea paragraf, exerciţiilor şi problemelor propuse spre rezolvare, unele
asemănătoare cu cele rezolvate, altele fiind o continuare a acestora, respectându-se
gradarea dificultăţii de rezolvare.
Aducem mulţumirile noastre Prof. dr. Dan Pascali pentru timpul alocat parcurgerii
manuscrisului şi a sugestiilor făcute.
Simona Roateşi
Silvia Marzavan
5
Capitolul I
CALCUL VECTORIAL
Planul va fi notat cu E2 .
echipolenţi cu AB : v CD, AB ~ CD . Doi vectori sunt egali dacă au aceeaşi direcţie,
O
Figura 1
Definiţia I. 3. Fie a, b V3 şi O E3 . Fie OA a , OB b şi fie OC diagonala
paralelogramului construit pe OA şi OB .
6
C
B
A
O
Figura 2
mărime 1 care are aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu a . Dacă notăm cu ua versorul lui a ,
1
atunci: ua a.
a
7
Propoziţia I. 8. Doi vectori liberi nenuli a, b V3 , sunt coliniari (dacă şi
Figura 3
reperul cartezian O, i , j , k şi vom nota A(x, y, z). Relaţia (1) se numeşte expresia
analitică a vectorului OA .
8
Propoziţia I. 12. Fie A, B E3, O, i , j , k reper. Dacă A(x1, y1, z1), B(x2, y2, z2)
atunci AB x2 x1 i y2 y1 j z2 z1 k .
O, i , j , k .
Definiţia I. 13. Fie a, b V3 . Se numeşte produsul scalar al vectorilor liberi a şi
a b cos a , b daca a 0, b 0
b şi se notează cu a b numărul a b
0 daca a 0 sau b 0
şi mărime a b a b sin a, b .
Interpretarea geometrică a produsului vectorial. Mărimea a b a
9
Expresia analitică a produsului vectorial. Fie O, i , j , k un reper cartezian şi
doi vectori liberi a ax i a y j az k şi b bx i by j bz k . Atunci
i j k
a b ax ay az , determinant formal pe care îl dezvoltăm după prima linie.
bx by bz
analitice a ax i a y j az k , b bx i by j bz k şi c cx i c y j cz k . Atunci :
ax ay az
a, b , c bx by bz .
cx cy cz
ax ay az
V bx by bz .
cx cy cz
ax ay az
a, b , c bx by bz 0 .
cx cy cz
Produsul dublu vectorial a trei vectori. Fie vectorii a, b , c V3 . Produsul dublu
a b c . Are loc formula a b c a c b a b c .
10
Probleme rezolvate.
OA OB
este OM .
2
Figura 1
Soluţie.
Regula paralelogramului OC OA OB . Cum M este mijlocul segmentului
ABCD paralelogram
AB M este mijlocul lui OC . Rezultă
OC OA OB
OM .
2 2
OA OB
OM .
1
Figura 2
11
Soluţie.
AM
AM şi MB sunt coliniari, atunci există astfel încât AM MB .
MB
AM BM
AM
OM OA OM OB OM OM OA OB .
MB
Avem
rA rB
rM rA rB rM 1 rM rA rB rM .
1
OA OB OC
A, B, C . Fie G centrul de greutate. Atunci OG
3
Figura 3
Soluţie.
OB OC
Fie A mijlocul segmentului BC . Atunci OA .
2
2 1 AG
G se află pe AA la de A şi de A , atunci 2;
3 3 GA
12
Conform Problemei I. 2. avem
OB OC
OA 2
OA 2OA ' 2 OA OB OC
OG .
1 2 3 3
I. 4. Se dau vectorii:
u e1 e2 2e3 u1e1 u2e2 u3e3
v 2e1 e2 e3 v1e1 v2e2 v3e3
Se cere:
a) u v, 2u, v , u v , u v , v u ;
Soluţie.
a) u v 3e1 e3 , 2u 2e1 2e2 4e3 , v 4 1 1 6 ,
e1 e2 e3
u v u1 u2 u3 u2v3 e1 u1v2 e3 u3v1 e2 u2 v1 e3 u3v2 e1 u1v3 e2
v1 v2 v3
u v 1
b) u · v = u v cos u, v u pru v v prv u pru v
u 6
c) u v A paralelogram u v sin u, v 1 25 9 35
d)
uv 1
e e1 5 e2 3 e3 .
uv 6
13
I. 5. Să se demonstreze folosind calculul vectorial teorema cosinusului sau
Pitagora generalizată într-un triunghi.
Figura 4
Soluţie.
Ştim că a 2 b2 c2 2bc cos Aˆ . Cum AC AB BC şi BC AC AB , avem
2
a a a a cos O a , a a a .
Dar a 2 bc bc AC AB AC AB b2 AC AB AB AC c 2 , de unde
rezultă că a 2 b2 c 2 2 AC AB cos A .
Figura 5
Soluţie.
14
Cum AA BC , BB AC şi AA BB H , rezultă că CH AB şi
HC AB 0
• HC HB BC înmulţim această relaţie cu AC , de unde HB AC
• HC HA AC înmulţim această relaţie cu BC 0
HC AC BC AC HB AC
0
HC BC HA BC AC BC 0
HC AC HC BC BC AC AC BC
HC AC BC 2BC AC
AB AC BC
HC AC BC 0
HC AB 0 HC AB .
Figura 6
Soluţie.
Cum MA , A , AB d , rezultă că MB d . Dar B d şi d ,
avem
MB MA AB înmulţim această relaţie cu BC şi obţinem
15
MB BC MA BC AB BC 0 . Cum MA BC 0 şi AB BC 0 , avem că
MB BC 0 . Dar MA şi BC , de unde rezultă MA BC .
triunghiului ABC .
Soluţie.
AB rB rB xB xA i yB y A j zB z A k i 2 j 2k . Dar
AB AB AB 11 2 2 2 2 9 3
P 3 5 14
a b
Ştim că cos , avem
a b
AB AC AB AC cos A 3 5 cos A
BA BC
A 900 , avem că cos B .
BA BC
93 9 9
BA BC 3 2 4 9 . Atunci cos B , deci unghiul B arccos .
3 14 14 14
16
CA CB 6 1 0 5 , avem că 5 14 cos C 5 , de unde rezultă că
5 5
cos C .
5 14 70
2
I. 9. Se ştie că a 2, b 5 AB .
3
Să se determine R astfel încât v w , unde v a 17b şi w 3a b .
Soluţie.
2 1 1
Dar a b a b cos 2 5 10 5 . Atunci avem
3 2 2
3 4 5 51 5 17 25 0 , adică 17 225 425 0 , mai mult decât atât
17 225 425 , scriind 17 17 15 17 25 , obţinem că 40 .
I. 10. Fie vectorii v1 , v2 , v3 reciprocii vectorilor v1 , v2 , v3 definiţi prin
v2 v3 v v v v
v1 , v2 3 1 , v3 1 2 .
v1 , v2 , v3 v1 , v2 , v3 v1 , v2 , v3
Să se verifice identităţile:
1, i j
a) vi v j ij , i, j 1, 2,3, ij ;
0, i j
b) v1 v2 v3 v1 v2 v3 3 .
Soluţie.
a) Să verificăm pentru i j 1 şi pentru i 1, j 2 . Analog se procedează
pentru celelalte valori. Avem
17
v v v , v , v v v
v1 v1 v1 2 3 2 3 1 1 , v1 v2 v1 3 1 0 .
v1 , v2 , v3 v1 , v2 , v3 v1 , v2 , v3
b) În baza rezultatelor de la punctu a) avem
MA rA rB
. Atunci rM , M A, M B (expresia vectorului de
MB 1
Soluţie.
18
Figura 7
AM
Avem că vectorii AM şi MB sunt coliniari, atunci există , astfel încât
MB
AM MB . Deci:
rA rB
rM rA rB rM 1 rM rA rB rM .
1
C şi vectorii AA ', BB ', CC ' (în funcţie de vectorii de poziţie a vârfurilor triunghiului
ABC şi a mărimii laturilor).
Soluţie.
BA ' rB rC
Avem 1 rA ' (conform problemei I. 11).
A'C 2
rA rC r r
Analog rB ' , rC ' A B .
2 2
rB rC r r 2rA
AA ' rA' rA rA B C .
2 2
Analog se calculează vectorii BB, CC prin permutări circulare.
AB, BC, CA .
19
Soluţie.
Figura 8
rA '
rB rC
x1' i y1' j z1' k
x2i y2 j z2 k x3i y3 j z3k
2 2
x2 x3 y y3 z z
x1' , y1' 2 , z1' 2 3
2 2 2
Analog se calculează coordonatele mijloacelor segmentelor BC, CA .
a b c
I. 14. Să se determine teorema sinusurilor
sin A sin B sin C
Soluţie.
Figura 9
20
Avem a b ab sin C a b sin C aha 2S
a b.
Avem BD BA AD b a
AC AB BC a b
2 2
Deci obţinem că AC BD b a b a b b b a a b a a b a , de
unde rezultă că AC BD .
Figura 10
21
Conform teoremei bisectoarei avem
p c p c p c
de unde rezultă , mai mult rezultă , deci avem că p are
q b pq bc a bc
ac a c
expresia p p a0 a
bc a bc
c
Deoarece a c p rezultă că a c a .
bc
a b
Analog se arată că b a b , c b c .
ca ab
I. 17. Se dau vectorii: a i j , b j k , c i k . Să se calculeze
a) Volumul paralelipipedului construit pe vectori
b) Înălţimea paralelipipedului corespunzător bazei construite pe vectorii a şi b .
Soluţie.
Ştim că volumul paralelipipedului construit pe trei vectori este dat de
a bc
V a b c 2 , iar înălţimea este h
V
Aria bazei
ab
2 3
3
.
OB i j k , OC i k .
Soluţie.
Volumul tetraedrului construit pe trei vectori este dat de
V
1
6
5
a, b, c ... u.c.
6
Soluţie.
22
a) Volumul tetraedrului construit pe vectorii OA, OB, OC este
1 1 0
1
6
1
6
1
V OA, OB, OC 0 1 1 u.c.
3
1 0 1
OC 2i 3 j 4k . Să se arate că:
a) Triunghiul AOB este isoscel;
b) Triunghiul AOC este dreptunghic;
c) Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC ;
d) Să se calculeze AB BC .
Soluţie.
a) OA OB 13 ;
b) OA OB 0 ;
c) 2 p 386 82 198 42,65 ;
d) AB BC 135 .
23
I. 22. Fiind daţi vectorii a 3m 2n şi b m 2n unde m 1, n 2 şi unghiul
dintre m, n .
3
Să se calculeze:
a) Lungimea diagonalelor paralelogramului construit pe cei doi vectori a şi b ;
c) unghiul dintre diagonale.
Soluţie.
a) a b 4, a b 2 13
b) cos d1 , d2 13 .
ax 5i ay 2 j a z 7 k
bx 3i by 6 j bz 4k .
cx 12i cy j cz 15k
R 25 kgf .
4 9
cos R, i , cos R, j , cos R, k
5 25
12
25
24
Se cere:
a) Produsul vectorial a b ;
b) Mărimea produsului vectorial;
c) Unghiul format de vectorii a şi b .
Soluţie.
a) Produsul vectorial este a b 5i 22 j 19k ;
c) Unghiul format de vectorii a şi b este .
2
d i j 2k . Să se calculeze E a b c d
Soluţie.
E ab c d 0 .
I. 27. Să se rezolve sistemul de ecuaţii vectoriale b b x b x b b b x ,
b x m, b x a presupunând că a b şi b 0 .
Soluţie.
m 1
x 2
b 2 a b . (Se înmulţeşte a doua relaţie la stânga cu b ).
b b
25
Să se calculeze:
a) Volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori;
b) Mărimea diagonalei paralelipipedului;
c) Înălţimea paralelipipedului relativ la baza formată de vectorii a şi b .
d) Aria totală.
Soluţie.
a) Volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori este V 17 ;
b) Mărimea diagonalei paralelipipedului este d 5 ;
17
c) Înălţimea paralelipipedului relativ la baza formată de vectorii a şi b este I ;
59
C 1, 1,1 .
Soluţie.
4
Volumul tetraedrului ABCD este V .
3
26
Figura 11
b c ac ab
mijloacelor laturilor sunt OA , OB , OC .
2 2 2
2
Ştim că centrul de greutate se află la de vârf. Notăm vectorul de poziţie a lui
3
G cu mG .
Atunci AG 2GA , de unde rezultă că mG a 2 OA mG , mai mult avem că
b c ab c
mG a 2 mG , de unde avem că 3mG a b c , deci mG .
2 3
Notăm HA x , HB y , NC z .
27
Două din înălţimi sunt concurente, fie ele CC şi BB . Vom arăta că dreapta AH , deci
AA este perpendiculară pe BC .
Avem z c 0 şi y b 0 de unde rezultă că z y x 0 şi y x z 0 de
unde obţinem că z y zx 0 şi yx y z 0 .
x y z 0 , deci x BC 0 , astfel avem că AA BC .
Soluţie.
a b c
Notăm versorii vectorilor a, b , c cu a1 , b1 , c1 .
a b c
c b
bisectoare este coliniar cu vectorul AM c1 b1 de unde rezultă că
c b
c b
AP x c1 b1 x , unde x este parametrul pe care îl vom determina.
c b
a c
Prin permutări circulare avem BP y a1 c1 y
a c
28
În această ecuaţie nu putem egala separat coeficienţii lui a, b , c (nu sunt liniar
ca ac ab ba
găsit BP şi CP .
abc abc
De aici se vede că BP BP ' , deci P şi P' coincid.
Soluţie.
Avem a b c şi 2ma b c . Atunci b2 c 2 2bc 4ma2 şi b2 c2 2bc a 2 ,
b2 c2 a 2
ma2 .
2 4
29
Probleme propuse spre rezolvare.
a b c 0.
a i j , b j k , c i 2 j 3k .
30
I. 9. Se dau vectorii a 2i 3 j 4k , b i j 2k , c 3i j 5k . Să se
determine scalarul astfel încât vectorii să fie coplanari.
I. 10. Să se verifice identitatea a b c a a c b a b c pentru vectorii
a i j 2k , b 2i 3 j 4k , c i 2 j k .
a) a b a b c a b a b c
b) a b c d b d a c b c a d
2
c) a b, b c, c a a b c .
2
I. 16. Să se determine că Identitatea lui Lagrange a b a b a b a 2b 2 .
31
I. 17. Să se calculeze produsul a b c ştiind că a m n p ,
b m n p , c m n p , m, n, p nu sunt versori.
.
3
32
I. 27. Să se arate că vectorii a i j k , b i j k ,
c i j k sunt coplanari.
avem relaţia AB AC 3 AO .
I. 35. Fie A , B , C , D patru puncte din spaţiu date într-un reper cartezian. Să se
determine volumul tetraedrului ABCD .
33
I. 36. Să se determine volumul tetraedrului OABC . Să se calculeze aria
triunghiului ABC şi distanţa de la origine până la planul ABC .
34
Capitolul II
SPAŢII VECTORIALE
V , , se numeşte spaţiu vectorial peste corpul K şi notăm V K dacă cele două legi
verifică axiomele:
I1. x y y x, x, y V ;
I2. x y z x y z , x, y, z V ;
II1. x x y, , K , x V ;
II2. x x , , K , x V ;
II3. x y x y , , K , x, y V ;
b) P t - mulţimea polinoamelor în t ;
d) n
x, x x1 , x2 ,..., xn , xi , i 1, 2,..., n ;
35
Se numeşte subspaţiu vectorial al unui spaţiu vectorial V orice parte V a sa
care este ea însăşi un spaţiu vectorial pe acelaşi corp. O submulţime V V este
subspaţiu vectorial al lui V , dacă şi numai dacă x y V , x, y V şi , K .
Fie x1 , x2 ,..., xn V un sistem de vectori dat. Mulţimea
i 1
Dacă această relaţie are loc numai dacă şi numai dacă 1 2 ... n 0 ,
sistemul este liniar independent.
Un sistem de vectori din V constituie o bază în spaţiu vectorial V , dacă:
a) sistemul de vectori este liniar independent;
b) sistemul de vectori este sistem de generatori (orice alt vector din V este o
combinaţie liniară de vectorii sistemului).
Două baze oarecare în V au acelaşi număr de vectori. Numărul vectorilor unei
baze reprezintă dimensiunea spaţiului vectorial.
Fie B e1 , e2 ,..., en o bază în V . Orice vector x V se descompune în mod
36
Probleme rezolvate.
b) v1 8 t 7t 2 , v2 2 t 3t 2 , v3 1 t t 2 în P2 t ;
2 2 1 4 0 4
c) A1 , A2 , A3 , în M 2,2 ;
4 6 5 3 4 8
d) v1 2,0,1,3, 1 , v2 1,1,0, 1,1 , v3 0, 2,1,5, 3 , v4 1, 3, 2,9, 5 în 5
.
Soluţie.
a) Considerăm relaţia 1v1 2v2 3v3 0 . Prin înlocuirea vectorilor
dependenţă este v1 v2 v3 0 .
37
d) Relaţia 1v1 2v2 3v3 4v4 0 este echivalentă cu sistemul omogen
1 2 33 5 4 0 . Rangul acestui sistem este doi, deci sistemul de vectori este
liniar dependent. Deoarece un sistem fundamental de soluţii este format din două soluţii
liniar independente, avem două relaţii de dependenţă. Sistemul fundamental de soluţii
este 1 1, 2 2, 3 1, 4 0 şi 1 0, 2 1, 3 2, 4 1 , astfel avem
relaţiile v1 2v2 v3 0 şi v2 2v3 v4 0 .
t 3
t 1,3t 2 2t , t 3 .
Soluţie.
Pentru ca două polinoame să aparţină spaţiului, trebuie ca acestea să fie
combinaţie liniară de elementele sistemului de generatori. Deci
t 2 x1 t 3 t 1 x2 3t 2 2t x3t 3 şi t 1 y1 t 3 t 1 y2 3t 2 2t y3t 3 . Aceste
x1 x3 0 y1 y3 0
3 x2 1 3 y2 0
ralaţii sunt echivalente cu sistemele şi .
x1 2 x2 0 y1 2 y2 1
x1 0 y1 1
II. 3. În 4
se dau vectorii v1 11,1, 2,1 , v2 1, 1,0,1 , v3 0,0, 1,1 ,
Soluţie.
Deoarece dim 4
4 este sufficient să arătăm că cei patru vectori sunt liniar
independenţi. Considerându-i ca vectori linie într-o matrice, obţinem matricea
38
1 1 2 1
1 1 0 1
. Rangul acestei matrice este patru, deci vectorii sunt liniar
0 0 1 1
1 2 2 0
independenţi. Scriem apoi v x1v1 x2v2 x3v3 x4v4 . Pentru determinarea coordonatelor
x1 , x2 , x3 şi x4 obţinem sistemul
1 1 1 1
este x1 , x2 , x3 , x4 .
4 4 2 2
II. 4. În 5
să se determine o bază a subspaţiului generat de vectorii
v1 1, 2, 4,3,1 , v2 2,5, 3, 4,8 , v3 6,17, 7,10, 22 , v4 1,3, 3, 2,0 .
Soluţie.
Se verifică faptul că v1 , v2 , v3 , v4 sunt liar dependenţi, dar trei dintre vectori sunt
3 1
x1 1, x2 , x3 .
2 2
II. 5. Se dau vectorii a1 1,0,0 , a2 2,1,0 , a3 3, 2,1 şi
Soluţie.
Să observăm mai întâi că vectorii a1 , a2 , a3 3
sunt liniar independenţi (rangul
matricei formate cu cei trei vectori ca linii este egal cu trei) şi deci formează o bază în 3
.
Coodonatele vectorului în baza A a1 , a2 , a3 sunt a 8, 4, 1 . Se poate verifica
39
8a1 4a2 a3 x1 a1 a2 a3 x2 a1 a2 a3 x3 a1 a2 a3 . După teorema
3 7 3 7
în baza B valorile x1 , x2 , x3 6 , astfel că a , , 6 .
2 2 2 2
II. 6. Fie V R3 , B e1 , e2 , e3 şi B f1 , f 2 , f3 două baze cu
v3 2,1,1, 2 , v4 1,3,1, 2 în 4
.
40
Soluţie.
Să determinăm mai întâi relaţiile de trecere de la o baâă la alta. Se verifică faptul
că B şi B formează baze în 4
. Determinăm apoi descompunerea fiecăruia din vectorii
ui , i 1, 2,3, 4 , după baza B şi descompunerea fiecăruia din vectorii vi , i 1, 2,3, 4 ,
v1 u1 u2 , v2 u2 u3 , v3 u3 u4 , v4 u1 u2 u3 .
Fie x un vector oarecare şi fie descompunerile sale după cele două baze
x x1u1 x2u2 x3u3 x4u4 şi x y1v1 y2v2 y3v3 y4v4 ..
y2 x1 x2 , y3 x4 , y4 x1 x2 x3 x4 .
obţinem x1 y1 y4 , x2 y1 y2 y4 , x3 y2 y3 y4 , x4 y3 .
Ultimile relaţii se pot obţine şi prin inversarea relaţiilor anterioare.
II. 8. În spaţiul vectorial P2 t al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu doi,
Soluţie.
Metoda 1. Cum x1 , x2 , x3 sunt liniar indpendenţi, adică
1 1 2t 2 t t 2 3 1 t 3t 2
3
1 3 1 2t 1 2 3 t 2 3 2t 2
2
41
Ştim că 1 t , t , 2t 2 sunt liniar independenţi. Rezultă că
1 3 0 1 0 1
1 2 3 0 , de unde avem că 1 1 1 0 , de unde 1 2 3 0 , adică
3 / 2 0
2 3
0 2 3
liniar independenţi.
II. 9. În spaţiul vectorial P2 t al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu doi,
1 4 0
1 2 4 0 , de unde avem că 1 2, 2 4, 3 1, 4 2 .
2 0
3 4
Astfel x4 1 t t 2 t t 2t 2 1 t 2 t 2 , rezultă
1
1, 1, 2 1 , adică 1, 2, .
2
x5 1 2t t 2 x1 x2 x3 1 t t 2 t 2 , rezultă
1
1, 2, 2 1 adică 1, 1, .
2
42
II. 10. În spaţiul liniar al soluţiilor sistemului:
x y 3z t 0,
x y z 3t 0,
Să se arate că:
a) vectorii v1 , v2 sunt liniar independenţi.
v2 2e1 22 e4 .
II. 11. Fie spaţiul vectorial generat de vectorii
x1 2,1,3,1 , x2 1, 2,0,1 , x3 1,1, 3,0 . Să se determine dimensiunea spaţiului şi
o bază a sa.
Soluţie.
x1 2 1 3 1 x1 1 2 0 1 1 2 0 1
x2 1 2 0 1 x2 2 1 3 1 0 3 3 1
x3 1 1 3 0 x3 1 1 3 0 0 3 3 1
1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0
0 1 3 1 0 1 3 1 0 1 0 0 , de unde rezultă x1 , x2 , x3
0 1 3 1 0 0 0 0 0 0 0 0
Soluţie.
43
II. 13. Se dă spaţiul generat de vectorii: v1 2,1,11, 2 , v2 1, 2,3, 4 , v3 1,1, 4,1 ,
sa.
Soluţie.
Soluţie.
Exprimăm eii 1,2,3 în funcţie de e1 , e2 , e3 . Astfel avem
e1 1 i 0 j 1 k e1 e2 e3 i j k , rezultă 1, 0, 1 ,
e2 1 i 1 j 0 k e1 e2 e3 i j k , rezultă 0, 1, 1 ,
e3 0 i 1 j 1 k e1 e2 e3 i j k , rezultă 1, 1, 0
1 1 0
Deci matricea de trecere este T 0 1 1 .
1 0 1
Calculând e1 , e2 , e3 în funcţie de e1, e2 , e3 am fi obţinut
1 1 1
2
2 2
T
1 1 1
1
, matrice care se poate obţine şi din e T e , de unde rezultă
2 2 2
1 1 1
2 2 2
e T 1 e .
44
II. 15. Să se găsească matricea de trecere de la baza B e1 , e2 , e3 , unde
f 2 1, 0, 0 , f3 0, 0,1 .
Soluţie.
Matricea de trecere de la baza B e1 , e2 , e3 la baza B f1 , f 2 , f3 este
1 0 1
T 1 1 1 .
2 1 1
Soluţie.
Matricea de trecere de la baza B e1 , e2 , e3 , e4 la baza B f1 , f 2 , f3 , f 4 este
1 0 0 1
1 1 0 1
T .
0 1 1 1
0 0 1 0
Soluţie.
Fie x i ei şi y j e j , avem
45
e3 a13e1 a23e2 a33e3 , rezultă a13 1, a23 1, a33 1 .
0 1 1
Deci A 1 1 0
1 1 1
Dar
x e1 2 e2 3 e3 1 e1 2 e2 3 e3 1 e2 e3 2 e1 e2 3 e1 e2 e3
2 3 e1 1 2 3 e2 1 3 e3 , de unde rezultă 2 3 1 ,
i ei i ei' i Aij e j .
Soluţie.
v 1,0, 2 .
46
Probleme propuse spre rezolvare.
a) a , a ,0 , a , a
1 2 1 2 3
;
b) at 3 bt , a, b P t ;
c) x , x , x , x
1 2 3 1 3x2 , x1 x2 x3 3
;
d) E f F , f este diferentiabila si f f F .
d) v1 sin x, v2 cos x în F ;
47
2 8 1 1 0 2
e) A1 , A2 , A3 în M 2,2 .
10 6 2 3 2 4
2 1 2 5 9
A1 , A2 şi A3 să fie liniar dependente.
3 5 3 2 2
48
II. 10. Să se determine parametrii reali şi astfel ca matricele
2 1 5 3 11
A1 , A2 şi A3 să fie liniar dependente.
5 3 2 1 4
II. 11. Să se cerceteze dependenţa liniară a vectorilor:
a) v1 e x , v2 e2 x , v3 e3 x în F ;
b) v1 t 2 t , v2 4t , v3 2t 2 t în P t ;
d) v1 1 i, v2 2 3i în .
II. 12. care este condiţia necesară şi suficientă ca vectorii
u x1 , y1 , z1 , v x2 , y2 , z2 , w x3 , y3 , z3 3
să fie liniar independenţi?
bază în 3
.
II. 16. Să se arate că vectorii e 1 1,1, 0,1 , e2 2,1,3,1 , e3 1,1, 0, 0 ,
v 0,0,0,1 în baza e1 , e2 , e3 , e4 .
III. 17. Se dau vectorii: x1 1,1,1,1 , x2 1,1, 1, 1 , x3 1, 1,1, 1 , x4 1, 1, 1,1
49
c) v 3,0,3, 6 , v1 2,3, 4,1 , v2 1,1, 1,3 , v3 3, 5,1, 13 ;
II. 19. În 3
se dau vectorii v1 1,1,1 , v2 1,1, 2 , v3 1, 2,3 . Să se arate că
1 0 1 1 1 1 1 1 2 3
A1 , A2 , A3 , A4 , A .
0 0 0 0 1 0 1 1 4 2
a) Să se arate că B A1 , A2 , A3 , A4 este o bază a lui V ;
II. 22. În 3
se dau vectorii x1 1,3,5 , x2 6,3, 2 , x3 3,1,0 . Să se arate că
şi y 2, 2, 2 în această bază.
50
II. 25. În spaţiul 4
se dau vectorii v1 2, 4,1,3 , v2 4,8, 3,7 ,
II. 27. În 3
considerăm vectorii v1 1, 2, 1 , v2 1, 2,1 , v3 1,1, 1 ,
v 1, 2,3 , u 1, 2, 3 . Arătaţi că v1 , v2 , v3 este o bază în 3
şi calculaţi
II. 28. În 2
considerăm vectorii v1 1, 1 şi v2 2,3 . Arătaţi că v1 , v2 este
o bază în 2
şi calculaţi coordonatele lui v 4,5 în această bază.
II. 29. Care din următoarele mulţimi de vectori generează spaţiul la care aparţin?
a) v1 1,1,0 , v2 0,1,1 , v3 1,1,1 în 3
;
51
II. 32. Completaţi următoarele mulţimi de vectori ca să fie baze în spaţiile
considerate:
a) v1 4, 7 2
; b) v1 2, 1,3 , v2 4,1,1 3
; c) v1 t 1, v2 t 2 5 P3 t ;
d) v1 t , v2 t 2 4 P3 t .
d) B t ,1, t 2 , B 3 2t t 2 , t 2 4, 2 t în P2 t .
e2 1, 1,1,1 , e3 1, 2,1,1 , e4 1, 1,0, 1 şi f1 2,1, 0,1 , f 2 0,1, 2, 2 ,
f3 2,1,1, 2 , f 4 1,3,1, 2 .
52
II. 38. Să se determine valorile parametrului real paentru care
B ,1 , 1, este:
a) liniar dependentă;
b) liniar independentă;
c) formează o bază în 2
.
II. 39. Se dau vectorii a1 1,0,0 , a2 2,1,0 , a3 3, 2,1 şi
e1 1, 1, 2 , e2 1, 2, 1 , e3 1,1,3 şi f1 1,1,1 , f 2 2,3,1 , f3 1,1, 1 . Să se
scrie matricea de trecere de la baza B la baza B . Dacă B este baza canonică, să se
determine coordonatele lui e1 , e2 , e3 şi f1 , f 2 f 3 în baza B .
53
Capitolul III
APLICAŢII LINIARE
Avem ImT W .
Definiţia III. 4. Aplicaţia liniară T : V W se numeşte izomorfism dacă T este
bijectivă (injectivă şi surjectivă).
În cazul că există un izomorfism de la V la W spunem că cele două spaţii sunt
izomorfe şi notăm V W.
Definiţia III. 5. Fie T : V W , T L (V, W), cu dimV = n, dimW = m. Fie B =
{e1,…,en} V o bază, F = {f1,…,fm} W o bază. Matricea A = (aij)m,n construită astfel
încât pe coloane sunt coordonatele vectorilor
T(e1), T(e2)…T(en) în baza F se numeşte matricea asociată lui T în raport cu bazele B şi F.
54
T e1 T e2 T ei T en
a11 a12 a1 j a1n
a a22 a21 a2 n
A 21
am1 am 2 ami amn
T e j aij fi , j 1, n
m
i 1
Exemplu
Fie T : 3
2
, T(x) = (x1 + x2, x1 + x3)
e1 (1, 0, 0)
În 3
fie baza B : e2 0,1, 0
e (0, 0,1)
3
2
f1 1, 0
În fie baza F :
f 2 0,1
Avem:
T(e1) = (1, 1) = 1 · f1 + 1 · f2
T(e2) = (1, 0) = 1 · f1 + 0 · f2
T(e3) = (0, 1) = 0 · f1 + 1 · f2
1 1 0
deci AT
1 0 1
Teorema III. 6. Fie V, W două spaţii vectoriale, dimV n ,
V
W
v1
x1
v2
x2 v3
x3
55
Exemple:
3
Fie V = cu baza {e1, e2, e3} astfel: e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1).
2
Fie W = cu baza {v1, v2, v3} astfel: v1 = (1, 2), v2 = (1, 1), v3 = (–1, 1).
T x x1 v1 x2 v2 x3 v3 x1 , 2 x1 x2 , x2 x3 , x3 x1 x2 x3 , 2x1 x2 x3
Observaţii
Fie V finit dimensional şi T : V → V liniară.
Fie B = {e1, e2,…,en} şi B ' e1' , e2' ,..., en' două baze în V.
Dacă C este matricea de trecere de la B la B' şi AT este matricea asociată lui T în raport cu
baza B, atunci matricea A' asociată lui T în raport cu B' este A' = C–1AC.
Avem :
n
T ei aki lk
k 1
k 1
n
ek' e jk e j
j 1
n n n
T e a e jk e j c jk aki' e j
n
' '
i ki
k 1 j 1 j 1 k 1
56
CA' = AC = A' = C–1AC
Pe de altă parte:
n n n n n
T ei' T e ji e j e ji akj ek akj e ji ek .
j 1 j 1 k 1 k 1 j 1
Probleme rezolvate.
b) f : 2
3
, f x1 , x2 x1 ,3x1 2 x2 , 2 x1 ;
Soluţie.
a) Fie x x1 , x2 , x3 , y y1 , y2 , y3 3
şi , . Avem
x y x1 y1 , x2 y2 , x3 y3 , astfel că
f x y 2 x1 y1 x2 y2 , 4 x3 4 y3
2 x1 x2 2 y1 y2 , 4 x3 4 y3 f x f y . Rezultă că f este
aplicaţie liniară.
b) Fie x x1 , x2 , y y1 , y2 2
. Atunci x y x1 y1 , x2 y2 şi
f x y x1 y1 ,3 x1 y1 x2 y2 , 2 x1 y1 f x f y
x y a0 b0 a1 b1 t ... an bn t n , rezultă
f x y a1 b1 2 a2 b2 t ... n an bn t n1 f x f y şi
57
III.2. În spaţiul 3
, se consideră transformarea
vectorului x .
a) Să se arate că transformarea T este liniară;
b) Să se scrie matricea T a transformării T în aceiaşi bază în care au fost date
componentele vectorului x şi T x .
Soluţie..
a) Transformarea T este liniară dacă se verifică:
1) T x y T x T y ;
2) T x T x .
1 x1 2 x3 1 0 2
b) Avem 2 x1 3x2 2 x3 , rezultă A 1 3 2 .
x x x 1 1 1
3 1 2 3
III. 3. Fie T : 5
4
,
T x 2 x1 x2 x3 x4 x5 , x1 4 x2 2 x3 x4 x5 , x1 2 x2 2 x3 2 x4 x5 , 2 x1 2 x2 x4
pentru orice x x1 , x2 , x3 , x4 , x5 R5 , o aplicaţie liniară. Să se determine kerT şi ImT .
Soluţie.
Fie x R5 cu x x1 , x2 , x3 , x4 , x5 astfel că T x 0 . Rezultă atunci că
2 x1 x2 x3 x4 x5 0 2 1 1 1 1
x 4x 2x x x 0
1 1 4 2 1 1
* 2 3 4 5
. Fie A
1 2 2 2 1
. Se observă că
x1 2 x2 2 x3 2 x4 x5 0
2 x1 2 x2 x4 0 2 2 0 1 0
2 1 1
rang A 3 , iar minorul principal este d1 1 4 2 18 0 şi x4 , x5 necunoscute
1 1 2
58
2 x1 x2 x3 a b
secundare. Atunci punând x4 a, x5 b sistemul devine x1 4 x2 2 x3 a b cu
x 2 x 2 x 2a b
1 2 3
12a 2b
x1 18
x 2b3a
2 18
soluţiile a, b .
9a 12b
x3
18
x4 a
x5 b
Deci
12a 2b 3a 2b 9a 12b
ker T x 5 , x , , , a , b , a, b
18 18 18
12 3 9 2 2 12
x 5 , x a , , ,1, 0 b , , , 0,1 .
18 18 18 18 18 18
12 3 9 2 2 12
Fie e1 , , ,1, 0 , e2 , , , 0,1 , e1 , e2 formează un
18 18 18 18 18 18
system de generatori pentru subspaţiul kerT . Să arătăm că e1 , e2 sunt şi liniari
12 3 9 2 2 12
1 , , ,1, 0 2 , , , 0,1 0 .
18 18 18 18 18 18
59
12 2
18 1 18 2 0
3 2 0
18 1 18 2
Vom avea următorul sistem . Matricea asociată acestui sistem
9 12
1 2 0
18 18
1 0
2 0
12
18 182
3 2
18 18
1 0
este 189 12
şi are rangul doi, minorul principal fiind 1 0 , deci sistemul
18
0 1
1 0
0 1
omogen admite o soluţie unică, anume cea banală 1 2 0 . Rezultă că vectorii e1 , e2
2 x1 x2 x3 x4 x5 y1
x 4x 2x x x y
1
2 3 4 5 2
. Rezultă că
x1 2 x2 2 x3 2 x4 x5 y3
2 x1 2 x2 x4 y4
Im T y R4 , x1 2,1,1, 2 x2 1, 4, 2, 2 x3 1, 2, 2,0 x4 1, 1, 2,1 x5 1, 2, 1,0
Notăm
f1 2,1,1, 2 ; f 2 1, 4, 2, 2 ; f3 1, 2, 2,0 ; f 4 1, 1, 2,1 ; f5 1,1, 1,0 şi
1 f1 2 f 2 3 f3 4 f 4 5 f5 0 .
Rezultă sistemul * cu matricea A care are rangul 3 . Atunci trei dintre aceşti
60
III. 4. Fie aplicaţia liniară f: 3
3
definită prin
Soluţie.
Să arătăm că f este o bijecţie. Pentru a arăta că f este o bijecţie, deoare f este
este x1 x2 x3 0 . Să arătăm că f 3 3
. Fie y y1 , y2 , y3 3
; să arătăm că
există x x1 , x2 , x3 3
astfel încât y f x . Această ecuaţie este echivalentă cu
conduce la x1 y1 y3 3, x2 y1 3 y2 5 y3 3, x3 y1 y2 2 y3 2 . Prin
2 7 3 1 4
f 1 0,0,0 0,0,0 , f 1 0,1, 2 , , , f 1 1,5, 2 , , 0 .
3 3 2 3 3
Soluţie.
Ştim formulele de transformare a vectorilor yk ai kxi , A x1 y1 , adică
11 21 31
2,3,5 12 22
32 0, 0,1
23 33
13
61
1 1 2
şi încă două sisteme şi avem în final matricea A 1 3 3 .
1 5 5
x1 x2 2x1
III. 6. În R se definesc aplicaţiile T1 x x1 x2 şi T2 x
3
x2
x2 x x x
3 1 2 3
x1
unde x x2 R 3 .
x
3
Care aplicaţie este liniară? În caz de liniaritate să se găsească matricea ataşată
aplicaţiei în baza în care sunt date coordonatele vectorului x şi T x .
Rezultat împortant
Având matricea unei transformări liniare vectorii bazei se transformă cu ajutorul
coloanelor matricei, iar coordonatele unui vector se transformă cu ajutorul liniilor.
e ' k ai kei i ai k k .
0 3 0
transformarea liniară A care transformă vectorii: x1 0 în Ax1 5 , x2 1 în
1 2 1
0
Ax2 1
3
1 1
x3 1 în Ax3 0 .
1 1
Care este matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 ?
62
Soluţie:
Avem x1 i ei şi Axi i ei , astfel Ax A i ei i Aei i ak i ek k aik ei ,
1 3 3
Am obţinut matricae A 1 4 5 .
1 2 2
Scriem matricea de trecere de la baza x1 , x2 , x3 la e1 , e2 , e3 . Aceasta este
0 0 1 0 1 1
1
0 1 1 . Îi calculăm inverse, 1 1 0 . Atunci matricea transformată
1 1 1 1 0 0
7 1 1
1
în noua bază este B A 2 1 1 .
3 0 1
63
III. 8. În R3 K fie e1 1, 0, 0 , e2 0,1, 0 , e3 0, 0,1 o bază şi
0 2
transformarea liniară A care transformă vectorii: x1 0 y1 3 ,
1 1
Soluţie.
1 1 2 2 0 2
A 1 3 3 ; B 1 1 1 .
1 5 5 2 1 0
1 3 0
B 1 A 0 1 0
4 2 2
Deci transformarea liniară în noua bază este dată de relaţiile:
1 1 32 , 2 2 , 3 41 22 23 .
64
III. 10. Fie transformarea liniară T : S3 S3 care are matricea ataşată
2 3 1 f1 1,1,1
BT 1 3 1 în baza f 2 1,1,1 . Să se afle matricea ataşată transformării T în
1 0 0
f 3 0, 2,1
e1 1, 0, 0
baza e2 0,1, 0 .
e3 0, 0,1
Soluţie.
f1 e1 e2 e3 1 1 1 1 1 0
f 2 e1 e2 e3 , rezultă C 1 1 1 , de unde C 1 1 2 , astfel
T
f3 2e2 e3 0 2 1 1 1 1
1 1
2
2
1
C 1 C T
2
1
1
2
1 .
0 1 1
Ştim că B C 1 A C de unde rezultă A C B C 1 A, astfel avem
1 5
2 3
2
A 11 .
1 11
2 2
1 5 10
f 4 1, 0, 0, 0 .
65
Soluţie.
Fie x 1e1 2e2 3e3 4e4 , avem T x y 1 e1 2 e2 3 e3 4 e4 , de
1 1 2
2
2 2 3
unde rezultă , adică matricea A ataşată transsformării în baza
3 3 4
4 3 4
1 1 0 0
0 1 2 0
e1 , e2 , e3 , e4 este A .
0 0 1 1
0
0 0 3
Cont mat. care schimbă baza:
f1 e1 e2 e3 e4 1 1 1 1 1 1 1 1
f 2 e1 e2 e3
1 1 1 0 1 1 1 0
, rezultă C
T
, de unde C
f3 e1 e2 1 1 0 0 1 1 0 0
f 4 e1 1 0 0 0 1 0 0 0
3 0 0 0
C 1 C T , astfel B C 1 A C
1 1 0 0
3 2 1 0
.
3 3 1 1
Soluţie.
1 1 1
Matricea ataşată transformării în baza e1 , e2 , e3 este A 0 1 1 .
1 1 0
66
Pentru a afla matricea B , trebuie să găsim matricea de legătură între baze,
1 1 1 1 0 0
aceasta este C 0 1 1
T
, de unde C 1 1 0 şi avem
0 0 1 1 1 1
1 0 1
1
B C AC 1 2 0 .
3 3 1
III. 13. În 3
K fie e1 1, 0, 0 , e2 0,1, 0 , e3 0, 0,1 o bază şi transformarea
1 1
x3 1 Ax3 0 .
1 1
Care este matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 ? Dar matricea B în baza
x1 , x2 , x3 ?
Soluţie.
Ştim din definiţie că coloanele matricei transformate liniare sunt tocmai
componentele vectorilor Aei în baza e1 , e2 , e3 . Să le aflăm.
1 3 3
matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 este , A 1 4 5 .
1 2 2
Pentru a afla matricea B , trebuie să găsim matricea de legătură între baze:
67
x1 e3 0 0 1
x2 e2 e3 , astfel avem C 0 1 1 , de unde matricea de legătură între baze
T
x3 e1 e2 e3 1 1 1
0 0 1 0 1 1
este,
C 0 1 1
1 1 1
. Astfel
CT CT
1 0 0
1 1 0 , de unde
7 1 1
1
B C AC 2 1 1 .
3 0 1
0 2
bază şi transformarea liniară A care transformă vectorii x1 0 y1 3 ,
1 1
x1 , x2 , x3 ?
Soluţie.
1 1 2
Matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 este A 1 3 3 , iar
1 5 5
2 0 2
matricea B în baza x1 , x2 , x3 este B 1 1 1 .
2 1 0
68
III. 15. Se consideră transformările liniare:
x 3 x 3 y 2 z x 4 x y 4 z
T1 y x y z şi T2 y x z
z 2 x 3 y z z 5 x 2 y 4 z
Să se determine expresia transformării T1 T2 .
Soluţie.
3 3 2 4 1 4
Fie AT1 1 1 1 matricea asociată transformării liniare T1 şi AT2 1 0 1
2 3 1 5 2 4
1 1 1
matricea asociată transformării liniare T2 . Atunci AT1 T2 0 1 1 , de unde rezultă că
0 0 1
x x y z
expresia transformării T1 T2 este T1 T2 y y z .
z z
Rezultă imediat şi transformarea inversă:
x x y 1 1 0
T1 T2
1
y y z , adică AT T 1 0 1 1 .
0 0 1
1 2
z z
69
Probleme propuse spre rezolvare.
a) f x1 , x2 x1 , x1 x2 ;
b) f x1 , x2 x12 x22 ,0 ;
c) f x1 , x2 x1 2 x2 , x1 x2 ;
d) f x1 , x2 x1 x2 , x1 x2 ;
a) f : 3
2
, f x x1 x3 , x2 x3 ;
b) f : 2
2
, f x x1 3x2 , x1 x2 ;
c) f : n
m
, f x x1 a, x2 a, x3 a,..., xn a , a ;
b
d) T : C a, b C a, b f : a, b
, f continua , T f 2 f t dt .
a
b) f : 3
2
, f x1 , x2 , x3 3x1 2 x3 , x2 ;
d) f : 3
4
, f x1 , x2 , x3 x1 5x2 7, x1 ,0 ;
e) f : , f x1 ix2 x1 x2 .
III. 4. Fie f : 3
3
, f x 2 x1 x2 x3 , x1 x2 2 x3 ,3x1 x3 . Să se arate că
III. 5. Fie f : 2
3
, f x x1 2 x2 , x2 ,3x1 5x2 .
70
b) Să se scrie matricea aplicaţie f în raport cu baza
III. 6. Fie f : 3
3
, f x x1 x2 , x2 x3 , 2 x1 3x2 x3 . Să se arate că f
b) f : , f x1 ix2 0 ;
c) f : 2
3
, f x1 , x2 2 x1 x2 ,3x2 , x2 4 x1 ;
d) f : 3
3
, f x1 , x2 , x3 2 x1 4 x2 , 2 x1 3x3 , 4 x2 3x3 .
g: 2
3
, f y1 , y2 y1 , y1 y2 , y2 ;
b) f : 2
4
, f x1 , x2 x1 , x1 3x2 , 2 x1 x2 , x2 ,
g: 3
2
, f y1 , y2 , y3 2 y1 , y2 ;
b) f : 2
P3 t , f x1 , x2 , x3 x1 x3 x2t x1 x2 t 2 ;
71
este inversabilă şi să se determine inverse sa. Să se verifice că inverse este tot o aplicaţie
liniară.
III. 11. Să se arate că aplicaţia
f: 2
3
, f x1 , x2 3x1 2 x2 , 2 x1 x2 , x1 x2 este o aplicaţie liniară. În 2
se dau
vectorii v1 1, 2 , v2 1,1 liniar independenţi. Cum sunt imaginile lor, f v1 şi
f v2 ?
f v1 , f v2 , f v3 în 2
.
x x x x
b) T : 3
3
, y T x1 , x2 , x3 2 3 , x1 , 2 3 ;
2 2 2 2
x x x x
c) T : 3
3
, y T x1 , x2 , x3 2 1 , 1 2 , x3 ;
2 2 2 2
x x x x
d) T : 3
3
, y T x1 , x2 , x3 1 3 , x2 , 1 3 ;
2 2 2 2
x x x x x x
e) T : 3
3
, y T x1 , x2 , x3 1 2 , 2 3 , 1 3 .
2 2 2 2 2 2
72
III. 15. Fie transformarea liniară T : 3
3
, definită într-o bază B prin matricea
A . Să se arate că există o bază B în 3
faţă de care matricea transformării liniare are
forma diagonală. Să se scrie matricea trecerii da la baza iniţială B la baza B . Matricea
transformării este dată de:
1 1 2 5 2 3 4 3 3
2 2
a) A 1 1 2 ; b) A 6 4 4 ; c) A ; d) A 6 5 6 .
2 2 0 4 5 4 1 1 0 0 1
III. 16. Arătaţi că funcţia f : 3
3
, f x1 , x2 , x3 x1 x2 , x1 x3 , 2 x2 3x3
0 1 1
matricea 1 1 2 .
3 2 1
III. 18. Fie aplicaţia liniară f : 3
3
dată în baza canonică prin matricea
1 1 1
1 0 2 . Se cere:
2 1 3
a) Să se determine f ;
b) Să se calculeze f 1,1,1 .
1 1 0
III. 19. Fiind dată matricea A 1 1 1 M 3 R , scrieţi aplicaţia liniară
2 1 2
f: 3
3
corespunzătoare, astfel încât M B f A .
III. 20. În 3
se consideră aplicaţia liniară f care în baza canonică are matricea
1 1 0
A 2 1 1 .
1 1 2
Se cere:
a) Să se determine f ;
73
b) Calculaţi f 1,0, 2 .
f e1 2,1 ; f e2 0,1 ; f e3 1,1 , unde e1 , e2 , e3 este baza canonică din R 3 .
Determinaţi aplicaţia f .
f1 x1 , x2 , x3 x1 x2 x3 , x1 x2 x3 , x1 x2 x3 ;
Se cere:
a) Să se deterime că f1 , f 2 sunt aplicaţii liniare;
f 2 x1 , x2 , x3 4 x1 x2 4 x3 , x1 x3 ,5x1 2 x2 4 x3 .
Să se determine:
a) Matricele M B f1 , M B f 2 corespunzătoare lor în baza canonică;
b) Aplicaţiile compuse f1 f 2 şi f 2 f1 .
c) M B f1 f 2 , M B f 2 f1 .
f x1 , x2 , x3 x1 2 x2 x3 , 2 x1 x2 x3 , x2 x3 .
Se cere:
a) Arătaţi că f este o aplicaţie liniară;
74
b) Calculati matricea M B f corespunzătoare lui f în baza canonică;
d) Calculaţi M B f 1 .
Să se arate că:
a) T este aplicaţie liniară;
b) Aplicaţia T este o aplicaţie inversabilă şi să se determine inverse sa T 1 : 3
3
;
c) Să se arat că T 1 este tot o aplicaţie liniară.
III. 27. Fie aplicaţia T : 3
3
,
T x1 , x2 , x3 x1 2 x2 x3 , 2 x1 x2 x3 , x2 3x3 .
Să se arate că:
a) T este aplicaţie liniară;
b) Aplicaţia T este un izomorfism;
c) Să se determine T 1 0,0,0 , T 1 4, 2,6 şi T 1 0,3,3 .
1 0 3 1 2 1
lui 3
matricile: A M B T1 1 2 1 şi B M B T2 2 2 0 .
0 1 1 1 3 1
a) Arătaţi că T1 T2 şi T1 T2 sunt aplicaţii liniare ale spaţiului 3
;
f1 : 2
2
, f1 x, y x y,0 şi pentru f1 : 4
2
, f1 x, y, z, t x y, t .
75
T v1 v1 v2 v3 ,
T v2 2v2 3v3 ,
Să se afle:
a) Nucleul aplicaţiei T şi dimensiunea sa.
b) Imaginea aplicaţiei T şi dimensiunea acesteia.
c) Să se verifice Teorema dimensiunii.
III. 32. Să se găsească matricea transformării liniare T : S3 S3 ce transformă
76
Capitolul IV
V' V 0 .
Definiţia IV. 4. Fie T : V → V, T L (V, V). Dacă este valoare proprie a lui T,
atunci dim( V' ) = r se numeşte multiplicitate geometrică a valorii proprii , iar V'() se
Polinom caractersitic.
77
Demonstraţie:
Întrucât dimV = n B = { e1,…,en} bază.
n
Fie A Mn,m, A = (aij) matricea asociată în raport cu B T(ei) = a
j 1
ji ej .
n n n n n n
T(x) = T(x1e1 + …+xnen) = T xi ei xiT ei xi a ji e j a ji xi e j
i 1 i 1 i 1 j 1 j 1 i 1
n (1)
deci T x aij xi e j x1e1 ... xn en x j e j
n n
j 1 i 1 j 1
n
Dar {e1,…,en} liniar independenţi, rezultă a
i 1
x x j , j.
ji i
j 1
a x a x ... a x x
11 1 12 2 1n n 1
a11 x1 ... a1n xx 0
j2
a21 x1 (a22 ) x2 ... a2 n xn 0
a21 x1 a22 x2 ... a2 n xn x2 (2)
a x a x ... a x 0
jn n1 1 n 2 2 nn n
an1 x1 an 2 x2 ... ann xn xn
Pentru ca sistemul omogen (2) să admită soluţii diferite de cea banală trebuie ca
determinantul sistemului să fie egal cu 0.
a11 a12 a1n
a21 a21 a2 n
0 det(A – In) = 0 (3)
an1 an 2 amn
Aşadar, va exista x Ov astfel încât T(x) = x dacă ecuaţia (3) are cel puţin o soluţie. Dar
conform teoremei fundamentale a algebrei, ecuaţia (3), care este o ecuaţie algebrică de
gradul n cu coeficienţi în are cel puţin o soluţie, deci există C valoare proprie
pentru T.
78
Observaţii:
1) K este valoare proprie pentru T, dacă şi numai dacă este rădăcină a ecuației (3).
2) Se numeşte multiplicitate algebrică a valorii proprii , şi se notează cu μ ordinul de
multiplicitate a rădăcinii a ecuaţiei (3).
3) În general r ≤ μ, unde r = dim V' V {0} multiplicitatea geometrică.
4) p() = ()n + p1()n1 + p2()n2 + … + pn, unde p1, p2,…,pn sunt invarianţi.
De exemplu: p1 = (a11 + a22 + … + ann) = Tr(A) urma matricei A.
Caz particular
Pentru n =3:
a11 a12 a13
p a21 a22 a23 = ()3 + p1 2 + p2 () + p3, unde
a31 a23 a33
p3 = detA
Teorema IV. 6. Polinomul PT, unde PT() = det(A – In) este invariabil în raport
cu schimbarea bazei (nu depinde de baza în care s-a asociat mateicea A).
Diagonalizarea matricelor
a11 0 0
0, i j , A 0 a22 0 .
0 0 ann
79
Definiţia IV. 8. O matrice A se numeşte matrice diagonalizabilă dacă există C,
nesingulară (detC 0) astfel încât D = C1 A C să fie diagonală (A este asemenea cu o
matrice diagonală).
1 0 0
0 2 0
D este o matrice diagonală, unde D = ,
0
n
1 0 0 1 0 0 12 0 0
0 2 0 0 2 0 0 2 0
D =
2
= ,
0 n 0 n 0 2n
1n 0 0
0 n2 0
D =
n
,
0 nn
80
D 2 (C 1 A C )(C 1 A C ) C1 A A C
In
D2 = C1 A A C
D2 = C1 A2 C
A2 C D2 C 1
An = C Dn C1.
Probleme rezolvate.
IV. 1. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : 3
3
care în baza
5 3 2
canonică are matricea A 6 4 4 .
4 4 5
Soluţie.
Avem p 0 , unde p det A I3
5 3 2 2 3 2
p 6 4 4 2 4 4
4 4 5 0 4 5
1 3 2
2 0 1 2 2 5 1 8 =
0 4 5
2 2 4 3 2 1 3 1 = 2, 2 = 1, 3 = 3.
3 3 2 x1 0 3x1 3x2 2 x3 0
T(v1 1v1) = Ov (A 1I3) v1 = 0 6 6 4 x2 0 6 x1 6 x2 4 x3 0
4 4 3 x 0 4 x 4 x 3x 0
3 1 2 3
3x1 3x2 2 x3 0 4
4 x1 4 x2 3x3 0 3
x3 = 0 x1 x2 = 0 x1 = x2 =
81
Deci v1 = (, , 0) = (1, 1, 0), 0.
Scriem spaţiul propriu asociat valorii proprii 1 = 1:
V1 2 1,1,0 0
Avem de asemenea:
n1 = 1, r1 n1 = 1.
4 3 2 x1 0
6 5 4 x2 0
4 4 4 x 0
3
4 x1 3x2 2 x3 0
6 x1 5 x2 4 x3 0
x x x 0
1 2 3
3x1 3x2 2 x3 0
x1 x2 x3 0 3
x1 / x3 0
Rezultă x1 x3 , x3 x2 + x3 = 0, x2 = 2x3
Avem de asemenea:
n2 1, r2 1, r2 n2 .
2 2 0
IV. 2. Fie A 2 1 2 .
0 2 0
a) Este A este diagonalizabilă?
b) Dacă A este diagonalizabilă, să se scrie matricea diagonală şi baza.
c) Să se calculeze A50.
Soluţie.
82
2 2 0
a) p() = 2 1 2 2 4 2 4
0 2
2 3 2 8 8 3 3 2 6 8
p() = 0
1 3 6 8
1 1 2 8 0
p 1 2 2 8
1 = 1; 2 = 4; 3 = –2
Deci există trei valori proprii distincte şi deci T este diagonalizabilă.
1 0 0
b) D 0 4 0
0 0 2
Calculăm vectorii proprii.
• Pentru 1 = 1
1 2 0 x1 0
2 0 2 x2 0
0 2 1 x 0
3
x1 2 x2 0 x1 2 x2 x1 2
2 x1 2 x3 0 x3 x1 x2
2 x x 0 x x 2
2 3 2 3
V1 1 2,1, 2 / 0 ;
v1 = (2, 1, –2)
• Pentru 2 = 4
83
2 2 0 x1 0
2 3 2 x2 0
0 2 4 x 0
3
2 x1 2 x2 0 x1 x1
2 2
2 x1 3x2 2 x3 0 x2 2 x3
2 x 4 x 0 x x1 2
2 3 3
V2 4 2, 2,1 / 0 ;
v2 = (2, –2, 1)
• Pentru 3 = –2
4 2 0 x1 0
2 3 2 x2 0
0 2 2 x 0
3
4 x1 2 x2 0 x1
x2 2 x1
2 x1 3x2 2 x3 0 x2 2
2 x 2 x 0 x3 x3 x 2
2 3 3
V3 2 1, 2, 2 / 0 ;
v3 = (1, 2, 2)
c) D = C–1 · A · C A = C · D · C–1
An = C · Dn · C–1
150 0 0
A50 C 0 450 0 C 1
0 0 (2)50
C
{e1, e2, e3} {v1, v2, v3}
84
v1 v2 v3
2 2 1
C 1 2 2
2 1 2
1
C 1 C*
det
detC = –8 + 1 – 8 – 4 – 4 – 4 = –27
6 3 6
C 6 6 3
*
3 6 6
Ci,j = Ai,j = (–1)i+j · Mi,j unde Mij – minorul elementului aij.
2 1 2
1
1
C 2 2 1
9
1 2 2
2 2 1 1 0 0 2 / 9 1/ 9 2 / 9
A 1 2 2 0 2100
50
0 2 / 9 2 / 9 1/ 9 .
2 1 2 0 0 250
1/ 9 2 / 9 2 / 9
2 1 1
IV. 3. Fie matricea A 5 3 3 .
1 0 2
Se cere:
a) Dacă x = (x1, x2, x3) în baza {e1, e2, e3} să se determine T(x);
b)Valorile şi vectorii proprii.
Soluţie.
a) T(x) = y
y1 2 1 2 x1 y1 2 x1 x2 2 x3
Y = A · X y2 5 3 3 x3 x2 y2 5 x1 3x2 3x3 .
y 2 0 2 y3 x1 2 x3
3
85
2 1 2 2 1 0
b) p() = 5 3 3 5 3 3
1 0 2 1 0 2
2 1 2
A 5 3 3
1 0 2
Vectorii proprii v = (x1, x2x3), avem
3 1 2 x1 0
5 2 3 x2 0
1 0 1 x 0
3
Numărul vectorilor proprii este:
nr = n – rang(A – I3) = 3 – 2 = 1
3x1 x2 2 x3 0
5 x1 2 x2 3x3 0
x x 0
1 3
3 = –x1
x1 = α, x2 = , x3 = –α
86
v = (α, α, –α) = α(1, 1, –1)
V1 1 1,1, 1 / 0
Rezultă 1 = 1
p() = ( – 1)(–2 + 11 – 28)
D = 12(–4 · 28) = 9
3 2 0
2 4
A 2 4 2
3 7 0 2 5
2 2 0 x1 0
• V1 2 3 2 x2 0
0 2 4 x 0
3
87
2 x1 2 x2 0
x2 x1
2 x1 3x2 2 x3 0
x2 2 x3
2 x2 4 x3 0
x1
x2 = α
x3
2
1
V1 1,1, = 2, 2,1
2 2
1 = 1
V1 1 t 2, 2,1 / t 0
1 3 1
IV. 5. Fie T : 3
3
care în baza {e1, e2, e3} are matricea A 3 5 1 .
3 3 1
Se cere:
a) valorile şi vectorii proprii;
b) se poate diagonaliza? Dacă da, să se determine baza în care are forma diagonală;
c) Să se calculeze A2003;
Soluţie.
v Ov T(v) = v
p() = 0 – ecuaţia caracteristică
p() = (A – I3)
1 3 1 1 3 1 1 3 1
p 3 5 1 1 5 1 1 1 5 1 =
3 3 1 1 3 1 1 3 1
1 3 1
= 1 0 2 0 1 2
2
0 0 2
p() = 0 – 1 = 1
– 2 = 3 = 2
88
• 1 = 1
T(v1) = 1v1
(A – 1I3) · v1 = 0
2 3 1 x1 0
3 4 1 x2 0
3 3 0 x 0
3
2 x1 3x2 x3 0 x3 x1
3x1 4 x2 x3 0
3x 3x 0 x2 x1
1 3
v1 = (α, α, α) α 0
V1 1 1,1,1 , R, 0
• 2 = 3 = 2
multiplicitatea algebrică = 2
v=?
3 3 1 x1 0
3 3 1 x2 0
3 3 1 x 0
3
B
V2 3 2 1,0, 3 0,1,3 2 2 0; ,
v2 = (1, 0, –3)
v3 = (0, 1, 3)
b) Da
În baza {v1, v2, v3} matricea va avea forma diagonală
89
1 0 0
A' 0 2 0
0 0 2
A' = C–1 · A · C
{e1, e2, e3} → {v1, v2, v3}
1 1 0 1 1 0
C 1 0 1 det C 1 0 1 1 3 3 1
1 3 3 1 3 3
1
C 1 C * , rezultă
det C
3 3 1
1
1
C 2 3 1
1
3 4 1
C · C–1 = I3
12003 0 0
c) (A')2003 = 0 2 2003
0
0 0 22003
A' = C–1 · A · C
C · A' = C · C–1 · A · C | · C–1
C · A' · C–1 = A
A = C · A' · C–1
A2 = (C · A' · C–1) · (C · A' · C–1) = C · (A')2 · C–1
An = C(A)n · C–1
6 5 3
IV. 6. Fie T : 3
3
care în baza {e1, e2, e3} are matricea A 3 2 2 .
2 2 0
Se cere:
a) valorile şi vectorii proprii;
b) se poate diagonaliza? Dacă da, să se determine baza în care are forma diagonală;
90
c) Să se calculeze A2003.
Soloţie.
Polinomul characteristic este p() = (A – I3), p 0 şi obţinem
6 5 3 1 5 3
p() = 3 2 2 2 2
2 2 0 2
1 5 3 1 1
1 1 2 2 1 3 2 0 , de unde 2 1 .
2 2 2
0 3
91
1 0
p() = 4 4 2 4 4 2 2 4 4 2
3
0
2 1 2
• 1 = 2 = 3 = 2
v = (x1, x2, x3) vector propriu
2 1 0 x1 0
4 2 0 x2 0
2 1 0 x 0
3
B
V1 2 1, 2,0 0,0,1 2 2 0 .
IV. 7. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : 3
3
care în baza
1 1 2
canonică are matricea A 1 1 2 . Este A diagonalizabilă? Dacă A este
2 2 0
diagonalizabilă, să se scrie matricea diagonală.
Soluţie.
Polinomul caracteristic este
1 1 2 1 0
p 1 1 2 2 4 , p 0 şi obţinem 2 2 .
2 4
2 3
Determinăm acum vectorii proprii.
92
x1 x2 2 x3 0
Pentru 1 0 rezolvăm sistemul x1 x2 2 x3 0 . Soluţiile acestui sistem sunt
2x 2x 0
1 2
3x1 x2 2 x3 0
Pentru 2 2 rezolvăm sistemul x1 3x2 2 x3 0 . Soluţiile acestui sistem
2 x 2 x 2 x 0
1 2 3
a a 1 1
sunt de forma , , a a , ,1 , deci un vector propriu ataşat valorii proprii
2 2 2 2
1 1
2 2 este v2 , ,1 .
2 2
3x1 x2 2 x3 0
Pentru 3 4 rezolvăm sistemul x1 3x2 2 x3 0 . Soluţiile acestui system
2 x 2 x 42 x 0
1 2 3
sunt de forma a, a, a a 1, 1,1 , deci un vector propriu ataşat valorii proprii 3 4
Avem trei vectori proprii care corespund la valori proprii distincte, deci sunt liniar
independenţi şi atunci matricea A este diagonalizabilă.
1
1 2 1
0 0 0
C 1 1
1
Fie şi D 0 2 0 matricea diagonală. Atunci
2
0 0 4
0 1 1
D C 1 AC .
IV. 8. Fie T : 3
3
o aplicaţie liniară care în baza canonică are matricea
1 2 1
A 1 2 1 .
1 1 2
Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii corespunzători.
93
1 2 1
Soluţie. Avem p A 1 2 1 1 2 . Cum p 0 ,
2
1 1 2
2 x2 x3 0
obţinem 1 1, 2 3 2 . Pentru 1 1 avem sistemul x1 x2 x3 0. Acesta are
x x x 0
1 2 3
soluţia x1 0, x2 a, x3 a , deci un vector propriu corespunzător este v1 0,1,1 .
x1 2 x2 x3 0
Pentru 2 3 2 avem sistemul x1 x3 0 . rangul matricei
x x 0
1 2
vector propriu este v2 1,1, 2 . Vesctorii proprii v1 şi v2 sunt liniar independenţi dar nu
formează o bază. Rezultă că nu există o bază faţă de care A ` să poată fi adusă la forma
diagonală.
94
Probleme propuse spre rezolvare.
matricea
5 6 6
A 1 4 2 .
3 6 4
a) Găsiţi valorile proprii ale aplicaţiei liniare.
b) Pentru fiecare valoare proprie găsiţi câte un system maximal liniar independent
de vectori proprii asociaţi.
c) Indicaţi o bază B a lui 3 în care M B T este matrice diagonală.
95
5 6 6
A 1 4 2 .
3 6 4
Să se determine:
a) Valorile proprii, vectorii proprii şi subspaţiile proprii corespinzătoare.
b) Dacă matricea aplicaţiei liniare T este diagonalizabilă.
IV. 9. Fie T : 3
3
o aplicaţie liniară definită într-o bază B prin matricea A :
4 1 2
A 2 1 2 .
1 1 1
a) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii.
b) Să verifice dacă există o bază B în 3
faţă de acre matricea aplicaţiei liniare
are forma diagonală.
96
0 1 0 0
3 0 2 0
A .
0 2 0 3
0 0 1 0
97
IV. 15. Să se cerceteze dacă matricea:
1 0 01
0 1 00
A
0 0 1 2
1 0 2 5
este diagonalizabilă. In caz afirmativ să se determine matricea diagonalizatoare T .
0 1 1
IV. 16. Fie matricea A 1 0 1 .
1 1 0
a) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii corespunzători.
b) Să se arate că matricea diagonalizabilă şi să se precizeze matricea
diagonalizatoare.
c) Folosind forma diagonală a matricei A să se determine Ak , k .
încât B4 A .
98
IV. 19. Fie
2 2 2 2
2 2 2 2
A .
2 2 2 2
2 2 2 2
a) Să se arate că A este diagonalizabilă.
b) Există B M 4 astfel încât B4 A2 ?
matricea
2 6 15
A 1 1 5 .
1 2 6
Găsiţi valorile proprii şi subspaţiile proprii corespunzătoare.
1 3 3 1
T e2 e2 e3 , T e3 e2 e3 .
2 2 2 2
Se cere:
a) matricea lui T în baza canonică;
b) T*(x) = ?
c) verificaţi dacă T este ortogonală;
d) Fie x = (1, 2, –1). Să se determine coordonatele lui x în baza canonică.
99