Contabilitate Manageriala PDF

CAP. II.
GESTIUNEA INTERNĂ A
ELEMENTELOR DE STOCURI
2.1 Consideraţii generale privind stocurile
2.2. Identificarea şi recunoașterea stocurilor
2.3. Clasificarea stocurilor
2.4. Conceptul de sistem de inventariere a stocurilor
2.5. Purtătorii primari de informaţii cu privire la
stocuri
2.6. Evaluarea elementelor de stocuri
2.7. Contabilitatea analitică a stocurilor
2.8. Deciziile manageriale şi necesarul de stocuri
Contabilitate 1
managerială/Contabilitate de gestiune
Conf. univ. dr. Camelia Mihalciuc
2.1 Consideraţii generale privind stocurile
Contabilitate 2
Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materii
prime, materiale consumabile, produse etc.
necesare fiecărui stadiu al ciclului de exploatare
(aprovizionare, producţie, desfacere, realizare)
pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică
a activităţii de exploatare.
Stocurile şi producţia în curs de execuţie cuprind

acele categorii de bunuri economice aflate la
dispoziţia întreprinderii pentru a fi utilizate în
procesul de producţie sau de desfacere al
acesteia.
Contabilitate 3
APROVIZIONARE
- bani
- materii prime
- materiale
- combustibil
- materiale de natura obiectelor de inventar
- piese, etc.
PRODUCŢIE
CICLUL DE - producţia nefinită (în curs de fabricare)
EXPLOATARE - cheltuieli anticipate
DESFACERE
- produse finite, semifabricate, destinate vânzării
REALIZARE
- creanţe asupra clienţilor
- bani
Contabilitate 4
Structura ciclului de exploatare
• În cadrul acestor faze, stocurile îşi schimbă atât
forma, cât şi conţinutul lor material.
• Corespunzător fazei de aprovizionare activele
circulante sub forma disponibilităţilor băneşti se
transformă în active circulante sub forma stocurilor
de materii prime şi materiale consumabile.
• În faza de producţie, stocurile de materii prime şi
materiale consumabile se transformă în stocuri de
semifabricate şi produse finite, ca apoi
• În faza de desfacere acestea din urmă fiind vândute
clienţilor, iar
• În urma decontărilor cu clienţii transformându-se în
active circulante sub forma disponibilităţilor băneşti
în faza de realizare. Contabilitate
5

Durata unui ciclu de exploatare
• Se cunosc următoarele:
• perioada de stocare a materiilor prime: 1,5 luni;
• perioada de producţie: 7 luni;
• perioada de decontare a datoriei - furnizori: 2 luni;
• perioada de încasare a creanţelor - clienţi: 1,5 luni.
• Durata unui ciclu de exploatare =1,5+ 7+1,5-2 = 8
luni
Contabilitate 6
Practic, ciclul de exploatare
• începe la momentul în care entitatea alocă resurse
pentru achiziţionarea de mărfuri, materii prime şi
consumabile (după caz) şi
• se continuă cu etapele de consum, obţinerea
producţiei, lucrărilor şi serviciilor, stocarea
producţiei, pregătirea mărfurilor sau a producţiei în
vederea vânzării, vânzarea pe credit şi încasarea la
scadenţă,
• ceea ce va permite iniţierea unui nou ciclu de
exploatare.
Contabilitate 7
Stocurile sunt active circulante care se caracterizează
prin faptul că (OMFP 1802/2014):
a) sunt obţinute pentru a fi vândute pe parcursul

desfăşurării normale a activităţii;
b) sunt în curs de producţie în vederea vânzării în
aceleaşi condiţii ca la punctul a);
c) sau sunt sub formă de materii prime, materiale şi
alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de
servicii.
Contabilitate 8
Stocurile şi producţia în curs de execuţie
reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor
aflate în întreprindere, destinate a fi consumate
la prima lor utilizare în procesul de producţie,
trebuind înlocuite cu exemplare noi de acelaşi
fel şi destinate a fi vândute după prelucrarea lor
în procesul de producţie sau a fi vândute în
starea în care s-au cumpărat.
Rezultă astfel că stocurile intră şi ies în şi din

patrimoniu în mod continuu, în cadrul fiecărui
ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare
decât un an.
Contabilitate 9
1.2. Identificarea și
recunoașterea stocurilor
• Pentru ca un element să fie recunoscut în categoria
stocurilor, relevantă este mai degrabă utilitatea sau
destinaţia acestuia decât natura.
În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute
numai atunci când:
• este posibil ca ele să aducă întreprinderii beneficii
economice viitoare şi
• costul lor să fie evaluat în mod credibil.
Contabilitate 10
Destinația elementelor de stocuri
• OMFP nr. 1.802/2014 oferă clarificări cu privire la acele elemente
care prin natura lor ar putea fi confundate cu activele imobilizate, dar
care sunt recunoscute în categoria stocurilor ţinând cont de destinaţia
lor:
– activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării

(de exemplu, echipamente, nave, ansambluri sau
complexuri de locuinţe etc. realizate de entităţile ce au
ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de
locuinţe),
– terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de
construcţii destinate vânzării se înregistrează la stocuri.
Contabilitate 11
• în cazul în care construcţiile sunt realizate în scopul
exploatării pe termen lung, de către entitateă care le-a
realizat, ele reprezintă imobilizări
• în cazul activelor de natura ansamblurilor sau
complexurilor de locuinţe care iniţial erau destinate
vânzării şi care ulterior îşi schimbă destinaţia, urmând a
fi folosite de entitate pe o perioadă îndelungată sau să fie
închiriate unor terţi, în contabilitate se înregistrează un
transfer de la stocuri la imobilizări corporale.
Transferul se efectuează la data schimbării destinaţiei, la

valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate
(reprezentată de cost).
Contabilitate 12
• Recunoaşterea stocurilor în situaţiile financiare
anuale ale entităţii economice
Contabilitate 13
• Stocurile trebuie evaluate si recunoscute în
bilanţ la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă.
• Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate
costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum
şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile
în forma şi locul în care se găsesc în prezent.
• Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare
estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, mai puţin
costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a
costurilor estimate necesare vânzării.
Contabilitate 14
• O entitate economică a achiziţionat din import mărfuri pentru care se consideră următoarele
cheltuieli:
• - preţ de cumpărare facturat de furnizor....................................................3.500 lei
• - taxe vamale achitate în vamă......................................................................350 lei
• - comision vamal…...........................................................................................2 lei
• - TVA achitat în vamă.....................................................................................40 lei
• - cheltuieli de transport pe parcurs intern..................................................... 476 lei
• (inclusiv TVA)
• - cheltuieli cu verificarea calităţii mărfurilor.................................................... 90 lei
• - cheltuieli de manipulare......................................................................……....20 lei
• - primă de asigurare plătită unei societăţi pentru marfa asigurată împotriva
calamităţilor.….............................................................................................100 lei
• - reducere comercială acordată de furnizor................................................... 70 lei
• - diferenţă de curs valutar rezultată din plata furnizorului extern................... 15 lei
• Întreprinderea estimează că mărfurile vor fi vândute la preţul de 7.500 lei, iar în vederea
vânzării vor fi necesare următoarele costuri:
• costuri cu evaluarea mărfii................3.000 lei
• costuri cu pregătirea vânzării.................750 lei
• costuri cu vânzarea efectivă...................900 lei
Contabilitate 15
• Conform OMFP 1802/2014 și IAS 2 „Contabilitatea stocurilor” stocurile trebuie
evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
• Costul de achiziţie =
• preţ de cumpărare
• + taxe de import şi alte taxe (cu excepţia celor pe care firma le poate recupera de la
autorităţile fiscale)
• + costuri de transport
• + costuri de manipulare
• + alte costuri
• - reduceri comerciale
• Astfel, în cazul nostru costul de achiziţie se va calcula astfel:
• COSTUL DE ACHIZIŢIE:= Valoarea în vamă..............................................3.500
• + Taxe vamale achitate în vamă.....................................................350
• + Comision vamal............................................................2
• +Cheltuieli de tr. pe parcurs intern..............................400
• (476×100/119)
• + Cheltuieli de manipulare............................................20
• + Cheltuieli cu verificarea calităţii mărfii...................... 90
• + Primă de asigurare...................................................100
• - Reducerea comercială acordată..................................60
Contabilitate 16
Costul de achiziţie 4.402 lei. Valoarea realizabilă netă este
preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii mai puţin costurile estimate
pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării.
Astfel:
VRN= Preţ estimat de vânzare 7.500
- Costuri cu evaluarea mărfii 3.000
- Costuri cu pregătirea mărfii 750
- Costuri cu vânzarea efectivă 900
Valoarea realizabilă netă = 2.850 lei
Conform IAS 2, minimul dintre costul stocurilor (costul de
achiziţie) de 4.402 lei şi valoarea realizabilă netă de 2.850 lei
va fi cea de 2.850 lei. Această valoare va fi valoarea cu care
stocurile vor fi recunoscute în situaţiile financiare.
Contabilitate 17
2.3. Clasificarea stocurilor
• Criterii de clasificare
I. Din punct de vedere al
naturii acestora
II. După apartenenţa la

patrimoniu
III. În funcţie de provenienţa

lor
IV. Din punct de vedere

contabil și financiar
Contabilitate 18
Clasificarea elementelor de stocuri
I. Din punct de vedere al naturii acestora în cadrul stocurilor se cuprind:
• a) materiile prime
• b) materialele consumabile
• c) materialele de natura obiectelor de inventar
• d) produsele, şi anume:
• - semifabricatele
• - produsele finite
• - rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
• - produsele agricole;
• e) activele biologice de natura stocurilor
• f) mărfurile
• g) ambalajele
• h) producţia în curs de execuţie
• i) stocurile aflate în custodie la terţi.
• j) stocuri în curs de aprovizionare.
Contabilitate 19
• a) materiile prime – reprezintă substanţa principală a produselor finite, fiind
bunurile care participă direct la fabricarea produselor şi care se regăsesc integral sau
parţial în produsul finit, fie în forma lor iniţială, fie transformate;
• b) materialele consumabile - sunt bunurile care participă ori ajută la procesul de

fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (materialele
auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi
materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile);
• c) materialele de natura obiectelor de inventar – fiind bunurile care nu se consumă

de la prima utilizare (echipamentul de protecţie, cazarmamentul, echipamentul de
lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie şi
securitate a muncii sau de regulamente speciale, instrumentele, mecanismele,
dispozitivele şi verificatoarele (SDV-uri) cu destinaţie specială, modelele, ştanţele,
matriţele şi alte obiecte similare, precum şi baracamentele şi amenajările provizorii
de şantier reprezentate de bunurile achiziţionate sau construite prin efort propriu (în
regie) de către unităţile patrimoniale pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor de
construcţii); Având în vedere faptul că ele nu se consumă la prima utilizare, de la
trecerea lor pe cheltuieli (darea în folosinţă) şi până la scoaterea din uz (casarea lor)
se vor evidenţia în contul din afara bilanţului “Stocuri de natura obiectelor de
inventar date în folosinţă” .
Contabilitate 20
- d) produsele – sunt elementele patrimoniale de
natura bunurilor, realizate în urma procesului de
exploatare, având ca principală destinaţie
livrarea către terţi, asemenea active circulante
materiale, fiind reprezentate de:
- semifabricate
- produse finite
- produsele reziduale: rebuturile, materialele
recuperabile şi deşeurile
- produsele agricole
Contabilitate 21
Prin semifabricate se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost
terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec apoi în procesul
tehnologic al altei secţii sau se va livra terţilor ca atare.
Produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu

mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii patrimoniale
trecând toate probele de calitate, putând fi depozitate în vederea livrării
sau expediate direct clienţilor sunt considerate produse finite.
Spre deosebire de celelalte, produsele reziduale sunt acele bunuri rezultate

din procesul de producţie, care nu pot fi folosite ca semifabricate sau
produse finite, cum ar fi de exemplu: rebuturile, materialele
recuperabile sau deşeurile.
Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele

biologice ale entităţii, de exemplu, lână, copaci tăiaţi, bumbac, lapte,
struguri, fructe culese etc. Dacă entitatea raportoare prelucrează
produsele agricole, rezultă produse finite, de exemplu, fire,
îmbrăcăminte, covoare, cherestea, brânză, zahăr, fructe prelucrate etc.
Contabilitate 22
e) activele biologice de natura stocurilor
• Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea
care urmează a fi recoltate ca produse agricole
sau vândute ca active biologice.
Exemple de active biologice de natura stocurilor
sunt:
• animalele destinate producţiei de carne,
• animalele deţinute în vederea vânzării,
• peştii din fermele piscicole,
• culturile, cum ar fi cele de porumb şi grâu, şi
• copacii crescuţi pentru cherestea.
Contabilitate 23
• O parte dintre activele biologice sunt active biologice
productive şi vor fi prezentare în bilanţ în masa
imobilizărilor corporale, iar o altă parte este de natura
stocurilor şi se vor prezenta în bilanţ la poziţia bilanţieră
aferentă elementelor de stocuri.
Activul biologic este un animal viu sau o plantă vie, fiind
clasificate după cum am arătat mai sus în două categorii:
• active biologice productive (pentru care se aplică regulile de
evaluare a imobilizărilor corporale);
• active biologice de natura stocurilor (evaluate şi
contabilizate după regulile pentru stocuri).
Această clasificare este dată în funcţie de durata obţinerii
beneficiilor economice şi de pregătire spre utilizare, avându-
se astfel în vedere criteriul destinaţiei.
Contabilitate 24
Exemplificarea categoriilor de active biologice, produse agricole şi produse obţinute din
prelucrarea acestora este prezentată în Tabelul 2.
Tabel 2. Categorii de active biologice, produse agricole şi produse finite
Active biologice Produse agricole Produse rezultate prin
(reflectate în conturile 217 (reflectate în contul 347) procesare după recoltare
sau 361) (reflectate în contul 345)
găini ouă maioneză
Oi lână fire toarse, covoare
porci carcase mezeluri
piscicultură peşte marfă, puiet Produse din peşte
copacii dintr-o plantaţie sau copaţi tăiaţi buşteni, cherestea
din pădure (masiv forestier)
plantele bumbac haine
culturi cerealiere cereale, paie faină, crupe, diverse furaje
combinate
culturi legumicule legume conserve din legume, murături
vaci de lapte lapte brânză, unt, caşcaval
pomi fructiferi (livezi) fructe culese fructe prelucrate, fructe uscate
compot, conserve din fructe
Viţă-de-vie struguri vin brut, materie primă pentru
sucuri
Contabilitate 25
Activitatea agricolă
Activitatea agricolă reprezintă
• administrarea de către o entitate a transformării biologice
şi recoltării activelor biologice (animale vii şi plante vii)
pentru vânzare sau pentru transformarea în produse
agricole sau în active biologice suplimentare.
Activitatea agricolă include o gamă largă de activităţi;
• creşterea animalelor,
• silvicultura,
• cultivarea de plante anuale sau perene,
• cultivarea pomilor fructiferi sau a altor plantaţii,
• floricultura şi
• acvacultura (inclusiv piscicultura).
Contabilitate 26
Transformarea biologică
Transformarea biologică cuprinde:
• procesele de creştere,
•degenerare,
•producere şi procreare care produc
modificări calitative sau cantitative ale unui activ
biologic.
Contabilitate 27
Exemple de modificări cantitative şi
calitative
Modificarea calitativă
• calitatea genetică,
• densitatea,
• gradul de coacere,
• conţinutul de grăsimi,
• conţinutul de proteine şi
• gradul de rezistenţă al fibrelor
Modificarea cantitativă
• numărul de pui,
• greutatea,
• volumul,
• lungimea sau diametrul fibrelor şi
• numărul de boboci
Contabilitate 28
Recolta
Recolta reprezintă
• separarea produselor agricole de un activ biologic
sau
• încetarea proceselor vitale ale unui activ biologic.
Contabilitate 29
- f) mărfurile – sunt bunurile pe care unitatea patrimonială
le cumpără în vederea vinderii în aceeaşi stare sau
după prelucrări neesenţiale, precum şi acele produse
care sunt predate spre vânzare magazinelor proprii
- g) ambalajele – sunt stocurile folosite pentru asigurarea

protecţiei bunurilor pe timpul transportului şi
depozitării sau pentru prezentarea lor comercială. Se au
în vedere de asemenea și ambalajele refolosibile,
achiziţionate sau fabricate, destinate produselor
vândute şi care în mod temporar, pot fi păstrate de terţi,
cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în
contracte. Contabilitate 30
- h) producţia în curs de execuţie – reprezintă:
• materiile prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricaţie
prevăzute în procesul tehnologic,
• produsele care deşi sunt terminate nu au trecut probele de
calitate sau
• nu au fost recepţionate din punct de vedere tehnic ori
• nu au fost completate în întregime.
- În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea,
serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
Contabilitate 31
- i) Se includ în cadrul stocurilor şi bunurile aflate în custodie,
pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care în
contabilitate se vor înregistra distinct pe categorii de stocuri.
• în cadrul acestor categorii de stocuri se includ şi maşinile folosite
numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul
automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an.
• dacă materialele de demonstraţie au durată de utilizare mai mare
de un an, ele reprezintă imobilizări.
- j) stocuri în curs de aprovizionare - sunt acele stocuri

cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile
aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare
Contabilitate 32
II. După apartenenţa la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:
a) stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale şi care fac parte

din patrimoniu propriu.
Ele se găsesc fie în depozitele sau spaţiile proprii (depozite, magazii

magazine, locuri de producţie), fie se află la terţi (materii şi
materiale aflate la terţi, mărfuri în custodie sau consignaţie la
terţi etc.);
b) stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul

propriu.
Acestea se referă la stocurile primite spre prelucrare, în custodie sau

în consignaţie şi se înregistrează
Contabilitate
în conturile extrapatrimoniale
33
(în afara bilanţului).
III. În funcţie de provenienţa lor, stocurile se pot
grupa în:
- stocuri obţinute ca urmare a procesului de

aprovizionare, cum sunt: materii prime,
materiale consumabile, materiale de natura
obiectelor de inventar, active biologice,
mărfuri, ambalaje etc.;
- stocuri obţinute din producţie proprie, cum

sunt: produse, semifabricate, active biologice
de natura stocurilor, produse agricole, produse
reziduale, ambalaje Contabilitate
etc. 34
IV. Stocurile propriu-zise cât şi producţia în curs de
execuţie mai sunt clasificate şi din punct de
vedere contabil şi financiar.
Contabilitate 35
4.1. Din punct de vedere contabil (conform
planului contabil general francez din 1982) sunt
reţinute două criterii, şi anume:
– natura fizică a bunului sau a serviciului impune

clasificarea stocurilor fie pe categorii, pe grupe,
subgrupe, fie pe clase,;
– ordinea cronologică, succesiunea derulării lor în
cadrul ciclului de exploatare: aprovizionări,
producţie în curs de execuţie, revânzări în aceeaşi
stare etc.
Contabilitate 36
CICLUL DE EXPLOATARE
AMONTE PRODUCŢIE AVAL
- Mărfuri (bunuri cumărate pentru a fi - Produse finite;

revândute în aceeaşi stare); - Produse semifabricate sau „semilucrate”
- Materii prime (bunuri cumpărate pentru a fi intermediare;
transformate); - Producţie în curs de execuţie;
- Furnituri consumabile; - Produse reziduale (deşeuri şi rebuturi);
- Materiale consumabile; - Piese de schimb (întreţinere şi reparaţii).
- Ambalaje comerciale (aprovizionările se
utilizează în cursul procesului de producţie).
Clasificarea elementelor de stoc în funcţie de poziţia lor în ciclul de exploatare

Contabilitate 37
4.2. Din punct de vedere financiar, stocurile
reprezintă alocări de capital ce nu poate fi
recuperat până când aceste stocuri nu parcurg
întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate
prin vânzarea şi încasarea produselor,
lucrărilor sau serviciilor realizate de entitatea
economică.
Contabilitate 38
Aceasta impune următoarea clasificare a lor:
a) stoc necesar sau stoc util, care asigură desfăşurarea continuă şi

ritmică a ciclului de exploatare. Există două noţiuni de stoc util:
- stocul normal, optim sau ideal, care asigură nivelul de
rentabilitate optimă;
- stocul util efectiv, respectiv minimul de stoc care este necesar la
funcţionarea entităţii economice.
b) stoc de siguranţă (securitate) pentru a preîntâmpina lipsa de
regularitate în aprovizionarea unităţii patrimoniale;
c) stoc de speculaţie (de rezervă conjunctural-speculativ) constituit
în condiţiile unor surplusuri de trezorerie şi profitând de ocaziile
favorabile de cumpărare (este cazul materialelor supuse
fluctuaţiilor de preţ);
d) stoc zero, ceea ce presupune că procesul de exploatare s-ar
desfăşura fără stocuri sau cu stocuri foarte mici.
Contabilitate 39
2.3. Conceptul de sistem de inventariere a
stocurilor
Contabilitate 40
• În conformitate cu prevederile legii contabilităţii nr. 82/1991, toţi
agenţii economici au obligaţia să-şi efectueze inventarierea
generală a patrimoniului la începutul activităţii, cel puţin o dată pe
an pe parcursul funcţionării sale, în cazul lichidării sau încetării
activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
Inventarierea
• este obligatorie pentru confirmarea veridicității și autenticității
datelor contabilității și rapoartelor financiare.
• are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a patrimoniului
fiecărei entităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale de natura
activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, precum şi bunurile
deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice
și care temporar se afă în păstrarea entității, în custodie, comodat,
închiriate, pentru reparare și prelucrare ori sub orice altă formă
prevazută de lege.
Contabilitate 41
Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiilor prin
care se constată existenţa tuturor elementelor de
activ şi de pasiv, cantitativ şi valoric sau numai
valoric, după caz, aflate în patrimoniul entităţii
economice la data la care se efectuează.
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric
sau numai valoric.
O entitate economică poate să-şi organizeze

contabilitatea valorilor materiale alegând între
două sisteme de inventariere, şi anume:
- sistemul inventarului permanent;
- sistemul inventarului intermitent.
Contabilitate 42
1. Sistemul inventarului permanent presupune
înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiilor de
intrare şi ieşire a bunurilor materiale, ceea ce permite
stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor,
atât cantitativ cât şi valoric.
Această înregistrare se face Ia nivelul costului de

achiziţie, costului de producţie sau a preţului
prestabilit (standard), după caz.
La sfârşitul perioadei de gestiune valoarea stocului se

stabileşte folosind relaţia:
Sf = Si + I - E
Contabilitate 43
• Potrivit acestei metode, orice intrare sau ieşire de stoc se
înregistrează în contabilitatea financiară la momentul în
care a avut loc, în conturi de stocuri după natură.
• La sfârşitul perioadei de gestiune se determină soldul final
scriptic.
• Acesta se compară cu soldul final faptic stabilit prin
inventariere şi se vor înregistra în contabilitate eventualele
plusuri şi minusuri la inventar.
• Diferenţele rezultate (plusuri sau minusuri de inventar) se
vor regulariza (punerea de acord a evidențelor scriptice cu
situația faptică), aducându-se stocurile la nivelul lor real.
Contabilitate 44
Inventarierea propriu-zisă
• În cadrul acestei etape a procesului de inventariere se realizează
gruparea rezultatelor inventarierii pe categorii de elemente
patrimoniale (mărfuri, materiale de natura obiectelor de inventar,
ambalaje etc.), în vederea comparării cu situația scriptică din
evidențele contabile.
• În funcție de raportul dintre rezultatul inventarierii și cel stabilit pe
baza documentelor contabile pot rezulta două situații:
• ● plus la inventar, când stocurile faptice sunt mai mari decât cele
scriptice, caz în care bunurile constatate în plus se vor evalua și
înregistra în contabilitate la costul de achiziție al bunurilor similare;
• ● minus la inventar, când stocurile faptice sunt mai mici decât cele
scriptice, caz în care administratorii vor lua măsuri pentru
înregistrarea în contabilitate, inclusiv imputarea lipsurilor din
gestiune la valoarea de înlocuire (costul de achiziție al unui bun cu
grad de uzură și caracteristici Contabilitate
similare celui lipsă din gestiune).45
Norme privind inventarierea
• Conform pct. 39 din Normele privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, aprobate OMFP 2861/2009 pentru toate
plusurile, comisia de inventariere trebuie sa solicite explicații scrise
de la persoanele care au raspunderea gestionarii bunurilor.
• Pe baza explicațiilor primite și a documentelor analizate, comisia de
inventariere stabilește natura plusurilor, propunând, în conformitate
cu dispozitiile legale, modul de regularizare a diferențelor dintre
datele din contabilitate si cele faptice, rezultate in urma inventarierii.
Contabilitate 46
• În cazul utilizării inventarului permanent
este, deci, posibil să se cunoască în orice
moment cantitatea şi valoarea bunurilor
materiale existente în stoc, cu o precizie
destul de mare.
Contabilitate 47
2. Sistemul inventarului intermitent, constă în
stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în
contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la
finele perioadei, în acest caz, (ieşirile se determină
ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale plus
valoarea intrărilor (şi) valoarea stocurilor finale,
determinate pe baza inventarierii.
Relaţia de calcul este următoarea:

E = Si +I - Sf
Contabilitate 48
Metoda inventarului, intermitent constă în făptul că intrările de
stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin
conturile de cheltuieli.
Astfel, intrările de bunuri materiale din cursul perioadei de
gestiune sunt înregistrate direct în conturile de cheltuieli
corespunzătoare, renunţându-se la conturile de stocuri, în
acest caz, recalcularea stocurilor scriptice după fiecare
intrare nu mai este posibilă.
Ieşirile de stocuri nu se înregistrează în contabilitatea
financiară, ci doar la locurile de gestiune, cantitativ şi
valoric.
La sfârşitul perioadei de gestiune, se anulează soldurile iniţiale
şi sunt preluate în contabilitate soldurile constatate la
inventar (be baza listelor de inventariere, a proceselor
verbale de inventariere). Contabilitate
49

Astfel, la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune se
stabilesc stocurile finale prin inventariere şi se
înregistrează în conturile de stocuri concomitent
cu micşorarea cheltuielilor.
Aceste stocuri finale vor deveni stocuri iniţiale ale

perioadei de gestiune următoare şi ele se vor
anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul
perioadei de gestiune viitoare.
Contabilitate 50
Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent
trebuie să efectueze inventarierea faptică a stocurilor în
fiecare perioadă pentru care au de determinat obligaţii
fiscale.
În condiţiile în care comisiile de inventariere nu constată
existenţa de stocuri faptice, vor menţiona acest lucru în
procesul-verbal al comisiei de inventariere.
La locul de depozitare sau de utilizare în procesul de
producţie a stocurilor se ţine o evidenţă tehnică operativă
a stocurilor pe bază de fişă de magazie sau alte
documente stabilite de unitate, în conformitate cu
procedurile proprii elaborate de conducerea acesteia.
Inventarul intermitent nu se utilizează în comerţul cu
amănuntul în situaţia în care se aplică metoda global-
valorică. Contabilitate 51
• Ieşirile de stocuri aferente unei perioade, înregistrate
în contabilitatea financiară, vor fi corelate cu
cheltuielile evidenţiate în contabilitatea de gestiune,
pe comenzi, produse etc.
Contabilitate 52
• Valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină
prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin
metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului
de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la
costurile de producţie.
• În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea,
serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
Contabilitate 53
• Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de
situaţii de lucrări care însoţesc facturile, procese-verbale
de recepţie sau alte documente care atestă stadiul realizării
şi recepţia serviciilor prestate.
• În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor

se face pe baza actului de recepţie semnat de beneficiar, prin
care se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit
obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale
documentaţiei de execuţie.
Contabilitate 54
2.4. Purtătorii primari de informaţii cu
privire la stocuri
Contabilitate 55
• Potrivit reglementărilor contabile româneşti,
„documentele justificative care stau la baza
înregistrărilor în contabilitate, angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit,
vizat şi aprobat, ori înregistrat în contabilitate,
după caz”
• Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în
contabilitate se face cronologic, prin respectarea
succesiunii documentelor justificative după data
de întocmire sau de intrare în unitate şi sistematic
în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul
Registrului Jurnal şi a Cărţii Mari potrivit
planurilor de conturi şi normelor emise în
condiţiile din legea contabilităţii
Contabilitate nr. 82/'91. 56
Modelele registrelor de contabilitate, precum şi
formularele comune ce se utilizează în activitatea
financiară şi contabilă sunt prevăzute în
"Nomenclatorul formularelor tipizate comune
privind activitatea financiară şi contabilă"
elaborat de Ministerul Finanţelor.
Realizarea unui control asupra existenţei şi mişcării

stocurilor impune consemnarea riguroasă pe
purtătorii de informaţii care pot fi grupaţi, în
primul rând, în funcţie de natura operaţiei
patrimoniale pe careContabilitate
o reflectă, şi anume: 57
• documente primare sau centralizatoare de evidenţă a
intrărilor de stocuri: notă de recepţie şi constatare de
diferenţe; bonul de predare transfer-restituire; procesul
verbal de demontare-demolare etc., factură fiscală, aviz
de însoţire a mărfii;
• documente contabile de evidenţă a stocurilor: fişa de
magazie; fişa de magazie a formularelor cu regim special;
fişa de evidenţă a materialelor şi materialelor de natura
obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă; fişa de cont
analitic pentru valori materiale; registrul stocurilor etc.;
• documente primare sau centralizatoare de evidenţă a
ieşirilor de stocuri: bonul de consum (colectiv); fişa
limită de consum; dispoziţia de livrare; avizul de însoţire
a mărfii; procesul verbalContabilitate
de consum, factură, etc. 58
Pentru intrările de stocuri se pot utiliza diverse documente:
Intrările de bunuri de natura stocurilor au ca documente justificative
factura de cumpărare a bunurilor sau avizul de expediere al
furnizorului.
- Avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi

serveşte ca document pentru eliberarea şi scăderea din depozit a
stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor pe timpul
transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi document de
încărcare a gestiunii primitorului.
- Factura fiscală, care se întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu

sau fără aviz de însoţire a mărfii. Factura reprezintă, actul justificativ
pentru decontarea livrărilor care sunt efectuate.
Contabilitate 59
La depozitul unde se recepţionează bunurile se va întocmi,
în urma operaţiunii de recepţie, nota de recepţie şi constatare de
diferenţe.
Diferenţele constatate vor fi documentate prin această notă, urmând a fi
soluţionate împreună cu furnizorul.
Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, se întocmeşte:
-la primirea şi recepţia bunurilor, în cazurile când există diferenţe la
recepţie,
-când sunt depozitate în mai multe locuri şi
-când sunt refuzate la plată, fiind ţinute doar în păstrare.
Nota de recepţie şi constatare de diferenţe se foloseşte
-într-o variantă specifică pentru comerţul cu amănuntul, în care se
consemnează şi adaosul comercial unitar şi total, preţul de achiziţie +
adaosul comercial, TVA unitară şi totală şi valoarea la preţul de vânzare
cu amănuntul a bunurilor introduse în gestiunea cu amănuntul.
Contabilitate 60
Pentru intrările de bunuri din producţia proprie se
foloseşte bonul de predare, transfer, restituire, document
folosit:
-atât la consemnarea depozitării unor bunuri provenite din
producţie proprie,
-cât şi pentru transferul lor între magazii ca restituiri la locurile
de depozitare iniţiale.
-şi pentru predarea semifabricatelor între secţiile de producţie
sau,
-în general, ca document de transfer al bunurilor între două
gestiuni din aceeaşi întreprindere.
Contabilitate 61
În funcţie de specificul activităţii, pentru ieşirea din gestiune a bunurilor se
folosesc o serie de documente :
Bonul de consum, document justificativ pentru:
- materii prime şi materiale date în consumul productiv
- eliberarea de materiale din magazie,
- scăderea bunurilor din gestiune şi
- pentru operarea corespunzătoare a fişei de magazie.
Acesta poate fi bon de consum individual sau bon de consum colectiv.
Fişa limită de consum este documentul:
- pe baza căruia se calculează necesarul de fişă limită de consum pentru o anumită

comandă de fabricaţie.
- utilizat la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a ieşirilor din magazie.
• Pe baza fişei limită de consum se întocmesc bonurile de consum pentru

ridicarea efectivă a bunurilor din magazie.
• Similar, pentru cantine, se foloseşte lista zilnică de alimente.

Contabilitate 62
• Pentru materialele trimise la terţi pentru prelucrare se utilizează
avizul de însoţire a mărfii, cu menţiunea scopului expedierii.
• Pentru vânzare sunt utilizate documentele: dispoziţie de livrare, aviz

de însoţire, factură.
• Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unităţile cu

amănuntul.
Contabilitate 63
Evidenţa operativă a stocurilor se realizează acolo unde
se produc faptele.
Documentul de evidenţă operativă la depozit este „Fişa de

magazie”.
Fişa de magazie se conduce la locurile de depozitare a

stocurilor şi se deschide pentru fiecare sortiment care este
depozitat.
Operaţiile economice se consemnează în „Fişa de magazie”

numai cantitativ.
Contabilitate 64
În funcţie de specificul activităţilor, mai pot fi
întocmite şi alte documente de evidenţă operativă
cum sunt:
- Raportul de gestiune;
- Registrul stocurilor;
- Bonul de primire în consignaţie;
- Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie;
- Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie;
- Borderou de predare a documentelor.
Contabilitate 65
Intrarea bunurilor în gestiune se realizează prin
procesul de recepţie a stocurilor, proces care
presupune parcurgerea anumitor etape:
- recepţia transportului pe baza documentului

denumit „Proces verbal de constatare";
- recepţia cantitativă, urmând ca pe baza
constatărilor, gestionarul să întocmească „Notă
de recepţie şi constatare de diferenţe";
- recepţia calitativă, realizată de către specialişti,
tehnologi.
Contabilitate 66
Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi
efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie
înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
Astfel este necesar să se asigure:
a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în

entitate şi înregistrarea acestora la locurile de
depozitare.
• Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie
sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează
distinct ca intrări în gestiune.
• În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează
Contabilitate 67
în conturi în afara bilanţului;
b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi
recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod
cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
• - bunurile sosite fără factură se înregistrează
ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare,
cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a
documentelor însoţitoare;
• - bunurile sosite şi nerecepţionate se
înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în
gestiune;
Contabilitate 68
• c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea
bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate,
nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
• - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează

distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în
afara bilanţului;
• - bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca
ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în
contabilitate, pe baza documentelor care confirmă
ieşirea din gestiune potrivit legii;
Contabilitate 69
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze
privind dreptul de proprietate se înregistrează la
intrări şi, respectiv, la ieşiri,
• atât în gestiune,
• cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
Contabilitate 70
2.5. Evaluarea elementelor de stocuri
Contabilitate 71
Evaluarea elementelor de stocuri se realizează după
principii şi tehnici distincte în funcţie de
momentul la care se face evaluarea, şi anume:
a) Evaluarea iniţială;
b) Evaluarea la ieşire;
c) Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor
în bilanţ.
Contabilitate 72
Evaluarea iniţială
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se
înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se
stabileşte astfel:
• la cost de achiziţie — pentru bunurile procurate cu titlu
oneros;
• la cost de producţie — pentru bunurile produse în entitate;
• la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru
bunurile reprezentând aport la capitalul social;
• la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit
sau ,constatate plus la inventariere.
Contabilitate 73
La data intrării în patrimoniu, elementele de stocuri (bunurile materiale) se
evaluează şi se înregistrează în contabilitate la costul lor.
• Întrucât în cele mai multe cazuri stocurile provin din

achiziţii sau sunt realizate din producţie proprie, costul
acestora este reprezentat de costul de achiziţie sau de
costul de producţie, după caz.
• Costul stocurilor; trebuie să cuprindă toate cheltuielile
afectate achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri
suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul
în care se găsesc în prezent:
- Astfel, bunurile procurate cu titlu oneros, sunt evaluate la valoarea de
achiziţie denumită cost de achiziţie. Acesta este egal cu preţul de cumpărare,
taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport- aprovizionare şi alte cheltuieli
accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune
a bunului respectiv;
Contabilitate 74
Elementele costului de achiziţie
• Preţul de cumpărare
(+) Taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de
la autorităţile fiscale)
(+) Cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei
bunurilor respective (cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când
funcţia de aprovizionare este externalizată)
(-) Reducerile comerciale acordate de furnizor pentru active care se află în gestiune
(=) Costul de achiziţie
Contabilitate
managerială/Contabilitate de
gestiune 75
Cumpărări de bunuri din import ori din ţări membre
ale UE
Ştim că, începând cu 1/01/2007, achiziţiile de la

rezidenţi străini se împart, din punct de vedere
fiscal, în:
• importuri (dacă rezidenţii respectivi sunt din afara
UE) şi
• achiziţii intra-comunitare (dacă partenerii străini
sunt înregistraţi în UE).
Contabilitate
gestiune
Conf. univ. dr. Camelia Mihalciuc 76 76
În cazul importurilor, pe lângă documentele primite de la
furnizori, apare şi declaraţia vamală de import (DVI).
• Pe acest document se calculează valoarea în vamă, precum
şi obligaţiile fiscale ale importatorului (dacă este cazul):
taxa vamală, acciza, comisionul vamal, taxa pe valoarea
adăugată...
În principiu, valoarea în vamă cuprinde
• preţul din factura furnizorului,
• costul transportului pe parcursul extern,
• costul asigurării bunurilor pe timpul transportului,
• alte cheltuieli efectuate până în vamă.
Contabilitate
gestiune
Conf. univ. dr. Camelia Mihalciuc 77
• Exemplu. Determinarea costului de achiziţie pentru bunuri
aprovizionate:
• O entitate economică a achiziţionat mărfuri din import pentru care
sunt necesare lucrări de ambalare şi etichetare.
• Preţul de cumpărare facturat de furnizor 1.000 lei
• Taxele vamale achitate în vamă 200 lei
• Taxa pe valoarea adăugată achitată în vamă 228 lei
• Cheltuieli de transport pe parcurs intern 100 lei
• Cheltuieli de manipulare 50 lei
• Pentru această achiziţie furnizorul a acordat o reducere comercială
în valoare de 200 lei. Înainte de vânzarea mărfurilor s-a achitat
furnizorul extern, înregistrându-se o diferenţă de curs nefavorabilă în
sumă de 300 lei.
• Costul de achiziţie = 1.000 + 200 + 100 + 50 – 200 = 1.150 lei
Contabilitate 78
- bunuri produse în entitatea economică sunt evaluate la
costul de producţie.
Acesta cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi

materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de
producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de
producţie determinate raţional ca fiind legate de
fabricaţia acestuia.
Cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de

desfacere şi cele financiare, de regulă, nu se includ în
costul de producţie, dar pot fi incluse dobânzile la
creditele bancare contractate pentru producţia cu
ciclu lung de fabricaţie, aferente perioadei.
Contabilitate 79
• Costurile de conversie (prelucrare) a stocurilor includ
costurile direct legate de unităţile produse, cum ar fi
costurile cu manopera directă.
• De asemenea, ele includ şi alocarea sistematică a regiei fixe
şi variabile de producţie generată de transformarea
materialelor în produse finite.
• Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de
producţie care rămân relativ constante, indiferent de
volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea
secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi
administfărea secţiilor.
• Regia variabilă de producţie constă în acele costuri
indirecte de producţie care variază direct proporţional sau
aproape direct proporţional cu volumul producţiei, cum sunt
materialele indirecte şi forţa de muncă indirectă.
Contabilitate 80
• Alocarea regiei fixe de producţie asupra costurilor
de conversie se face pe baza capacităţii normale a
instalaţiilor de producţie.
• Capacitatea normală de producţie reprezintă
producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a
lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii
normale, având în vedere şi pierderea de capacitate
rezultată din întreţinerea planificată a
echipamentului,
• Nivelul real de producţie poate fi folosit dacă se
consideră că acesta aproximează capacitatea
normală.
Contabilitate 81
• Valoarea cheltuielilor cu regia fixă alocate fiecărei unităţi de
producţie nu se majorează ca urmare a obţinerii unei
producţii scăzute sau a neutilizării unor echipamente.
• Cheltuielile de regie nealocate sunt recunoscute drept
cheltuială în perioada în care sunt suportate.
• În perioadele în care se înregistrează o producţie neobişnuit
de mare, valoarea cheltuielilor cu regia fixă alocate fiecărei
unităţi de producţie este diminuată, astfel încât stocurile să
nu fie evaluate la o valoare mai mare decât costul lor.
• Regia variabilă de producţie este alocată fiecărei unităţi de
producţie pe baza folosirii reale a instalaţiilor de producţie.
Contabilitate 82
• În costul de producţie al bunului se include o
proporţie rezonabilă din cheltuielile de regie fixe sau
variabile atribuibile indirect bunului în cauză, în
măsura în care acestea se referă la perioada de
producţie.
• Includerea în costul stocurilor a regiilor generale

poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri
suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma
dorite.
Contabilitate 83
• Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul
stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei
în care au survenit, sunt următoarele:
– pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie
înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile
datorate risipei;
– cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste
costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-
o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în
costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce
stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
– regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la
aducerea stocurilor în forma şi locul final;
– regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în
perioada în care a apărut.
Contabilitate 84
• Exemplul 1
• Determinarea costului de producţie
• Pentru fabricarea în exerciţiul financiar N a unei cantităţi
de 800 bucăţi dintr-un produs finit, s-au efectuat
următoarele cheltuieli:
• - cheltuieli directe 360 lei
• - cheltuieli indirecte 80 lei
• - cheltuieli fixe 50 lei
• - cheltuieli variabile 30 lei
• - cheltuieli generale de administraţie 70 lei
• - cheltuieli de desfacere 20 lei
• Capacitatea normală de producţie a întreprinderii pentru
acel produs este de 1.200 bucăţi. Să se determine calculul
Contabilitate 85
costului de producţie:managerială/Contabilitate de gestiune
• Astfel, etapele aferente calculului costului de
producţie vor fi următoarele:
– Se calculează regia fixă de producţie (RFP), deoarece
800 buc < 1.200buc, fiind recunoscută drept cheltuială a
perioadei în exerciţiul N.
– RFP = Cheltuieli fixe ×
– RFP = 50 RON ×
– = 50 × (1-0.67) = 50 × 0,33 = 16,50 lei
• Se calculează regia fixă încorporabilă în costul stocului (RFI)
– RFI = Regia fixă totală – RFP
RFI = 50 -16,50 = 33,50 lei
Contabilitate 86
1. Se calculează costul de producţie total (CPT):
CPT = cheltuieli directe
+ cheltuieli indirecte fixe (încorporabile)
+ cheltuieli indirecte variabile
CPT = 360 + 33,50 + 30 = 423,50 lei
2. Se calculează costul de producţie unitar (CPU)
CPT
CPU = ,
Q
unde Q cantitatea obţinută
423,50LEI
CPU = =0,53 lei
800bucăţi Contabilitate
87

• În cazul în care nivelul normal al activităţii ar fi fost
mai mic decât nivelul real al activităţii, de exemplu
1.200 < 1.300 bucăţi), nivelul real fiind de 1.300
buc, atunci costul unitar ar fi de 0,34 lei, adică:
• COSTUL TOTAL = 360 + 80 = 440 lei
• COSTUL UNITAR = 440/1300 = 0,34 lei
Contabilitate 88
Dacă vom lua o valoare de 600 buc. pentru un nivel real al activităţii,
vom observa următoarele:
 600 BUC 
RFP = 50 ×  1   = 25 lei
 1.200 BUC 
RFI = 50 – 25 = 25 lei / lei
CPT = 360 + 25 +30 = 415 lei
415
CPU = = 0,69 lei
600
Concluzionând, se poate observa că nivelul costului unitar de
producţie creşte pe măsură ce scade volumul producţiei sub capacitatea
normală şi scade când volumul producţiei depăşeşte capacitatea normală de
producţie.
Contabilitate 89
• Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde
manopera şi alte cheltuieli legate de personalul
direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv
personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi
regiile corespunzătoare.
Contabilitate 90
b) Evaluarea elementelor de stocuri la data ieşirii
din patrimoniu sau la darea în consum se face la
valoarea lor de intrare, pentru categoriile de
bunuri identificabile (metoda identificării
specifice).
Contabilitate 91
Metoda identificării specifice
• Identificarea specifică a costului presupune
atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor.
• Acest tratament contabil este adecvat pentru acele
elemente care fac obiectul unei comenzi distincte,
indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
• Identificarea specifică nu poate fi folosită în
cazurile în care stocurile cuprind un număr mare
de elemente, care sunt de regulă fungibile.
Contabilitate 92
• Metoda identificării specifice ar putea fi utilizată în
operaţiunile de vânzare-cumpărare a unor articole de
valoare mare, cum ar fi automobilele, utilajele complexe,
operele de artă etc.
Deşi acestă metodă ar putea părea logică, ea nu este aplicată
de multe companii deoarece prezintă două dezavantaje:
• în multe cazuri este dificil şi incomod să se ţină evidenţa
cumpărării şi vânzării unor articole individuale;
• atunci când o entitate operează cu articole de aceeaşi natură,
identificarea articolului care a fost vândut devine arbitrată;
prin urmare, entitatea îşi poate spori sau reduce venitul net,
optând pentru trecerea la vânzări a articolelor cu cost mai
mare sau mai mic. Contabilitate 93
Exemplu
• Evaluarea stocurilor prin metoda identificării

specifice este redată în tabelul următor, unde se
exemplifică şi datele problemei (stocul de
materii prime la data de 31 iulie era 500 bucăţi,
cantitatea totală a intrărilor era de 1.100 bucăţi,
iar cantitatea vândută de 600 bucăţi):
Contabilitate 94
Evaluarea stocurilor prin metoda identificării specifice
Nr.crt. Data Explicaţii

Q Cu Val.
1. 01.07. Si 120 3,00 360
2. 07.07. Intrare 120 3,10 961
3. 11.07. Intrare 320 3,20 1.024
4. 13.07. Intrare 220 3,30 726
5. 18.07. Intrare 320 3,40 1.088
6. Materii prime disponibile pentru 1.100 x 4.159
consum
7. 31.07 Stoc final 500, din 1.608
care
120 3,00 360
220 3,20 704
160 3,40 544
8. Materii prime consumate 600 2.551
Contabilitate 95
• Prin identificarea cantităţilor de materii prime ce compun
stocul final de 500 de bucăţi, evaluate la 1.608 lei, s-a putut
determina valoarea materiilor prime consumate ca fiind de
2.551 lei.
• Valoarea ieşirolor = 4.159 – 1.608 = 2.551 lei
Contabilitate 96
Potrivit reglementărilor contabile româneşti, la
ieşirea din patrimoniu bunurile materiale fungibile
se evaluează şi se înregistrează în contabilitate prin
aplicarea:
- metodei "costului mediu ponderat" (CMP),
- metodei "primei intrări - primei ieşiri" (FIFO)
- a metodei "ultimei intrări - primei ieşiri"
(LIFO)
De asemenea a altă metodă la care se recurge în
evaluarea stocurilor la ieşire, dar şi la intrare este
metoda "preţului standard".
Contabilitate 97
l .Metoda "costului mediu ponderat" (CMP)
• Costul unitar mediu ponderat se calculează fie

după fiecare intrare, fie lunar, ca raport între
valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea
intrărilor si cantitatea existentă în stocul iniţial plus
cantităţile intrate:
Si  I
• CMP =
Q Si  Q I
Contabilitate 98
Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în
două variante:
a) metoda costului mediu unitar ponderat calculat

la sfârşitul perioadei (CMUPt);
b) metoda costului mediu unitar ponderat calculat

după fiecare intrare în stoc (CMUPui).
Contabilitate 99
a) Metoda costului mediu unitar ponderat calculat la
sfârşitul perioadei (sau metoda costului mediu
unitar ponderat global sau total), presupune o
singură evaluare a stocurilor la sfârşitul perioadei
de gestiune.
În cursul perioadei de gestiune se înregistrează

cantitativ şi valoric doar intrările, în timp ce
ieşirile din stoc se înregistrează numai cantitativ.
La sfârşitul perioadei de gestiune se calculează

CMUPt şi se evaluează toate ieşirile din stoc.
Contabilitate 100
Această variantă a metodei costului mediu unitar ponderat are
avantajul:
• de a nivela variaţiile de cost în cazul fluctuaţiilor de curs;
• de a simplifica calculele de evaluare a stocurilor.
Dezavantajele acestei variante sunt următoarele:

• nu permite evaluarea fiecărei ieşiri din stoc, ci numai
evaluarea lor globală la sfârşitul perioadei de gestiune, ceea
ce este în contradicţie cu principiul de bază al inventarului
permanent: posibilitatea de a determina în orice moment
valoarea stocului final;
• mijloc de netezire a valorilor: valoarea stocurilor finale va fi
minimizată în perioadele de creştere a preţurilor şi
supraevaluată în perioadele de scădere a preţurilor.
Contabilitate 101
b)metoda costului mediu unitar ponderat calculat
după fiecare intrare în stoc (CMUPui).
• Metoda costului mediu unitar ponderat calculat după fiecare intrare
permite evaluarea ieşirilor, în funcţie de recepţionarea unui nou lot.
Avantajele acestei variante sunt următoarele:
• valoarea stocului şi a ieşirilor din stoc sunt cunoscute în permanenţă;
• valoarea ieşirilor calculate astfel sunt mai apropiate realităţii
economice din acel moment.
Dezavantajele acestei variante sunt următoarele:
Datorită complexităţii sale, utilizarea acestei variante de calcul a costului
mediu unitar ponderat este dificilă, mai ales pentru ciclurile de
exploatare în care mişcările de stocuri sunt foarte numeroase. Ea poate
fi, însă, uşor adaptată în cazul unor gestiuni automatizate.
Contabilitate 102
2. Metoda FIFO (FIRST-IN, FIRST-OUT)
• Potrivit acestei metode bunurile ieşite din gestiune se

evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al
primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau
de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
Avantajele metodei FIFO:

• este simplă şi uşor de aplicat;
•stocurile finale sunt evaluate la valorile cele mai recente şi
sunt deci mai apropiate de realitatea economică.
Contabilitate 103
Dezavantajele metodei FIFO:
• ieşirile din stoc sunt subevaluate în perioada de inflaţie

ceea ce conduce la o minimizare a cheltuielilor
şi la o supraevaluare a rezultatului financiar;
• invers, ieşirile din stoc sunt supraevaluate într-o

perioadă de scădere a preţurilor, deci, costurile se
corelează cu întârziere cu variaţiile de preţ.
Contabilitate 104
3. Metoda LIFO (LAST-IN, FIRST-OUT)
• Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la

costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrări (lot). Pe
măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la
costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine
cronologică.
Avantajele metodei LIFO:

• ieşirile din stoc sunt evaluate la costurile cele mai recente;
• în perioadele de inflaţie, consumurile sunt supraevaluate, în
comparaţie cu metoda FIFO, ceea ce conduce la o majorare a
cheltuielilor şi la o diminuare a rezultatului financiar, deci o
micşorare a impozitului pe profit;
• fenomenul invers se produce într-o perioadă de scădere a preţurilor.
Dezavantajele metodei LIFO:
• costurile se corelează cu variaţiile de preţ, dar stocul este subevaluat

în caz de depreciere monetară;Contabilitate 105
Metoda costului standard sau prestabilit
Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a materiilor prime,

produselor şi altor bunuri de natura stocurilor se poate
face şi la costuri (preţuri) standard pe baza preţurilor
medii ale bunurilor respective, denumite preţuri de
înregistrare, cu condiţia evidenţierii distincte a
diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul
de producţie, după caz.
Diferenţele de preţ astfel stabilite, la intrarea bunurilor

respective în patrimoniu, se înregistrează proporţional,
atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor
intrate.
Contabilitate 106
• Costurile standard, folosite pentru înregistrarea în
contabilitate a bunurilor de natura stocurilor, este necesar
să fie actualizate periodic, de regulă cel puţin o dată pe an,
în funcţie de evoluţia preţurilor şi de alţi factori.
• În cazul în care evaluarea bunurilor materiale se face la

costuri standard, diferenţele stabilite între preţul de
înregistrare şi costul de achiziţie, respectiv costul de
producţie efectiv, se înregistrează distinct în contabilitate.
• Repartizarea diferenţelor de preţ asupra bunurilor ieşite şi

asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient
care se calculează astfel:
Contabilitate 107
• Coeficient de repartizare = (Soldul iniţial al
diferenţelor de preţ + Diferenţele de preţ aferente
intrărilor în cursul perioadei cumulat de la începutul
anului) / (Sold iniţial al stocurilor la preţ de
înregistrare + Valoarea intrărilor în cursul perioadei
la preţ de înregistrare cumulat de la încep. anului)
• Acest coeficient de repartizare se înmulţeşte cu

valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de
înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în
conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate
bunurile ieşite.
Contabilitate 108
• La finele perioadei, soldurile conturilor de diferenţe
se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la
preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să
reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie,
respectiv de producţie, după caz.
• Obiectivul acestei metode este, deci, de a obţine

simplu şi rapid o evaluare în timp real a ieşirilor din
stocuri.
• Costul prestabilit, utilizat în acest caz, este fix

pentru perioada de gestiune
Contabilitate în curs. 109
Acest cost poate fi:
• fie costul mediu unitar ponderat rotunjit;

• fie costul mediu unitar ponderat al
perioadei precedente;
• un cost standard (prestabilit).
Contabilitate 110
Avantajele metodei costurilor standard (prestabilite):
- costurile prestabilite servesc atât la înregistrarea

ieşirilor cât şi a intrărilor în stoc, ceea ce simplifică
calculaţia şi reduce volumul de muncă;
- costurile sunt cunoscute pe durata unui exerciţiu; ele
rămân fixe;
- valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei de gestiune va
fi cunoscută foarte repede;
- costurile prestabilite sunt şi baza controlului gestionar
şi a evaluării (măsurării) rezultatelor.
Contabilitate 111
Dezavantajele metodei costurilor standard
(prestabilite):
• costurile utilizate nu sunt costuri reale;

• la sfârşitul exerciţiului trebuie să se procedeze la o
apropiere între rezultatele analitice şi cele ale
contabilităţii financiare cu scopul de a corecta
diferenţele de evaluare a costurilor.
Contabilitate 112
c) Evaluarea la inventar şi
prezentarea elementelor în bilanţ
• Pentru evaluarea în bilanţ a stocurilor se aplică regula
prudenţei:
• La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica
principiul prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate
ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de
valoare.
• Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost,
diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar
şi valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate,
în conturi de ajustări, aceste elemente menţinându-se la
valoarea lor de intrare. Contabilitate 113
• Activele de natura stocurilor se evaluează la cost,
mai puţin ajustările pentru depreciere constatate.
• Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv
pentru stocurile fără mişcare.
• În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este
mai mare decât valoarea de inventar, valoarea
stocurilor se diminuează până la valoarea
realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări
pentru depreciere.
Contabilitate 114
• prin valoare realizabilă netă a stocurilor se
înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi
obţinut pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii, minus costurile estimate pentru
finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi
costurile estimate necesare vânzării.
• Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate
în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea
care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea
lor în acest scop, valoarea stocurilor se
diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin
reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
Contabilitate 115
2.6. Contabilitatea analitică a stocurilor
Contabilitate 116
• Contabilitatea internă a stocurilor trebuie astfel
evidenţiată încât să permită urmărirea existenţei
şi mişcării acestora cantitativ şi valoric pe
fiecare loc de depozitare în parte, pe feluri de
materiale, produse, mărfuri etc., precum şi pe
gestiuni.
Contabilitate 117
Potrivit reglementărilor contabile româneşti, în
cazul folosirii inventarului permanent,
contabilitatea analitică a stocurilor se poate
organiza după una din următoarele metode, în
funcţie de specificul activităţii şi necesităţile
proprii ale entităţii economice:
a) metoda operativ-contabilă (pe solduri);

b) metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont-
analitic);
c) metoda global-valorică.
Contabilitate 118
• Metoda operativ – contabilă (pe solduri) se
poate aplica pentru contabilitatea analitică a
materiilor prime, materialelor consumabile,
materialelor de natura obiectelor de inventar,
semifabricatelor, produselor finite şi reziduale,
mărfurilor şi ambalajelor.
• Ea constă în ţinerea, la locul de depozitare, a

evidenţei cantitative a bunurilor materiale pe
categorii, iar la contabilitate a evidenţei
valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul
gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri,
după caz.
Contabilitate 119
• Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din
evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se asigură
lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din
Fişele de magazie în Registrul stocurilor.
• Fişele de magazie servesc pentru evidenţa cantitativă, pe
feluri de stocuri, la locul de depozitare, iar în contabilitate,
pentru controlul operaţiunilor înregistrate.
• Cantităţile se înregistrează zilnic în fişele de magazie pe
baza documentelor de intrare (factură, aviz de însoţire a
mărfii, notă de recepţie şi constatare de diferenţe etc.) şi a
documentelor de ieşire (bon de consum, fişă limită de
consum, aviz de însoţire a mărfii, factură, bon de transfer
etc.), poziţie cu poziţie.
• De asemenea, în fişele de magazie se înscriu plusurile de la
inventar pe coloana „Intrări” şi minusurile de la inventar pe
coloana „Ieşiri”.
Contabilitate 120
• Verificarea înregistrărilor efectuate în conturile de
stocuri şi fişele de magazie se face cu ajutorul
Registrului stocurilor.
• În acest scop, în Registrul stocurilor, la sfârşitul
fiecărei luni (perioade), se înscriu pe feluri de
stocuri, grupate pe magazii (depozite), conturi,
grupe, eventual subgrupe, stocurile cantitative din
fişele de magazie, se calculează valoarea cantităţilor
aflate în stoc pe baza preţurilor de înregistrare şi se
totalizează valoarea acestora pe pagini ale
Registrului stocurilor, pe subgrupe de materiale,
grupe de stocuri, conturi şi magazii (depozite).
Contabilitate 121
• Pentru produse finite şi produse reziduale, metoda
operativ-contabilă se aplică în acelaşi mod ca pentru stocuri
de materii prime şi materiale consumabile.
• În acest caz, evidenţa cantitativă pe feluri de produse se ţine
la magazine (depozit), cu ajutorul fişelor de magazie, iar
evidenţa valorică se ţine în contabilitate, cu ajutorul
contului sintetic de produse, desfăşurat în analitice pe
gestiuni, în care înregistrările se fac pe baza datelor obţinute
prin centralizarea zilnică a documentelor de mişcare a
produselor respective.
• Verificarea înregistrărilor la sfârşitul lunii (perioadei) se
face, de asemenea, cu ajutorul Registrului stocurilor, în
care se stabilesc soldurile pe feluri de produse şi pe total
cont, prin transcrierea cantităţilor în stoc din fişele de
magazie şi evaluarea acestora pe baza preţurilor de
înregistrare. Contabilitate 122
Metoda operativ-contabilă (pe solduri) este mai eficientă în
practică decât celelalte metode de organizare a contabilităţii
analitice a stocurilor, prezentând unele avantaje:
• Registrul stocurilor scuteşte entităţile economice de a mai
întocmi fişele conturilor analitice pentru valorile materiale
(care consumă mult timp pentru înregistrarea operaţiunilor
economico – financiare);
• Registrul stocurilor înlocuieşte balanţele analitice lunare de
verificare care se întocmesc în condiţiile aplicării metodei
cantitativ-valorice (pe fişe de conturi analitice);
• Contribuie la apărarea integrităţii valorilor din gestiune,
prin urmărirea atentă de către contabilitate, a operaţiunilor
înregistrate în fişele de magazie de la gestionar.
Contabilitate 123
Etapele care se parcurg în evidenţa gestiunii stocurilor în
cazul acestei metode sunt următoarele:
• evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare pe

categorii de stocuri cu ajutorul, „Fişei de magazie”;
• întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza
fişelor de magazie şi a documentelor de intrare – ieşire în
contabilitate;
• întocmirea „Fişei centralizatoare a mişcărilor valorice” pe
grupe de bunuri.
• întocmirea Registrului stocurilor la sfârşitul lunii în care se
trec:
cantităţile de stocuri preluate din fişele de magazie;
preţurile unitare;
totalul valorilor determinate;
Contabilitate 124
Documente Documente
de intrare de ieşire
Fişe de magazie
Borderoul de predare a
documentelor
Fişa centralizatoare a mişcărilor

valorilor pe grupe de stocuri
Situaţia Situaţia
bunurilor intrate bunurilor ieşite
Registrul stocurilor
Registrul jurnal
Contabilitate 125
Metoda operativ – contabilă (pe solduri)
b) Metoda cantitativ –valorică (pe fişe de conturi
analitice), constă în ţinerea evidenţei cantitative pe
categorii de bunuri materiale la locul de depozitare, iar
în contabilitatea a evidenţei cantitativ-valorice.
Contabilitatea stocurilor se desfăşoară pe gestiuni, iar în
cadrul acestora pe categorii de bunuri.
Evidenţa cantitativă a materialelor se ţine la gestiune cu
ajutorul fişelor de magazie, care se ţin în ordinea fişelor
de cont analitic din contabilitate.
Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru
contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor
consumabile, materialelor de natura obiectelor de
inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor
reziduale, mărfurilor, animalelor
Contabilitate şi ambalajelor. 126
Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din
evidenţa de la locurile de depozitare şi din
contabilitate se face prin punctajul periodic dintre
cantităţile înregistrările în fişele de magazie şi cele
din fişele de cont analitic de la contabilitate.
• La finele lunii se va întocmi balanţa analitică a
stocurilor pe fiecare tip de stoc în parte (mărfuri,
produse finite, ambalaje, materiale etc.).
• În vederea întocmirii balanţei de verificare este
necesar să se efectueze controlul asupra
concordanţei stocurilor scriptice din fişele de
magazie cu cele din fişele de cont analitic pentru
valori materiale. managerială/Contabilitate
Contabilitate
de gestiune
127

• Metoda cantitativ-valorică pentru evidenţa analitică
a produselor finite şi a produselor reziduale se
aplică în acelaşi mod ca pentru celelalte stocuri, cu
următoarele particularităţi:
– atât intrările, cât şi ieşirile valorice pot fi înregistrate în
fişele de cont analitic pentru stocuri numai lunar, prin
înmulţirea cantităţilor totale de produse finite şi produse
reziduale cu preţurile unitare respective, fără a mai fi
necesară evaluarea cantităţilor de produse în documente;
– pentru controlul înregistrărilor din contabilitatea sintetică
şi cea analitică a produselor finite, în locul balanţei de
verificare se poate folosi Registrul stocurilor.
Contabilitate 128
Metoda cantitativ – valorică (pe fişe de conturi
analitice) este simplă şi prezintă avantajul că
poate furniza în orice moment date cu privire la
existenţa şi mişcarea bunurilor materialelor.
Are însă dezavantajul că necesită un volum mare

de muncă deoarece înregistrarea mişcărilor
cantitative de bunuri se face atât în fişele de
magazie cât şi în fişele de conturi analitice de la
contabilitatea stocurilor.
Contabilitate 129
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei
metode sunt următoarele:
• operarea cantitativă a stocurilor în fişele de magazie;
• întocmirea documentului Borderou de predare a documentelor;
• înregistrarea documentelor în „Fişele de cont analitic pentru valori
materiale”;
• verificarea concordanţei înregistrărilor din „Fişele de magazie” cu
cele din „Fişele de cont analitic”;
• verificarea concordanţei înregistrărilor din „Fişele de cont analitic”
cu situaţia din „Fişele de cont sintetic” cu ajutorul „Balanţelor de
verificare analitice”
Înregistrările în „Fişele de cont analitic pentru valori materiale” se fac,

document cu document, pe baza documentelor de intrare – ieşire a
bunurilor stocabile în şi din gestiuni care au stat la baza înregistrării în
„Fişa de magazie”
Contabilitate 130
Documente Documente
Fişe de magazie
Borderoul de predare a
documentelor
Fişa de cont analitic pentru valori

materiale
Situaţia Situaţia
BALANŢA ANALITICĂ A
bunurilor intrate bunurilor ieşite
VALORILOR MATERIALE
Registrul jurnal
Contabilitate 131
Metoda cantitativ – valorică (pe fişe de cont analitic)
c) Metoda global-valorică constă în ţinerea evidenţei
bunurilor materiale numai valoric, atât la nivelul
gestiunii, cât şi în contabilitate.
Controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii

cu cea din contabilitatea stocurilor se face periodic.
Această metodă se aplică, în principiu, pentru evidenţa
mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de
desfacere cu amănuntul şi pentru alte bunuri, în cazul
unităţilor care nu au dotarea tehnică corespunzătoare,
folosindu-se formularul „Fişa de cont pentru
operaţiuni diverse” şi Raportul de gestiune, după caz..
Pe măsura dotării cu tehnică de calcul, unităţile vor trece la
utilizarea metodeimanagerială/Contabilitate
cantitativ-valorice.
Contabilitate
de gestiune
132

• Raportul de gestiune se completează pe baza
documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi
ambalajelor şi de depunere a numerarului din
vânzare, iar în fişele valorice (ţinute pe gestiuni în
cadrul conturilor de mărfuri şi ambalaje din
contabilitate) înregistrările se fac pe baza aceloraşi
documente.
• Soldurile valorice ale mărfurilor şi ambalajelor
aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de
gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia
inventarierii, după caz.
Contabilitate 133
Metoda global-valorică se foloseşte, de asemenea,
pentru:
• evidenţa rechizitelor de birou,
• imprimatelor,
• materialelor destinate ambalării, precum şi
• a altor categorii de bunuri.
În acest caz, evidenţa cantitativă se poate ţine pe feluri
de rechizite, imprimate, materiale pentru ambalare
etc., la locurile de gestionare, cu ajutorul fişelor de
magazie.
Contabilitate 134
• Evidenţa valorică a mişcărilor se ţine în
contabilitate, pe gestiuni, în cadrul contului de
materiale consumabile, cu ajutorul fişelor de cont
pentru operaţiuni diverse.
• Înregistrările în fişele de magazie se fac pe baza
documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor
consumabile respective şi se preiau în contabilitate,
în prealabil facându-se verificarea înregistrărilor din
fişele de magazie.
• Prin centralizarea datelor din documentele
respective se asigură înregistrarea acestora atât în
fişele valorice pe gestiuni, cât şi în conturile
sintetice de stocuri.
Contabilitate 135
• Pentru materialele de natura obiectelor de inventar
în folosinţă se ţine numai evidenţa cantitativă cu
ajutorul formularului „Fişa de evidenţă a
materialelor de natura obiectelor de inventar în
folosinţă”.
• În contabilitate, evidenţa valorică se ţine cu ajutorul
„Fişei de cont pentru operaţiuni diverse” pe secţii
(locuri de muncă, unităţi etc.), în care înregistrările
se fac valoric în funcţie de intrări şi ieşiri (scoateri
din uz).
Contabilitate 136
• Controlul exactităţii înregistrărilor se efectuează la
perioadele stabilite de unitate şi cu ocazia
inventarierilor, evaluându-se stocurile existente pe
baza listelor de inventariere şi confruntându-se
soldul astfel obţinut cu soldul conturilor respective
din contabilitate.
• Contabilitatea analitică a SDV-urilor speciale şi
AMC-urilor se ţine la gestiunea de SDV-uri şi
AMC-uri, cantitativ, pe persoanele sau comenzile
pentru care sunt destinate, cu ajutorul fişei de
magazie, iar în contabilitate, global-valoric, la nivel
de produs.
Contabilitate 137
Documente Documente
RAPORTUL DE GESTIUNE
Fisa de cont pentru operaţii

diverse
Registrul-jurnal
Contabilitate 138
Metoda global – valorică
2.7. Deciziile manageriale şi
necesarul de stocuri
Contabilitate de gestiune/managerială 139

Camelia Mihalciuc
• Stocurile joacă un rol important în viaţa agenţilor
economici, deoarece de nivelul şi structura acestora
depinde volumul vânzărilor şi deci profitul ce va fi obţinut.
• Stocurile deţinute de unităţile economice sunt reprezentate

de materiile prime, materialele, producţia neterminată,
produsele finite, mărfurile etc. aflate în depozite într-un
anumit volum, o anumită structură, pentru o anumită
perioadă.
• Astfel, un agent economic fără stocuri de materii prime şi

materiale directe, va trebui să-şi oprească momentan
procesul de producţie sau livrările, dacă este vorba de
stocurile de produse finite
Camelia Mihalciuc
Obiectivul managementului stocurilor este de a pune la
dispoziţie stocurile necesare pentru desfăşurarea activităţii
în mod optim, cu costuri minime.
Pentru aceasta este necesară o colaborare strânsă între

compartimentele de aprovizionare, producţie, desfacere şi
financiar.
Compartimentul de desfacere urmăreşte modificările care au

loc în nivelul cererilor, iar aceste schimbări trebuie
introduse în planificarea aprovizionărilor şi producţiei,
iar compartimentul financiar trebuie să stabilească şi să
asigure modalităţile de finanţare
Camelia Mihalciuc
În abordarea problematicii stocurilor şi în adoptarea
deciziilor de formare a acestora, managerii
trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
- care ar trebui să fie nivelul stocurilor?
- care este cantitatea de stocuri ce trebuie
aprovizionată/produsă la un moment dat?
- când este momentul de a comanda/produce noi
stocuri?
- ce avantaje şi ce pierderi se înregistrează dacă se
stochează o cantitate mai mare sau mai mică,
pentru perioade mai lungi sau mai scurte?
Camelia Mihalciuc
Nivelul stocurilor variază de la o unitate la alta, de
la o ramură la alta în funcţie de obiectul de
activitate, de mărimea acesteia, de durata
procesului de producţie.
Astfel, la unităţile cu ciclu lung de fabricaţie

(industria de maşini) stocurile au un nivel ridicat,
la unităţile sezoniere (industria conservelor)
stocurile variază.

Camelia Mihalciuc
De asemenea, în stabilirea nivelului stocurilor trebuie
să se ţină seama şi de perisabilitatea acestora, de
progresul tehnic care poate determina uzura morală,
de uşurinţa cu care un bun poate fi achiziţionat sau
înlocuit, de consecinţele neasigurării la timp a unui
anumit tip de stoc.
Un alt element de care trebuie să se ţină seama în

stabilirea nivelului stocurilor este inflaţia, deoarece
se cunoaşte că o rată mai mare a inflaţiei are ca efect
creşterea dobânzilor şi în consecinţă, se modifică
nivelul stocurilor.Contabilitate de gestiune/managerială 144
Camelia Mihalciuc
Astfel, principalele obiective de urmărit în determinarea
nivelului stocurilor sunt:
- formarea unor stocuri minime care să asigure desfăşurarea

normală a activităţii;
- prevenirea fenomenelor de lipsă de stoc, de suprastocare, de
formare a stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare;
- asigurarea condiţiilor de depozitare;
- menţinerea stocurilor în limite estimate.
În consecinţă managementul stocurilor este deosebit de

important deoarece greşeli în stabilirea necesarului de
stocuri pot duce la costuri excesive şi, în final, la
reducerea profitului.
Camelia Mihalciuc
Astfel, principalele obiective de urmărit în determinarea
nivelului stocurilor sunt:
- formarea unor stocuri minime care să asigure desfăşurarea

normală a activităţii;
- prevenirea fenomenelor de lipsă de stoc, de suprastocare, de
formare a stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare;
- asigurarea condiţiilor de depozitare;
- menţinerea stocurilor în limite estimate.
În consecinţă managementul stocurilor este deosebit de

important deoarece greşeli în stabilirea necesarului de
stocuri pot duce la costuri excesive şi, în final, la
reducerea profitului.
Camelia Mihalciuc
• ÎNTREBĂRI DE CONTROL capitolul II :
1. Definiţi stocurile în general și potrivit OMFP 1802/2014.

2. Prezentaţi clasificarea stocurilor (enumerare, respectiv prezentare detaliată a
elementelor componente).
3. Ce reprezintă activitatea agricolă şi ce cuprinde? Care sunt caracteristicile activităţii
agricole?
4. Ce presupune transformarea biologică? Daţi exemple de modificări cantitative şi
calitative. Ce reprezintă recolta?
5. Ce reprezintă inventarierea? Prezentaţi metodele de organizare a contabilităţii valorilor
materiale.
6. Prezentați gruparea purtătorilor de informaţii din punct de vedere al existenţei şi
mişcării stocurilor?
7. Precizaţi detaliat momentele în care sunt evaluate elementele de stocuri, cu
exemplificarea valorilor aferente fiecărui moment.
8. Prezentaţi metodele de evaluare a elementelor de stocuri la ieşirea din patrimoniu.
9. Prezentaţi metodele de organizare a contabilităţii analitice a stocurilor.
10. Care este rolul stocurilor şi care este obiectivul managementului stocurilor?
11. Care sunt întrebările la care trebuie să răspundă managerii în abordarea problematicii
stocurilor şi în adoptarea deciziilor de formare a acestora?
12. Enumeraţi principalele obiective de urmărit în determinarea nivelului stocurilor.
Contabilitate 147
Bibliografie
• Atrill, Peter, Eddie McLaney, .Management accounting for decision makers, 4th ed.. - New York: Financial
Times: Prentice Hall, 2005. - XXII, 446 p., 657.05:005.311.6
• Briciu, S., Contabilitatea managerială. Aspecte teoretice şi practice, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
• Budugan D, Georgescu I., Berheci I, Beţianu L. Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;
• Cernuşca L, Gomoi B.C., Concepte şi practici ale contabilităţii de gestiune, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2009,
II 49875;
• Hlaciuc, Elena, Mihalciuc, Camelia Cătălina, Organizarea contabilităţii financiare a entităţilor
economice: abordări teoretice şi aplicative conforme cu prevederile OMFP 2374/2007 şi standardele internaţionale
de contabilitate, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008, D1 III 21011.
• Mihalciuc, Camelia Cătălina, Contabilitate de gestiune, curs învățământ la distanță, programul de studiu CIG,
2018, specializarea CIG, site usv.fseap.ro
• Mihalciuc, C. C., Organizarea contabilităţii de gestiune în entităţile economice: Îndrumar teoretico-aplicativ /
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2015.
• Weetman. Pauline - Financial and management accounting: an introduction - 4th ed.. - New York : Financial
Times: Prentice Hall, 2006. - XXVII, 694 p, G17, A64, 114 p, 657.41/.45.
• Ordinul 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea
contabilităţii de gestiune.
• Ordinul Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 – Partea a II-a, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile
financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, sursă on-line
• Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014, Editura CECCAR, București, 2015
148

Contabilitate Manageriala PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitate Manageriala PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP. II.

Stocurile şi producţia în curs de execuţie cuprind

Conf. univ. dr. Camelia Mihalciuc

a) sunt obţinute pentru a fi vândute pe parcursul

Rezultă astfel că stocurile intră şi ies în şi din

– activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării

Transferul se efectuează la data schimbării destinaţiei, la

II. După apartenenţa la

III. În funcţie de provenienţa

IV. Din punct de vedere

• b) materialele consumabile - sunt bunurile care participă ori ajută la procesul de

• c) materialele de natura obiectelor de inventar – fiind bunurile care nu se consumă

Produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu

Spre deosebire de celelalte, produsele reziduale sunt acele bunuri rezultate

Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele

- g) ambalajele – sunt stocurile folosite pentru asigurarea

- j) stocuri în curs de aprovizionare - sunt acele stocuri

a) stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale şi care fac parte

Ele se găsesc fie în depozitele sau spaţiile proprii (depozite, magazii

b) stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul

Acestea se referă la stocurile primite spre prelucrare, în custodie sau

- stocuri obţinute ca urmare a procesului de

- stocuri obţinute din producţie proprie, cum

– natura fizică a bunului sau a serviciului impune

AMONTE PRODUCŢIE AVAL

- Mărfuri (bunuri cumărate pentru a fi - Produse finite;

Clasificarea elementelor de stoc în funcţie de poziţia lor în ciclul de exploatare

a) stoc necesar sau stoc util, care asigură desfăşurarea continuă şi

O entitate economică poate să-şi organizeze

Această înregistrare se face Ia nivelul costului de

La sfârşitul perioadei de gestiune valoarea stocului se

Relaţia de calcul este următoarea:

Conf. univ. dr. Camelia Mihalciuc

Aceste stocuri finale vor deveni stocuri iniţiale ale

• În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor

Realizarea unui control asupra existenţei şi mişcării

- Avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi

- Factura fiscală, care se întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu

- pe baza căruia se calculează necesarul de fişă limită de consum pentru o anumită

- utilizat la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a ieşirilor din magazie.

• Pe baza fişei limită de consum se întocmesc bonurile de consum pentru

• Similar, pentru cantine, se foloseşte lista zilnică de alimente.

• Pentru vânzare sunt utilizate documentele: dispoziţie de livrare, aviz

• Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unităţile cu

Documentul de evidenţă operativă la depozit este „Fişa de

Fişa de magazie se conduce la locurile de depozitare a

Operaţiile economice se consemnează în „Fişa de magazie”

- recepţia transportului pe baza documentului

a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în

• - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează

• Întrucât în cele mai multe cazuri stocurile provin din

Ştim că, începând cu 1/01/2007, achiziţiile de la

Acesta cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi

Cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de

• Includerea în costul stocurilor a regiilor generale

Conf. univ. dr. Camelia Mihalciuc

• Evaluarea stocurilor prin metoda identificării

Nr.crt. Data Explicaţii

• Costul unitar mediu ponderat se calculează fie

a) metoda costului mediu unitar ponderat calculat

b) metoda costului mediu unitar ponderat calculat

În cursul perioadei de gestiune se înregistrează

La sfârşitul perioadei de gestiune se calculează