Microbiologie

CAPITOLUL I
INTRODUCERE
Tema nr.1.
Istoria microbiologiei
UnităŃi de învăŃare
Istoricul microbiologiei
Obiectivele temei
Definirea conceptului de microorganism
Cunoaşterea principalelor momente ale dezvoltării microbiologie ca ştiinŃă
Insuşirea cunoştinŃelor legate de contribuŃiile lui Pasteur şi Koch la dezvoltarea
microbiologiei
Timpul alocat temei: 1oră
Bibliografie recomandată:
1. Ardelean,I. 2008, Microbiologie generală, vol.1, Edit. Ars Docendi Bucureşti
2. Cornea,C.P., Niculită,P., 2005, Bazele microbiologice ale biotehnologiilor,
Edit.Printech, Bucuresti
3. Herlea,V., 1998, Microbiologie generală, Edit.UniversităŃii Bucureşti
4. Mihăescu,G., 2000, Microbiologie generală şi virologie, Editura Univ.Bucureşti
5. Mihăescu,G., Chifiriuc,C., Ditu,L.M., 2007, Microbiologie generală, Editura
UniversităŃii din Bucureşti
6. Zarnea,G., 1983, Tratat de microbiologie generală, Vol.1, Editura Academiei
Obiectul de studiu al Microbiologiei îl reprezintă microorganismele, organisme de

dimensiuni foarte mici, vizibile numai la microscop. Etimologic, noŃiunea de
microorganism are sensul de organism de dimensiuni mici. Deseori, cu acelaşi sens se
foloseşte noŃiunea de microb, mai ales in cazul microorganismelor patogene. Termenul de
“microb” nu este corect din punct de vedere ştiinŃific deoarece sensul termenului (micro +
bios) se referă la viaŃă scurtă.
ImportanŃa microorganismelor este legată de următoarele aspecte:
• sunt primele organisme care au apărut pe Pământ
• pot să supravieŃuiască în condiŃii foarte variate
• constituie grupul cel mai numeros de organisme de pe Pământ
• toate ecosistemele depind de activităŃile lor
• influenŃează societatea umană în moduri foarte diferite (agricultură,
medicină, industrie etc).
Pe baza caracteristicilor celulare, microorganismele cuprind atât organisme cu
organizare procariotă cât şi eucariotă, ele fiind incluse în următoarele grupe:
• Eubacteria (bacterii adevărate);
• Cyanobacteria (“alge” albastre-verzi)
• Archaea
• Fungii microscopici
1
o levurile
o mucegaiurile (fungi filamentoşi)
• Algele microscopice
• Protozoarele.
Primele trei grupe au organizare celulară de tip procariot, în timp de restul, cu
poziŃie sistematică heterogenă, au organizare celulară de tip eucariot.
Deşi virusurile nu sunt microorganisme, această lucrare cuprinde un capitol de
Virologie în care sunt prezentate, într-o formă generală, virusurile şi entităŃile moleculare
infecŃioase cu organizare subvirală (viroizii şi prionii).
Cu mii de ani înainte ca microorganismele să fie observate şi studiate, proprietăŃile
lor au fost cunoscute şi utilizate în mod empiric. Astfel, în Egiptul antic erau realizate
numeroase tipuri de fermentaŃii care permiteau obŃinerea unor produse utile omului, aşa
cum este cazul berii. De asemenea, de-a lungul timpului au fost consemnate o serie de
informaŃii referitoare la diverse boli infecŃioase care au produs moartea a mii de oameni:
ciumă, holeră, tifos, sifilis, lepră, poliomielită etc, acestea marcând semnificativ istoria
omenirii.
Microbiologia este o ştiinŃă relativ tânără, ea cristalizându-se în a doua jumătate a secolului
XIX ca un domeniu particular al ştiinŃelor biologice. ApariŃia şi apoi dezvoltarea acestui
nou domeniu au fost posibile datorită acumulării de informaŃii ştiinŃifice referitoare la
lumea vie precum şi progreselor tehnice ce au condus la perfecŃionarea „uneltelor” de
lucru, inclusiv a microscopului.
Astfel, sunt de remarcat următoarele momente ale perfecŃionării mijloacelor de
examinare a organismelor:
• 1590: Hans şi Zacharias Janssen au montat două lentile într-un tub şi au realizat
primul microscop
• 1660: Robert Hooke (1635-1703) a publicat lucrarea "Micrographia", ce conŃinea
desene şi observaŃii detaliate asupra unor materiale biologice, toate realizate cu
ajutorul unui sistem de tip microscop
• 1676: Antonie van Leeuwenhoek (1632-1723) a fost prima persoană care a
observat microorganismele („animalcule”).
• 1883: Carl Zeiss şi Ernst Abbe au perfecŃionat microscopul prin utilizarea unor
lentile speciale care permiteau examinarea mai de detaliu a microorganismelor
(măriri de 100x)
• 1931: Ernst Ruska a construit primul microscop electronic care a permis
evidenŃierea detaliilor de structură a microoganismelor şi virusurilor.
In privinŃa dezvoltării microbiologiei sunt de menŃionat unele repere istorice:
• Antichitate: Aristotel (384-322) considera că organismele se dezvoltă din
materie nevie (teoria generaŃiei spontane); Thucidides susŃinea că
epidemiile sunt produse de particule vii, minuscule („contagium
animatum”) şi observa fenomenul de imunitate: „cei care au suferit de
ciumă şi au scăpat, nu mai fac boala”;
• Perioada 1684-1850: se acumulează date referitoare la existenŃa şi
morfologia microorganismelor (Antonie van Leeuwenhoek, Robert
Hook); Francesco Redi (1668) aduce argumente experimentale contra
teoriei generaŃiei spontane, poziŃie susŃinută şi de Splanzzani (1765);
Cagniard-Latour (1836) descrie drojdiile şi rolul lor în procesele
fermentative etc;
• Perioada 1851-1914: s-au pus bazele microbiologiei ca ştiinŃă prin
contribuŃiile majore ale unor cercetători remarcabili: Pasteur, Koch,
2
Winogradski (întemeietorul microbiologiei solului), Ehrlich (fondatorul
chemoterapiei), Beijerinck (întemeietorul virologiei) etc;
• Perioada 1914-1945: dezvoltarea microbiologiei prin descoperiri legate de
fenomenul de antibioză (Fleming descoperă penicilina în anul 1929, iar
Waksman descoperă streptomicina în 1944), de transformarea genetică
(Griffith, 1928), de rolul acizilor nucleici (Avery şi colaboratorii, 1944)
etc
• Perioada 1945-1970: introducerea unor tehnici de lucru noi, de biochimie şi
biofizică; progrese importante în genetica microorganismelor; elaborarea
conceptului modern de bacterie etc;
• Perioada 1970-prezent: dezvoltarea aspectelor moleculare; izolarea şi
caracterizarea unor noi agenŃi infecŃioşi celulari şi acelulari; dezvoltarea
genomicii, transcriptomicii, proteomicii şi metabolomicii microbiene etc.
EsenŃiale pentru dezvoltarea microbiologiei au fost descoperirile lui Louis Pasteur
(l822-l895) care, în studiile efectuate asupra microorganismelor implicate în procesele
fermentative a utilizat diferite denumiri: ciuperci, infuzori, bacterii, levuri, monade.
Descoperirile sale sunt legate de următoarele aspecte :
• a demonstrat ca fermentaŃiile, considerate anterior procese pur chimice, sunt
procese biologice, determinate de acŃiunea microorganismelor, în special
anaerobe. Realizarea faptului că drojdiile joacă un rol crucial în fermentaŃii a
reprezentat primul concept care asocia activitatea unui microorganism cu
modificările fizico-chimice ale materiei organice;
• a pus în evidenŃă natura infecŃioasă a unor boli ale vinului şi ale berii. Pentru
împiedicarea alterării vinului şi berii, Pasteur a imaginat procedeul încălzirii
blânde (pasteurizarea) aplicat ulterior în industria alimentară şi în domeniul
medical;
• a stabilit principiul specificităŃii microbiene, punând bazele teoriei bolilor
infecŃioase şi demonstrând că acestea sunt rezultatul pătrunderii în organism a
unor agenŃi patogeni: între activitatea unui agent patogen şi particularităŃile pe
care le determină există o anumită specificitate;
• a evidenŃiat principiul vaccinării şi a stabilit bazele ştiinŃifice ale preparării
vaccinurilor.
• a demonstrat pentru prima dată ca agenŃii patogeni, chiar cei mai periculoşi, pot
fi modificaŃi (atenuaŃi) pentru a fi folosiŃi ca vaccinuri. Incununarea operei sale
a fost descoperirea vaccinării antirabice, aplicată pentru prima dată la om în
anul 1885;
• în plan teoretic, Pasteur a rezolvat controversa generaŃiei spontane,
demonstrând cu argumente experimentale că microorganismele sunt forme de
viaŃă cu un grad înalt de organizare, ce nu pot lua naştere spontan din materia
organică.
• este întemeietorul primului institut de microbiologie din lume care, ulterior a
primit numele său: Institutul Pasteur din Paris.
Un alt mare microbiolog care a marcat începuturile microbiologiei medicale a fost
Robert Koch. Meritele sale deosebite sunt legate de :
• elaborarea unor tehnici de izolare a microorganismelor, prin utilizarea unor
medii de cultură solidificate pe care microorganismele cresc sub formă de
colonii izolate. Cum o colonie microbiană reprezintă descendenŃa unei singure
celule parentale, însămânŃarea ei ulterioară într-un mediu steril generează o
cultură de celule din aceeaşi specie sau tulpină. Descoperirea acestei posibilităŃi
de a obŃine culturi pure a constituit un progres care a stat la baza microbiologiei
3
moderne, deoarece a oferit un mijloc simplu şi sigur de izolare a bacteriilor, în
vederea studierii biologiei lor, a identificării şi încadrării lor sistematice;
• utilizarea unor tehnici de colorare pentru preparatele microscopice (frotiuri);
• descoperirea unor numeroşi agenŃi patologici răspunzători de diverse boli la om
şi animale: în 1882 a identificat bacilul care-i poartă numele (B.K.), agentul
patogen al tuberculozei, iar apoi a descoperit vibrionul holerei;
• elaborarea unor postulate care îi poartă numele şi care, în cea mai mare parte,
sunt valabile şi astăzi pentru microorganismele patogene: microorganismul să
se găsească constant în organismul bolnavilor ce prezintă aceleaşi semne de
boală; să poată fi cultivat şi să dea culturi cu aceleaşi caractere; cu aceste culturi
să se poată reproduce boala experimental la animal, de la care să se izoleze apoi
acelaşi microb.
Istoria microbiologiei consemnează numeroase momente importante şi personalităŃi
deosebite care au marcat dezvoltarea acestui domeniu precum şi diferenŃierea sa în mai
multe ramuri distincte (microbiologia industrială, microbiologia solului, geomicrobiologia,
hidromicrobiologia, microbiologia marină, microbiologia insectelor, microbiologia
medicală, ecologia microorganismelor, genetica microorganismelor, microbiologia
generală).
Alături de personalităŃile ştiinŃifice ilustre, dintre care multe au fost recompensate
cu premiul Nobel pentru descoperirile făcute, o contribuŃie semnificativă la dezvoltarea
microbiologiei au avut şi microbiologii români. Astfel, Victor Babeş (1854-1926)(fig.1.1)
a lucrat mai întâi în laboratorul lui Pasteur, iar apoi în cel al lui Koch, realizând studii
importante legate de interacŃiunea microorganism patogen- organism gazdă. Impreună cu
A.V.Cornil, Victor Babeş a elaborat primul Tratat de Bacteriologie din lume, apărut la
Paris în 1885. De asemenea, a descoperit noi specii de microorganisme, a pus în evidenŃă
corpusculii Babeş-Negri (în celulele nervoase ale unor indivizi morŃi de turbare) şi
corpusculii Babeş-Ernst (în bacilii difterici). Ioan Cantacuzino (1863-1934), format in
laboratorul condus de Ilija Mecinikov la Institutul Pasteur din Paris, a continuat cercetarile
maestrului sau privind imunitatea nevertebratelor. A studiat patogenia holerei, tuberculozei
si a altor boli, vaccinul si vaccinarea antiholerica . VocaŃia sa de fondator şi organizator a
fost demonstrată prin înfiinŃarea unor instituŃii ca Institul de Seruri si Vaccinuri (1921),
care astăzi îi poartă numele, a Laboratorului de medicină experimentală (1901) din cadrul
FacultăŃii de Medicină, precum şi a unor reviste de specialitate, "Revista ŞtiinŃelor
Medicale" (1905), "Annales de Biologie" (1911) şi "Archives roumaines de pathologie
expérimentale et de microbiologie".
Fig.1.1. Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino
Constantin Levaditi(1874-1953) elev a lui Victor Babeş, a fost profesor la

Institutul Pasteur din Paris şi a realizat studii valoroase în imunologie, virusologie,
bacteriologie, parazitologie şi chimioterapie. Impreună cu Şt.S. Nicolau pune bazele
învăŃământului virusologic în Ńara noastră.
4
REZUMATUL TEMEI
Microorganismele (organisme de dimensiuni foarte mici) populează toate tipurile

de medii şi au semnificaŃie deosebită pentru civilizaŃia umană. Bolile produse de bacterii,
fungi, protozoare sau virusuri au avut implicaŃii importarnte asura istoriei omenirii,
determinând epidemii care au condus la moartea a milioane de oameni. Primele observaŃii
asupra microorganismelor au fost făcute în secolul XVII de către Antonie van
Leeuwenhoek, după care, în secolele următoare, progresele legate de tehnicile de observare
a acestora, au permis evidenŃierea unor detalii de morfologie. Părintele microbiologiei
moderne este considerat a fi Pasteur care a descoperit o serie de microorganisme, iar prin
studiile efectuate asupra drojdiilor şi a condiŃiilor de cultivare a acestora, a adus argumente
ştiinŃifice clare împotriva teoriei generaŃiei spontane. La dezvoltarea microbiologiei au
contribuit numeroase personalităŃi ştiinŃifice, între care şi oameni de ştiinŃă români (Victor
Babeş, Ioan Cantacuzino şi alŃii).
TEST RECAPITULATIV
1. PrecizaŃi în ce mod influenŃează microorganismele civilizaŃia umană.

2. Care este deosebirea între termenul de microb şi cel de microorganism?
3. Ce este teoria generaŃiei spontane?
4. Care sunt argumentele experimentale prin care a fost combătută teoria generaŃiei
spontane?
5. PrecizaŃi care au fost principalele contribuŃii ale lui Louis Pasteur la dezvoltarea
microbiologiei.
6. PrecizaŃi care au fost principalele contribuŃii ale lui Robert Koch la dezvoltarea
microbiologiei.
7. PrezentaŃi contribuŃiile a două personalităŃi ale microbiologiei din Ńara noastră.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

2. Clark,D.P., 2010, Germs, genes and civilizations, Pearson Education Inc
5. Madigan,M.T., Martinenko,J.M., Parker,J., 1997, Biology of microorganisms,
Prentice Hall International
8. Perry,J.J., Stanley,J.T., 1997, Microbiology: dinamics and diversity, Saunders
College Publishing
5
CAPITOLUL II
PARTICULARITĂłILE MORFOLOGICE ŞI
STRUCTURALE ALE MICROORGANISMELOR
Tema nr. 2
BACTERIILE
Clasificarea microorganismelor
ImportanŃaşi morfologia bacteriilor
Ultrastructura bacteriilor: constituenŃii intraparietali şi cei extraparietali
Obiectivele temei
Prezentarea comparativă a caracterelor procariotelor şi a microorganismelor
eucariote
Cunoaşterea particularităŃilor morfologice şi structurale ale procariotelor
EvidenŃierea caracteristicilor peretelui celular bacterian şi a seminificatiei sale
Prezentarea principalelor tipuri de constituenŃi intraparietali şi a semnificaŃiei lor
Cunoaşterea principalelor tipuri de constituenŃi extraparietali şi a semnificaŃiei lor
Timpul alocat temei: 3 ore
Bibliografie recomandată
2. Cornea,C.P., Niculită,P., 2005, Bazele microbiologice ale biotehnologiilor, Editura
Printech, Bucuresti
2.1. Clasificarea microorganismelor

Marea diversitate a lumii vii a fost observată încă din cele mai vechi timpuri, iar
clasificarea organismelor a devenit o necesitate. Sistemele de clasificare elaborate până în
prezent sunt extrem de variate şi nu există o unanimitate de opinii. In clasificările mai
moderne ce Ńin cont în principal de criterii cum ar fi prezenŃa/absenŃa membranei nucleare,
prezenŃa/absenŃa mitocondriilor şi cloroplastelor, structura peretelui celular, componenŃa
membranei plasmatice, mărimea şi alcătuirea ribosomilor etc, se consideră că lumea vie
poate fi împărŃită în trei domenii: Eubacteria, Archaea şi Eucarya (fig.2.1).
Primele două domenii cuprind organisme cu organizare procariotă, în categoria
eubacteriilor fiind incluse bacteriile Gram pozitive, bacteriile filamentoase verzi, bacteriile
purpurii, cianobacteriile sau flavobacteriile, în timp ce în categoria arhebacteriilor sunt
incluse bacteriile metanogene, cele hipertermofile şi cele halofile extreme.
6
Fig.2.1. Arborele evolutiv al organismelor ce evidenŃiază momentele în care s-au separat
principalele grupe: eubacterii, archaea şi eucariote (după Madigan şi colab., 1997)
Organismele de tip eucariot sunt unicelulare (protozoare sau unele tipuri de alge)
sau pluricelulare (plante superioare sau animale), numele lor derivând de la existenŃa
membranei nucleare (au nucleu „adevărat”) (tabelul 2.1). In ciuda marii diversităŃi a
eucariotelor, a complexităŃii lor şi a modurilor de viaŃă diferite, eucariotele evidenŃiază o
remarcabilă similaritate la nivel biochimic, a căilor de sinteză a macromoleculelor.
Tabelul 2.1. Caracteristicile celulelor procariote şi eucariote
Caracter Eubacterii Archaea Eucariote

Celule mult mai mari (zeci de
µm). Unele eucariote sunt
Dimensiuni CâŃiva µm CâŃiva µm
unicelulare, majoritatea fiind
pluricelulare
Lipseşte la celulele animale. La
Prezent constant, cu excepŃia ConŃine
celulele vegetale conŃine
Perete celular micoplasmelor. ConŃine peptidoglican pseudomureină fără
celuloză, iar la fungi conŃine
(mureina) asociat cu acid muramic. acid muramic.
chitină.
Are o plasticitate accentuată; la
Idem, cu excepŃia
Permeabilitate selectivă;nu conŃine celulele animale se realizează
Membrana faptului că lipidele
steroli; nu realizează procese de procese de endocitoză
plasmatică prezintă unele
endocitoză sau exocitoză. (fagocitoză sau
particularităŃi
pinocitoză);conŃine steroli
Transformări reversibile sol-
Stare de gel permanentă; fără curenŃi
Citoplasma Idem gel; prezintă curenŃi
intracitoplasmatici
citoplasmatici.
Absentă. Membrana poate prezenta
Compartimentare Prezintă un sistem membranar
invaginări la nivelul cărora se
intracelulară Idem intracelular
desfăşoară anumite activităŃi metabolice
Organite care
nu nu Mitocondrii, cloroplaste
conŃin ADN
Citoschelet
nu nu Prezent
Organite de Accesorii; cili sau flageli de tip
Flagel Idem
locomoŃie eucariot
Diviziunea este simplă (directă) sau, în
Diviziunea este prin mitoză,
anumite cazuri este asimetrică (prin
Tipul de diviziune rareori este simplă
înmugurire) sau multiplă (prin Idem
segmentare sau fragmentare).
De regulă un singur cromosom circular, Un cromosom circular Un număr constant de
Cromosomi
însoŃit saunu de plasmide şi plasmide. cromosomi (caracter de
7
specie)formaŃi din cromatină.
Echivalent nuclear numit nucleoid, ce
corespunde cromosomului bacterian.
Nucleu tipic, cu membrană
Nucleul AbsenŃa membranei nucleare este
Idem nucleară şi cu nucleol.
particularitatea fundamentală a
organizării celulare de tip procariot.
DistribuŃia
materialului Cromosomul este legat fizic de Prin intermediul aparatului
Idem
genetic după membrană (mezosom) mitotic
diviziune
80S în citoplasmă.
Ribosomi 70S 70S In mitocondrii şi cloroplaste
sunt ribosomi de tip procariot
PrezenŃi doar în
Introni AbsenŃi PrezenŃi în majoritatea genelor
genele pentru ARNr
Sensibilitatea Ribosomii citoplasmatici sunt
ribosomilor la rezistenŃi dar cei din
Sensibili RezistenŃi
streptomicină şi la mitocondrii şi cloroplaste sunt
cloramfenicol sensibili
Sensibilitatea
RezistenŃi RezistenŃi
ribosomilor la Sensibili
cicloheximidă
Structura ARN- Complexă (minimum
Simplă (5 subunităŃi) Idem
polimerazei 7 subunităŃi).
-
Operoni + +
Temperatura
maximă de 95oC 110oC 60oC
creştere
Sinergonul se defineşte ca un ansamblu Cele două funcŃii au sedii
de enzime ce functionează coordonat celulare diferite şi se desfăşoară
Sinergonul pentru realizarea unei căi metabolice. independent: sinergonul
respirator şi Cele două sinergoane sunt localizatela respirator este localizat în
fotosintetic nivelul membranei plasmatice, funcŃiile mitocondrii, iar cel fotosintetic,
Idem
fiind corelate (modificarea uneia în cloroplaste.
antrenează şi modificarea celeilalte)
Formarea
Nu adăpostesc endosimbionŃi Idem Se realizează frecvent
endosimbiontilor
Prezentă în majoritatea
Capacitatea de a Absentă. Uneori formează asociaŃii
cazurilor, excepŃie
forma organisme coloniale dar totdeauna fiecare celulă Idem
microorganismele eucariote
multicelulare îşi păstrează individualitatea.
unicelulare.
Capacitatea de Foarte rară si limitată la structuri de
diferenŃiere rezistenŃă (sporul şi echivalentul său –
Absentă Prezentă şi diversificată
celulară chistul).
Transferul informatiei genetice se face In cursul meiozei şi apoi a
Mecanisme de
frecvent, atât între specii cât şi între Idem fecundaŃiei care este
transfer genetic
grupuri mai puŃin înrudite. intraspecifică.
Cele patru categorii de organisme menŃionate prezintă două tipuri diferite de

organizare celulară:
• bacteriile (eubacterii, cianobacterii şi arhebacterii) prezintă organizare de tip
procariot
• fungii, algele şi protozoarele prezintă tipul eucariot de organizare.
Alături de sistemele biologice celulare, lumea vie cuprinde şi sisteme acelulare,
reprezentate de virusuri şi viroizi care sunt agenŃi infecŃioşi exclusiv paraziŃi.
2.2. ImportanŃa bacteriilor
Bacteriile reprezintă principalul grup de microorganisme procariote ce prezintă

importanŃă majoră în natură, în patologia infecŃioasă sau în procesele biotehnologice.
8
Bacteriile pot fi utilizate în practică pentru obŃinerea prin fermentaŃii a unor
produse variate. Astfel, bacteriile acetice (Acetobacter, Acetomonas) sunt utilizate şi în
prezent pentru fabricarea tradiŃională a oŃetului determinând oxidarea alcoolului etilic la
acid acetic. Drept substrat ele pot utiliza vinul, cidrul, cartofii sau malŃul fermentat. De
asemenea, ele pot oxida sorbitolul la sorboză, fiind utilizate în acest fel pentru sinteza
vitaminei C. Bacteriile acetice au şi efect nedorit determinând alterarea (“oŃeŃirea”) vinului
şi a berii expuse la aer.
O altă categorie importantă de bacterii este reprezentată de bacteriile lactice
(Lactobacillus, Lactococcus, Streptococcus). Aceste bacterii sunt răspândite pe suprafaŃa
unor vegetale (struguri, cereale) constituind în felul acesta contaminanŃi în fabricarea
vinului şi a berii; ele se găsesc în mod normal în lapte unde transformă lactoza în acid
lactic, determinând acidifierea laptelui şi acrirea lui.
Bacteriile lactice (specii de lactococi şi anumiŃi lactobacili) sunt utilizate pe scară
largă pentru fabricarea brânzeturilor, ele participând, pe de o parte, la formarea cheagului
şi, pe de altă parte, la maturarea produsului. De asemenea, unele tipuri de bacterii lactice
(lactococi) servesc pentru fabricarea untului, ele producând diacetil, o dicetonă
responsabilă de gust şi aromă, iar altele (Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus
bulgaricus) pentru obŃinerea diferitelor sortimente de iaurt. In cazul fermentaŃiei lactice a
produselor de origine vegetală, bacteriile lactice produc scăderea valorii pH intervenind în
felul acesta în procesul de acrire a murăturilor; asigură conservarea furajelor însilozate,
prezenŃa acidului lactic împiedicând descompunerea lor.
Bacteriile butirice (Clostridium butyricum) determină topirea inului şi a cânepei,
ele atacând pectina şi liberând fibrelor textile legate de aceasta. De asemenea, anumite
specii de clostridii (C.acetobutylicum) sunt utilizate pentru producerea industrială a
acetonei şi a butanolului prin fermentarea anumitor glucide.
Bacilii (specii ale genului Bacillus) au semnificaŃie industrială deosebită: ei produc
numeroase tipuri de enzime (amilaze, proteaze) utilizate în industria alimentară sau în cea a
detergenŃilor; unele specii (B.polymyxa) produc antibiotice polipeptidice (polimixina); alte
specii de bacili produc bacteriocine. De asemenea, numeroase tulpini de B.thuringiensis
sintetizează toxine specifice (proteina cristal = delta endotoxina) care acŃionează asupra
larvelor de insecte, omorându-le. Astfel, cultivate la scară industrială, aceste bacterii
servesc pentru obŃinerea unor insecticide biologice foarte utile pentru protejarea culturilor
agricole împotriva acŃiunii insectelor dăunătoare.
Actinomicetele, bacterii existente în sol, reprezintă un grup de bacterii cu mare
semnificaŃie atât pentru ecosistemele naturale (participă activ la circuitul natural al
anumitor substanŃe, fiind capabile de a utiliza substraturi nutritive foarte variate) cât şi
pentru biotehnologie, ele sintetizând o gamă foarte largă de antibiotice (streptomicină,
kanamicină, cloramfenicol, tetraciclină etc) şi enzime (amilaze, proteaze, celulaze,
glucozoxidază etc).
O categorie importantă de bacterii o reprezintă extremofilele, izolate din medii
naturale extreme (cu temperaturi foarte ridicate, din gheŃari, cu pH extrem de scăzut,
respectiv crescut, din medii saturate cu săruri, din probe recoltate de la adâncimi foarte
mari etc), acestea putând prezenta o serie de aplicaŃii importante (tabelul 2.2).
Bacteriile pot avea şi efecte nedorite multe dintre ele fiind patogene pentru om şi
animale, iar altele contaminând şi degradând diferite produse alimentare şi nealimentare.
Ele pot cauza alterarea multor produse de consum şi modifică însuşirile organoleptice ale
alimentelor.
Anumite bacterii, aşa cum sunt tulpini aparŃinând genurilor Salmonella,
Clostridium sau Staphylococcus, sunt responsabile de intoxicaŃiile alimentare, prin
contaminarea, multiplicarea în alimente şi producerea unor enterotoxine. Multe boli grave
9
cum ar fi: febra tifoidă, holera, dizenteria, pot fi transmise prin intermediul produselor
alimentare contaminate cu bacterii.
Tabelul 2.2. Posibilele aplicaŃii ale bacteriilor extremofile (după Querellou şi col., 1999)
Organismele extremofile Enzime şi compuşi organici AplicaŃii şi produse obŃinute

ObŃinerea glucozei, a fructozei, a unor îndulcitori;
Bacterii termofile Amilaze, xilanaze, proteaze, albirea hârtiei; obŃinerea de aminoacizi pornind de la
(50-110oC) ADN polimeraze keratină; producerea unor detergenŃi; industria
agroalimentară; ingineria genetică
Proteaze neutre, proteaze,
Bacterii psichrofile Industria laptelui; aditivi pentru detergenŃi;
lipaze, acizi graşi
(0-20oC) industria farmaceutică
polisaturaŃi, dehidrogenaze
Bacterii acidofile Oxidarea sulfurilor Desulfurarea cărbunelui şi a minereurilor
Celulaze, proteaze, amilaze, Aditivi pentru degradarea polimerilor pentru
Bacterii alcalofile
lipaze, ciclodextrine, detergenŃi; stabilizarea substanŃelor volatile;
(pH>9)
antibiotice industria farmaceutică
Bacterii halofile (3-20% Caroten, aditivi solubili Industria agroalimentară, industria farmaceutică,
concentraŃie de sare) pentru conservare, membrane biosurfactanŃi
Bacterii barofile Amilaze, proteaze Industria agroalimentară; industria petrolieră
Limitarea acestor aspecte nedorite se poate realiza printr-o sterilizare

corespunzătoare a produselor respective sau prin utilizarea unor conservanŃi (fie produse
chimice de sinteză, fie a unor bacteriocine). Deseori însă, cu toate metodele de conservare
utilizate, produsele de interes pot rămâne contaminate cu spori rezistenŃi ai unor bacterii
(Clostridium, Bacillus) care, ulterior pot germina determinând alterarea produsului
respectiv.
2.3. Morfologia bacteriilor
Pe baza aspectului celulelor bacteriene (evidenŃiat după cultivarea în condiŃii in

vitro), acestea pot fi grupate în cinci mari categorii morfologice principale: sferice,
cilindrice, spiralate sau elicoidale, filamentoase şi pătrate.
De obicei, celulele-fiice rezultate în urma diviziunii celulare se separă datorită unor
factori de mediu sau a activităŃii flagelilor, devenind independente. La anumite specii
bacteriene, celulele-fiice nu se mai despart la sfârşitul diviziunii, formând grupări
caracteristice cu mare valoare taxonomică.
Bacteriile sferice (cocii) au forma sferică, ovoidală, elipsoidală sau reniformă,
diametrele celulei fiind aproximativ egale. In funcŃie de poziŃia celulelor-fiice după
diviziune, cocii pot fi încadraŃi în şase subtipuri morfologice:
• cocul simplu sau izolat, la care celulele rezultate prin diviziune rămân
independente;
• diplococul, la care diviziunea se face după planuri succesive, paralele, celulele
rămânând grupate câte două (de exemplu Streptococcus pneumoniae);
• streptococul la care diviziunea se face, de asemenea, după planuri succesive
paralele, dar celulele rezultate rămân în contact formând lanŃuri de lungimi
variabile (de exemplu, Streptococcus thermophilus);
• tetracocul sau tetrada, la care planurile succesive de diviziune sunt
perpendiculare unele faŃă de altele, celulele rezultate fiind grupate câte patru
(Micrococcus tetragenes);
10
• sarcina, la care planurile de diviziune sunt orientate în trei direcŃii diferite,
perpendiculare unul faŃă de altul, rezultând o grupare în cuburi a celulelor
(Sarcina lutea);
• stafilococul, la care planurile succesive de diviziune sunt orientate în mai multe
direcŃii, ceea ce determină formarea unor grupări neregulate de celule, sub
formă de ciorchine (Staphylococcus aureus) (fig.2.2).
Fig.2.2. Subtipuri morfologice de bacterii sferice. 1 – diplococi; 2 – streptococi; 3 –

stafilococi; 4 - tetrada
Bacteriile cilindrice, cunoscute sub denumirea de bacili, au forma de bastonaşe

(fig.2.3). Raportul dintre cele două axe variază foarte mult, ceea ce duce la apariŃia unor
celule cu aspect diferite: de la aspect filamentos, până la o formă aproape sferic-ovalară
(cocobacili).
Fig.2.3. Aspect microscopic al bacteriilor

cilindrice
Bacilii pot fi drepŃi sau uşor curbaŃi, cu capetele tăiate drept sau rotunjite, izolaŃi
sau grupaŃi. Ei se pot grupa câte doi (diplobacili), pot forma lanŃuri cu lungimi variabile
(streptobacili) sau se pot asocia în palisadă (ca scândurile unui gard). In cazul unor specii
bacteriene, bacilii se asociază în grupuri caracteristice în formă de rozetă sau de stea. In
categoria bacililor sunt incluse numeroase specii bacteriene semnificative din punct de
vedere practic, capabile de a sintetiza o gamă largă de enzime (amilaze, proteaze,
glucanaze etc): Bacillus subtilis, B.licheniformis, B.amilolyquefaciens, Cellullomonas sp.,
Clostridium sp., Lactobacillus plantarum, L.acidophilus etc
Bacteriile spiralate sau elicoidale (fig.2.4) cuprind trei subtipuri morfologice:
• vibrionul, în formă de virgulă (Vibrio cholerae);
• spirilul, în formă de spirală cu mai multe ture de spiră rigide (Spirillum
volutans);
• spirocheta, în formă de spirală cu mai multe ture flexibile (Treponema,
Leptospira).
11
Fig.2.4. Bacterii spiralate: vibrion (1); spiril (2); spirocheta (3).
Bacteriile filamentoase au ca grup reprezentativ actinomicetele, microorganisme

ce prezintă o serie de asemănări morfologice cu fungii. Principala particularitate a acestor
organisme este formarea de hife cu tendinŃă de ramificare, de unde aspectul lor de miceliu,
precum şi formarea de spori.
Cultivarea bacteriilor filamentoase pe mediu solid implică, de obicei, diferenŃierea
a două tipuri diferite de miceliu: miceliu de substrat, care creşte în şi pe mediul de cultură
solid; miceliu aerian, care creşte pe primul şi pe care se formează sporii (fig.2.5).
Fig.2.5. ParticularităŃile morfologice şi structurale ale actinomicetelor

In această categorie intră şi bacteriile din genul Streptomyces, cunoscute ca fiind
principalele organisme ce produc antibiotice (streptomicina, kanamicina, cloramfenicolul,
tetraciclina etc), ele fiind mult utilizate în industria medicamentelor. De asemenea, s-a
dovedit că multe dintre speciile de actinomicete sunt capabile de a produce nu numai
antibiotice, ci şi numeroase tipuri de enzime şi, nu în ultimul rând, compuşi antitumorali.
Bacteriile pătrate au fost izolate din apa hipersalină din unele bălŃi din Peninsula
Sinai. Uneori celulele formează grupuri de 8-16 pătrate la care se văd net planurile de
diviziune. Celulele conŃin vacuole cu gaz care dispar la presiune. Bacteriile din această
categorie au mai puŃină semnificaŃie biotehnologică.
In afara acestor tipuri morfologice, în cazul anumitor grupuri de bacterii există o
serie de variaŃii. De exemplu, micoplasmele nu au perete celular, ceea ce face ca forma şi
dimensiunea celulelor să varieze, iar anumite specii de bacterii îşi pot schimba forma în
funcŃie de condiŃiile de mediu; modificarea formei celulelor poartă denumirea de
pleomorfism. Bacteriile pleomorfe care pot prezenta o formă schimbătoare. De exemplu,
la Proteus mirabilis celulele se pot prezenta fie sub formă bacilară (bacili scurŃi – de
obicei) fie sub forma unor filamente lungi (mai rar), în timp ce la specii ale genului
Haemophilus celulele bacteriene se pot prezenta fie sub formă bacilară, ca filamente sau
cocobacili. In cazul bacteriilor din genul Rhizobium, pe mediu de cultură apar sub formă de
bacili în timp ce la nivelul nodozităŃilor (în condiŃii „in vivo”) se prezintă ca bacteroizi. De
asemenea, în anumite situaŃii, datorită unei septări neobişnuite a bacililor, pot apărea
minicelule. Acestea au, cel mai adesea, un diametru mai mic decât al celulei parentale,
sunt lipsite de material genetic fiind incapabile de creştere şi diviziune. Ele au fost descrise
la mai multe specii bacteriene cum ar fi: E.coli, Bacillus subtilis, Salmonella etc.
Alături de cele cinci tipuri morfologice de bază, există bacterii cu forme
particulare ce rezultă din: gruparea lor într-un trichom (bacteriile din genurile Leucothrix
sau Beggiatoa); prezenŃa unor prelungiri celulare (bacteriile pedunculate de tipul
12
Caulobacter sau cele care înmuguresc cum ar fi cele din genul Hyphomicrobium);prezenŃa
unor apendice acelulare (bacteriile din genul Gallionella). Unele dintre aceste tipuri
speciale de bacterii au o semnificaŃie ecologică deosebită deoarece, populând medii
variate: nămoluri, ape feruginoase, izvoare sulfuroase, ape reziduale din industria hârtiei,
berii, zahărului sau ape poluate, ele împiedică deseori funcŃionarea instalaŃiilor de epurare,
producând "umflarea" nămolului.
2.4. Structura celulei bacteriene
Structura celulei bacteriene a putut fi stabilită după ce au fost elaborate o serie de

tehnici specifice de colorare iar tehnicile de microcopie electronică s-au perfecŃionat. Pe
baza diverselor cercetări au fost obŃinute numeroase informaŃii despre constituenŃii celulari
bacterieni care au fost grupaŃi în două categorii, în funcŃie de poziŃia lor faŃă de peretele
celular:
• intraparietali, care formează protoplastul bacterian (membrana plasmatică,
mezosomii, citoplasma, ribosomii, nucleoidul, sporul, aparatul fotosintetic,
incluziunile, vacuolele etc)
• extraparietali, plasaŃi în exteriorul peretelui celular (capsula, glicocalixul,
stratul mucos, flagelii, fimbriile, pilii).
2.4.1. Peretele celular
Peretele celularreprezintă un constituent specific esenŃial celulelor bacteriene

deoarece, în absenŃa sa, celulele se lizează. El are o consistenŃă rigidă şi delimitează celula
bacteriană fiind situat în afara membranei plasmatice. La unele specii, peretele celular este
acoperit de o capsulă sau de un strat mucos pericelular, iar la bacteriile mobile este
străbătut de flageli. CompoziŃia peretelui celular cunoaşte o variaŃie considerabilă între
procariote, fiind evidenŃiate şi bacterii la care peretele celular lipseşte,stabilitatea celulară
fiind asiguraă de sterolii din membrana plasmatică.
EvidenŃierea peretelui celular s-a realizat prin colorare selectivă şi prin examinare
la microscopul electronic. ExistenŃa şi constituŃia chimică peretelui celular pot fi
demonstrate şi indirect, prin degradarea lui pe cale enzimatică sub acŃiunea lizozimului,
enzimă care atacă mucopolizaharidele. La bacteriile tinere, care au citoplasmă abundentă,
compactă şi omogenă, peretele celular aderă intim la conŃinutul celular subiacent. In cazul
celulelor bătrâne, peretele celular devine evident, fiind îndepărtat de citoplasmă.
In funcŃie de structura şi de compoziŃia sa chimică, peretele celular bacterian poate
fi colorat specific, particularitate ce permite încadrarea bacteriilor în trei categorii: Gram-
pozitive, Gram-negative şi acido-rezistente. De asemenea, compoziŃia peretelui celular
diferă la cele două grupuri majore de procariote: eubacterii şi arhebacterii. La eubacterii
componentul de bază al peretelui celular este peptidoglicanul (mureina), în timp ce la
arhebacterii acesta lipseşte, fiind înlocuit de pseudomureină.
Structura peptidoglicanulului variază de la o specie la alta dar compoziŃia sa
chimică este similară: este un polimer alcătuit din două categorii de componente – una
glicanică şi o alta proteică. Componenta glicanică conŃine două tipuri de molecule – acidul
N-acetil-muramic şi N-acetil glucozamina, unite între ele prin legături de tip β-1,4
glicozidice, formând lanŃuri lineare. Aceste lanŃuri glicanice sunt unite (consolidate) între
ele prin intermediul componentei peptidice a peretelui celular – tetrapeptid cu o compoziŃie
variată, ce asigură specificul fiecărei celule precum şi caracterul de antigenicitate (fig.2.6).
13
Fig.2.6. Structura glicanului tetrapeptidic din peptidoglicanul de la E. coli.
Un component specific peretelui celular bacterian este acidul diaminopimelic care,

alături de celelalte componente, determină formarea unei reŃele tridimensionale care
conferă rigiditate şi rezistenŃă peretelui celular.
La bacteriile Gram-pozitive, 80-90% din greutatea uscată a peretelui celular este
reprezentat de peptidoglican. In plus, peretele celular al acestor bacterii conŃine acizi
teichoici şi acizi teicuronici care se leagă covalent la peptidoglican. Peretele celular poate
fi degradat cu diferite substanŃe, cum ar fi lizozimul care hidrolizează legăturile dintre
acidul N-acetil muramic şi N-acetilglucozamina, sau endopeptidazele care rup legăturile
dintre tetrapeptidele din peptidoglican. Sensibilitatea celulelor este mai mare în faza de
creştere logaritmică (când stratul peptidoglicanic este mai puŃin dezvoltat) decât în cea
staŃionară în care sinteza de peptidoglican continuă pentru a se produce un strat mai gros.
In cazul bacteriilor Gram-negative, peretele celular prezintă o structură mai
complexă datorită existenŃei membranei externe ce "îmbracă" stratul peptidoglicanic
subŃire şi care delimitează spaŃiul periplasmic (fig.2.7).
Fig.2.7. Reprezentarea schematică a structurii membranei externe de la bacteriile Gram

negative.
14
Membrana externă conŃine fosfolipide (35%), lipopolizaharide (50%), proteine
(15%)(proteine membranare globulare, lipoproteine, proteine cu funcŃii de transport
transmembranar etc).La bacteriile Gram-negative, prezenŃa membranei externe şi a
constituenŃilor săi asigură funcŃia de "sită moleculară" ce împiedică pătrunderea în celule a
substanŃelor potenŃial nocive şi pierderea unor metaboliŃi necesari. La nivelul spaŃiului
periplasmic sunt reŃinute enzimele de degradare sintetizate de celula bacteriană precum şi o
mare varietate de molecule nutritive. Datorită acestei funcŃii, activităŃile enzimatice
esenŃiale pentru celulă, dar potenŃial dăunătoare pentru anumiŃi constituenŃi citoplasmatici,
au loc în afara membranei plasmatice. Degradarea moleculelor nutritive mari la monomeri
simpli are loc în apropierea proteinelor de legare şi a permeazelor specifice ce permit apoi
transportul selectiv în celulă a unor molecule mai mari de 700 daltoni.
La bacteriile acido-alcoolo-rezistente, aşa cum sunt Mycobacterium tuberculosis,
Corynebacterium diphteriae sau Nocardia sp., peretele celular conŃine lipide complexe,
care nu se găsesc în structura parietală a altor bacterii (fig.2.8).
Fig.2.8. Reprezentarea schematică a componentelor peretelui celular acido-rezistent la

grupul Mycobacterium – Nocardia. Regiunea externă a învelişului conŃine unitaŃi lungi de
acid micolic legat de arabinogalactan (dupa Holt, 1998).
In cazul arhebacteriilor peretele celular nu conŃine peptidoglican. La unele

bacterii metanogene peretele celular este de natură proteică, în timp ce la alte specii în
peretele celular există un material similar peptidoglicanului numit pseudopeptidoglican. La
arhebacteriile halofile extreme şi unele metanogene peretele celular este de natură
glicopeptidică. DiferenŃele din compoziŃia peretelui celular de la arhebacterii comparativ
cu eubacteriile explică supravieŃuirea primelor în medii de viaŃă cu condiŃii extreme.
Arhebacteriile se colorează slab după protocolul coloraŃiei Gram, dar se colorează
la cald cu fuxină bazică concentrată şi sunt rezistente la decolorare succesivă cu acid
sulfuric diluat şi alcool etilic 96%. RezistenŃa la decolorare se datorează compoziŃiei
chimice a peretelui celular. Peptidoglicanul micobacteriilor conŃine acid diaminopimelic,
iar acidul muramic este N-glicozilat.
SemnificaŃia biologică a peretelui celular este variată:
• reprezintă sistemul de susŃinere mecanică a întregii arhitecturi celulare;
• datorită rigidităŃii sale el determină forma caracteristică a celulelor;
• asigură protecŃie faŃă de şocul osmotic, absenŃa sa ducând la liza celulelor;
celulele lipsite de perete celular se numesc protoplaşti şi îşi pot menŃine
integritatea doar prin cultivare în medii izo- sau hipertonice (ce conŃin un
stabilizator osmotic);
• participă la procesul de creştere şi diviziune celulară;
15
• conŃine o serie de constituenŃi ce imprimă suprafeŃei celulare o anumită
specificitate: cu rol de receptori pentru bacteriofagi, rol de factori antigenici, rol
de recunoaştere a celulelor apte pentru conjugare;
• conŃine enzime autolitice ce determină alterarea structurii glicopeptidului în
cursul sporulării, germinării sau biosintezei peretelui celular.
SpaŃiul periplasmic este un compartiment prezent numai la bacteriile Gram
negative, delimitat la exterior de membrana externă, iar spre interior de membrana
citoplasmatică. La nivelul său sunt eliminate o serie de enzime precum şi diferite alte
proteine cu funcŃii neenzimatice, de tipul "proteinelor de legare" care leagă specific diferite
substanŃe (glucide, aminoacizi, ioni anorganici) şi le transportă până la nivelul proteinelor
de transport membranar. PrezenŃa enzimelor degradative în asociere strânsă cu peretele
celular face ca produşii rezultaŃi din acŃiunea lor să nu se piardă în mediu şi să fie preluaŃi
imediat de sistemele de transport. Acest mecanism asigură bacteriilor Gram-negative un
mare avantaj biologic, putându-se adapta la medii extrem de variate, inclusiv la cele
acvatice. De asemenea, chemoreceptorii implicaŃi în răspunsul chemotactic sunt localizaŃi
la nivelul spaŃiului periplasmic.
Spre deosebire de bacteriile Gram-negative, cele Gram-pozitive eliberează cea mai
mare parte din enzimele lor extracelular, în mediu, mecanismul fiind avantajos în situaŃia
existenŃei unor cantităŃi mari de substrat în mediu sau a unei densităŃi celulare mari. In
aceste condiŃii, produşii de digestie ai enzimelor extracelulare, neasociaŃi cu peretele
celular, sunt accesibili tuturor celulelor aflate în vecinătatea locului lor de producere.
2.4.2. ConstituenŃii intraparietali
Membrana plasmaticăsepară citoplasma de suprafaŃa internă a peretelui celular,

de care este de obicei strâns lipită datorită diferenŃei de presiune osmotică între conŃinutul
celular şi mediul extern. Membrana plasmatică reprezintă singura structură citoplasmatică
permanentă a celulei bacteriene, având rolul de a delimita spaŃiul intracelular.
La procariote, la microscopul electronic, membrana plasmatică apare sub forma
unei structuri trilaminate: două straturi electronoopace separate de o zonă electronoclară.
La nivel molecular modelul mozaicului fluid explică cel mai bine structura şi funcŃiile
membranei plasmatice. Membrana plasmatică bacteriană este formată din fosfolipide (cel
puŃin 7 tipuri) şi proteine (aproximativ 200 categorii la Escherichia coli). Componenta
fosfolipidică formează o adevărată matrice fluidă deoarece moleculele componente se pot
deplasa în plan orizontal cu o mare frecvenŃă. De asemenea, bistratul fosfolipidic prezintă o
extremitate hidrofobă, orientată spre interiorul membranei şi una hidrofilă, orientată spre
exteriorul membranei (fig.2.9).
Fig.2.9. Reprezentarea schematică a structurii stratificate a membranei plasmatice: bistrat

fosfolipidic în care sunt incluse proteine membranare
Membrana plasmatică este o structură cu asimetrie funcŃională, în sensul că

suprafaŃa internă funcŃionează diferit de cea externă, rolul sau fiziologic depinzând în mare
măsură de procesele dinamice dintre constituenŃii săi. Membrana plasmatică bacteriană
16
este asociată cu toate funcŃiile care la organismele superioare sunt legate de structuri
diferenŃiate (transport, fosforilare); poate să-şi mărească suprafaŃa formând mai mult spaŃiu
pentru anumite activităŃi celulare (respiraŃie, fotosinteză); poate să formeze sisteme de
membrane (de exemplu, mezosomii) care uneori se ramifică în citoplasmă sau care se pot
chiar detaşa devenind entităŃi aparent independente. De asemenea, ea funcŃionează ca o
barieră osmotică dotată cu impermeabilitate pentru anumite tipuri de molecule, permiŃând
trecerea liberă a altora.
Membrana plasmatică este implicată în sinteza şi eliminarea exoenzimelor, iar la
bacteriile patogene, în sinteza şi eliminarea exotoxinelor. Sinteza acestor molecule are loc
la nivelul ribosomilor ataşaŃi pe faŃa internă a membranei plasmatice. Membrana este
sediul proteinelor cu rol de chemoreceptori, în special a celor ce au rol în mobilitatea
orientată a celulei. Unele proteine membranare au rol de enzime ale sistemului ATP-azic.
Altele asigură modelarea peretelui celular: sunt murein-hidrolaze şi murein-sintetaze.
La nivelul membranei se găsesc proteinele de transport, ce asigură transferul
moleculelor din mediu în celulă şi invers, precum şi enzimele ce realizează turnover-ul
lipidelor şi proteinelor membranare.
In privinŃa mesozomilor există o serie de controverse legate de existenŃa lor reală şi
de rolul pentru celula bacteriană. Se consideră că mezosomii sunt structuri membranoase
intracitoplasmatice, mai dezvoltate la bacteriile Gram pozitive care depind de starea
fiziologică a celulei şi care apar atunci când prezenŃa lor este necesară. Formarea lor este o
modalitate de extindere a membranei citoplasmatice spre interior care, datorită rigidităŃii
peretelui celular nu se poate mări pe altă cale. FuncŃiile mesozomilor sunt legate, în
principal, de replicarea şi segregarea cromosomului bacterian dar, în ultimii ani, acestor
structuri lise atribuie şi alte funcŃii:
• sunt considerate echivalentul structural şi funcŃional al mitocondriei;
• sunt considerate echivalentul funcŃional al lizozomului, deoarece la
nivelul lor se găsesc enzime cu rol degradativ;
• sunt asociaŃi cu funcŃiile secretorii ale celulei etc.
Citoplasma este considerată ca un sistem coloidal complex, format din proteine,
glucide, lipide, apă şi substanŃe minerale, sistem în care apa şi compuşii dizolvaŃi în ea
acŃionează ca faza externă a unui sol. Aspectul citoplasmei variază în funcŃie de vârsta
microorganismelor şi de condiŃiile de mediu: la celulele tinere ea apare ca o masă densă,
omogenă, intens colorată, în timp ce la celulele îmbătrânite capătă o structură granulară, cu
vacuole evidente, cu o coloraŃie slabă. O caracteristică importantă a citoplasmei bacteriene
este faptul că ea conŃine cantităŃi mari de ARN, ceea ce explică bazofilia sa intensă la
celulele tinere. In cazul celulelor bătrâne sau a celor moarte, colorarea citoplasmei este
foarte slabă deoarece sinteza unor noi molecule de ARN a încetat iar cele existente sunt
degradate.
Nucleoidul constituie echivalentul bacterian al nucleului de la celulele eucariote, el
fiind lipsit de membrană nucleară şi inclavat direct în citoplasmă. Materialul nuclear poate
fi izolat din celulă sub forma unui corpuscul dens şi compact care corespunde stării
împachetate a cromosomului. După tratamentul moderat cu RN-ază şi proteaze, din
structura compactă se izolează ADN sub forma cromosomului circular închis covalent
(60%), ARN (30%) şi proteine (l0%). Molecula de ADN cromosomal are dimensiuni
foarte mari (1400 µm lungime şi 2,5 nm diametru), raportat la dimensiunea celulei
bacteriene (în medie 0,5-1µm x 3-6 µm), ceea ce înseamnă că el se află într-o formă
compactă, rezultată prin "împachetarea" ADN (fig.2.10). Greutatea moleculară a ADN
cromosomal bacterian variază între109 şi 1010 Daltoni, conŃinând în medie 4 x 106 perechi
de nucleotide.
17
Fig.2.10. Diferite grade de condensare (împachetare) a cromosomului bacterian (după
Pettijohn şi Snider, 1985).
In mod normal, bacteriile aflate în culturi staŃionare, în faza de repaus, au un singur

cromosom, fiind deci haploide. Celulele din culturi tinere, aflate în faza exponenŃială de
creştere, pot conŃine 2-4 copii cromosomale ce provin prin replicarea rapidă a unui singur
cromosom parental. Starea este tranzitorie deoarece respectivele celule se divid rapid astfel
încât starea de haploidie se reinstalează.
Ribosomii sunt particule nucleoproteice intracitoplasmatice, formate din ARNr şi
proteine ribosomale, implicate în procesul de sinteză a proteinelor. InteracŃiunile dintre
proteinele ribosomale şi moleculele de ARNr controlează atât procesul de asamblare a
ribosomilor cât şi funcŃia lor.
In citoplasma celulelor aflate în faza activă de creştere se găsesc între 1.500-
100.000 particule ribosomale ce au constanta de sedimentare 70S. Fiecare particulă
ribosomală este alcătuită din două subunităŃi:
• subunitatea mare (50S) formată din molecule de ARNr 23S şi ARNr 5S
asociate cu 34 proteine ribosomale diferite;
• subunitatea mică (30S) formată din ARNr 16S şi 21 molecule diferite de
proteine ribosomale.
Ribosomii sunt componente esenŃiale ai sistemului de traducere a informaŃie
genetică, la nivelul lor desfăşurându-se un ansamblu de reacŃii ce determină iniŃierea,
alungirea şi terminarea sintezei lanŃurilor polipeptidice. Pentru a se putea desfăşura aceste
reacŃii, ribosomii interacŃionează cu ARNm şi cu ARNt legând specific între ele
moleculele de aminoacizi şi determinând formarea de proteine. In cursul procesului de
biosinteză a proteinelor, ribosomii individuali se grupează în şiruri lineare la nivelul
ARNm, formând poliribosomi, fapt ce asigură o eficienŃă mai mare procesului de sinteză a
proteinelor.
Sporulreprezintă o formă primitivă de diferenŃiere celulară ce constă în formarea,
în celula vegetativă, a unui nou tip de celulă cu o ultrastructură, compoziŃie chimică şi
enzimatică diferită. Aceste particularităŃi conferă sporului o rezistenŃă deosebită la
condiŃiile nefavorabile de mediu, el fiind capabil de a reveni la faza de creştere vegetativă
atunci când condiŃiile de mediu devin favorabile. Sporii sunt produşi doar de bacteriile
Gram-pozitive, ei fiind de mai multe tipuri principale (Zarnea, 1983):
• endosporul (sporul endogen) ce apare în interiorul unei celule vegetative;
prezintă rezistenŃă mare la condiŃiile de mediu;
• sporii de origine hifală sunt întâlniŃi la actinomicete (Streptomyces, Nocardia)
• chiştii, descrişi la Azotobacter, sunt stadii de repaus sau de supravieŃuire ce se
formează prin transformarea celulelor vegetative.
18
Endosporii au o formă, de regulă, sferică sau ovalară, producând sau nu deformarea celulei
în care se formează. PoziŃia sporului în celulă variază în funcŃie de specie, constituind un
criteriu taxonomic: ecuatorială (la Bacillus anthracis); subterminală (B.cereus) sau
terminală (Clostridium tetani), el putând sau nu să deformeze celula bacteriană (fig.2.11).
a b c
Fig.2.11. Aspecte microscopice al sporilor de la:Clostridium tetani (a), B.brevis (b) şi
B.thuringiensis (c)
Sporul este alcătuit din: învelişul sporal (structura lamelară complexă), cortexul
(format din peptidoglican modificat), sporoplasmă şi nucleoplasmă (fig.2.12). Protoplastul
sporal conŃine o serie de enzime care permit desfăşurarea, cu o anumită intensitate, a unor
procese metabolice, dar lipsesc enzimele ciclului Krebs şi ale unor transportori de electroni
din membrană. De asemenea, sporul conŃine unele proteine structurale şi enzime specifice,
care constituie produsele unor gene sporale (ce funcŃionează doar la nivelului sporului).
Fig.2.12. Reprezentarea schematică a structurii sporului
Enzimele sporale au o greutate moleculară mai mică decât enzimele similare din
celula vegetativă, ele provenind prin digestia proteolitică a enzimelor celulei vegetative,
fenomen ce le asigură o mai mare rezistenŃă la temperatură. Sporul are un conŃinut mai
bogat în ioni de calciu şi magneziu şi conŃine acidul dipicolinic, substanŃă absentă în celula
vegetativă. Acidul dipicolinic are rolul de a schimba conformaŃia enzimelor, făcându-le
termostabile. Procesul de sporulare se desfăşoară în mai multe faze (7 stadii, fig.2.13) care
se desfăşoară secvenŃial, programat, fiind controlat de aproximativ 50 gene.
Germinarea sporilor se produce după o anumită perioadă de inactivitate a cărei
durată variază în funcŃie de condiŃiile de mediu (prezenŃa apei, a unor substanŃe cu rol de
agenŃi de germinare etc). Odată declanşat, procesul de germinare se realizează rapid şi
determină mai întâi activarea unor enzime hidrolitice de degradare a peretelui sporal,
urmată de rehidratarea citoplasmei şi, în final, de reversia la forma vegetativă.
19
Fig.2.13. Reprezentarea schematică a etapelor procesului de sporulare/germinare la
bacterii. Sporul se formează în urma apariŃiei unui sept la extremitatea celulei bacteriene
(I-III) urmând apoi mai multe evenimente ce conduc la formarea învelişurilor sporului
(III-IV). Endosporul eliberat din celulă (V) germinează în condiŃii favorabile de mediu
determinând formarea unei celule vegetative (VI) ce creşte şi se divide (VII)(după
Heritage şi colab., 1996).
S-a considerat că sporul este rezultatul unui proces de deshidratare profundă dar,
cercetări mai recente au evidenŃiat că deosebirile dintre spor şi celula vegetativă nu sunt de
ordin cantitativ, ci de ordin calitativ şi se referă la starea apei. In celula vegetativă, apa
liberă reprezintă 70% din cantitatea totală, iar în spor oscilează între 3-l0%, restul de 90-
97% fiind apa legată. Din această cauză, sporul este lipsit de metabolism, sau are un
metabolism de intensitate foarte mică, nedecelabilă. Celula sporală este vie, dar procesele
metabolice sunt latente, fenomenul numindu-se criptobioză (viaŃă ascunsă). ConsecinŃa
particularităŃilor de compoziŃie chimică şi de structură (învelişurile groase multiple,
pluristratificate) este rezistenŃa deosebită a sporului la căldură, la acŃiunea substanŃelor
chimice (antiseptice, dezinfectanŃi) şi a radiaŃiilor.
Incluziunile intracelulare. In interiorul celulelor bacteriene se pot acumula o serie
de substanŃe organice sau anorganice, utilizate de obicei drept rezerve nutritive.
Majoritatea acestor compuşi sunt menŃinuŃi sub formă de polimeri ceea ce determină ca
valoarea presiunii osmotice interne să rămână scăzută. Incluziunile sunt formaŃiuni
structurale inerte care apar în citoplasma bacteriilor la sfârşitul perioadei de creştere activă.
PrezenŃa, abundenŃa şi compoziŃia incluziunilor variază în funcŃie de specie şi de condiŃiile
de mediu.
In funcŃie de compoziŃia chimică, incluziunile pot fi clasificate în:
• polimeri organici (incluziuni de glicogen, amidon, poli-β-hidroxibutirat sau
cianoficină);
20
• polimeri anorganici (incluziunile de volutină sau polimetafosfat);
• incluziunile anorganice simple (granule de carbonat de calciu şi de sulf coloidal
ca în cazul bacteriilor sulfuroase).
Incluziunile sunt structuri legate de activitatea metabolică a celulei bacteriene,
reprezentând în cele mai multe cazuri, materiale de rezervă care se acumulează în diferite
regiuni ale celulei atunci când dezvoltarea culturii se face în ritm lent sau a încetat. Natura
chimică a incluziunilor se evidenŃiază prin metode citochimice, cu coloranŃi specifici. In
cazul unor bacterii, în anumite etape ale dezvoltării lor, pot fi produse incluziuni specifice,
cu rol diferit de cel de depozit. Aceasta este situaŃia bacteriilor din specia Bacillus
thuringiensis la care au fost evidenŃiat incluziuni proteice parasporale, cu structură
cristalină, de tipul delta endotoxinei, compus cu efect toxic asupra larvelor unor grupe de
insecte (fig.2.14).
Fig.2.14. Aspect electronomicroscopic al

incluziunilor parasporale de la B.thuringiensis
Vacuolele sunt structuri intracitoplasmatice cu aspect sferic sau sferoidal, cu un

diametru cuprins între 0,3 şi 0,5 µm. Totalitatea vacuolelor dintr-o celulă formează
vacuomul. Vacuolele conŃin apă şi substanŃe dizolvate, ele fiind delimitate la periferie de
un înveliş lipoproteic, monostratificat. Numărul vacuolelor per celulă variază ele având
funcŃii legate de reglarea presiunii osmotice sau de depozit al substanŃelor de rezervă (în
etapa premergătoare formării incluziunilor).
In cazul bacteriilor acvatice există vacuole cu gaze numite aerosomi, ele putând fi
considerate ca adevărate „organe de flotaŃie”; asemenea vacuolele cu gaz protejează celula
faŃă de efectul nociv al radiaŃiei UV, deoarece formează un ecran ce dispersează energia
luminoasă. Vacuolele reglează raportul suprafaŃă/volum celular.
Magnetosomii sunt structuri magnetice intracelulare care conferă bacteriilor
purtătoare, capacitatea de a se orienta şi de a migra de-a lungul liniilor geomagnetice. Sunt
cristale minerale de Fe magnetic (Fe3O4 sau magnetită) de dimensiuni foarte reduse (sunt
nanoparticule), nedelimitate de membrană (fig.2.15).
Fig.2.15. Aspect electronomicroscopic al unei celule bacteriene aparŃinând genului

Aquaspirillum ce conŃine particule de magnetită care formează un lanŃ de magnetosomi
Bacteriile magnetotactice sunt un grup heterogen de procariote, ubicvitare în

mediul acvatic marin şi dulce. In privinŃa rolului ecologic al magnetosomilor acesta este
legat de circuitul natural al Fe. Magnetosomii se păstrează după moartea celulelor
bacteriene şi se depun ca magnetofosile, ceea ce contribuie la magnetizarea sedimentelor.
21
Aparatul fotosintetic. In cazul bacteriilor fotosintetizante de tipul cianobacteriilor
pigmenŃii fotosintetizanŃi sunt localizaŃi la nivelul unor structuri particulate membranare,
numite tilacoizi. Membranele intracelulare tilacoidale pot fi tubulare, veziculare sau
lamelare)(fig.2.16), fiind acoperite cu numeroşi corpusculi de dimensiuni mici, numiŃi
ficobilisomi, care conŃin ficobiliproteine. Complexul tilacoidal serveşte ca centru al
reacŃiilor biochimice în urma cărora are loc conversia energiei luminoase în energie
chimică şi transportul de electroni (procesul de fotosinteză).
Fig.2.16. Aspect electronomicroscopic al

tilacoizilor şi ficobilisomilor de la
cianobactria Synechococcus lividus
In cazul anumitor bacterii fotosintetizante, aşa cum sunt bacteriile verzi din genul
Chlorobium, aparatul fotosintetic este format din vezicule care nu au legătură structurală cu
membrana plasmatică, cu un conŃinut omogen, delimitate de o membrană monostrat. Se
poate considera că diferenŃierea veziculelor reprezintă o modalitate primitivă de
compartimentare celulară a funcŃiei fotosintetice, formându-se astfel un „organ” specializat
al celulei procariote (Mihăescu, 2000).
2.4.3. ConstituenŃii extraparietali
Structurile extraparietale sunt componente neobligatorii ale bacteriilor, care se

întâlnesc doar în cazul anumitor specii: pierderea acestor structuri nu afectează viabilitatea
celulară. In această categorie sunt incluse următoarele structuri:
• capsula
• apendicii locomotori
• apendicii nelocomotori.
Capsula constituie o barieră ce protejează celula faŃă de condiŃiile nefavorabile de
mediu, cum ar fi prevenirea ataşării virusurilor sau a procesului de desicare. Ea este o
structură accesorie, cu o consistenŃă vâscoasă, gelatinoasă, ce acoperă complet celula.
Materialul capsular este de natură polizaharidică, el conferind coloniilor bacteriene
aspectul mucoid (fig.2.17). Grosimea capsulei variază iar în cazul în care materialul
polizaharidic are o dispoziŃie neuniformă pe suprafaŃa celulară se formează aşa numitul
strat mucos.
Fig.2.17. EvidenŃierea prin coloraŃie

negativă a capsulei polizaharidice de
la Bacillus anthracis
Materialul capsular se întâlneşte la bacteriile Gram pozitive şi Gram negative ce

populează solul, apele (dulci sau sărate), rumenul sau la bacterii patogene implicate în
infecŃii urinare sau pulmonare. Bacteriile patogene capsulate sunt virulente deoarece
capsula, prin polizaharidele pe care le conŃine, este chemotactic negativă pentru fagocite.
Atunci când sunt cultivate pe mediu agarizat, bacteriile capsulate produc colonii netede (de
22
tip S = „smooth” = neted), în timp ce variantele lipsite de capsulă formează colonii rugoase
(de tip R = „rough” = rugos)(fig.2.18), ele fiind avirulente.
Fig.2.18. Aspect al unor colonii bacteriene de tip S şi R
Rolul capsulei este legat şi de:

• protejarea celulelor bacteriene de uscăciune, deoarece materialul
capsular este higroscopic;
• depozitarea unor substanŃe nutritive din mediu;
• conferirea caracterului de antigenitate pentru celulele respective.
La anumite bacterii, structurile superficiale sunt acoperite de o reŃea de filamente
polizaharidice şi glicoproteice, legate de lipopolizharidele membranei externe la bacteriile
Gram negative sau de mureina bacteriilor Gram pozitive. Aceste filamente formează o
structură extraparietală ca o pâslă ce a primit denumirea de glicocalix, cu ajutorul căreia
celula se ancorează fie pe alte celule fie pe diverse suporturi inerte (Mihăescu, 2000).
Glicocalixul a fost studiat în cazul celulelor bacteriene din placa dentară, mai ales la specia
Streptococcus mutans. Această bacterie sintetizează un polizaharid prin intermediul căruia
se fixează strâns pe suprafaŃa smalŃului dentar, formând o colonie în care celulele aderă nu
numai între ele ci şi la suprafaŃa smalŃului prin glicocalix. La nivelul coloniei bacteriene
materialul polizaharidic se impregnează cu săruri şi glicoproteine şi acumulează produşii
de catabolism bacterian, ceea ce conduce la scăderea valorii pH şi crearea condiŃiilor
favorabile degradării smalŃului dentar.
In cazul unor specii bacteriene, materialul polizaharidic produs de celule formează
o masă compactă numită zooglee în care sunt cuprinse numeroase celule bacteriene.
Apendicii locomotori sunt reprezentaŃi de flageli, organit extracelular ce conferă
mobilitate celulelor purtătoare. Flagelii sunt apendici de natură proteică, cu un diametru de
20 µm, o grosime uniformă pe toată lungimea dar cu o lungime variabilă, de la 4-5µm până
la 70 µm. Numărul de flageli per celulă poate varia de la 1 la 100 dar există şi celule lipsite
de flageli. In funcŃie de numărul şi modul de dispunere a flagelilor la nivelul celulelor
bacteriene, bacteriile pot fi: monotrihe (cu un singur flagel), amfitrihe (cu doi flageli
aşezaŃi diametral opus), lofotrihe (cu numeroşi flageli aşezaŃi grupat, într-un smoc) şi
peritrihe (prezintă numeroşi flageli distribuiŃi pe toată circumferinŃa celulei)(fig.2.19).
Flagelii sunt alcătuiŃi din 11 tipuri de proteine dintre care, cea mai importantă este
flagelina. Moleculele de flagelină au capacitate de autoasamblare, ele fiind aşezate după o
simetrie helicală, formând o structură tubulară. Flagelii asigură deplasarea celulelor
bacteriene în mediu, proces care se realizează foarte rapid, direcŃionat sau în mod aleatoriu.
SemnificaŃia biologică a motilităŃii este legată de următoarele aspecte:
• favorizează supravieŃuirea bacteriilor, oferindu-le posibilitatea să se deplaseze
spre zonele din mediu în care condiŃiile de existenŃă sunt mai favorabile;
23
• bacteriile simbiotice fixatoare de N2 (Rhizobium) se deplasează spre
rădăcinile plantelor leguminoase şi iniŃiază procesul infecŃios.
Fig.2.19. Tipuri de celule bacteriene în funcŃie de numărul şi localizarea flagelilor:

monotrihe (A); lofotrihe (B); amfitrihe (C) şi peritrihe (D).
Apendicii nelocomotori sunt reprezentaŃi de pili şi fimbrii.

Pilii sunt structuri filamentoase, drepte cu un număr variat per celulă (între 1 şi 10),
de natură proteică, fiind alcătuiŃi din molecule de pilină asamblate după o simetrie helicală
ce determină formarea unei structuri tubulare. PrezenŃa pililor a fost iniŃial asociată cu
procesul de conjugare (proces de transfer de material genetic intercelular). Ulterior au fost
stabilite şi alte funcŃii pentru pili, cum ar fi cea de receptori pentru fagii filamentoşi.
Fimbriile sunt structuri tot de tip filamentos, drepte şi rigide, de natură proteică,
alcătuite din molecule identice de fimbrilină asamblate după o simetrie helicală. Sinteza
fimbrilinei este codificată de gene cromosomale ceea ce dovedeşte că fimbriile au
importanŃă mare pentru celule. FuncŃiile exacte ale fimbriilor nu sunt pe deplin cunoscute.
Se consideră că ele ar fi structuri adaptative ce asigură mărirea suprafeŃei de absorbŃie a
substanŃelor nutritive sau determină ataşarea intercelulară sau de substrat, iar bacteriile
patogene ce prezintă fimbrii manifestă o virulenŃă superioară datorită ataşării mai eficiente
de anumite tipuri celulare ale gazdei.
REZUMATULTEMEI
Microorganismele grupează atât organisme cu organizare de tip procariot

(eubacterii şi arhebacterii) cât şi cu organizare eucariotă (drojdii, fungi filamentoşi, alge
unicelulare şi protozoare). La acestea se adaugă virusurile, viroizii şi prionii care sunt
entitŃi infecŃioase, acelulare, cu proprietăŃi specifice.
Bacteriile prezintă o diversitate ridicată, fiind implicate în diverse procese naturale,
multe dintre ele utile pentru om (sinteza unor acizi, proteine, enzime, antibiotice etc) sal
dăunătoare (microorganisme patogene, parazite). Din punct de vedere morfologic,
bacteriile sunt încadrate în cinci grupe: bacterii sferice (coci), cilindrice (bacili), spiralate,
filamentoase şi pătrate. Structura bacteriilor este procariotă, ele fiind lipsite de membrană
nucleară. Majoritatea prezintă perete celular peptidoglicanic cu o organizare complexă, în
raport cu care exiată constituenŃi intraparietali (membrana plasmatică, citoplasma,
mezosomii, ribosomii, nucleotidul, incluziunile citoplasmatice, sporul etc) sal constituenŃii
extraparietali (cápsula, apendicii locomotori - flagelii şi cei nelocomotori – pilii şi
fimbriile). ConstituenŃii bacterieni au o organizare specifică, diferită de a structurilor
similare de la eucariote.
24
TEST DE EVALUARE RECAPITULATIV
1. Care sunt categoriile de bacterii în funcŃie de compoziŃia şi structura peretelui

celular?
Răspuns: In funcŃie de compoziŃia şi structura peretelui celular, bacteriile pot fi
grupate în trei categorii: Gram pozitive, Gram negative şi acido-alcoolo rezistente
2. RealizaŃi o comparaŃie între bacterii, arhebacterii şi eucariote în privinŃa: organizării
nucleului, peretelui celular, organitelor celulare şi diviziunii.
3. EnumeraŃi cel puŃin trei grupuri de bacterii capabile să sintetizeze compuşi organici
importanŃi din punct de vedere practic.
4. Ce se înŃelege prin bacterii extremofile? ExemplificaŃi
5. Care sunt principalele tipuri morfologice de bacterii?
6. PrecizaŃi care dintre următoarele exemple nu constituie tipuri morfologice de bază
ale bacteriilor (alegeŃi un singur răspuns corect):
a. bacterii cilindrice
b. bacterii sferice
c. bacterii spiralate
d. bacterii de tip sarcina
7. Care este importanŃa bacteriilor cu forme particulare ?
8. Din ce tip morfologic fac parte bacteriile din genul Clostridium? (alegeŃi un singur
răspuns corect)
a. coci
b. streptococi
c. bacili
d. vibrioni
9. PrecizaŃi care sunt principalii constituenŃi structurali ai celulei bacteriene.
10. Care sunt particularităŃile peretelui celular bacterian? EvidenŃiaŃi diferenŃele dintre
eubacterii şi arhebacterii.
11. Care este semnificatia biologica a peretelui celular bacterian?
12. Ce sunt mezosomii şi care este funcŃia lor?
13. Care sunt particularităŃile citoplasmei celulelor tinere comparativ cu cele
îmbătrânite?
14. Care este alcătuirea ribosomilor şi ce importanŃă au aceste structuri pentru celula
bacteriană?
15. Care sunt etapele sporulării?
16. Care este semnificaŃia biologică a sporului şi a procesului de sporulare?
17. Care este semnificaŃia biologică a capsulei?
18. Ce structuri celulare asigură motilitatea bacteriilor şi care este semnificaŃia
biologică a acesteia?

2. Bîlbîie,V., Pozsgi,N.(sub red.), 1984, 1985, Bacteriologie medicală, vol.I şi vol.II,
Editura Medicală Bucureşti
4. Dan,V., 1999, Microbiologia produselor alimentare, Edit.Alma GalaŃi
5. Dunca,S., NimiŃan.,E., Ailiesei,O., Stefan,M., 2004, Microbiologie aplicată, Editura
Tehnopress Iaşi
25
10. Perry,J.J., Stanley,J.T., 1997, Microbiology: diversity and dinamics, Saunders
College Publishing
11. Prescott,L.M., Harley,J.P., Klein,D.A., 1996, Microbiology, WCB Publishers
12. Stoica,I., Vassu,T., Săsărman,E., 2002, Biologia şi taxonomia moleculară a
microorganismelor. ColecŃia de culturi microbiene, Edit.Arvin Press
13. Talaro, K.,Talaro,A., 1993, Foundations in microbiology, WCB
26
Tema nr.3
MICROORGANISME EUCARIOTE
Caractere morfologice şi structurale ale fungilor
Caracteristici generale ale protistelor (alge unicelulare şi protozoare)
Obiectivele temei
Cunoaşterea particularităŃilor morfologice şi structurale ale fungilor (drojdii şi fungi
filamentoşi)
EvidenŃierea modalităŃilor de reproducere la fungi cu precizarea tipurilor de spori
sexuaŃi şi asexuaŃi
Prezentarea şi fixarea principalelor caracteristici ale algelor unicelulare
Fixarea cunoştinŃelor legate de particularităŃile protozoarelor
Timpul alocat temei: 2ore
1. Anghel,I., 1993, Biologia şi tehnologia drojdiilor, Edit.Tehnică
Microorganismele eucariote sunt incluse în două regnuri distincte: fungi (ce

grupează drojdiile şi fungii filamentoşi, inclusiv macromicetele) şi protista (ce cuprinde
algele unicelulare şi protozoarele). Această clasificare se bazează pe criterii de morfologie,
structură, mod de nutriŃie şi reproducere (Zarnea, 1983).
Incă din cele mai vechi timpuri, omul a folosit drojdiile (levurile) şi mucegaiurile
(fungii filamentoşi) pentru obŃinerea unor băuturi şi produse alimentare. Astfel, dintre
levuri cele mai utilizate sunt tulpinile de Saccharomyces cerevisiae care realizează
fermentaŃia alcoolică ai cărei produşi finali sunt alcoolul etilic şi dioxidul de carbon. Acest
tip de fermentaŃie este utilizată pentru fabricarea, în principal, a vinului şi berii, precum şi a
alcoolului etilic (la nivel industrial).
Alături de drojdii, mucegaiurile au fost şi ele utilizate de om de foarte multă vreme
pentru obŃinerea unor produse variate: brânzeturi, murături, unele băuturi alcoolice, iar mai
recent pentru sinteza de antibiotice, vitamine, enzime, acizi organici etc. De asemenea,
mucegaiurile produc şi multe efecte nedorite, ele contaminând diferite produse alimentare
(pâine, brânzeturi, legume şi fructe proaspete etc) sau materii prime la nivelul cărora pot
sintetiza compuşi toxici,de tipul micotoxinelor.
De asemenea, protozoarele sunt cunoscute ca producând numeroase tipuri de boli
pe întreg globul. Sunt de amintit: malaria produsă de Plasmodium falciparum, dizenteria
amibiană produsă de Entamoeba histolytica, giardioza produsă de Giardia lamblia, boala
somnului determinată de Trypanosoma cruzii sau toxoplasmoza determinată de
Toxoplasma gondii.
27
3.1. Caractere morfologice şi structurale ale fungilor
Fungii sunt eucariote heterotrofe, incapabile de fotosinteză, care îşi obŃin energia
prin oxidarea compuşilor organici. Ei se găsesc în special în sol unde participă la
degradarea unor substraturi foarte variate; pot prezenta un mod de viaŃă saprofit sau parazit
(parazitează plantele, animalele şi omul). Celulele fungilor au o organizare tipic eucariotă,
corpul vegetativ fiind denumit tal, care variază în complexitate şi dimensiune: de la
formele unicelulare (levuri), la mucegaiurile pluricelulare şi macromicetele (ciupercile
macroscopice).
Fungii sunt caracterizaŃi prin formarea unui miceliu alcătuit din hife ramificate.
Miceliul poate prezenta diferenŃieri funcŃionale: el poate fi vegetativ sau de substrat (se
dezvoltă în grosimea substratului şi are rolul de a absorbi substanŃele nutritive) şi aerian
(creşte deasupra substratului; la nivelul său se formează structurilor cu rol reproducător -
sporii)(fig.3.1).
Fig.3.1. Aspect al coloniilor de fungi

filamentoşi dezvoltate pe mediu agarizat
Organizarea hifelor este coenocitică: în interiorul structurii filamentoase ramificate,

protejată de peretele celular rigid, se găseşte o masă citoplasmatică multinucleată. In unele
cazuri, hifele sunt neseptate (Phycomycetes) dar, de cele mai multe ori, ele prezintă pereŃi
transversali despărŃitori străbătuŃi de pori (Ascomycetes, Basidomycetes). Datorită acestei
forme de septare a hifelor, se consideră că şi în acest caz este vorba de organizare
coenocitică (fig.3.2). Creşterea vegetativă se realizează prin alungirea filamentelor ce
alcătuiesc hifele.
Fig.3.2. Sept intercelular incomplet

evidenŃiat la celulele fungilor
Caracterul distinctiv al levurilor în comparaŃie cu ceilalŃi fungi este acela al

organizării unicelulare şi absenŃa unui miceliu coenocitic. Cu toate acestea au fost descrise
specii de levuri care formează un pseudomiceliu sau chiar un miceliu septat (Bonaly,
1991).Pseudomiceliul, întâlnit mai ales atunci când drojdiile sunt cultivate în condiŃii de
anaerobioză, este format din lanŃuri alcătuite din mai multe celule care, după înmugurire nu
s-au separat ci au rămas asociate. Miceliul septat a fost descris la Candida albicans, drojdie
patogenă, la care formarea miceliului debutează prin formarea unui tub germinativ care,
28
prin creştere apicală generează un filament. Acesta se alungeşte cu un ritm constant, se
septează şi se ramifică constituind o hifă şi apoi un miceliu septat (fig.3.3).
Fig.3.3. Reprezentarea schematică a formării miceliului septat la Candida albicans (după

Bonaly, 1991).
3.1.1. Structura fungilor
Din punct de vedere structural, celulele fungice sunt asemănătoare celulelor

vegetale sau animale, prezentând organizare eucariotă. In privinŃa ultrastructurii celulelor
fungice, cele mai multe date au fost obŃinute prin studierea levurilor.
Celulele prezintă un perete celular gros, alcătuit în principal din polizaharide
(manani, glucani, chitină)(80%), proteine (10-20%), lipide (7-10%) şi săruri minerale
(5%), componentul caracteristic fiind însă chitina (polizaharid rezistent şi flexibil, alcătuit
din resturi de N-acetilglucozamină)(fig.3.4).
Fig.3.4. Reprezentarea schematică a peretelui celular de la levuri
In interiorul celulei se găseşte un singur nucleu ce adăposteşte numeroşi cromosomi

şi organite celulare de tipul ribosomilor, mitocondriilor, reticulului endoplasmic, aparatului
Golgi, peroxizomilor, vacuolelor etc.
Nucleul este de dimensiuni mici iar învelişul nuclear dublu prezintă pori. La fungi,
în cursul diviziunii mitotice învelişul nuclear nu se dezorganizează ci suferă o constricŃie în
urma căreia se formează doi nuclei fii; fusul de diviziune este în acest fel intranuclear. In
schimb, în cursul diviziunii meiotice învelişul nuclear se dezorganizează, ca şi nucleolul.
Cromosomii fungilor au dimensiuni mici, ei fixându-se pe fibrele fusului de diviziune în
mod aleatoriu, fără a forma placa ecuatorială. EvidenŃierea numărului lor este posibilă doar
prin tehnici electroforetice speciale sau prin microscopie electronică.
Mitocondriile reprezintă organitele celulare la nivelul cărora se desfăşoară
procesele biochimice în urma cărora se produce cea mai mare parte a energiei celulare.
Numărul de mitocondrii variază în funcŃie de condiŃiile de cultivare: aerobioză sau
anaerobioză, prezenŃa glucozei în mediu etc. Prin cultivarea drojdiilor în prezenŃa
oxigenului, celulele conŃin 30-50 mitocondrii; prin cultivarea în condiŃii de anaerobioză
numărul mitocondriilor este mult mai mic. In prezenŃa unor concentraŃii mari de glucoză
(>10%)şi a oxigenului, numărul de mitocondrii per celulă este foarte mic.
Reticulul endoplasmic este reprezentat de un sistem membranar intracitoplasmatic
prin care sunt transportate diferite substanŃe; el face legătura dintre membrana nucleară şi
29
cea plasmatică. El prezintă aceleaşi caracteristici ca orice celulă eucariotă, fiind de două
tipuri: RE neted şi RE rugos; la nivelul său au loc procese de sinteză a unor proteine şi a
fosfolipidelor (fig.3.5).
Fig.3.5. Aspect electronomicroscopic al unei celule de drojdie: N = nucleu; M =

mitocondrie; V = vacuole; ER = reticul endoplasmic; PO = peroxizomi
Aparatul Golgi este constituit dintr-un ansamblu de saculi turtiŃi prin fragmentarea
cărora rezultă vezicule de secreŃie. La nivelul său au loc numeroase modificări post-
translaŃionale ale proteinelor, în special reacŃii de glicozilare esenŃiale pentru funcŃiile
anumitor proteine.
Vacuolele sunt organite al căror număr şi dimensiuni variază în funcŃie de vârsta
celulelor: celulele tinere conŃin un anumit număr de vacuole mici care cresc şi fuzionează
pe măsură ce are loc îmbătrânirea celulei. La nivelul vacuolelor se găsesc cantităŃi
însemnate de enzime hidrolitice cu caracter acid capabile de a degrada şi transforma diferiŃi
metaboliŃi care sunt introduşi la nivelul vacuolelor, motiv pentru care asemenea vacuole
sunt considerate ca fiind lizozomi (Bonaly, 1991). La nivelul vacuolelor pot fi depozitate
diferite substanŃe de rezervă (volutină) sau chiar aminoacizi bazici.
Celulele de levuri mai conŃin peroxizomi(fig.3.5) care sunt legaŃi, în mod special,
de fenomenele de oxidare a substraturilor de tipul alcoolilor sau lanŃurilor de acizi graşi.
Spre exemplu, în cazul celulelor deHansenula polymorpha cultivate pe metanol s-a
observat că acestea conŃin numeroşi peroxizomi cu aspect cristaloid la nivelul cărora au
fost identificate mai multe enzime: metanol oxidaza, catalaza etc.
3.1.2. Reproducerea fungilor
La fungi au fost descrise două tipuri de reproducere: asexuată şi sexuată. Există

însă şi numeroase specii care au pierdut capacitatea de a se reproduce sexuat, acestea fiind
grupate în categoria „fungi imperfecti”. Unitatea structurală de reproducere a fungilor este
sporul, care poate fi sexuat sau asexuat. Tipul de spori şi modalitatea de sporulare
constituie criterii de clasificare a fungilor. Prin germinarea sporilor se formează mai întâi o
hifă din care apoi se regenerează miceliul haploid, diploid sau dicariotic (heterocarion sau
homocarion) (fig.3.6).
Reproducerea sexuată se realizează prin fuziunea fie a hifelor, a celulelor sexuale
specifice (gameŃi), fie a unor structuri multinucleate cu polaritate sexuală diferită numite
gametangii. Speciile la care celulele ce fuzionează se află pe acelaşi miceliu se numesc
homotalice, iar cele la care elementele sexuale aparŃin unor micelii diferite se numesc
heterotalice. Elementele sexuale ce fuzionează sunt haploide; după fuziunea acestora are
30
loc mai întâi procesul de plasmogamie (fuziunea maselor citoplasmatice a două celule), cu
formarea unei celule dicariotice (conŃine doi nuclei haploizi distincŃi).
Fig.3.6. Exemplu de ciclu sexuat şi asexuat de la fungi filamentoşi
Stadiul dicariotic poate fi de lungă durată (la fungii superiori) sau foarte scurt (ca la
fungii imperfecŃi), în acest caz realizându-se rapid cariogamia (fuziunea nucleilor haploizi
şi formarea unuia diploid), cu formarea unui zigot diploid. Prin diviziunea meiotică
imediată a acestui zigot se formează sporii sexuaŃi, ceea ce înseamnă că formarea lor este
precedată de fuziunea nucleară şi apoi de diviziunea meiotică.
Sporii sexuaŃi haploizi sunt de mai multe tipuri: oospori, zigospori, ascospori şi
bazidiospori (fig.3.7).
Fig.3.7. Reprezentarea schematică a tipurilor de spori sexuaŃi ce pot fi produşi de fungi:

zigospori, ascospori şi bazidiospori
Oosporii sunt specifici grupului Oomycetes. Ei se formează în urma fuziunii

elementelor sexuale mascule (anteridii) cu cele de tip femel (oogonii) care sunt imobile.
Oosporii sunt sferici şi prezintă o rezistenŃă crescută la condiŃii nefavorabile de mediu.
Ascosporii, sporii sexuaŃi specifici grupului Ascomycetes, se formează la nivelul
unor asce rezultate în urma fuziunii nucleilor a două celule ce s-au contopit (plasmogamie
+ cariogamie). La unele ascomicete ascele se pot forma în corpi de fructificaŃie numiŃi
ascocarpi. Aceştia pot fi de mai multe tipuri cum ar fi: apotecia, cleistotecia, peritecia şi
loculotecia.De obicei, la nivelul unei asce se formează 8 ascospori identici dar există
situaŃii în care se formează doar 4 ascospori (ca la Saccharomyces cerevisiae) sau un
număr superior (16-32), în funcŃie de numărul de diviziuni mitotice ce au loc.
Bazidiosporii sunt sporii sexuaŃi produşi de fungii din grupul Basidiomycetes,
considerat a fi cel mai evoluat dintre grupele de fungi. Formarea basidiosporilor se
aseamănă cu cea a ascosporilor, cu deosebirea că sporii sunt produşi la exteriorul unei
structuri specializate ce se numeşte bazidie. Bazidia se formează dintr-o hifă binucleată la
31
nivelul căreia se produce mai întâi cariogamia şi apoi meioza. In final rezultă patru nuclei
haploizi care migrează spre extremitatea distală a bazidiei şi formează 4 basidiospori
externi (fig.3.8).
Fig.3.8. Etapele procesului de formare a basidiosporilor (schemă şi aspect

electronomicroscopic)
Corpii de fructificaŃie, basidiocarpii sunt prezenŃi la fungii macroscopici

(macromicete) şi lipsesc la cei microscopici (care determină boli la plante, cum ar fi
mălura, tăciunele, rugina etc).
Zigosporii sunt caracteristici grupului Zygomycetes, ei formându-se prin fuziunea
a doi gametangii aflaŃi pe hife distincte. Procesul de formare a zigosporilor a fost studiat la
Rhizopus stolonifer (mucegaiul negru al pâinii)(fig.3.9). Deşi au pereŃi groşi, zigosporii
prezintă o rezistenŃă scăzută.
Fig.3.9. Ciclul de viaŃă la Rhizopus stolonifer cu evidenŃierea modului de reproducere

sexuat şi asexuat.
Reproducerea asexuată se realizează prin sporii asexuaŃi care se formează pe

orice tip de miceliu aerian (haploid, dicariotic sau diploid), printr-un proces de mitoză care
nu este precedat de meioză. Sporii asexuaŃi prezintă o mare diversitate în funcŃie de
structură şi de mod de formare, fie la exteriorul hifelor, fie în interiorul unor structuri
specializate. In funcŃie de modul de formare, sporii asexuaŃi pot fi: artrospori,
clamidospori, blastospori, conidiospori şi sporangiospori.
32
Artrosporii se formează prin fragmentarea hifelor septate; ei au o formă cilindrică
sau sferică, cu pereŃi uşor îngroşaŃi. Acest tip de spori este caracteristic genurilor
Geotrichum, Coocidioides, Oospora sau Trichosporon (fig.3.10).
Fig.3.10. Artrospori formaŃi prin separarea celulelor miceliului
Clamidosporii sunt produşi prin dilatarea şi fragmentarea celulelor terminale sau

intercalare de pe miceliul aerian; au formă sferică, sunt solitari şi au pereŃi groşi ceea ce le
conferă o rezistenŃă crescută la condiŃii nefavorabile de mediu. Asemenea spori se
formează în cazul speciilor aparŃinând genurilor Candida sau Mucor (fig.3.11).
Fig.3.11. Aspectul unor clamidospori rotunzi

şi de dimensiuni mari de la Candida albicans
Blastosporii se formează prin înmugurirea celulelor parentale (fig.3.12) aşa cum se

întâmplă în cazul speciilor genurilor Saccharomyces, Candida etc.
Fig.3.12. Aspect microscopic al unor celule de drojdii înmugurite (cu blastospori)
Conidiosporii sau conidiile sunt spori asexuaŃi de formă sferică sau ovoidală ce se
formează în lanŃuri la nivelul unor hife specializate numite conidiofori. Fungii produc două
tipuri de conidii: microconidii aşa cum apar la genurile Penicillium sau Aspergillus şi
macroconidii, multicelulare, lungi şi ascuŃite ca în cazul genului Alternaria (fig.3.13).
Fig.3.13. Aspect microscopic al conidioforilor şi conidiilor de la Penicillium sp.,

Aspergillus sp.
33
Sporangiosporii se formează într-o structură specială, de obicei globulară, numită
sporangiu care se dezvoltă la capătul unei hife aeriene. Ei sunt caracteristici fungilor din
genurile Rhizopus, Mucor etc (fig.3.14).
Fig.3.14. Reprezentarea schematică a sporangiosporilor la diferite tipuri de fungi
Germinarea sporilor se produce atunci când sporii întâlnesc condiŃii favorabile de

mediu: se formează mai întâi una sau mai multe structuri filamentoase numite tuburi de
germinare după care are loc alungirea acestora, ramificarea şi formarea hifelor.
3.2. Caracterele generale ale organismelor aparŃinând Regnului Protista
Regnul Protista cuprinde alge microscopice şi protozoare care se deosebesc de

restul organismelor eucariote prin organizarea unicelulară sau colonială şi absenŃa
Ńesuturilor specializate.
3.2.1. Algele unicelulare
Algeleconstituie un grup de organisme fotosintetizante ce prezintă o mare

diversitate de forme, culori şi dimensiuni. Formele microscopice sunt incluse în grupul
Protista, în timp ce algele macroscopice, pluricelulare, sunt încadrate în categoria plantelor
(tabelul 3.1).
Tabelul 3.1. Caracteristicile algelor (după Talaro şi Talaro, 1993)
Tipul de Ecologie/
Grupul Subgrupul Habitat Exemple
organizare importanŃă
Unicelulare, Apa Unele sunt
Euglenophyta Euglena
flagelate dulce heterotrofe
Unicelulare,
Apa Precursori ai plantelor Chlamydomonas,
Chlorophyta coloniale,
dulce superioare Spirogyra, Volvox
filamentoase
Alge
Unicelulare, Formează planctonul
microscopice Apă
Bacillariophyta flagelate, se şi depozite de
dulce şi Navicula
(diatomee) deplasează prin diatomee (pământ de
sărată
alunecare diatomee)
Pyrrophyta Unicelulare, cu Plancton Determină fenomenul
Gonyaulax
(dinoflagelate) doi flageli marin „ape purpurii”
Phaeophyta Multicelulare
Marine Sursă de alginaŃi Fucus, Sargassum
Alge (alge brune) Sistem vascular
macroscopice Rhodophyta
multicelulare Marine Sursă de agar Gelidium
(alge roşii)
Algele prezintă toate caracteristicile celulelor eucariote având în plus cloroplaste ce

conŃin atât clorofila, necesară fotosintezei, cât şi alte tipuri de pigmenŃi ce determină
culoarea grupelor de alge (brune, roşii, galbene etc). Cloroplastele algelor prezintă un
34
înveliş dublu, membrana internă evidenŃiind o serie de cutări ce determină formarea unor
pliuri discoidale numite tilacoide, ce se grupează la nivelul unor structuri ce au primit
denumirea de grana. La nivelul tilacoidelor se găsesc pigmenŃii clorofilieni, iar în interiorul
cloroplastelor se află stroma. Forma şi dimensiunile cloroplastelor variază foarte mult, ele
putând constitui criterii de clasificare a algelor. In cloroplaste se poate găsi o zonă densă,
numită pirenoid, asociată cu sinteza şi acumularea amidonului.
Celulele sunt protejate de un perete celular rigid, subŃire care, în anumite cazuri,
prezintă o matrice externă gelatinoasă, asemănătoare capsulei bacteriene. Nucleul prezintă
membrană nucleară cu pori, în interior găsindu-se un nucleol şi cromatina. Unele alge
unicelulare pot fi mobile, locomoŃia fiind posibilă datorită existenŃei flagelilor (fig.3.15).
Fig.3.15. Reprezentare schematică a celulei algei Chlamydomonas sp.
NutriŃia algelor este fotoautotrofă care necesită lumina şi CO2 ca surse de energie şi
carbon; există şi specii chemoheterotrofe care necesită existenŃa unor compuşi organici
exogeni drept sursă de carbon şi energie.
Reproducea algelor poate fi asexuată sau sexuată. InmulŃirea asexuată se realizează
prin fragmentare, fisiune binară sau mitoză, unele specii de alge producând spori mobili
(zoospori) sau imobili (aplanospori). In cazul speciilor cu reproducere sexuată, la nivelul
unor structuri specializate de tipul oogoniilor sau anteridiilor se produc elementele sexuale
femele, respectiv mascule prin a căror fuziune rezultă zigotul diploid.
Algele populează apele dulci şi sărate (marine) unde reprezintă componentele de
bază ale planctonului, dar există şi specii ce se găsesc la suprafaŃa solului, a rocilor sau
chiar a plantelor. Din ape termale, cutemperaturi extrem de ridicate, au fost izolate specii
extremofile, iar din zăpadă, specii psichrophile (de exemplu, Chlamydomonas nivalis,
specie responsabilă de fenomenul „zăpadă roşie”)(Talaro şi Talaro, 1993).
Algele nu ai proprietăŃi infecŃioase şi nu determină boli oamenilor sau animalelor,
dar există specii de dinoflagelatele care, prin multiplicare exagerată, determină acumularea
unor cantităŃi mari de toxine ce pot provoca otrăvirea altor vieŃuitoare.
3.2.2. Protozoarele
Protozoarele constituie un grup larg de organisme eucariote unicelulare

(aproximativ 65.000 specii) ce populează diferite tipuri de medii naturale: unele se găsesc
în ape şi sol, iar altele sunt patogene pentru alte vieŃuitoare (tabelul 3.2).
Celulele de protozoare au organizare tipic eucariotă, lipsind însă peretele celular şi
cloroplastele. In schimb, organitele celulare pe care le conŃin sunt extrem de specializate
35
pentru realizarea funcŃiilor de nutriŃie, reproducere sau locomoŃie. Majoritatea
protozoarelor sunt organisme care trăiesc liber şi sunt mobile, dimensiunile lor variind în
limite largi: între 3 şi 300 µm.
Tabelul 3.2. Caracteristicile principalelor grupe de protozoare

Denumire
Grupul ReprezentanŃi Habitat Boli produse
comună
Trypanosoma, Boala somnului;
Apă dulce; paraziŃi ai
Mastigophora Flagelate Giardia, giardioza;
animalelor
Leishmania leishmanioza
Flagelate
Euglenoida Euglena Ape dulci sau marine -
prototrofe
Amoeba, Ape dulci sau marine; paraziŃi Dizenterie
Sarcodina Amoebe
Entamoeba ai unor animale amibiană
Balanditium, Ape dulci sau marine; paraziŃi
Ciliophora Ciliate Dizenterie
Paramecium ai unor animale; rumen
Plasmodium, Malarie,
Sporozoa Sporozoare ParaziŃi ai animalelor
Toxoplasma toxoplasmoză
Membrana plasmatică prezintă două zone distincte: ectoplasma – strat extern neted
şi endoplasma – strat intern granular. Ectoplasma este implicată în locomoŃie, nutriŃie şi
protecŃie, iar endoplasma protejează nucleul, mitocondriile şi vacuolele contractile şi cele
digestive. La unele ciliate şi flagelate există organite implicate în coordonarea mişcărilor
celulare. Forma celulei poate rămâne constantă (ca în cazul majorităŃii ciliatelor) sau se
poate modifica (ca la amoebe). De asemenea, unele grupe de protozoare, aşa cum sunt
foraminiferele, prezintă un înveliş protector format din carbonat de calciu (o adevărată
„cochilie”).
Protozoarele sunt organisme heterotrofe aerobe, rareori anaerobe, care au nevoie de
prezenŃa în mediu a unei game variate de substanŃe organice.Modalitatea tipică de nutriŃie
este cea ingestivă, prin fagocitoză, iar înglobarea macromoleculelor nutritive din mediu în
mediul apos se face prin pinocitoză. Există şi specii cu nutriŃie autotrofă, care sintetizează
compuşii organici necesari celulei din substanŃe anorganice. După epuizarea sursei de
hrană multe protozoare formează structuri de rezistenŃă numite chişti.
LocomoŃia protozoarelor se realizează cu ajutorul unor organite specifice care pot
fi de trei tipuri: pseudopode, flageli şi cili. Pseudopodele sunt prelungiri celulare
temporare, caracteristice amoebelor, ce se formează datorită diferenŃelor structurale şi
funcŃionale dintre ectoplasmă şi endoplasmă. Pseudopodele au rol esenŃial pentru procesul
de fagocitare a particulelor nutritive (fig.3.16).
a b c
Fig.3.16. EvidenŃierea pseudopodelor (a), a flagelului (b) şi a cililor (a) la trei categorii de
protozoare: Amoeba sp., Euglena sp. şi Paramecium sp.
36
Flagelii sunt organe de locomoŃie cu o structură asemănătoare la toate organismele
eucariote fiind alcătuiŃi din microtubuli cu o dispunere specifică de tipul 9 + 2. Numărul
flagelilor variază de la 1 la câteva zeci, ei prezentând la bază câte un granul numit
kinetoplast ce conŃine ADN. Flagelii sunt protejaŃi la exterior de un înveliş care este de fapt
o prelungire a membranei plasmatice. Cilii au aceeaşi structură ca şi flagelii, putând fi
consideraŃi drept flageli miniaturali. Ei pot acoperi întreaga celulă sau pot fi grupaŃi la un
pol al celulei (fig.3.17).
Reproducerea protozoarelor poate fi sexuată sau asexuată. Reproducerea asexuată
se realizează prin fisiune binară: celula parentală se divide simetric sau asimetric rezultând
două sau mai multe celule. Reproducerea asexuată se mai poate realiza şi prin înmugurire,
fisiune multiplă urmată citochineză, aşa cum se întâlneşte în cazul unor specii parazite (de
exemplu, la Plasmodium falciparum diviziunea multiplă se produce în interiorul celulelor
parazitate).
Reproducerea sexuată implică realizarea meiozei şi producerea gameŃilor haploizi
din celule diploide. Celulele sexuale se unesc printr-un fenomen numit singamie şi
formează zigotul diploid. In cazul ciliatelor reproducerea sexuată se realizează prin
conjugare, fenomen ce presupune schimbul reciproc de nuclei haploizi între două celule.
REZUMATUL TEMEI
Microorganismele eucariote sunt grupate în fungi (drojdii şi mucegaiuri) şi protiste

(alge unicelulare şi protozoare), ele având importanŃă practică deosebită. Fungii sunt
organisme exclusiv heterotrofe, saprofite sau parazite, capabile să formeze miceliu alcătuit
din hife. Organizarea celulelor fungilor este eucariotă, cu membrană nucleară ce
delimitează nucleul de citoplasmă, cu organite celulare membranate (reticul endoplasmic,
aparat Golgi, mitocondrii, vacuole, peroxizomi) sau nemembranate (ribozomii), precum şi
cu perete celular ce conŃine, între alte componente organice, chitină. Reproducerea fungilor
poate fi sexuată sau asexuată, unitattea structurală de reproducere specifică fiin sporul
(sexuat sau asexuat). Sporii sexuaŃi sunt haploizi, formaŃi în urma procesului de meioză, ei
putând fi de mai multe tipuri: oospori, zigospori, ascospori şi bazidiospori. Sporii asexuaŃi
se formează la nivelul miceliului aerian (haploid, diploid sau dicariotic) prin diviziune
mitotică, ei fiind foarte diverşi: artrospori, clamidospori, blastospori, conidiospori,
sporangiospori.
Microorganismele din regnul protista sunt reprezentate de alge unicelulare şi de
protozoare. Algele sunt microorganisme fotosintetizante, cu perete celular, ce conŃin
cloroplaste, alături de celelalte organite specifice eucariotelor. Algele populează mediile
acvatice, rolul lor fiind legat de producerea de substanŃe organice (producători primari)
prin fotosinteză. Algele nu sunt patogene dar, unele specii pot produce toxine.
Protozoarele sunt organisme ce populează diverse medii naturale, capabile de
deplasare datorită organitelor de locomoŃie (pseudopode, flageli şi cili). Sunt lipsite de
perete celular, nutriŃia protozoarelor fiind de tip ingestiv (prin endocitoză); majoritatea sunt
heterotrofe sar există şi specii capabile de fotosinteză (autotrofe). Reproducerea poate fi
sexuată sau asexuată. In grupul protozoarelor sunt cuprinse şi specii dăunătoare pentru om
şi animale.
1. Care sunt principalele tipuri de microorganisme eucariote?

2. PrecizaŃi care sunt principalele difereŃe dintre celulele procariote şi cele eucariote.
3. Ce se înŃelege prin organizare coenocitică în cazul fungilor?
37
4. PrecizaŃi care sunt diferenŃele între reproducerea sexuată şi cea asexuată de la fungi.
5. EnumeraŃi principalele tipuri de spori sexuaŃi şi asexuaŃi produşi de fungi.
6. ExplicaŃi următoarele noŃiuni: plasmogamie, cariogamie, stadiu dicariotic.
7. Prin ce se deosebesc protistele de restul organismelor eucariote?
8. Care sunt particularităŃile algelor unicelulare?
9. PrecizaŃi seminificaŃia biologică a algelor unicelulare.
10. Care sunt particularităŃile şi semnificaŃia protozoarelor?

2. Barnett,J.A., Payne,R.W.,Yarrow,D., 1990, The yeasts, Cambridge Univ.Press
3. Bonaly, R., 1991, Ultrastructure des levures, în Biotechnologie des levures,
Edit.Masson, p.23-48
4. Botton,B., 1991., La physiologie des levures, în Biotechnologie des levures,
Edit.Masson, p.97-170
5. Carlile, M.J., Watkinson,S.C., Gooday,G.W., 2001, The Fungi, Academic Press
Tehnopress Iaşi
38
CAPITOLUL III
VIROLOGIE GENERALA
Tema nr.4
PARTICULARITATILE GENERALE ALE VIRUSURILOR
ParticularităŃile generale ale virusurilor
Propagarea virusurilor
Obiectivele temei
Cunoaşterea caracterelor generale ale virusurilor şi precizarea diferenŃelor faŃă de

organismele celulare
Prezentarea componentelor structurale ale virusurilor şi evidenŃierea rolului lor
Prezentarea tipurilor morfologice de virusuri
EvidenŃierea principiilor de propagare a virusurilor şi a semnificaŃiei acestora
1. Cajal,N. (sub red.), 1990, Tratat de Virusologie medicală, vol.I., Edit.Medicală
Bucureşti
5. Stirbu,C., Turcu, D., 2000, Elemente de virusologie, Editura Brumar, Timişoara
Cu mult înainte de a le fi descoperit natura, oamenii au fost familiarizaŃi cu bolile

pe care le produc virusurile. Cele mai vechi informaŃii despre boli virale au fost
consemnate în China antică pentru variolă (din anul 2500 î.H.), cele despre poliomielită au
fost înscrise sub forma unor hieroglife în Egiptul antic (anul 2000 î.H.), iar despre rabie
apar informaŃii în unele scrieri ale lui Aristotel. Datele istorice atestă faptul că virusul
rujeolei şi cel al variolei au produs mari epidemii (între anii 165-180 şi 251-266 d.H.) care
au slăbit puternic imperiul roman şi i-au favorizat declinul. De asemenea, variola a marcat
profund şi Lumea Nouă: astfel, o puternică epidemie ce a răvăşit oraşul Mexico a făcut
posibilă cucerirea imperiului aztec de către Fernando Cortez.
Primele încercări de a preveni bolile virale au fost realizate înainte de descoperirea
virusurilor. La începutul secolului XVIII, Lady Wortley Montagu, soŃia ambasadorului
englez în Turcia, a observat că femeile turce îşi inoculau copiii pentru a-i proteja împotriva
variolei: aceştia manifestau o formă benignă a bolii după care deveneau imuni la boală. Un
secol mai târziu, Edward Jenner realizează primele vaccinări antivariolice (1796-1798).
In secolul XIX s-a descoperit că agenŃii infecŃioşi ce determină diferite boli la
plante sau la animale sunt filtrabili prin filtre bacteriologice speciale (Chamberland, 1884).
Astfel, Beijerinck (1898) a evidenŃiat caracterul filtrabil al virusului mozaicului tutunului,
iar Loeffler şi Frosch au demonstrat că stomatita aftoasă a vitelor se datorează unui agent
39
infecŃios de tip viral. La începutul secolului XX, Rous (1911) a arătat că o formă de tumoră
musculară malignă de la pui este cauzată de un virus specific, iar în 1915 Twort izolează
pentru prima dată virusurile specifice bacteriilor (bacteriofagii).
Natura chimică a virusurilor a fost stabilită de către Stanley în 1935 care a
cristalizat virusul mozaicului tutunului şi a arătat că acesta este alcătuit în cea mai mare
parte din proteine. La sfârşitul anilor ’30 a devenit clar că virusurile sunt alcătuite din
proteine şi acizi nucleici şi sunt capabile de a se reproduce doar în interiorul celulelor
gazdă.
4.1. Caracteristicile virusurilor

Recunoaşterea ştiinŃifică a virusurilor ca entităŃi infecŃioase acelulare se datorează
lui Lwoff (1953) care a arătat că acestea prezintă anumite caracteristici specifice, care le
deosebesc de celulele bacteriene (tabelul 4.1).
Tabelul 4.1. Caracterele discriminatorii dintre virusuri şi bacterii

Caractere Virusuri Bacterii
Tipul de organizare Acelulară Celulară
Unitatea structurală Virionul Celula bacteriană
Stările posibile de existenŃă Virion Celula bacteriană (forma vegetativă),
Virus vegetativ capabilă de diviziune
Provirus Sporul bacterian (formă de diferenŃiere)
Structura internă Nucleocapsida = Genomul viral + Organizare celulară procariotă
capsidaInvelişul extern (peplosul) =
există doar la virusurile animale.
Simetria la nivel molecular Este specifică virusurilor: helicală, Absentă
icozaedrică sau binară (mixtă)
Acizi nucleici ADN sau ARN ADNşiARN (ARNm, ARNt, ARNr)
Proteine Număr fix de molecule identice sau Număr mare de molecule, de tipuri
diferite; au rol structural sau enzimatic diferite, cu rol structural şi funcŃional.
(la anumite virusuri)
Glucide De regulă sunt absente sause găsesc în Prezente în mod constant
peplos, sub forma glicoproteinelor
Lipide De regulă sunt absente sau se găsesc în Prezente constant
peplos, provinind din membrana
celulei în care s-au multiplicat
Echipamentul enzimatic de Absent Prezent constant
biosinteză şi de catabolism
Capacitatea de sinteză a Absentă Prezentă constant
moleculelor cu potenŃial
energetic ridicat
Capacitatea de creştere şi Absentă Prezentă constant
diviziune
Parazitism Exclusiv parasitism absolut Prezent în puŃine cazuri (rickettsii şi
chlamidii)
Sintetizând, se pot afirma despre virusuri următoarele:

• au o organizare simplă, acelulară;
• unitatea de structură şi funcŃie este virionul (particula virală completă) alcătuit din
capsidă proteică (uneori completată cu un înveliş suplimentar extern) şi genom
viral;
• genomul viral este alcătuit fie din ADN fie din ARN, niciodată împreună;
• pot exista în mai multe stări:
virion sau virus infecŃios matur;
40
virus vegetativ sau genom viral liber în citoplasma celulei infectate; poate
fi replicat cu ajutorul echipamentelor enzimatice ale gazdei; faza vegetativă
este neinfecŃioasă;
provirus sau genom viral integrat în cromosomul celulei gazdă; nu este şi
nici patogen;
• nu conŃin echipament enzimatic de biosinteză şi catabolism;
multiplicarea este strict dependentă de celula gazdă infectată: celulele infectate cu
virusuri suferă modificări esenŃiale, rezultatul final fiind devierea metabolismului celular în
sensul producerii de particule virale noi, progene, ca urmare a replicării informaŃiei
genetice virale;
• sunt paraziŃi intracelulari absoluŃi.
4.1.1. Morfologia şi structura virusurilor
Morfologia virusurilor a fost intens studiată în ultimele decenii, progresele

înregistrate datorându-se în mare măsură utilizării mai multor categorii de tehnici:
microscopie electronică,, difracŃie în raze X, analize biochimice şi imunologice.
Din punct de vedere morfologic se disting următoarele tipuri de virioni (fig. 4.1):
virioni de formă sferică (izodiametrică) sau sferoidală: virusurile gripale,
herpesvirusurile etc;
virioni de formă cilindrică alungită, rigidă sau flexibilă: virusul mozaicului
tutunului);
virioni de formă paralelipipedică: virusul vaccinal, virusul variolei etc;
virioni cu formă de obuz sau de cartuş: virusul turbării;
virioni în formă de cireaşă cu coadă: bacteriofagii cu coadă.
Fig.4.1. Tipuri structurale de virusuri şi evidenŃierea diferenŃelor de dimensiune (după

Talaro şi Talaro, 1993)
In privinŃa dimensiunilor particulelor virale, acestea variază în limite destul de

largi: între 10-400 nm diametru (fig.4.1). Cele mai mici virusuri, aşa cum este ΦX174, sunt
puŃin mai mari decât ribosomii, în timp ce virusurile din categoria poxvirusurilor (aşa cum
este virusul vaccinei) sunt apropiate ca dimensiuni de cele mai mici bacterii, putând fi
observate chiar şi la microscopul optic (la o mărire corespunzătoare).Particulele virale pot
41
fi vizualizate doar la microscopul electronic cu transmisie sau cu baleiaj, în urma unor
coloraŃii speciale (fig.4.2.).
Fig.4.2. Aspect electronomicroscopic al unor

particule virale de bacteriofag T4 care au infectat o
celulă de E.coli (după Prescott şi col., 1996)
Virionii sunt alcătuiŃi din doi constituenŃi esenŃiali: capsida şi genomul viralce
alcătuiesc nucleocapsida. La acestea, în cazul anumitor tipuri de virusuri, se adaugă un
constituent accesoriu, învelişul extern.
Capsida virală se mai numeşte şi înveliş proteic al virionului; ea acoperă genomul
viral şi este alcătuită din unul sau mai multe tipuri de molecule proteice ce formează
unităŃile morfologice sau capsomerele. Proteinele capsidale sunt aşezat în mod regulat
formând structuri cu formă şi simetrie moleculară specifică, acestea fiind de altfel criterii
utilizate în taxonomia virusurilor.
Capsomerele variază ca număr, mărime şi formă de la un virus la altul, aceste
caracteristici fiind strict controlate genetic. La virusurile cu genom ADN numărul
capsomerelor variază între 12 şi 252. Capsidele sunt alcătuite fie din acelaşi tip de proteine
(ca la virusul mozaicului tutunului), fie dintr-un număr variat de tipuri de proteine: de ex. 3
tipuri de proteine la Adenovirus sau peste 30 tipuri la Poxvirus. In cazul anumitor virusuri
au fost identificate şi proteine interne, situate în interiorul capsidei, unele fiind asociate cu
genomul viral, menŃinându-l în stare condensată.
Alături de proteinele capsidale, la virusurile animale au fost identificate unele
enzime asociate cu virionul. Enzimele virale asociate cu virionul au funcŃii variate, dintre
care menŃionăm:
• neuraminidaza - este o glicoproteină care degradează mucoproteinele ce
protejează căile respiratorii ale animalelor, favorizând fixarea virionilor de
celulele sensibile;
• hemaglutinine – proteine virale capabile să determine aglutinarea
(agregarea) hematiilor; ele facilitează accesul virionului la receptorii
celulari şi legarea la aceştia;
• ARN-polimeraza sau transcriptaza virală - se activează după pătrunderea în
celula gazdă a ARN viral şi asigură sinteza unor noi copii de ARN genomic,
folosind ca matriŃă moleculele de ARN viral;
• endonucleaze - inhibă replicarea genomului celular şi, se pare, au rol în
procesul de oncogeneză virală;
• transcripaza inversă sau ADN-polimeraza dependentă de ARN este prezentă
la retrovirusuri şi asigură copierea genomului viral la o moleculă de ADN
complementar care este apoi integrată în genomul celular.
Rolul capsidei virale este variat:
• protejează genomul viral de acŃiunea enzimelor de tip nucleaze;
• contribuie la recunoaşterea gazdei (pe baza interacŃiunii specifice cu
receptorii complementari existenŃi la suprafaŃa celulelor gazdă);
• are rol în fixarea şi pătrunderea virusului în celula gazdă;
42
• determină producerea răspunsului imun şi a anticorpilor corespunzători în
organismele animale infectate.
In funcŃie de modul specific de aranjare al capsomerelor au fost descrise trei tipuri
principale de simetrie moleculară:
• simetrie icozaedrică - dovedită pe baza studiilor de microscopie
electronică; se referă la faptul că proteinele capsidale, prin asamblare,
formează poliedru cu 20 de faŃete triunghiulare (echilaterale), 12 vârfuri şi
30 muchii sau creste, numit icozaedru (fig.4.4).
Fig.4.4. Structura generală a unei

capside icozaedrice
• helicoidală:capsida are forma unui cilindru proteic format din mai multe
capsomere dispuse în jurul unui ax (fig.4.5).
Fig.4.5. Reprezentarea schematică a modelului

de structură al virusului mozaicului tutunului şi
aspectul electronomicroscopic al particulelor
virale
• simetria complexă sau binară- este prezentă la bacteriofagii cu coadă la

care au fost descrise mai multe componente structurale : cap, gât, coadă,
placă bazală şi filamente terminale (fig.4.6).
Fig.4.6. Reprezentarea schematică a

structurii unui bacteriofag
Invelişul extern sau peplos se întâlneşte în cazul unor virusuri la care

nucleocapsida este acoperită de o structură suplimentară al cărei rol este de a proteja
nucleocapsida şi a de a favoriza fixarea virionului la suprafaŃa celulei gazdă, mărind în
acest fel eficienŃa procesului de infecŃie (fig.4.7). Virusurile lipsite de înveliş extern sunt
denumite “nude” sau “neacoperite”, în timp ce virusurile cu înveliş extern sunt denumite
“acoperite”.
43
Fig.4.7. Reprezentarea schematică a virusurilor cu înveliş suplimentar
Peplosul este dobândit în timpul maturării virionilor prin procesul de înmugurire,

care, în general are loc la suprafaŃa celulei. Componentele chimice ale peplosului sunt
diferite în funcŃie de tipul de celulă în care a avut loc multiplicarea virală. De asemenea, la
nivelul învelişului extern se găsesc o serie de proteine de origine virală.
La nivelul peplosului se găsesc glicoproteine de origine virală sau mixtă (parŃial
specificate de virus şi parŃial de celula gazdă): cele mai cunoscute sunt spiculele, prelungiri
proeminente la suprafaŃa peplosului, al căror rol este de a fixa virusul la suprafaŃa celulei
gazdă.
Genomul viral este reprezentat de una sau mai multe molecule de acid nucleic, fie
ADN fie ARN, niciodată ambele tipuri. Genomul viral poate avea o structură unitară sau
informaŃia genetică poate fi distribuită în mai multe segmente genomice (genom
segmentat). Greutatea moleculară a moleculelor variază, ca de altfel şi conformaŃia
moleculară: molecule monocatenare sau bicatenare, lineare sau circulare, împachetate într-
un mod anume pentru a forma o structură compactă (tabelul 4.2).
Tabelul 4.2. Tipuri de acizi nucleici virali (după Prescott şi col., 1996)
Acidul nucleic viral ConformaŃia moleculară Exemple de virusuri

lineară Parvovirus
ADN monocatenar
circulară Fagul ΦX174, fagul M13
lineară Virusul herpesului, adenovirus, citomegalovirus
lineară, dublu catenară cu
Bacteriofagul T5, , fagul λ
regiuni monocatenare
ADN dublu catenar
lineară cu extremităŃi închise Virusul vaccinei, virusul variolei
SV40, virusul poliomielitei, virusul mozaicului
circulară închisă covalent
conopidei
lineară, catena + Picornavirusurile, virusurile plantelor
lineară, catena - Virusurile turbării, rujeolei sau oreionului
ARN monocatenar lineară, segmentată (două catene
Retrovirusurile (HIV, virusul sarcomului Rous)
identice), catena +
lineară segmentată, catena - Virusul gripal
ARN dublu catenar lineară, segmentată Micovirusuri, virusuri ale insectelor
Genomul viral conŃine informaŃia genetică necesară pentru propria replicare şi

pentru devierea metabolismului gazdei în sensul sintezei constituenŃilor virali şi a
asamblării noilor particule virale (Zarnea, 1983).
Cele mai mici genomuri virale conŃin informaŃia genetică pentru sinteza a 3-4
proteine, în timp ce viurusurile cu genom mai mare codifică sinteza a, cel puŃin, 100
proteine diferite.
Genele virale sunt, de regulă, grupate în două categorii: gene timpurii care sunt
primele copiate, ele codificând proteine implicate în copierea genomului viral sau activarea
44
alrot gene; gene tardive care sunt copiate mai târziu, raportate la momentul infecŃiei, ele
codificând pentru proteinele capsidale precum şi pentru peroteinele implicate în
asamblarea virusului şi liberarea sa din celula gazdă.
Deoxiribovirusurile, au genomul reprezentat de o moleculă de ADN (tabelul 4.2)
ce poate conŃine o serie de baze azotate neobişnuite: de ex. hidroximetilcitozină în locul
citozinei. Prin convenŃie, catena (-) a ADN dublucatenar este cea care serveşte pentru
transcrierea la ARNm. Astfel, ARNm tradus la proteine este considerat plus (+).
Multiplicarea şi transcrierea ADN viral se realizează, în general, cu ajutorul enzimelor
furnizate de celula gazdă. Deoarecedimensiunea capsidei virale limitează cantitatea de acid
nucleic pe care virusul îl poate conŃine, unele tipuri de virusuri ADN au mecanisme
specifice prin care produc o cantitate mai mare de ARNm. Acesta este cazul genelor
suprapuse care permit ca aceeaşi moleculă de ADN, în funcŃie de situsul de start al
transcrierii, să codifice un număr mai mare de proteine virale diferite. Gene suprapuse au
fost evidenŃiate la: bacteriofagi, parvovirusuri (virusuri animale), geminivirusuri (virusuri
vegetale)(Stanley, 1997).
La ribovirusuri materialul genetic este reprezentat de ARN monocatenar, în
majoritatea cazurilor. ARN viral linear pătruns în celula gazdă este copiat la o moleculă de
ARN complementară, în prezenŃa unei ARN polimeraze dependentă de ARN (replicază
virală), după care noua catenă de ARN serveşte ca matriŃă pentru sinteza unor noi molecule
de ARN genomic viral. ARN polimeraza dependentă de ARN este codificată, cu foarte rare
excepŃii (unele specii de plante), de gene virale care sunt primele traduse după pătrunderea
ARN viral sau,în anumite cazuri, ea este inclusă în capsidă alături de genom şi îşi începe
acŃiunea imediat după infecŃie.
Virusurile cu genom ARN segmentatconŃin, reunite în aceeaşi capsidă, mai multe
segmente de ARN linear, pe care se găsesc gene ce codifică diferite tipuri de proteine
virale. Cel mai cunoscut este virusul gripal, al cărui genom este alcătuit din 8 segmente de
ARN monocatenar, pe care sunt localizate gene ce codifică sinteza proteinelor capsidale
precum şi a altor proteine cu funcŃii diferite (ARN-polimeraza, hemaglutinine,
neuraminidaze etc) (fig.4.8).
Fig.4.8. Structura virusului gripal
SemnificaŃia genomului segmentat este legată de posibilitatea “reasortării”

segmentelor genomice provenite de la virusuri diferite, cu formarea unor virusuri “noi”.
Acest mecanism a primit denumirea de “pseudorecombinare”, el putând conduce la
mărirea variabilităŃii virusurilor şi depăşirea mecanismelor de rezistenŃă a celulelor gazdă.
Fenomenul de pseudorecombinare putea explica apariŃia de noi tulpini de virus gripal şi a
pandemiilor umane prin schimbarea de fragmente genomice între virusul gripal uman şi
virusurile similare aviare, porcine sau ecvine.
45
Unele virusuri animale cu genom ARN au o evoluŃie specială: după pătrunderea în
celula gazdă ARN viral este mai întâi copiat la o moleculă a ADN complementar (proces
catalizat de reverstranscriptază) care este apoi integrată în ADN cromosomal al celulei
infectate. Fenomenul de integrare a genomului viral în cromosomii celulelor gazdă este
răspândit în cazul deoxiribovirusurilor animale şi a bacteriofagilor ADN, capacitatea de
integrare fiind condiŃionată de existenŃa unor gene speciale. Acesta este cazul
retrovirusurilor din grupul cărora face parte HIV.
4.2. Propagarea virusurilor

Virusurile sunt incapabile de multiplicare în mediul extracelular astfel că ele nu pot
fi cultivate “in vitro” pe medii de cultură ci necesită condiŃii speciale. Experimentele
realizate de-a lungul timpului au permis elaborarea a numeroase metode de obŃinere “in
vitro” a unor cantităŃi corespunzătoare de particule virale, acestea fiind utilizate pentru:
izolarea şi identificarea virusurilor; obŃinerea de preparate virale pentru vaccinuri;
realizarea unor studii detaliate asupra structurii, ciclului de multiplicare, particularităŃilor
genetice şi a efectelor asupra celulelor gazdă (Herlea, 1998).
Cea mai veche modalitate de cultivare a virusurilor animale presupune inocularea
gazdelor adecvate sau a ouălor embrionate (ouă de găină fecundate şi incubate 6-8 zile
pentru dezvoltarea embrionului). Unele tipuri de virusuri sunt capabile să se multiplice
doar în anumite părŃi ale embrionului, astfel că inocularea trebuie făcută în regiunea
corespunzătoare a acestuia. Metoda este utilizată şi în prezent pentru obŃinerea anumitor
tipuri de vaccinuri.
Mai recent, virusurile animale sunt obŃinute prin infectarea celulelor aflate în
cultură in vitro (monostraturi celulare dezvoltate la suprafaŃa unor medii de cultură
specifice. După incubarea necesară multiplicării virusurilor se examinează apariŃia zonelor
de liză celulară. Dezvoltarea virusurilor nu determină întotdeauna liza celulelor gazdă şi
formarea plajelor de liză; în multe cazuri, infecŃia virală este însoŃită de modificări celulare
evidente (urmărite la microscop), acŃiunea virusului fiind denumită efect citopatic.
Virusurile plantelor pot fi propagate prin utilizarea culturilor vegetale “in vitro”,
prin folosirea protoplaştilor vegetali (celule vegetale la care peretele celular a fost
îndepărtat prin tratament enzimatic) sau prin infectarea plantelor întregi.
Indiferent de tipul de virus, propagarea (reproducerea) se realizează printr-o
succesiune de faze:
• ataşarea sau adsorbŃia la nivelul unor receptori pentru virusuri localizaŃi pe
suprafaŃa celulei gazdă;
• penetrarea sau injectarea genomului viral;
• exprimarea genelor virale şi replicarea genomului viral;
• asamblarea şi „liberarea” particulelor virale.
Pentru a putea fi studiate în detaliu, virusurile trebuie să fie izolate, concentrate şi
purificate. Metodele de purificare a particulelor virale sunt variate, se bazează pe anumite
proprietăŃi ale acestora şi presupun, de regulă, centrifugarea în condiŃii speciale.
Preparatele virale obŃinute sunt examinate în privinŃa numărului de particule virale pe care
le conŃin (determinarea titrului viral) ca şi pentru determinarea formei, a dimensiunilor şi
a particularităŃilor biochimice ale acestora.
REZUMATUL TEMEI
Efectele produse de virusuri sunt cunoscute încă din antichitate dar identificarea lor
ca agenŃi infecŃioşi acelulari s-a realizat la începutul secolului XX, după punerea la punct a
46
tehnicilor de lucru (de microscopie electronică şi a unor tehnici de biochimie). Virusurile
au o organizare acelulară, fiind formate din capsidă (de natură proteică) şi genom viral
(ADN sau ARN) la care, în anumite cazuri, se adaugă un înveliş suplimentar numit
anvelopă sau peplos. Virusurile sunt entităŃi infecŃioase exclusiv parazite. Morfologia
virală este variată ca de altfel şi dimensiunile. Virusurile prezintă simetrie la nivel
molecular: icozaedrică, helicală sau complexă (binară). La nivelul capsidei virale există
proteine structurale (capsomerele) precum şi proteine nonstructurale (enzime,
neuraminidaze, hemaglutinine etc). Genomul viral este fie de tip ADN (deoxiribovirusuri)
fie de tip ARN (ribovirusuri), la nivelul său fiind grupate genele ce codifică proteinele
virale structurale, enzimele virale precum şi funcŃiile de asamblare şi liberare a virusurilor
nou formate (progene). InformaŃia genetică virală este exprimată exclusiv cu ajutorul
celulei gazdă care posedă organitele şi echipamentul enzimatic de biosinteză.
Propagarea virală este dependentă în mod absolut de celula gazdă, a cărei infecŃie
este realizată în mai multe etape. Virusurile pot determina efecte citopatice asupra celulelor
infectate sau liza acestora.
TEST DE EVALUARE
1. DefiniŃi noŃiunea de virus

2. Care sunt caracterele discriminatorii ale virusurilor comparativ cu organismele
celulare?
3. Care dintre următoarele afirmaŃii sunt specifice virusurilor:
a. au organizare simplă, acelulară
b. sunt paraziŃi absoluŃi
c. nu conŃin echipament enzimatic de biosinteză şi catabolism
d. multiplicarea lor este independentă de celula gazdă infectată
A. toate răspunsurile sunt adevărate
B. toate răspunsurile sunt false
C. sunt adevărate răspunsurile a, b şi c
D. sunt adevărate răspunsurile c şi d
4. Ce se înŃelege prin parazitism absolut?
5. Ce este capsida virală?
6. Ce este peplosul şi care este semnificaŃia sa biologică?
7. Ce se înŃelege prin fenomenul de pseudorecombinare şi care este semnificaŃia sa
biologică?
8. Care sunt diferenŃele dintre retrovirusuri şi celelalte ribovirusuri?
9. Care sunt etapele infecŃiei (multiplicării) virale?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

2. Cajal,N. (sub red.), 1990, Tratat de Virusologie medicală, vol.I., Edit.Medicală Bucureşti
3. Cornea,C.P., Niculită,P., 2005, Bazele microbiologice ale biotehnologiilor, Edit.Printech,
Bucuresti
6. Perry,J.J., Stanley,J.T., 1997, Microbiology: dynamics and diversity, Saunders College
Publishing
47
Tema nr.5
DIVERSITATEA VIRUSURILOR
Originea virusurilor
Diversitatea virusurilor (bacteriofagii, virusurile celulelor animale, virusurile
celulelor vegetale)
Viroizi şi prioni
Obiectivele temei
Cunoaşterea principalelor tipuri de virusuri
EnunŃarea diferenŃelor dintre virusuri, viroizi şi prioni
2. Cornea,C.P., Niculită,P., 2005, Bazele microbiologice ale biotehnologiilor, Editura
Printech, Bucuresti
5.1. Originea şi diversitatea virusurilor

Originea virusurilor a reprezentat şi reprezintă încă un subiect de mari speculaŃii
pentru comunitatea ştiinŃifică. In general, există un relativ consens asupra faptului că
bacteriofagii au infectat bacteriile încă în perioada în care Archaea şi Eubacteria
reprezentau unicele forme de viaŃă de pe Pământ. Pe măsură ce organismele eucariote au
apărut şi au evoluat, şi ele au devenit Ńinta atacului viral. In prezent există trei teorii
principale care încearcă să explice originea virusurilor:
• teoria „coevoluŃiei”: virusurile au rezultat din „supa primordială” şi au co-
evoluat alături de formele mai complexe de viaŃă;
• teoria „evoluŃiei retrograde”: virusurile au evoluat din organisme
independente care au invadat alte forme de viaŃă şi care, treptat, şi-au
pierdut funcŃiile devenind dependente de organismele pe care le parazitează;
• teoria „genelor evadate”: virusurile ar fi la origine molecule de acizi
nucleici care au scăpat de controlul celulelor de origine.
Pentru denumirea familiilor de virusuri se utilizează sufixul -viridae, pentru
denumirea subfamiliilor se adaugă sufixul –virinae, iar numele genului sau speciei se
termină în –virus. Principalele criterii ce stau la baza clasificării virusurilor sunt
următoarele:
• natura gazdei: animale, plante, bacterii, insecte, fungi;
• caracteristicile acidului nucleic conŃinut: ADN sau ARN, monocatenar sau
dublucatenar, circular sau linear;
• simetria capsidei;
• prezenŃa unui înveliş extern şi sensibilitatea la anumiŃi solvenŃi organici;
• diametrul virionului sau al nucleocapsidei;
48
• numărul capsomerelor;
• proprietăŃile imunologice;
• situsul intracelular de multiplicare;
• maladia determinată şi/sau caracterele clinice particulare; modul de
transmitere (tabelul 5.1).
Tabelul 5.1. Principalele grupe de virusuri şi caracteristicile lor
Simetria PrezenŃa
Acidul nucleic Grupul de virusuri Gazda
capsidei anvelopei
I - Picornaviridae A
I + Togaviridae A
ARN mc I + Retroviridae A
H + Orthomyxoviridae A
H - Tobamovirus P
I - Reoviridae A
ARN dc
I - Mycovirus P
I - Parvoviridae A
ADN mc I - Geminivirus P
H - Inoviridae B
I - Papovavirus A
I - Adenoviridae A
I + Herpesviridae A
ADN dc C + Poxviridae A
I - Caulimovirus P
C - Styloviridae B
C - Myoviridae B
mc = monocatenar; dc = dublucatenar; I = icozaedric; H = helicoidală; C = complexă sau
binară; A = animale; P = plante; B = bacterii
5.1.1. Bacteriofagii
Virusurile bacteriene, descoperite de Twort în 1915, au fost intens utilizate drept

sisteme model de studiu a interacŃiunilor gazdă-parazit, cele mai multe cercetări
realizându-se cu bacteriofagii care atacă tulpinile de E.coli. Utilizarea acestui sistem model
de datorează, între altele, faptului că la E.coli o nouă generaŃie apare la fiecare 20 minute,
astfel că, după ce atacul viral s-a produs, primele particule virale progene pot apărea după
22 minute, iar într-un timp foarte scurt pot fi urmărite toate etapele infecŃiei virale (de la
ataşarea virusurilor la suprafaŃa bacteriilor până la liza celulară şi liberarea particulelor
virale noi). Există şi situaŃii în care, după infecŃia celulelor bacteriene cu anumite tipuri de
virusuri, nu are loc liza celulelor ci bacteriile supravieŃuiesc deşi conŃin virusul. Se spune
în acest caz că relaŃia dintre gazdă şi bacteriofag este de tip lizogenie.
Au fost descrise virusuri care atacă toate categoriile de bacterii: cianobacterii,
arhebacterii sau eubacterii. In ceea ce priveşte notaŃia bacteriofagilor, de cele mai multe ori
se utilizează litere greceşti sau o combinaŃie de simbol grecesc şi cifre (fagul λ, fagul
ΦX174). Deşi au fost identificate peste 2000 de virusuri bacteriene, până în prezent nu s-a
realizat o grupare a lor în genuri şi specii.
De obicei, după infecŃia fagică, bacteriile infectate sunt lizate, iar particulele virale
progene sunt eliberate, fiind apte de a infecta alte celule sensibile. Virusurile care
determină asemenea efecte se numesc bacteriofagi litici sau virulenŃi, iar ciclul realizat
este litic (fig.5.1).
49
Fig.5.1. Etapele multiplicării unui bacteriofag litic (virulent)
Există şi exemple în care, între bacteria sensibilă şi virionul infectant se stabileşte o

relaŃie specifică, ce permite atât propagarea virală cât şi supravieŃuirea celulei. Această
relaŃie se numeşte lizogenie, iar bacteriofagul care o realizează a primit denumirea de
bacteriofag temperat. In acest caz, după infecŃie, ADN viral se integrează în genomul
gazdei devenind profag şi se replică odată cu acesta fiind transmis în mod stabil
generaŃiilor următoare de celule bacteriene.
Starea de lizogenie determină anumite modificări la nivelul membranei externe a
celulelor gazdă care duc la alterarea situsurilor de legare pentru alŃi bacteriofagi. In acest
fel, lizogenia se dovedeşte benefică pentru bacteria gazdă deoarece o protejează de atacul
altor virusuri virulente (litice), înrudite cu bacteriofagul temperat.
In anumite condiŃii, starea de lizogenie este pierdută, genele virale devenind active,
se sintetizează proteinele virale specifice iar în final are loc liza celulară, fenomenul
primind denumirea de inducŃie litică. Procesul de inducŃie fagică poate avea loc în mod
spontan sau poate fi stimulat de unii factori externi (radiaŃii UV, raze X, substanŃe chimice)
Cercetările efectuate asupra interacŃiunilor dintre bacteriofagi şi celulele gazdă au
evidenŃiat că nu toate celulele bacteriene manifestă aceeaşi sensibilitate la infecŃia fagică,
iar în anumite cazuri apare chiar o „imunitate” la atacul viral. Au fost descrise mai multe
mecanisme de rezistenŃă prin care celulele bacteriene se protejează de infecŃia virală:
• inhibarea adsorbŃiei (modificări care maschează sau modifică receptorii
celulari, prevenindu-se ataşarea virusului la nivelul peretelui celular);
• producerea de enzime de restricŃie (enzimele recunosc anumite situsuri
specifice localizate la nivelul ADN străin şi determină ruperea legăturilor
fosfodiesterice, fragmentând ADN);
• infecŃia abortivă (evoluŃia bacteriofagului după infecŃie este blocată printr-
un mecanism încă neelucidat);
50
• excluderea (infecŃia virală declanşează un mecanism „sinucigaş” pentru
celula gazdă, distrugerea celulei producându-se înainte ca ciclul de
multiplicare al fagului să se fi realizat).
Ca în orice interacŃiune de tip gazdă-parazit, ambii parteneri se adaptează în aşa fel
încât să poată supravieŃui în condiŃii cât mai bune. Astfel, dacă bacteriile încearcă, prin
diferite mecanisme să scapă de atacul viral, şi bacteriofagii şi-au elaborat o serie de metode
de depăşire a apărării gazdei. In acest fel, sistemul de restricŃie al gazdei este „păcălit” prin
faptul că genomul viral suferă anumite modificări de tip metilare sau glicozilare care îl fac
rezistent la acŃiunea enzimelor celulei infectate.
5.1.2. Virusurile organismelor eucariote
Pentru ca atacul viral al celulelor eucariote să se producă, este necesar ca virusul să

recunoască anumiŃi receptori celulari specifici şi să se ataşeze la nivelul lor, după care are
loc infectarea celulei gazdă. Virusurile ce infectează celulele eucariote traversează peretele
celular (la plante sau fungi) sau doar membrana plasmatică (la celulele animale), iar
genomul lor ajunge în nucleul gazdei.
Pătrunderea particulelor virale în interiorul celulelor gazdă se poate realiza prin mai
multe mecanisme care variază în funcŃie de natura virusului infectant. Legarea virusurilor
fără înveliş suplimentar la membrana celulelor sensibile este ireversibilă, ea fiind urmată
de eliberarea particulei virale în citoplasma celulară. Virusurile complexe pătrund în
interiorul celulei, fie prin fuziunea dintre membrana celulară şi învelişul viral, fie prin
endocitoză, dupăataşarea particulelor virale la receptorii celulele gazdă prin intermdiul
unor glicoproteine virale.
Virusurile eucariotelor variază foarte mult în privinŃa dimensiunilor şi a structurii:
în cazul virusurilor animale dimensiunea variază de la 20 nm (parvovirusuri) până la 250 x
350 nm (poxvirusurile), în timp ce virusurile plantelor sunt în majoritate filamentoase, (de
exemplu, virusul Y al cartofului are un diametru de 10 nm şi o lungime de 700nm).
Virusurile eucariotelor pot determina diferite tipuri de efecte asupra celulelor
infectate. Unele dintre ele produc liza celulelor infectate (infecŃie litică), ca în cazul
poliovirusului. In privinŃa infecŃiei persistente, virusul se replică activ dar celulele gazdă
infectate îşi păstrează viabilitatea, iar producerea de particule virale continuă pentru o
anumită perioadă de timp. Virusul matur poate părăsi celula gazdă prin înmugurire, fără ca
integritatea celulei să fie afectată. Un tip special de manifestare este infecŃia latentă: după
pătrunderea în interiorul celulei gazdă, virusul nu se replică activ o perioadă lungă de timp
(de exemplu virusul herpesului).
Unele categorii de virusuri determină transformarea celulelor infectate, adică le
modifică însuşirile normale convertindu-le în celule tumorale care nu necesită factori de
creştere pentru a se multiplica. ConsecinŃa transformării multiplicarea anormală a celulelor
infectate, formându-se tumori. Tumorile rezultate pot fi benigne (au o creştere limitată la
situsul iniŃial, fără să se răspândească) sau maligne (cresc nelimitat şi pot invada şi alte
categorii de Ńesuturi normale, transformându-le, ele datorându-se unor modificări genetice,
la nivelul exprimării sau structurii genelor).
Virusurile animale cu genom ADN. Replicarea şi transcrierea informaŃiei
genetice de la virusurile animale cu genom ADN se desfăşoară în nucleul celulelor gazdă:
imediat după infectarea celulelor Ńintă are loc exprimarea unor gene virale timpurii care,
prin produşii codificaŃi, deturnează echipamentul enzimatic al gazdei şi îl folosesc pentru
replicarea genomului viral şi transcrierea genelor virale. Poxvirusurile constituie o
excepŃie, genomul lor multiplicându-se în citoplasma celulei gazdă. Dintre virusurile cu
genom ADN, cele mai cunoscute sunt:
51
• Herpesvirusurile sunt reprezentate de virusuri cu înveliş extern, au
simetrie icozaedrică şi conŃin o moleculă de ADN dc linear formată din
aproximativ 160 kb. Aceste virusuri au în medie 50-100 gene. Imediat după
decapsidare ADN viral este transcris la ARNm cu ajutorul unei ARN
polimeraze a gazdei, care apoi serveşte la sinteza proteinelor virale timpurii
(în special proteine reglatoare şi enzime necesare replicării ADN viral).
Replicarea ADN viral este catalizată de o ADN polimerază codificată de
virus, procesul realizându-se în nucleul celulei gazdă, după aproximativ
patru ore de la infecŃie. După multiplicare, particulele virale progene sunt
eliminate din celula infectată printr-un proces de înmugurire în cursul căruia
particulele virale dobândesc învelişul specific. In general, herpesvirusurile
sunt virusuri cu persistenŃă îndelungată în organismele infectate, ele
producând o serie de boli la om, aşa cum sunt: herpesul genital,
mononucleoza sau varicela);
• Poxvirusurile sunt virusuri cu o morfologie complexă, cu genom ADN dc
linear ce conŃine un număr mare de gene (200 gene la virusul vaccinei).
Ciclul complet al unui poxvirus durează aproximativ 24 ore şi se finalizează
cu dezintegrarea celulei gazdă şi eliberarea particulelor virale. Cele mai
cunoscute virusuri sunt: virusul vaccinei (determină infecŃii ale pleoapelor
cu formarea unor pustule) şi virusul variolei care, de-a lungul timpului, a
determinat numeroase pandemii ce au marcat istoria omenirii;
• Hepadnavirusurile sunt virusuri cu mare specificitate de gazdă, cu virioni
sferici, cu simetrie icozaedrică a căror capsidă conŃine lipide şi glicoproteine
celulare. Cel mai cunoscut este virusul hepatitei umane de tip B;
• papilomavirusurile (virusuri oncogene) nu au anvelopă, au simetrie
icozaedrică; genomul ADN dc circular, la nivelul său existând cel puŃin 10
gene majore, dintre care trei sunt implicate în procesul de transformare
tumorală a celulelor infectate (aşa cum este cazul HPV);
• adenovirusurile sunt virusuri cu dimensiune medie, neanvelopate, cu
simetrie icozaedrică şi cu un genom linear dublucatenar. Aceste virusuri
sunt responsabile de infecŃii ale tractului respirator superior.
Virusurile animale cu genom ARN conŃin ARN mc care, la unele virusuri, poate
fi utilizat şi ca ARNm (catene plus) permiŃând astfel sinteza rapidă a proteinelor virale. La
alte virusuri, ARNmc viral poate fi de tip minus, caz în care trebuie mai întâi să se replice
şi apoi formează ARNm. Principalele virusuri cu genom ARN monocatenar (catena plus)
sunt poliovirusul şi rinovirusurile (care produc guturaiul), în timp ce în categoria
virusurilor ARN cu catena minus intră virusul rabiei, virusul HIV şi virusul gripal.
Poliovirusul se multiplică în celulele din tractul intestinal după ce virionul se
ataşează la nivelul unor receptori celulari specifici şi pătrunde în interiorul celulelor gazdă
din intestin prin endocitoză. După pătrunderea virusului în celula gazdă, sinteza proteinelor
gazdei încetează, iar ARN viral acŃionează ca ARNm şi serveşte drept matriŃă pentru
sinteza proteinelor virale. Multiplicarea ARN viral se realizează cu ajutorul unei ARN
polimeraze dependente de ARN codificată de genomul viral. ARN viral este tradus la o
singură catenă polipeptidică uriaşă din care, după clivare proteolitică rezultă 20 proteine
diferite, cu funcŃii structurale sau enzimatice (ARN polimeraze, proteaze etc).Dcă la
începutul contaminării simptomele sunt nesemnificative, acestea se agravează după ce
virusul infectează neuronii motori din măduva spinării, determinând distrugerea nervilor
spinali.
Retrovirusurile sunt definite prin capacitatea lor de a determina copierea moleculei
de ARN mc viral la o moleculă de ADNdc complementar care este integrată în genomul
52
celulei gazdă, devenind provirus.Retrovirusurile sunt responsabile de anumite forme de
cancer, cele mai cunoscute exemple fiind: virusul sarcomului Rous, virusul leucemiei
aviare, virusul leucemiei murine sau virusul imunodeficienŃei umane (HIV).
Retrovirusurile sunt virusuri cu înveliş suplimentar al căror genom este alcătuit din
două molecule de ARN monocatenar. Miezul viral intern conŃine, pe lângă genomul ARN
şi o serie de enzime care sunt responsabile de evenimentele de replicare rapidă. Dintre
aceste enzime menŃionăm: reverstranscriptaza, integraza, proteaza şi ribonucleaza. Miezul
viral este protejat de capsida proteică, iar aceasta la rândul ei prezintă la exterior membrana
lipidică cu spiculii glicoproteici (fig.5.2)(Perry şi Stanley, 1997).
Fig.5.2. Reprezentare schematică a virusului imunodeficienŃei umane dobândite (HIV).
Virusurile plantelor sunt cunoscute de multă vreme, VMT fiind primul virus
descris dar informaŃiile despre ele sunt mai puŃine, comparativ cu virusurile animale sau
bacteriene. Punerea la punct a metodelor de cultivare a virusurilor plantelor în celule
vegetale în cultură a permis intensificarea studiilor asupra particularităŃilor acestora.
Multe dintre virusurile plantelor au capsidă helicoidală rigidă sau flexibilă (VMT),
în timp ce altele sunt icozaedrice. Capsida virusurilor plantelor este alcătuită, de obicei,
dintr-un singur tip de proteină, nefiind observată existenŃa proteinelor necesare ataşării de
celula Ńintă. Genomul majorităŃii virusurilor vegetale este alcătuit din ARN mc sau dc,
existând o moleculă unică sau un genom divizat, format din 2-4 specii diferite de ARN.
Există însă şi deoxiribovirusuri aşa cum sunt caulimovirusurile (ADN dc) sau
geminivirusurile (ADN mc).
In cazul VMT, multiplicarea are loc în interiorul celulei infectate, după îndepărtarea
învelişului proteic; genomul viral serveşte ca ARNm pentru sinteza unor proteine precoce
implicate în replicarea genomului viral. ARN al VMT are 6390 nucleotide, sinteza sa
presupunând intervenŃia unei replicaze specifice (ARN-polimerază dependentă de ARN).
Transmiterea virusurilor plantelor se realizează pe mai multe căi:
• particulele virale aduse de vânt sau de animale infectează frunzele la nivelul
unor leziuni produse de factori mecanici
• transmitere prin intermediul unor organe contaminate (seminŃe, tuberculi
sau polen)
• transmitere prin diferiŃi vectori biologici: ciupercile şi nematodele din sol
pot transmite unele virusuri la nivelul rădăcinilor plantelor, iar insectele
care se hrănesc prin înŃepare cu componente ale celulelor vegetale pot
transmite virusurile la nivelul organelor aeriene ale plantelor.
Bolile virale ale plantelor sunt clasificate conform manifestărilor bolilor pe care le
produc, cum ar fi: pătarea frunzelor sau apariŃia unor leziuni necrotice; variegarea frunzelor
sau a petalelor (de exemplu, petalele pătate de la lalea se datorează infecŃiei virale);
53
răsucirea sau îngălbenirea frunzelor; micşorarea (piticirea) frunzelor sau ramificarea
anormală; apariŃia de tumori la nivelul rădăcinilor sau tulpinii; veştejirea şi moartea
plantelor infectate.
In afara virusurilor ce infectează plantele, animalele sau bacteriine există şi virusuri
specifice altor categorii de vieŃuitoare, aşa cum sunt fungii şi algele.
Majoritatea micovirusurilor (virusurile ce infectează fungii) au fost izolate de la
specii de Saccharomyces, Penicillium şi Aspergillus, ele producând, de regulă infecŃii
latente. S-a dovedit că o mare parte dintre tulpinile de S.cerevisiae conŃin virusuri cu
genom ARN, fie ARN monocatenar circular, fie ARN monocatenar linear. Aceste virusuri
sunt transferate de la o celulă la alta pe cale citoplasmatică, în cursul fuziunilor celulare,
nefiind observaŃi până acum virioni extracelulari. In anumite situaŃii, prezenŃa unor
particule virale în celulele de drojdii este asociată cu un fenotip caracteristic al celulelor
gazdă = caracterul killer.
Fungii filamentoşi sunt şi ei sensibili la infecŃia virală, fiind descrise anumite tipuri
de virusuri care infectează tulpinile de Penicillium chrysogenum. De asemenea, infecŃia
tulpinilor cultivate de Agaricus bisporus cu virusuri cu genom ARN monocatenar
determină o serie de pagube cultivatorilor de ciuperci comestibile (macromicete). De
obicei, virusurile fungilor superiori nu omoară celulele gazdă, în schimb, la speciile
inferioare, infecŃia virală este însoŃită de distrugeri celulare şi în final de liza acestora.
In cazul algelor, se cunosc foarte puŃine lucruri de spre virusurile care le infectează.
In general, algele eucariote pot fi infectate de virusuri specifice cu genom ADN
dublucatenar care se ataşează la peretele celular al celulelor sensibile.
5.2. Viroizii şi prionii

Viroizii reprezintă cei mai mici agenŃi infecŃioşi ce conŃin acizi nucleici, ei fiind
descoperiŃi la plante, în 1971 de către fiziologul O.T.Diener. Viroizii au fost identificaŃi
doar la organismele vegetale: la microscopul electronic, ei apar sub forma unor structuri de
forma unor bastonaşe, uşor curbate, cu o lungime de aproximativ 50 nm, cu o grosime de
2,0 – 2,5 nm, izolate sau grupate. Viroizii sunt alcătuiŃi exclusiv dintr-o moleculă de ARN
monocatenar formată din 270-380 nucleotide, ceea ce înseamnă că, teoretic,pot codifica 1-
2 proteine. ARN viroidal nu este protejat de capsidă, iar după infectarea celulei gazdă este
introdus în nucleu unde este multiplicat de către o ARN polimerază furnizată de gazdă.
Datorită dimensiunilor mici şi a structurii specifice, viroizii au rezistenŃă deosebită la
agenŃii fizici (radiaŃii) şi chimici.
Cel mai studiat viroid este cel care determină boala tuberculilor fusiformi la cartof
(PSTD), ARN viroidal interferândcu mecanismele reglatoare ale celulei infectate. In
privinŃa originii viroizilor, se sugerează că ei ar proveni din introni eliminaŃi în cursul
procesului de prelucrare a ARN premesager din celulele vegetale. In acest fel se poate
explica faptul că principala acŃiune a ARN viroidal este de a perturba procesul normal de
prelucrarea a ARN premesager (eliminarea intronilor şi asamblarea exonilor).
Viroizii determină boli la diferite specii vegetale, inclusiv la castravete, cartof,
citrice, iar infecŃia poate produce pagube însemnate. Răspândirea viroizilor se face prin
rănirea ce se produce prin altoirea pomilor fructiferi sau prin folosire unor utilaje care
asigură recoltarea mecanizată. Deşi viroizii nu au fost identificaŃi la animale, utilizarea
unor tehnici moleculare care implică secvenŃierea ar putea conduce la identificarea unor
asemenea agenŃi infecŃioşi în cazul unor boli cu etiologie necunoscută.
Cercetările efectuate asupra identificării agenŃilor responsabili de maladii
neurologice degenerative foarte grave, cum ar fi boala Creutzfeld-Jacob şi boala kuru la
om sau maladia “vacii nebune” de la bovine (encefalopatia spongiformă bovină = ESB) au
54
permis evidenŃierea faptului că infecŃia este asociată cu prezenŃa în Ńesutul afectat a unor
proteine modificate, rezistente la acŃiunea proteazelor, care au fost denumite prioni (PrP =
“proteinaceous infectious particle”).
Conceptul de prion a fost definit de Prusiner încă din 1982, după cercetări de peste
20 de ani asupra unor boli neurodegenerative de tipul bolii „scrapie” de la ovine. El a reuşit
să izoleze o serie de particule infecŃioase de natură proteică, derivate de la proteine
normale, în urma unor modificări conformaŃionale (convertirea moleculelor cu conformaŃie
de tip α helix la conformaŃia de tip β pliere). ConsecinŃa modificării conformaŃiei
moleculare este insolubilitatea în detergenŃi şi rezistenŃa la proteoliză. Mecanismul exact al
conversiei conformaŃionale nu este cunoscut dar, se pare că în prezenŃa unei proteine de tip
chaperonă şi a unei surse de energie, proteina normală (notată PrP) este desfăşurată
(denaturată) şi apoi reîmpachetată într-o formă anormală, sub influenŃa unei molecule
prionice (PrPsc). Rolul proteinei normale PrP este încă puŃin cunoscut: cu excepŃia
creierului unde proteina este implicată în transmiterea semnalelor între celule, semnificaŃia
în alte tipuri de celule nu este clară. PrP este sensibilă la acŃiunea proteazelor în timp ce
proteina anormală manifestă o rezistenŃă crescută la nucleaze, radiaŃii ionizante şi la
proteaze. Leziunile produse de prioni sunt limitate la nivelul sistemului nervos central şi
includ vacuolizarea şi necroza neuronală, degenerarea spongiformă a Ńesutului cerebral,
hipertrofia astrocitelor şi proliferarea lor în cortex. Prionii se acumulează în celulele
nervoase ale mamiferelor bolnave şi formând aşa numitele „plăci amiloide”. In final,
creierul acestora dobândeşte un aspect spongiform, de burete (de unde şi numele bolii),
evoluŃia bolii fiind letală.
Prusiner a demonstrat originea exogenă a proteinei prionice prin transmiterea
experimentală a maladiilor prionice. Transferul interspecific al prionilor este un proces
întâmplător, cu o perioadă lungă de incubare (de ordinul anilor). Bariera de specie nu
funcŃionează totdeauna şi are importanŃă practică pentru evaluarea riscului ca omul să
dezvolte maladii neurodegenerative, după consumul creierului de oaie infectată cu scrapie
sau de bovine infectate cu prionul encefalopatiei spongiforme.
REZUMATUL TEMEI
Pentru explicarea originii virusurilor au fost avansate diverse ipoteze, aşa cum sunt:
teoria coevoluŃiei, teoria evoluŃiei retrograde şi teoria genelor evadate. Pentru clasificarea
virusurilor sunt utilizate criterii variate, morfologice, geneticem legate de specificitatea de
gazdă etc. Bacteriofagii sunt virusuri care infectează în mod specific bacteriile, ei putând
avea caracter litic (bacteriofagi virulenŃi sau litici) sau lizogen (bacteriofagii temperaŃi).
Infectarea celulei bacteriene se realizează în mai multe etape, după recunoaşterea
receptorilor specifici şi ataşarea la celulele sensibile. De-a lungul existenŃei lor, bacteriile
şi-au elaborat mecanisme de rezistenŃă la acŃiunea bacteriofagilor, ceea ce le permite
supravieŃuirea.
Virusurile celulelor eucariote sunt extrem de diverse, ele fiind specifice nu numai
pentru o anumită categorie de organisme (animale, vegetale, fungice etc) cât şi pentru
anumite specii (sunt specie-specifice). In funcŃie de gazdă, modalităŃile de pătrundere a
virusurilor celulelor eucariote sunt diverse: prin fuziunea dintre anvelopa virală şi
membrana plasmatică a celulei infectate, prin endocitoză, prin introducerea în celulă a
particulelor virale prin intermediul unor vectori etc. Virusurile eucariotelor pot produce
infecŃii litice, persistente, latente sau pot determina transformarea tumorală a celulelor
infectate.
Viroizii sunt entităŃi infecŃioase, acelulare, alcătuite exclusiv dintr-o moleculară de
ARN. Datoritădimensiunilor mici şi a structurii specifice, viroizii au rezistenŃă deosebită la
55
agenŃii fizici (radiaŃii) şi chimici.Viroizii determină boli la diferite specii vegetale dar nu şi
la animale.
Prionii sunt entităŃi infecŃioase de natură proteică, rezultaŃi prin modificarea
conformaŃională a unor proteine normale. Prionii sunt rezistenŃi la acŃiunea proteazelor şi a
temperaturii, ei acumulându-se în celulele organismelor infectate (mai ales în celulele
nervoase) unde formează plăci amiloide care, în final, distrug celulele. Prionii infecŃioşi
sunt implicaŃi în diverse boli neurodegenerative de la om.
TEST DE EVALUARE
1. EnumeraŃi principalele teorii ce explică originea virusurilor.

2. Ce sunt bacteriofagii şi de câte tipuri sunt?
3. Care sunt principalele diferenŃe între virusurile ce infectează animalele şi
bacteriofagi?
4. ExemplificaŃi trei tipuri de deoxiribovirusuri specifice celulelor animale.
5. PrecizaŃi care sunt particularităŃile ribovirusurilor animale.
6. Ce este VMT şi prin ce se caracterizează?
7. RealizaŃi o comparaŃie între viroizi şi virusuri.
8. Ce sunt prionii şi care este semnificaŃia lor?

Bucureşti
Tehnopress Iaşi
9. Perry,J.J., Stanley,J.T., 1997, Microbiology: dynamics and diversity, Saunders
College Publishing
56
CAPITOLUL IV
GENETICA MICRORGANISMELOR
Tema nr.6
ORGANIZAREA GENETICĂ A BACTERIILOR
ParticularităŃile genomului bacteriilor (cromosomul bacterian; elementele genetice
extracromosomale
Mecanismele naturale de transfer de gene la bacterii: conjugarea, transformarea
genetică şi transducŃia
Obiectivele temei
Cunoaşterea particularităŃilor genomului procariotelor şi evidenŃierea semnificaŃiei
biologice a plasmidelor
Prezentarea principalelor mecanisme de transfer de gene la procariote; semnificaŃia
biologică a proceselor respective

2. Cornea,C.P., Mateescu,R., Grebenişan,I., 2002, Genetica microoganismelor,
Tipografia USAMV Bucureşti
3. Cornea, C.P., 2010, Inginerie genetică, Editura Elisavaros
6. Vassu,T., Stoica,I., Csutak,O., Muşat,F., 2001, Genetica microorganismelor şi
inginerie genetică microbiană, Edit.Petrion
6.1. ParticularităŃile genomului bacterian

Genomul bacterian este alcătuit din gene esenŃiale supravieŃuirii, grupate la nivelul
cromosomului şi gene accesorii, prezente la nivelul plasmidelor sau a elementelor genetice
transpozabile. PrezenŃa sau absenŃa plasmidelor sau a elementelor genetice transpozabile
nu afectează creşterea şi dezvoltarea bacteriilor în condiŃii normale dar poate reprezenta un
avantaj, respectiv dezavantaj, în condiŃii modificate de mediu (de exemplu, prezenŃa în
mediu a unor antibiotice va permite supravieŃuirea doar a celulelor bacteriene ce conŃin
plasmide de rezistenŃă).
6.1.1. Cromosomul bacterian
Cromosomul bacterian este alcătuit dintr-o macromoleculă de ADN, dublu

catenară, de obicei circulară, închisă covalent, care ocupă o regiune distinctă în celula
bacteriană. Regiunea respectivă are un aspect mai clar pe microelectronografii, comparativ
cu restul citoplasmei (fig.6.1), fiind plină de fibrile ce dispar prin tratare cu DN-ază. In
urma acestor constatări s-a stabilit că, la bacterii, cromosomul este alcătuit din ADN.
57
Fig.6.1. Aspect electronomicroscopic al nucleoidului (săgeata) unei celule bacteriene
(Streptomyces sp.)
Avantajele structurii circulare nu sunt pe deplin clarificate dar, se consideră că acest

tip de structură asigură protejarea moleculei de ADN faŃă de degradarea enzimatică prin
exonucleaze (enzime care acŃionează asupra extremităŃilor libere ale moleculelor, de obicei
la sfârşitul replicării). Există şi bacterii (Borrelia burgdorferi, Rhodococcus fasciens sau
Streptomyces lividans etc) la care cromosomul este linear, extremităŃile moleculei fiind
protejate prin interacŃiunea cu proteine specifice care împiedică acŃiunea DN-azelor.
Dimensiunea cromosomului bacterian variază în funcŃie de specie, ea fiind de
ordinul 106 nucleotide. Fiecare celulă bacteriană posedă, de obicei, o singură moleculă de
ADN cromosomal dar, în ultimii ani s-a dovedit că există şi excepŃii de la regula
cromosmului unic: la diverse specii bacteriene (Agrobacterium tumefaciens, Sinorhizobium
meliloti, Vibrio cholerae, Deinococcus radiodurans etc) au fost evidenŃiaŃi mai mulŃi
cromosomi. Principalul criteriu care a stat la baza ideii că moleculele de ADN de
dimensiuni mari suplimentare reprezintă un cromosom şi nu o megaplasmidă este prezenŃa
la nivelul acestora a unor gene esenŃiale supravieŃuirii în condiŃii normale (de exemplu,
gene pentru ARNr sau pentru proteine ribosomale). Dogma conform căreia bacteriile
posedă un singur cromosom a căzut odată cu dezvoltarea tehnicii electroforezei în câmp
pulsatoriu care a permis separarea moleculelor de ADN de dimensiuni mari, inclusiv a
celor lineare.
La procariote, relaŃia ADN-cromosom este de totală omologie. De regulă, ADN
cromosomal bacterian nu este complexat cu proteine de tip histone.
La nivelul cromosomului se găsesc genele implicate în procesele esenŃiale
supravieŃuirii, ele fiind grupate în operoni. Deseori, în afară de informaŃia genetică
esenŃială conŃinută de cromosom, bacteriile pot prezenta şi o informaŃie genetică
suplimentară care poate conferi avantaje selective majore în condiŃii modificate de mediu.
Majoritatea genelor ce codifică o asemenea informaŃie genetică sunt localizate pe
plasmide.
Inainte de diviziunea celulară, cantitatea de material genetic se dublează în urma
unui proces de reăplicare (sintetză de ADN). Replicarea cromosomului bacterian circular
este iniŃiată la nivelul unui situs unic numit originea replicării cromosomului, notată ori C,
şi se continuă bidirecŃional prin formarea şi avansarea a două bifurcaŃii de replicare. Cele
două bifurcaŃii de replicare se deplasează circular, de-a lungul cromosomului până când
ajung la nivelul regiunii de terminare a replicării (Cornea şi colab., 2000).
Replicarea cromosomului bacterian şi diviziunea celulară sunt procese
fundamentale strict coordonate, astfel că celulele se divid doar după ce cromosomul a fost
replicat. De fiecare dată când o celulă se divide se iniŃiază o nouă rundă de replicare, astfel
are loc creşterea temporară a cantităŃii de ADN. In cazul celulelor care cresc foarte rapid, la
58
nivelul cromosomului se iniŃiază noi runde de replicare astfel că la un moment dat, în
aceeaşi celulă există mai multe copii incomplete ale ADN cromosomal (fig.6.2).
Fig.6.2. Creşterea cantităŃii de ADN în celulele bacteriene ce se divid activ (cu un ciclu de
diviziune de 22 minute) (după Freifelder, 1987).
Repartizarea moleculelor de ADN în celulele bacteriene fiice este un proces foarte

eficient care asigură ca fiecare celulă rezultată prin diviziune să primească o copie a ADN
cromosomal şi un număr egal (teoretic) de plasmide. Spre deosebire de segregarea
cromosomilor în celulele eucariote, la bacterii procesul este continuu, moleculele de ADN
cromosomal separându-se pe măsură ce se sintetizează. Evenimentele legate de terminarea
replicării sunt şi ele implicate în procesul de segregare, asigurând o separare corectă a
cromosomilor fii în celulele rezultate în urma diviziunii.
6.1.2. Plasmidele bacteriene
Plasmidele sunt elemente genetice extracromosomale, alcătuite din ADN dublu

catenar, separate din punct de vedere spaŃial de cromosomul bacterian. Ele sunt unităŃi
genetice capabile de replicare independentă (= repliconi) ce se pot moşteni stabil în stare
extracromosomală sau se pot integra în cromosomul bacterian (episomi), situaŃie în care se
replică odată cu cromosomul în care s-au integrat.
Izolate iniŃial din celule de E.coli (plasmidele F, R şi Col), plasmidele au fost apoi
evidenŃiate la numeroase alte specii bacteriene. Plasmidele nu sunt componente esenŃiale
ale bacteriilor dar prezenŃa lor, datorită genelor pe care le conŃin, conferă avantaje selective
celulelor purtătoare. În plus, datorită celor trei funcŃii purtate de regiunile ori(originea
replicării), mob (mobilitate) şi tra(transfer conjugativ), plasmidele sunt capabile de transfer
nu numai vertical (la descendenŃii unei celule purtătoare) ci şi orizontal, între bacterii
neînrudite sau la organiste aparŃinând altor regnuri (bacterii-levuri, bacterii-celule vegetale)
(Stachel şi Zambryski, 1989).
Plasmidele conŃin în structura lor determinanŃi genetici esenŃiali pentru
supravieŃuirea lor ca entităŃi ce se replică fizic independent (gene ce controlează procesul
de replicare), gene pentru incompatibilitate şi regiuni neesenŃiale, în care sunt localizate
gene ce afectează fenotipul bacteriei gazdă (gene de transfer, gene structurale, secvenŃe de
inserŃie, transpozoni etc).
Masa moleculară a plasmidelor variază în limite foarte largi: de la 1,5 x 106 Da
până la 150 x 106 Da sau chiar mai mult la unele plasmide mari. De exemplu, proprietăŃile
de nodulare şi fixare a azotului la bacteriile din genul Rhizobium sunt determinate de gene
plasmidiale localizate pe plasmide foarte mari (megaplasmide) ce ajung la 400 - 450 kb.
Plasmidele sunt denumite şi clasificate în mod curent după efectul cel mai evident
produs asupra celulelor gazdă (fertilitate, colicinogeneză, rezistenŃă la antibiotice). Această
59
clasificare este nesatisfăcătoare deoarece multe plasmide au mai mult de un efect
(plasmidele de rezistenŃă pot determina şi conjugare bacteriană). În plus, plasmidele pot
pierde sau câştiga prin recombinare diferiŃi determinanŃi genetici care codifică proprietăŃi
noi. Pentru a se evita acest neajuns s-a propus clasificarea lor pe criteriul incompatibilităŃii,
adică al capacităŃii lor de a exclude alte plasmide de acelaşi tip de la coexistenŃa în aceeaşi
celulă gazdă. Pe acest criteriu au fost descrise la bacteriile Gram negative peste 30 de
grupuri de incompatibilitate.
Incompatibilitatea plasmidelor corespunde situaŃiei în care, după pătrunderea în
celulă, două plasmide omoloage nu pot fi menŃinute stabil în aceiaşi bacterie, deoarece
printr-un proces polarizat, una o exclude pe cealaltă indiferent care este rezidentă şi care
este de suprainfecŃie. Date experimentale bazate pe tehnica hibridării ADN-ADN au arătat
existenŃa unei foarte mari omologii între plasmidele din acelaşi grup de incompatibilitate.
În funcŃie de capacitatea lor de a media transferul de material genetic prin
conjugare, plasmidele se împart în două categorii diferite :
• plasmidele conjugative (transmisibile sau infecŃioase) numite şi factori de sex,
conjugoni sau factori de fertilitate. Ele controlează stabilitatea în celula gazdă a
stării de donator de material genetic şi apariŃia unor caractere fizice noi (apariŃia
pililor de sex), în această categorie intrând plasmidele F, în diferitele lor variante
(F, Hfr, F′), plasmidele ″Ent″ şi unele plasmide ″Col″şi ″R″;
• plasmidele neconjugativenu sunt transmisibile prin procesul de conjugare şi, ca
urmare, nu sunt infecŃioase. Ele se pot totuşi transfera dacă sunt “ajutate” de un fag
transductor sau dacă în aceeaşi celulă există şi un factor de sex. In acestă categorie
intră numeroşi factori Col şi plasmide de rezistenŃă la antibiotice (R).
Caracterele conferite de prezenŃa plasmidelor în celulele bacteriene acoperă o gamă
foarte largă de funcŃii şi proprietăŃi noi (tabelul 6.1).
Tabelul 6.1. Caracteristici ale celulelor bacteriene conferite de gene plasmidiale
FuncŃii codificate de
Exemple
plasmide
RezistenŃa la diferiŃi agenŃi antibacterieni cum sunt antibioticele de cele mai
diverse tipuri (aminoglicozide, cloramfenicol, beta-lactami, sulfonamide,
trimetoprim, tetracicline, macrolide, acid fusidic);
ProprietăŃi de RezistenŃa la metale grele : Hg, Co, Cd, Zn, Bi, Pb;
rezistenŃă RezistenŃa la anioni toxici: arseniat, arsenit, telurit, borat, cromat;
RezistenŃe la factori variaŃi: agenŃi de intercalare (acridine, bromură de etidiu);
iradiere cu UV sau radiaŃii X; la bacteriofagi sau la bacteriocine; sisteme de
restricŃie/modificare codificate de plasmide
Sinteza de antibiotice;
Producerea de bacteriocine;
Metabolizarea unor glucide (lactoză, sucroză, rafinoză);
Metabolizarea unor compuşi complecşi (octan, toluen, camfor, anilină) sau
halogenaŃi (2,6-diclortoluen, acid 2,4-diclorofenoxiacetic);
Degradarea unor proteine (cazeina, gelatina);
ProprietăŃi metabolice
Metabolismul opinelor (la Agrobacterium tumefaciens);
Fixarea azotului (plasmidele Nif de la Rhizobium);
Utilizarea citratului;
Activitatea denitrifiantă la Alcaligenes;
Pigmentarea la Erwinia;
Producerea de hidrogen sulfurat;
Factori ce modifică Producerea de toxine: enterotoxinele de la E.coli; toxina exfoliatoare de la
activitatea celulei Staphylococcus aureus; exotoxina de la Bacillus anthracis; delta-endotoxina de la
purtătoare B.thuringiensis; neurotoxina produsă de Clostridium tetani;
Biosinteza de hemolizină la E.coli şi Streptococcus;
60
VirulenŃa la speciile de Yersinia;
Inducerea de tumori la plante (plasmidele Ti de la A.tumefaciens şi Ri de la
A.rhizogenes);
Formarea vacuolelor cu gaze la Halobacterium
Toate plasmidele bacteriene conŃin în genomul lor o regiune necesară replicării

autonome numită secvenŃă ori. Această regiune funcŃionează ca origine a replicării, ea
fiind recunoscută de echipamentul enzimatic al gazdei necesar replicării. Modul de
replicare al ADN plasmidial este cel semiconservativ, în timp ce modelul de replicare
poate varia, existând mai multe variante cu intermediari de replicare diferiŃi.
Analizele genetice au evidenŃiat faptul că replicarea plasmidelor se află sub un
dublu control, fie realizat exclusiv de gene plasmidiale fie prin intervenŃia unor gene
cromosomale. Plasmidele cu număr mic de copii/celulă sunt moştenite stabil de celulele
fiice, datorită ataşării lor la acelaşi situs cu cromosomul bacterian. In cazul plasmidelor cu
număr mare de copii, repartizarea lor în celulele fiice nu este egală: apar atât celule cu
plasmide cât şi celule fără plasmide. Atunci când plasmidele conŃin determinanŃi genetici
de rezistenŃă la anumiŃi compuşi, prezenŃa unui factor selectiv (de ex.antibiotice) în mediul
de cultivare asigură menŃinerea constantă a plasmidelor în celule, în timp ce absenŃa
acestuia determină eliminarea probabilistică a acestora.
6.1.3. Elementele genetice transpozabile de la bacterii
Identificate iniŃial la porumb de către Barbara McClintock, elementele genetice

transpozabile au fost evidenŃiate şi alte organisme, ele fiind reprezentate de anumite
segmente de ADN capabile să-şi modifice poziŃia, fie pe acelaşi replicon fie pe repliconi
diferiŃi. Elementele genetice transpozabile sunt larg răspândite în lumea vie (bacterii, fungi,
insecte, plante, mamifere) dar cele mai studiate suntEGT de la bacterii.
Cele mai simple elemente genetice transpozabile sunt secvenŃele de inserŃie, ele
fiind de dimensiuni mici (aproximativ 800 perechi de baze) şi conŃin doar informaŃia
genetică necesară transpoziŃiei (de ex. gena pentru transpozază, enzima ce catalizează
procesul de transpoziŃie). SecvenŃele de inserŃie sunt flancate de segmente de nucleotide
terminale repetate inversat (lungi de 9-41 pb) implicate în mobilizare (transpoziŃie).
SecvenŃele de inserŃie se pot găsi în mai multe copii per moleculă de ADN.
Uneori, două secvenŃe de inserŃie alăturate pot prelua în timpul transpoziŃiei
segmente specifice de ADN aparŃinând cromosomului în care sunt integrate. Rezultă în
acest fel un transpozon (Tn) ce conŃine două secvenŃe de inserŃie marginale şi, în plus,
gene specifice ce conferă un fenotip decelabil celulelor purtătoare (de exemplu, rezistenŃă
la acŃiunea unor antibiotice cum ar fi ampicilină, kanamicină, cloramfenicol etc).
SemnificaŃia elementelor genetice transpozabile rezidă nu numai din faptul că ele se
pot integra în diferite situsuri ale unui replicon sau la nivelul unor repliconi diferiŃi, mărind
cantitatea de material genetic, ci şi din faptul că ele pot produce modificări în funcŃionarea
genelor (activează gene “silenŃioase” sau inactivează gene normal funcŃionale).
6.2. Mecanisme naturale de transfer de material genetic la bacterii

In condiŃii naturale, informaŃia genetică a bacteriilor se poate îmbogăŃi prin
mutageneză şi prin transferul unor noi gene de la tulpini înrudite sau, mai rar, de la specii
diferite. Rata naturală a mutaŃiilor este în general mică dacă este raportată la o singură
genă. Tinând însă cont de faptul că la nivelul genomului microbian există un număr
considerabil de gene (de ordinul miilor), atunci se poate spune că procesul de mutageneză
61
asigură un anumit grad de variabilitate la nivel populaŃional, permiŃând acestora să facă
faŃă modificărilor condiŃiilor de mediu.
Mecanismele de transfer natural de gene sunt destul de variate, ele fiind
reprezentate de transformarea genetică, conjugarea bacteriană (inclusiv sexducŃia) şi
transducŃia, astfel că, la nivelul populaŃiilor microbiene gradul de variabilitate este crescut.
Transformarea genetică a bacteriilor se referă la procesul prin care o celulă
bacteriană incorporează ADN extracelular liber (cromosomal sau plasmidial), eliberat în
mediu în urma lizei unor celule bacteriene. Asemenea fragmente de ADN sunt de
dimensiuni mari (în medie, 20 kb) şi pot conŃine gene utile care, pătrunse în bacteria
receptoare, pot înlocui printr-un proces de recombinare o secvenŃă nucleotidică omologă
din genomul acesteia. InformaŃia genetică nouă integrată în cromosomul bacteriei
receptoare este transmisă stabil de-a lungul generaŃiilor. In acest fel, transformarea genetică
constituie un mecanism de transfer genetic vertical (de la o bacterie de origine la toŃi
descendenŃii acesteia), contribuind la creşterea capacităŃilor de adaptare la noi condiŃii de
mediu.
Fenomenul de transformare genetică a fost evidenŃiat pentru prima dată la
Streptococcus pneumoniae de către Griffith în 1928, ulterior numărul speciilor bacteriene
la care acest fenomen a fost descris crescând foarte mult: Bacillus subtilis, Escherichia
coli, Azotobacter sp., Haemophilus influenzae, Pseudomonas aeruginosa, Neisseria sp.,
Staphylococcus sp., etc.Pentru a putea prelua ADN transformant din mediul extracelular,
celulele bacteriene trebuie să manifeste o anumită stare specifică numită competenŃă. La
unele bacterii (genurile Staphylococcus, Streptococcus,Bacillus, Pseudomonas etc),
competenŃa este o stare naturală, fiziologică, ce apare într-o anumită etapă a ciclului de
viaŃă şi durează un anumit interval de timp. La alte bacterii, starea de competenŃă poate fi
indusă prin tratamente specifice (şoc de temperatură, adăugarea unor ioni etc).
Procesul natural de transformare genetică bacteriană (cu fragmente de ADN
cromosomal eliberat prin liza celulelor bacteriene) se realizează în mai multe etape:
• legarea reversibilă (“adsorbŃia”) a moleculelor de ADN dublu catenar la nivelul
situsurilor receptoare aflate pe suprafaŃa celulară;
• preluarea ADN exogen de către celulele competente;
• convertirea ADN dublu catenar la forma monocatenară prin degradarea uneia
dintre catenele moleculei iniŃiale;
• integrarea segmentului de ADN monocatenar în cromosomul celulei receptoare;
• segregarea şi exprimarea fenotipică a noii informaŃii genetice integrate în
genomul celulei gazdă (Gartland şi col., 1994).
Intr-o populaŃie bacteriană, proporŃia celulelor capabile de a prelua ADN exogen
omolog poate fi estimată pe baza frecvenŃei de transformare, urmărind un anumit marker
genetic, ea variind în limite foarte largi, de la câteva procente până la 100%. SemnificaŃia
biologică a procesului de transformare genetică la bacterii este legată de o serie de avantaje
pe care bacteria acceptoare le are prin preluarea de ADN exogen:
• ADN exogen ar putea fi utilizat drept sursă de carbon şi azot de către celula
acceptoare;
• repararea unor leziuni ale propriului ADN cu ajutorul ADN exogen;
• variabilităŃii genetice la nivel populaŃional.
Procesul de transformare este destul de răspândit în natură, el jucând un rol
important în evoluŃia bacteriilor. De exemplu, răspândirea rezistenŃei la antibiotice în
populaŃiile de pneumococi (Streptococcus pneumoniae): dacă în 1977 se înregistrau
primele tulpini rezistente la penicilină, în prezent majoritatea tulpinilor de pneumococi
izolate de la bolnavi sunt rezistente la acest antibiotic. RezistenŃa pneumococilor la
penicilină se datorează modificării unor proteine celulare (PLP), implicate în sinteza
62
peretelui celular, care în mod normal reprezintă Ńinta de acŃiune a penicilinei. Examinarea
genelor ce codifică aceste proteine modificate au relevat faptul că acestea prezintă o serie
de secvenŃe diferite de nucleotide comparativ cu genele normale. Mai mult, secvenŃele nou
apărute în aceste gene prezintă asemănări foarte mari (uneori de până la 100%) cu gene
similare de la streptococi izolaŃi din cavitatea bucală (S.mitis, S.oralisS.sanguis), ceea ce
sugerează un transfer orizontal, de la specii înrudite filogenetic.
Datele acumulate în ultimii ani au arătat că transferul de gene prin transformare
genetică are loc nu numai între bacterii înrudite ci şi între grupe de organisme neînrudite,
uneori aparŃinând chiar unor genuri diferite (fenomen care explică, de exemplu,
răspândirea rezistenŃei la antibiotice la bacterii ca urmare a integrării genelor provenite de
la bacteriile producătoare ale respectivelor substanŃe inhibitori)(Acar şi Courvalin, 1998).
Conjugarea reprezintă procesul de transfer unidirecŃional de ADN de la o celulă
donatoare la o celulă receptoare, prin intermediul unei legături intercelulare directe (pil de
sex) şi condiŃionat de prezenŃa în bacteria donatoare a unui element genetic specializat,
denumit conjugon. Acesta poate fi reprezentat de o plasmidă cu replicare autonomă sau de
un episom. Conjugarea reprezintă un fenomen larg răspândit la bacteriile Gram negative şi
mai rar întâlnit la cele Gram pozitive.
Conjugarea bacteriană a fost descoperită de Lederberg şi Tatum în 1946 în urma
experimentelor efectuate cu tulpini de Escherichia coli ce conŃin sau nu o plasmidă
specifică, notată F (factor de fertilitate). Celulele bacteriene care conŃin plasmida F
(factorul F) se numesc F+, iar cele care nu conŃin această plasmidă se numesc F-. Factorul F
este alcătuit din ADN dc circular, cu o lungime de 94,5 kb şi în număr de 1-2 copii/celulă.
Transferul prin conjugare al acestei plasmide se datorează prezenŃei unei regiuni specifice,
regiunea tra.Cu excepŃia factorului F, celelalte plasmide conjugative pot include diverse
tipuri de gene: pentru rezistenŃa la antibiotice; toleranŃa la metale grele; virulenŃă;
patogenitate; biodegradarea unor substanŃe xenobiotice etc.
Procesul de conjugare se realizează în mai multe etape:
• formarea şi stabilizarea agregatelor de conjugare: presupune sinteza de către
celula donatoare a pililor de sex care sunt structuri specializate tubulare,
localizate la suprafaŃa celulară, alcătuite din molecule de pilină (proteine a
căror sinteză este codificată de gene plasmidiale (fig.6.3).
Fig.6.3. Aspect electronomicroscopic al procesului de conjugare de la E.coli mediat de

pilul de sex
• pregătirea ADN pentru transfer: presupune intervenŃia mai multor proteine a
căror sinteză este codificată de gene plasmidiale, şi al căror rol este de a
realiza o crestătură monocatenară la nivelul regiunii de origine a transferului
şi de a o proteja;
• transferul ADN conjugativîncepând cu capătul 5’ rezultat în urma crestării;
transferul este cuplat cu procesul de replicare al plasmidei conform
modelului cercului rotativ, astfel că, pe măsură ce procesul de replicare
avansează, catena crestată se deplasează prin pilul de sex în celula
receptoare;
63
• refacerea structurii circulare şi dublu catenare a ADN transferat: după ce s-a
realizat transferul complet al întregii catene de ADN, în celula receptoare ea
serveşte drept matriŃă pentru sinteza catenei complementare, refăcând în
acest fel structura dublu catenară a plasmidei F(fig.6.4).
Fig.6.4. Reprezentarea schematică a

etapelor procesului de conjugare
La nivel populaŃional, consecinŃa transferului factorului F este “masculinizarea”

acesteia, adică se produce generalizarea caracterului F+ al celulelor bacteriene.
In afara celor două tipuri de celule menŃionate anterior (F+ şi F-) mai există şi un al
treilea tip, bacteriile Hfr („high frequency of recombination”), la care celule conŃin
plasmida F integrată în cromosom. In acest caz, plasmidele F rămân în mod normal
integrate, astfel încât diviziunile celulare succesive produc clone Hfr. In anumite situaŃii,
tulpinile Hfr au tendinŃa de a redeveni F+, prin reversia plasmidei F de la starea integrată la
starea autonomă în citoplasmă (Zarnea, 1986). Excizia plasmidei F poate fi corectă sau
eronată, caz în care are loc un schimb de material genetic între plasmida F şi cromosomul
gazdei, prin care plasmida incorporează una sau mai multe gene cromosomale. Ca urmare
se formează o plasmidă F modificată, denumită F’ care este capabilă de a transmite genele
cromosomale integrate unei alte bacterii acceptoare, în cursul procesului de conjugare.
Transferul de gene cromosomale bacteriene mediat de plasmidele de sex este numit
sexducŃie. In urma conjugării F’x F- se obŃin doar celule de tip F’, care conŃin alături de
genele proprii şi gene similare provenite de la bacteria donoare.
Transferul complet al ADN cromosomal în urma conjugării de tip Hfr – F- necesită
la E.coli aproximativ 90-120 minute de contact între celule (de patru ori durata ciclului
celular), spre deosebire de transferul plasmidei F din bacteria F+ într-o bacterie de tip F-
care durează doar 2-3 minute. Procesul de conjugare dintre celulele de tip Hfr şi celulele de
tip F- serveşte la realizarea hărŃilor cromosomale la bacterii, distanŃa dintre gene
exprimându-se în unităŃi de timp (minute).
TransducŃia fagică este procesul prin care un fragment din cromosomul bacterian
este transferat de la o bacterie la alta prin intermediul unor bacteriofagi temperaŃi care au
primit denumirea de fagi transductori. Fenomenul a fost descris iniŃial de către Zinder şi
Lederberg (1952) la bacteriofagi specifici unor tulpini de Salmonella typhimurium, iar
ulterior el a fost mai bine studiat în cazul fagului λ, specific tulpinilor de E.coli (Lederberg
şi Lederberg, 1953).
In funcŃie de structura genetică a fagilor transductori şi de mecanismul de formare a
materialului genetic al particulei fagice, au fost descrise două tipuri de transducŃie fagică:
64
• transducŃie specializată: fagii transductori produc particule ce conŃin atât
gene fagice (majoritare) cât şi gene cromosomale bacteriene provenite dintr-
o anumită regiune a cromosomului bacterian. Cel mai cunoscut bacteriofag
ce realizează transducŃie specializată este fagul λ. În forma sa naturală, fagul
λ poate prelua, ca fag transductor, doar scurte secvenŃe de ADN din
genomul gazdei în care s-a multiplicat (după ce a parcurs ciclul lizogen),
dimensiunea acestora fiind limitată de capsida fagică. SecvenŃele pe care le
poate prelua fagul λ sunt gena gal sau gena bio, localizate de o parte şi
cealaltă a situsului în care fagul se integrează în cromosomul gazdei;
• transducŃie generalizată: bacteriofagii respectivi produc particule ce
conŃin în cea mai mare parte ADN provenit din bacteria gazdă (din orice
parte a cromosomului bacterian) şi doar o foarte mică parte genom fagic.
TransducŃia generalizată este mediată de unii fagi virulenŃi precum şi de
anumiŃi fagi temperaŃi la care genomul nu se integrează la nivelul unor
situsuri specifice din cromosomul gazdei (de exemplu fagul P1). Particulele
fagice ce realizează transducŃia generalizată conŃin gene bacteriene
provenite din orice regiune a cromosomului bacterian şi doar puŃine gene
virale, astfel că ei sunt totdeauna defectivi, nefiind capabili de replicare şi
de liză a celulei infectate.
Fragmentul de ADN cromosomal introdus într-o bacterie prin intermediul unui
bacteriofag transductor se poate integra în genomul noii gazde prin recombinare pe bază de
omologie, contribuind la creşterea capacităŃii adaptative a bacteriilor acceptoare. In
anumite situaŃii însă ADN transductor nu se integrează în genomul gazdei, rămâne în stare
autonomă dar nu se replică. In acest fel el se “diluează” în populaŃia bacteriană, fiind
moştenit doar de una dintre celulele fiice, fenomenul fiind denumit “transducŃie abortivă”.
REZUMATUL TEMEI
Genomul bacteriilor este reprezentat de gene esenŃiale supravieŃuirii, grupate la

nivelul cromosomului şi gene accesorii, prezente la nivelul plasmidelor sau a elementelor
genetice transpozabile. PrezenŃa/absenŃa plasmidelor sau a EGT nu afectează creşterea şi
dezvoltarea bacteriilor în condiŃii normale dar poate reprezenta un avantaj, respectiv
dezavantaj, în condiŃii modificate de mediu.
Cromosomul bacterian este alcătuit exclusiv din ADN, este de regulă circular şi
unic per celulă. Există şi excepŃii, când anumite bacterii conŃin un cromosom linear sau
chiar mai mulŃi cromosomi. La nivelul cromosomului se găsesc genele implicate în
procesele esenŃiale supravieŃuirii care sunt grupate în operoni.
Plasmidele sunt elemente genetice extracromosomale, alcătuite din ADN dublu
catenar, separate din punct de vedere spaŃial de cromosomul bacterian, capabile de
replicare independentă sau corelată cu a cromosomului bacterian, ce se pot moşteni stabil
în stare extracromosomală sau integrată în cromosomul gazdei. Clasificarea plasmidelor se
face pe baza mai multor criterii, dintre care cel mai folosit este legat de fenotipul conferit
de genele plasmidiale. SemnificaŃia plasmidelor este legată de capacităŃi adaptative
crescute bacteriilor purtătoare în condiŃii modificate de mediu.
Elementele genetice transpozabile sunt reprezentate de secvenŃele de inserŃie şi
transpozoni, semnificaŃia lor fiind legată de mărirea cantităŃii de material genetic celular
sau de activarea/inactivarea genelor în care se integrează.
La bacterii au fost descrise mai multe modalităŃi de asigurarea a variabilităŃii
populaŃionale: mutaŃiile genetice şi mecanismele naturale de transfer de gene
65
(transformarea, conjugarea şi transducŃia). Toate aceste mecanisme conduc la evoluŃia
bacteriilor şi la creşterea capacităŃilor adaptative ale acestora.
1. Care sunt particularităŃile cromosomului bacterian?

2. Care sunt criteriile care stabilesc numărul de cromosomi la nivel bacterian?
3. La nivelul nucleoidului bacterian se găseşte materialul genetic reprezentat de:
a. o moleculă de ARN dublucatenar
b. un cromosom format exclusiv din ADN
c. ADN + ARN + proteine
d. mai multe molecule de ADN alcătuite din cromatină
4. Ce sunt plasmidele şi care este semnificaŃia lor?
5. DescrieŃi fenomenul de transformare genetică şi precizaŃi care este semnificaŃia sa
pentru bacterii.
6. Ce este conjugarea bacteriană?
7. HărŃile genetice la bacterii se realizează pe baza conjugării între celule de tip:
a. F+ x F-
b. Hfr x F+
c. Hfr x F-
d. F’ x F-
8. DefiniŃi fenomenul de transducŃie.
9. Care este semnificaŃia biologică a elementelor genetice transpozabile la
microorgansime?

5. Freifelder, D., 1987, Microbial genetics, Jones & Bartlett Publishers
6. Hinnenbuschh,J., Tilly, 1993, Linear plasmids and chromosomes in bacteria,
Molec.Microbiol., 10., p.917-922
11. Vatafu,I., Cornea,C.P., 2000, Genetică moleculară, Edit.Alma Mater Sibiu
66
Tema nr.7
PARTICULARITĂłILE GENETICE ALE MICROOGANISMELOR

EUCARIOTE
Genomul levurilor
Genomul fungilor filamentoşi
Obiectivele temei
Cunoaşterea particularităŃilor genomului levurilor
EvidenŃierea particularităŃilor genomului la fungii filamentoşi
Timpul alocat temei: 1 oră
7.1. Genomul levurilor

Levurile (drojdiile) constituie un grup relativ larg de organisme eucariote ce
cuprinde aproximativ 350 specii, reunite în 39 genuri (Sasson, 1982). Ele sunt foarte
răspândite în natură: pe fructe, în nectarul florilor, în tubul digestiv al animalelor şi
insectelor, în sol. Ele sunt implicate în numeroase procese fermentative care au ca rezultat
obŃinerea unor produse, de regulă alimentare dar, în acelaşi timp, cuprind şi specii
patogene pentru om şi animale.
Genomul levurilor este cel mai mic dintre genomurile eucariote cunoscute: el are
aproximativ 14.000 kilobaze, fiind de aproximativ 4 ori mai mare decât cel de la E.coli şi
cuprinzând 10.000 gene cartate recent (1996). Majoritatea genelor sunt distribuite pe
cromosomi lineari ce conŃin mai mult de 95% din ADN celular; o parte mai mică se
găseşte la nivelul ADN mitocondrial (ADN circular) şi pe alte elemente extranucleare
(plasmide circulare, plasmide lineare de tip ADN sau ARN, retrotranspozoni).
7.1.1. Cromosomii levurilor
Tehnica electroforezei în câmp pulsatoriu a permis separarea în gel de agaroză a

cromosomilor de la diferite specii de levuri, evidenŃiindu-se deosebiri semnificative în ceea
ce priveşte numărul de cromosomi. Spre exemplu, la Saccharomyces cerevisiae au fost
evidenŃiaŃi 16 cromosomi (fig.7.1), în timp ce Schizosaccharomyces pombe conŃine doar
trei cromosomi.
67
Fig.7.1. EvidenŃierea cromosomilor de la Saccharomyces cerevisiae prin electroforeză în
câmp pulsatoriu (după Vassu şi col., 2001)
La nivelul cromosomilor se găsesc genele care au atât structtură continuă cât şi

discontinuă (cu introni şi exoni), proporŃia dintre ele variind în funcŃie de specia de drojdii
examinată. Genele drojdiilor se găsesc într-un singur exemplar per genom haploid dar,
uneori ele pot forma familii multigenice, ca în cazul genelor ce codifică ARNt sau genele
implicate în asimilarea unor glucide (maltoza sau zaharoza). Fenomenul conferă avantaj
selectiv drojdiilor Ńinând cont că ele populează medii în care se găsesc cantităŃi mari de
glucide.
Cromosomii drojdiilor sunt alcătuiŃi din cromatină, având o structură asemănătoare
celor de la eucariotele multicelulare. O particularitate a drojdiilor este absenŃa histonei H1
de la nivelul cromatinei, ceea ce s-ar putea explica prin lipsa condensării cromosomilor în
cursul mitozei de la S.cerevisiae. Fiecare cromosom se replică o singură dată în cursul
diviziunii celulare, copiile cromosomale fiind apoi repartizate simetric în celulele fiice. La
nivelul cromosomilor de la drojdii au fost identificate secvenŃe specifice care codifică
funcŃii importante pentru menŃinerea şi multiplicarea lor:
• secvenŃele ars (originea replicării) care permit moleculelor circulare să se
replice autonom;
• centromerii care permit stabilizarea moleculelor de ADN şi segregarea de
tip mendelian (inclusiv a vectorilor de clonare construiŃi “in vitro”);
• telomerele (extremităŃile distale şi lineare ale cromosomilor) care joacă un
rol important în stabilitatea şi segregarea corectă a cromosomilor.
InformaŃia genetică purtată de cromosomi este menŃinută relativ constant de-a
lungul generaŃiilor prin intervenŃia mecanismelor reparatorii ce contracarează efectul unor
agenŃi mutageni naturali. Cu toate acestea, recombinarea cromosomilor în cursul meiozei
(recombinarea intercromosomală) precum şi mecanismele de recombinare ce afectează
genele determină variaŃii în privinŃa transferului şi exprimării la descendenŃi a anumitor
gene cromosomale.
7.1.2. Genomul mitocondrial al levurilor
In celulele de drojdii există numeroase mitocondrii care conŃin ADN propriu ce

conŃine infomaŃia genetică necesară sintezei unor proteine implicate în procesele de
respiraŃie celulară. ADNmt nu prezintă o structură cromatinică dar este asociat cu o
proteină asemănătoare proteinelor histonice; el conŃine atât gene cu structură continuă
(nemozaicate) cât şi gene discontinue (mozaicate). La S.cerevisiae ADNmt este reprezentat
de o moleculă circulară de ADN, cu o lungime de 74-85 Kb, variaŃiile depinzând de
tulpină, de numărul de introni şi de abundenŃa de secvenŃe repetitive intergenice bogate în
AT; el se găseşte în mai multe exemplare per celulă. In ceea ce priveşte numărul şi tipurile
de gene pe care le conŃine ADNmt, acestea sunt relativ constante la specii sau chiar genuri
68
diferite. S-a dovedit că ADNmt de la S.cerevisiae şi cel de la S.pombe conŃin următoarele
tipuri de gene, deşi ordinea lor pe genomul mitocondrial este diferită: genele pentru ARNt
(24 de gene nemozaicate), două gene pentru ARNr (ARNr 21S şi ARNr 15S) şi şapte gene
(unele mozaicate altele cu structură continuă) ce codifică sinteza mai multor polipeptide
(apocitocromul b, trei subunităŃi ale citocrom-oxidazei şi trei subunităŃi ale ATP-azei
mitocondriale).
Viabilitatea mutantelor mitocondriale evidenŃiază adaptarea drojdiilor la
fermentaŃia alcoolică, chiar în condiŃii aerobe; aceasta corespunde cu existenŃa la levuri a
efectului Crabtree (fenomen invers efectului Pasteur) care favorizează fermentaŃia
alcoolică a glucidelor în prezenŃa oxigenului. De asemenea, diferiŃi produşi ai unor gene
mitocondriale sunt implicaŃi în procesele de sporulare, germinare şi proliferare celulară.
7.1.3. Elementele genetice extracromosomale de la levuri
In afara genelor localizate la nivelul cromosomilor nucleari, la drojdii au mai fost

puse în evidenŃă o serie de elemente genetice extracromosomale care segregă non-
mendelian, localizate în afara cromosomilor: plasmide nucleare şi citoplasmatice, elemente
transpozabile, gene de origine virală etc.
Plasmidele levurilor.S-a dovedit că un număr foarte mare de levuri conŃin o
plasmidă de 6,3 Kb, a cărei lungime este de 2 µm (determinată pe baza unor măsurători
efectuate la microscopul electronic), de unde şi numele sub care această plasmidă este
cunoscută – plasmida de 2µm. Localizarea acestei plasmide este nucleară, ea prezentând o
structură nucleosomală (Vassu şi col., 2001). Replicarea plasmidei de 2 µm se realizează o
singură dată în timpul ciclului celular mitotic, în cursul fazei S şi este dependentă de
acelaşi set de proteine de care depinde şi replicarea ADN cromosomal.
Plasmida 2µm este prezentă în majoritatea celulelor, într-un număr foarte mare de
copii: celulele haploide conŃin 60-100 de copii, iar numărul lor creşte cu gradul de ploidie;
eanu se ataşează la fibrele fusului de diviziune astfel că repartizarea copiilor plasmidiale în
celulele fiice se realizează randomic, procesul fiind reglat de gene plasmidiale. PrezenŃa
plasmidei 2µm în celulele de levuri nu este asociată cu nici un fenotip deosebit, deşi
celulele lipsite de plasmide par a avea un timp de generaŃie mai scurt.
In afară de plasmida 2 µm de la S.cerevisiae, s-au identificat şi alte asemenea
plasmide (cel puŃin 6) la diferite specii de levuri: Zygosaccharomyces bailii, Z.rouxii,
Z.bisporus, Z.fermentati,Kluyveromyces drosophilarum (Stoica, 1997).
O altă caracteristică a multor tulpini de levuri, asociată cu un determinism genetic
extracromosomal, este aceea a sintezei unor toxine glicoproteice capabile de a omorî alte
tulpini înrudite (caracterul “killer”)(fig.7.2) şi faŃă de care tulpina producătoare este
imună. Fenomenul a fost descoperit pentru prima oară în 1963 la S.cerevisiae, ulterior fiind
descris şi la alte genuri şi specii de levuri. La S.cerevisiae acest fenotip este determinat de
prezenŃa în citoplasmă a unor specii moleculare de virusuri cu genom ARN d.c.
Fig.7.2. EvidenŃierea caracterului „killer” manifestat

de tulpini de S.cerevisiae asupra unor tulpini înrudite
de drojdii
69
Fenomenul killer conferă celulelor avantaje în competiŃia pentru nutrienŃi cu tulpini
înrudite, sensibile. In ceea ce priveşte importanŃa fenomenului killer pentru procesele
aplicative, se poate aprecia că el ar putea asigura protecŃie procesului de fermentaŃie
(vinificaŃie) realizat tulpini de levuri de vin selecŃionate (care manifestă caracterul killer
sau care sunt rezistente la acŃiunea toxinei). De asemenea, sistemul killer poate constitui un
factor de selecŃie în fuziunea de protoplaşti şi poate servi pentru biotiparea unor tulpini de
levuri şi de bacterii.
Transpozonii levurilor. O categorie specială de elemente transpozabile o
reprezintă retrotranspozonii (elementele Ty = “transposon yeast”) identificaŃi la drojdii.
Deşi există multe deosebiri între elementele Ty, s-a dovedit că ele prezintă o structură
similară: au aproximativ 6,3 kb lungime având la capete secvenŃe de câte 330 pb repetate
direct, secvenŃe notate delta (δ). Intre cele două secvenŃe δ se găsesc două regiuni de tip
ORF (“open reading frame” = cadru cu citire deschisă), notate TyA şi TyB. Prin
particularităŃilor lor structurale şi funcŃionale, elementele Ty de la drojdii amintesc de
retrovirusuri din care este posibil să provină (Boecke şi col., 1985).
SemnificaŃia transpozonilor este legată de modificarea genomului celulelor
purtătoare, la nivelul cărora s-a realizat transpoziŃia: activarea unor gene sau inactivarea
altora, cu semnificaŃie adaptativă.
7.2. Genomul fungilor filamentoşi

Cercetările asupra ciclurilor de viaŃă ale multor specii de fungi au evidenŃiat o serie
de diferenŃe, iar în cazul speciilor ce se reproduc exclusiv asexuat s-a dovedit că există
fenomene de parasexualitate. Procesul de parasexualitate a fost descris în detaliu la multe
genuri de fungi: Verticillium, Aspergillus, Cephalosporium, Fusarium, Penicillium,
Beauveria, Paecilomyces etc şi presupune parcurgerea mai multor etape (Hartman şi col.,
1998):
• două celule aparŃinând unor tulpini diferite fuzionează printr-un proces natural
de anastomoză sau, „in vitro”, prin fuziunea protoplaştilor;
• se formează un tal care este un heterocarion, conŃinând nucleii ambelor celule
parentale;
• are loc fuziunea nucleilor de origine diferită, unul de la o tulpină şi altul de la
cealaltă tulpină, doi câte doi, formând câte un diploid recombinat;
• nucleii heterozigoŃi rezultaŃi se multiplică alături de nucleii haploizi parentali în
noile condiŃii heterocariotice. Uneori, se pot forma diploizi homocariotici care
se stabilizează şi devin noi tulpini, distincte faŃă de cele parentale;
• în cursul multiplicării tulpinii diploide se poate produce procesul de crossing-
over mitotic;
• are loc eliminarea progresivă a unor cromosomi, rezultând în final o tulpină
haploidă recombinată.
In privinŃa particularităŃilor genetice ale fungilor filamentoşi, cele mai multe
informaŃii provin de la fungii din genurile Aspergillus, Neurospora, Trichoderma sau
Penicillium.Datorită dimensiunilor extrem de reduse, numărul şi mărimea exactă a
cromosomilor fungilor filamentoşi sunt dificil de stabilit dacă se utilizează doar metodele
de microscopie, dardezvoltarea şi diversificarea tehnicilor de electroforeză în câmp
pulsatoriu (PFGE) a permis realizarea cariotipării electroforetice la mai multe specii de
fungi. De exemplu, în cazul speciilor de Trichoderma, s-a dovedit că numărul de
cromosomi variază între 3 şi 7, manifestându-se fenomenul de polimorfism cromosomal
intraspecific. Aplicarea unui tip special de electroforeză în câmp pulsatoriu (CHEF) a
permis cariotiparea mai multor specii de fungi. In afara polimorfismului numericpoate
70
apărea şi un polimorfism de dimensiune a cromosomilor de la tulpiniaparŃinând aceleiaşi
specii, iar localizarea anumitor gene pe cromosomi poate fi diferită.
SemnifcaŃia polimorfismului cromosomal de la fungii filamentoşi nu este fosrte
clară, dar se consideră că polimorfismul cromosomal previne sau chiar exclude procesul de
recombinare intraspecific, tulpinile fiind incompatibile din punct de vedere sexual, iar
odată ce a atins un anumit nivel, polimorfismul cromosomal determină izolarea genetică a
tulpinilor respective ceea ce conduce la apariŃia de populaŃii independente.
Fungii filamentoşi pot conŃine elemente genetice extracromosomale (plasmide şi
transpozoni). Majoritatea plasmidelor fungilor sunt localizate la nivelul mitocondriilor şi
doar rareori la nivelul nucleului sau a citoplasmei. Plasmidele mitocondriale de la fungii
filamentoşi sunt lineare (1,1-9,2kb) sau circulare (0,8-5,2 kb), cu un număr mare de copii
per celulă. Plasmidele nu sunt pierdute de tulpinile de laborator care le conŃin, ceea ce
înseamnă că sunt elemente genetice stabile deşi nu sunt esenŃiale pentru creşterea normală
a celulelor. Plasmidele mitocondriale fungice codifică diferite enzime, sunt implicate în
procesul de senescenŃă sau sunt criptice (nu codifică funcŃii detectabile fenotipic .
La anumite specii de fitopatogeni s-a dovedit că există plasmide mitocondriale
lineare ce conŃin informaŃia genetică asociată cu spectrul de gazdă a tulpinilor respective.
Plasmidele lineare au fost izolate de la numeroase specii de fungi, cum ar fi: Agaricus,
Claviceps, Fusarium, Morchella, Trichoderma, Pleurotus sau Neurospora; ele prezintă
secvenŃe terminale repetate inversat, iar la extremităŃile 5’ se găsesc proteine legate
covalent. Originea acestora este neclară, dar se pare că ele nu derivă nici din genomul
mitocondrial şi nici din cel nuclear, spre deosebire de plasmidele mitocondriale circulare
care s-au format din intronii unor gene mitocondriale.
Elementele genetice transpozabile au fost identificate la numeroase specii de
fungi, dovedindu-se că acestea contribuie la creşterea variabilităŃii acestor organisme, iar la
fungii fitopatogeni determină o creştere a patogenităŃii şi a specificităŃii de gazdă. PrezenŃa
transpozonilor la fungii fitopatogeni poate afecta patogenitatea acestora. De exemplu, la
tulpinile de Magnaporthe grisea care infectează orezul, în genomul acestora au fost
identificate aproximativ 50 copii se secvenŃe repetate, în timp ce în genomul tulpinilor ce
infectează alte monocotiletodate numărul copiilor acestor secvenŃe a fost mult mai mic. In
cazul tulpinilor de Fusarium oxysporum au fost identificate cel puŃin şase tipuri de
elemente transpozabile, iar compararea distribuŃiei acestor elemente între diferitele tulpini
aparŃinând acestei specii a indicat o posibilă corelaŃie între structura populaŃiei şi
epidemiologie: tulpinile aparŃinând acestei specii pot infecta peste 100 specii vegetale,
existând o serie de forme specializate, capabile de a determina boli doar la anumite plante
gazdă. Deşi bazele moleculare ale acestui fenomen nu sunt cunoscute, se presupune că
mutaŃiile reprezintă sursa majoră de variabilitate, iar transpozonii contribuie la
intensificarea acestui fenomen (inactivează genele la nivelul cărora se integrează sau
stimulează exprimarea altora).
REZUMATUL TEMEI
Genomul drojdiilor este reprezentat de cromosomii nucleari precum şi o serie de

elemente genetice extracromosomale (plasmide nucleare, plasmide mitocondriale, ADN
mitocondrial, elemente genetice transpozabile). Numărul de cromosomi de la drojdii a fost
determinat prin utilizarea tehnicii electroforezei în câmp pulsatoriu. Cromosomii de la
drojdii sunt alcătuiŃi din cromatină iar genele au atât structură continuă cât şi discontinuă
(cu introni şi exoni), raportul dintre ele depinzând de specie. Cromosomii conŃin o serie de
secvenŃe structurale cu rol important în stabilitate şi segregare (secvenŃele ars, centromeri
şi telomere).
71
Genomul mitocondrial nu are structură cromatinică, este format din mai multe copii
de ADN dc circular care conŃine informaŃia genetică pentru sinteza mai multor proteine
specifice.Plasmidele drojdiilor sunt variate, cea mai cunoscută fiind plasmida nucleoară de
2 µm. La drojdii a fost evidenŃiat un fenotip special, denumit caracter killer care este
determinat de prezenŃa în citoplasmă a unor virusuri cu genom ARN. De asemenea,
drojdiile pot conŃine retrotranspozoni a căror semnificaŃie este legată de modificarea
genomului celulelor purtătoare, prin activarea/inactivarea genelor în care s-au integrat.
La fungii filamentoşi a fost evidenŃiat un fenomen de polimorfism cromosomal
intraspecific (atât numeric cât şi de structură) a cărui semnificaŃie este legată, cel mai
probabil, de creşterea variabilităŃii intraspecifice prin apariŃia unor populaŃii cu genom
modificat.
TEST DE EVALUARE
1. PrezentaŃi care sunt particularităŃile cromosomilor de la drojdii.

2. Ce regiuni ale cromosomilor drojdiilor sunt implicate în stabilitatea,
multiplicarea şi segregarea acestora?
3. PrecizaŃi care sunt caracteristicile genomului fungilor filamentoşi.
4. Care sunt tipurile de plasmide de la microorganismele eucariote şi care este
importanŃa lor?
5. Care sunt funcŃiile codificate de genomul mitocondrial?

2. Carlile, M.J., Watkinson,S.C., Gooday,G.W., 2001, The Fungi, Academic Press
72
CAPITOLUL V
FIZIOLOGIA MICROORGANISMELOR
Tema nr.8.
CREŞTEREA SI MULTIPLICAREA MICROORGANISMELOR
Creşterea la nivel individual
Creşterea la nivel populaŃional: curba de creştere şi fazele sale; culturi sincrone;
culturi continue
InfluenŃa unor factori de mediu asupra creşterii şi dezvoltării microorganismelor:
temperatura, pH, oxigen, presiune, săruri
Metode de conservare a microorganismelor
Obiectivele temei
Cunoaşterea diferenŃelor dintre creşterea la nivel individual şi cea populaŃională
Prezentarea tipurilor de diviziune celulară specifice microorganismelor
EvidenŃierea caracteristicilor fazelor prin care trece o cultură microbiană (curba de
creştere)
Prezentarea principalelor tipuri de microorganisme în funcŃie de comportamentul
faŃă de temperatură, presiune, pH, oxigen, apă sau săruri minerale
Cunoaşterea modalităŃilor de conservare a culturilor microbiene valoroase

In prezenŃa unui aport nutritiv adecvat, microorganismele cresc şi se multiplică.

Creşterea microorganismelor îmbracă două aspecte: creşterea la nivel celular
(individual), Ńinând seama că majoritatea microorganismelor sunt unicelulare şi creşterea
la nivel populaŃional care constă în creşterea numerică a populaŃiei microbiene ca urmare
a multiplicării indivizilor microbieni.
8.1. Creşterea la nivel individual

Creşterea este rezultatul măririi coordonate a tuturor constituenŃilor celulari, prin
adăugare de substanŃă nouă, procesul fiind rezultatul sintezelor specifice pornind de la
substanŃele nutritive din mediu în urma cărora se produc compuşi noi care, prin asamblare
formează copii fidele ale constituenŃilor celulari (Zarnea, 1984). In cazul bacteriilor,
creşterea, ca fenomen individual, se realizează cu o rată foarte ridicată: bacteriile cresc
73
foarte repede deoarece raportul S/V favorizează aportul mare de substanŃe nutritive,
desfăşurarea unui metabolism accelerat şi eliminarea rapidă a substanŃelor care le-ar dăuna.
Se apreciază că la bacterii există aproximativ 2000 reacŃii biochimice diferite ce asigură
sinteza compuşilor necesari creşterii.
Creşterea microorganismelor nu se realizează la infinit ci este limitată în timp:
atunci când se atinge la un volum celular critic creşterea încetează şi este urmată de
diviziune (Mihăescu, 2000). Se apreciază că în cursul procesului de creştere are loc
modificarea raportului S/V: suprafaŃa creşte conform unei raŃii pătratice în timp ce volumul
creşte după o raŃie cubică. In acest fel, se atinge un punct critic ceea ce determină la
periferia celulei apariŃia unui semnal specific care declanşează replicarea cromosomului
(cromosomilor), urmată de diviziunea celulară.
Modul de creştere al unei celule bacteriene este puŃin înŃeles dar, în general, se
consideră că procesul implică creşterea peretelui celular. Cercetările legate de modul în
care are loc adăugarea de substanŃă nouă la nivelul peretelui celular au permis evidenŃierea
mai multor posibilităŃi, în funcŃie de forma celulelor:
• la nivelul regiunii ecuatoriale (în zona de formare a septului transversal) în
cazul bacteriilor sferice şi cilindrice;
• la una dintre extremităŃile bacteriilor cilindrice (polar);
• la ambele extremităŃi ale bacteriilor cilindrice (bipolar);
• intercalar (fig.8.1).
Fig.8.1. Reprezentarea schematică a modului de creştere şi de diviziune la bacteriile de tip

coci (a) sau bacili (b) prin adăugarea de constituenŃi noi (zona marcată) la peretele celular
normal (după Prescott şi col., 1996)
Multiplicarea microorganismelor se realizează prin diferite mecanisme de

diviziune, în funcŃie de particularităŃile fiecărui grup: diviziune directă (simplă),
înmugurire, prin formarea sporilor de propagare, diviziune mitotică etc.
Reproducerea microorganismelor se distinge de cea a organismelor pluricelulare
prin caracterul ei esenŃial asexuat. Doar unele microorganisme eucariote prezintă
modalităŃi de reproducere sexuată, dar ea este ocazională şi nu apar cicluri în care faza
diploidă să fie obligatoriu prezentă. Reproducerea sexuată la microorganismele eucariote
este foarte importantă în exprimarea variabilităŃii genetice, ea asigurând noi combinaŃii
genetice, mai bine adaptate unor condiŃii de mediu variate.
Reproducerea asexuată variază în lumea microorganismelor, de la un grup la
altul, dar rezultatul ei este mereu acelaşi: o celulă creşte în dimensiuni şi se divide în două
celule fiice. Procesul se repetă în aşa fel încât se obŃine o populaŃie microbiană. Pornind de
la o singură celulă mamă, pe un mediu de cultură agarizat rezultatul diviziunilor repetate
este o colonie vizibilă cu ochiul liber, numită clonă, care se caracterizează prin
uniformitate genetică (fig.8.2).
74
Fig.8.2. Colonii de Staphylococcus
aureusdezvoltate pe mediu nutritiv agarizat
Cele mai multe date asupra mecanismelor diviziunii microorganismelor au fost

obŃinute la bacterii. Perioada care include creşterea unei celule, din momentul formării ei
până în acela al separării consecutive diviziunii este cunoscută sub denumirea de ciclu
celular. Timpul necesar pentru parcurgerea unui ciclu complet de creştere la bacterii
variază nu numai în funcŃie de specie ci şi de o serie de factori nutriŃionali sau genetici. De
exemplu, în condiŃii optime, un ciclu complet la E.coli durează 20 minute, în timp ce la
Mycobacterium tuberculosis ciclul complet se derulează în 900 minute, iar la Treponema
pallidum el durează 1800-1900 minute.
Fisiunea binară, caracteristică lumii bacteriene, este un proces care diferă de
mitoză prin două elemente:
• bacteriile au, de regulă, doar un singur cromosom
• organizarea cromosomului este foarte simplă.
Prin urmare, procariotele nu au nevoie de un aparat de diviziune complex pentru a
realiza deplasarea copiilor cromosomale spre cei doi poli, aşa cum se întâmplă în cazul
eucariotelor. In cursul procesului de diviziune binară, celulele bacteriene, indiferent de
tipul morfologic, se alungesc iar când se atinge o anumită dimensiune în regiunea
ecuatorială se formează un sept transversal care separă celula iniŃială în două celule fiice
identice (fig.8.3).
Fig.8.3. Aspect electronomicroscopic

a diviziunii binare a unui bacil
La anumite grupuri de bacterii, aşa cum sunt bacilii Gram negativi, diviziunea
celulară are loc prin strangularea treptată a celulei în zona ecuatorială, fenomen ce implică
atât peretele celular peptidoglicanic, cât şi membrana externă şi membrana plasmatică.De
regulă,diviziunea celulară este simetrică sau izomorfă, ceea ce înseamnă că rezultă două
celule fiice de dimensiuni egale.
In cazul fisiunii binare, replicarea ADN precede formarea septului, astfel că cele
două copii ale cromosomului, legate la nivelul unor structuri membranare de tip mezosom,
sunt distribuite echilibrat în celulele fiice rezultate.
Diviziunea bacteriană asimetrică determină formarea a două celule fiice inegale
ca dimensiune. Aceste caz particular de înmulŃire evidenŃiată în cazul unor bacilila care s-a
observat că situsul de diviziune nu este localizat în zona ecuatorială ci mai aproape de unul
dintre extremităŃi. Aceasta determină formarea a două celule inegale, dintre care una mai
mică, la extremitatea celulei parentale cilindrice. De obicei aceste „minicelule” sunt lipsite
de ADN cromosomal dar pot conŃine plasmide. Mecanismul formării minicelulelor nu este
pe deplin clarificat: se consideră că s-ar datora unor mutaŃii care afectează genele
reglatoare ale procesului de diviziune. ImportanŃa minicelulelor este atât teoretică (pentru
75
analiza unor procese biologice importante ca diviziunea celulară, fenomene de transport
celular prin membrană etc) cât şi practică (utilizarea lor pentru producerea de vaccinuri
atunci când provin de la bacterii patogene deoarece, fiind lipsite de capacitatea de
diviziune, nu pot iniŃia procese infecŃioase).
Inmugurirea este o modalitate de înmulŃire mai puŃin răspândită la bacterii dar
frecventă la levuri. Prin înmugurire se formează două celule fiice pornind de la o celulă
parentală. In procesul de înmugurire, la nivelul suprafeŃei celulei parentale se formează mai
întâi o protuberanŃă care îşi măreşte treptat dimensiunile, iar când aceasta atinge un anumit
nivel mugurele se separă de celula iniŃială continuându-şi dezvoltarea în mod individual. In
cazul procesului de înmugurire se remarcă absenŃa unei axe de simetrie transversale în
formarea mugurelui şi la menŃinerea identităŃii celulei parentale Se poate spune că în cursul
procesului de înmugurire celula originară (celula mamă) îşi păstrează identitatea de-a
lungul mai multor generaŃii, ceea ce ar corespunde unui proces primitiv de „îmbătrânire”
(Perry şi Stanley, 1997).
Această modalitate de înmulŃire este larg răspândită în cazul levurilor dar, de
această dată, ea este rezultatul unui proces de mitoză special (fig.8.4).
Fig.8.4. EvidenŃierea procesului de înmugurire la drojdii: aspecte observate la microscopul

electronic de tip scanning (stânga, Saccharomyces cerevisiae) şi la cel cu transmisie
(dreapta, Candida albicans)(după Carlile şi col., 2001)
Fragmentarea reprezintă un alt tip de multiplicare la procariote, care se întâlneşte

în special la bacteriile filamentoase (la actinomicete) fiind implicată în procesul de formare
al sporilor (fig.8.5).
a b
Fig.6.5. Formarea sporilor prin fragmentare la Streptomyces sp.: aspect microscopic (a) şi
detaliu la microscopul electronic (b)
Filamentele acestor bacterii sunt „multinucleate” (conŃin mai multe copii ale
cromosomului), având o structură asemănătoare celei coenocitice de la fungi. Unele specii
de actinomicete suferă un proces de fisiune multiplă, proces numit fragmentare, în cursul
căruia se produce o septare care separă copiile cromosomale în compartimente diferite,
conducând la apariŃia de celule „uninucleate”, distincte.
La microorganismele eucariote multiplicarea se face prin diviziune celulară
mitotică sau prin meioză, în acest din urmă caz, în ciclul celular alternând faze în care
celulele sunt diploide cu faze în care celulele sunt haploide.
76
8.2. Creşterea microorganismelor la nivel populaŃional
In condiŃii favorabile de mediu, creşterea unei populaŃii bacteriene poate fi foarte
rapidă: sunt suficiente câteva ore pentru a se forma o populaŃie de zeci de bacterii, aşa încât
în 24 ore se poate produce alterarea unui aliment sau se declanşează o gravă infecŃie. Din
această cauză, cunoaşterea modului în care se dezvoltă o populaŃie bacteriană este foarte
importantă. De asemenea, pentru a putea evalua eficienŃa unei substanŃe antimicrobiene sau
pentru a putea aprecia momentul exact în care o populaŃie microbiană, aparŃinând unei
anumite specii, secretă cantităŃile maxime de toxine sau de compuşi utili din punct de
vedere practic este nevoie să i se cunoască particularităŃile de creştere şi multiplicare.
Rata de creştere a unei populaŃii bacteriene este definită ca reprezentând
numărul de diviziuni celulare pe unitatea de timp. Indivizi microbiene se multiplică cu un
factor constant la fiecare unitate de timpcare, în termeni matematici, se numeşte creştere
exponenŃială. Perioada de timp necesară ca o celulă să se dividă, iar populaŃia să se dubleze
se numeşte timp de generaŃie, el variind în funcŃie de specie de la câteva zeci minute sau
ore la bacterii, la zile în cazul unor specii de microorganisme eucariote.
Studiile efectuate asupra unor culturi microbiene cultivate în mediu lichid, într-un
sistem închis, au evidenŃiat faptul că populaŃiile respective evoluează după o curbă
caracteristică ce poate fi reprezentată grafic ca logaritm din numărul de celule în funcŃie de
timpul de incubare. Curba rezultată este constituită din patru faze distincte:
• faza de lag;
• faza de creştere exponenŃială;
• faza staŃionară;
• faza de declin (fig.8.6).
Fig.8.6. Curba de creştere a unei populaŃii microbiene cu cele patru faze tipice de creştere
şi marcarea momentului producerii unor metaboliŃi specifici
Faza de lag se mai numeşte şi faza de latenŃă şi corespunde etapei imediat

următoare inoculării. In această perioadă nu se înregistrează diviziuni celulare şi nici
creşterea biomasei, dar microorganismele se pregătesc pentru multiplicarea propriu-zisă.
Durata acestei faze variază în funcŃie de microorganism şi de natura mediului. Spre finalul
fazei, numărul de celule începe să crească uşor.
Faza exponenŃială sau faza de creştere logaritmică corespunde etapei în care are
loc multiplicarea cu viteză mare a microorganismelor. Celulele aflate în această fază sunt
mari, au citoplasmă abundentă şi omogenă, bazofilă (conŃine mult ARN) în care se
77
realizează procese metabolice intense şi care nu conŃine substanŃe de rezervă. Celulele de
acest tip sunt celule tinere, potrivite pentru studii de fiziologie şi genetică. In această fază
rata de diviziune este cu mult mai mare decât cea de mortalitate, având loc acumulare de
biomasă microbiană. Spre finalul fazei are loc o încetinire a ratei de diviziune determinată
de scăderea cantităŃii de nutrienŃi şi a eliminării în mediu a unor compuşi toxici.
Faza staŃionară este o etapă în care numărul celulelor viabile rămâne constant
deoarece numărul celulelor care mor este compensat de celulele tinere rezultate prin
diviziune. Această fază durează câteva ore, fiind atinsă atunci când numărul de
microorganisme ajunge la aproximativ 109 celule/ml. La alge şi protozoare, faza staŃionară
începe atunci când în cultură se găsesc aproximativ 106 celule/ml. Celulele microbiene din
această etapă sunt celule mature, cu aspect caracteristic (dimensiune, morfologie tipică,
colorabilitate Gram specifică) în care încep să se acumuleze incluziunile şi substanŃele de
rezervă, iar activitatea metabolică încetineşte. In cazul multor specii microbiene, în cursul
fazei staŃionare sunt produşi o serie de metaboliŃi secundari, aşa cum sunt antibioticele. In
mediul de cultură nivelul substanŃelor nutritive scade şi se acumulează substanŃe toxice
rezultate în urma activităŃii celulare sau prin descompunerea celulelor moarte. In cultură
apar primii spori, iar spre finalul fazei rata mortalităŃii tinde să fie mai mare decât cea de
diviziune.
Faza de declin presupune scăderea progresivă a numărului de celule viabile
datorită epuizării substanŃelor nutritive din mediul de cultură şi a acumulării de toxine.
Celulele microbiene aflate în această etapă au un aspect modificat, atât din punct de vedere
morfologic cât şi fiziologic: conŃin cantităŃi mari de substanŃe de rezervă, formează spori,
prezintă afinitate pentru coloranŃi acizi. Deseori, în faza de declin se produc fenomene de
liză celulară.
Creşterea microbienă poate fi evaluată prin diferite metode:
• numărarea directă a microorganismelor totale (la microscop, folosind un
hemocitometru, dispozitive electronice sau aplicând coloranŃi fluorescenŃi),
• determinarea numărului de celule viabile (folosind un colorant vital sau prin
cultivarea unor diluŃii din cultura de interes pe medii specifice şi aprecierea
unităŃilor formatoare de colonii),
• măsurarea biomasei microbiene (determinarea greutăŃii uscate după
centrifugarea sau filtrarea culturii microbiene şi uscare la 100-110oC - masa
uscată reprezintă aproximativ 10-20% din biomasa umedă;
• determinarea turbidităŃii prin utilizarea unui fotometru – se aplică doar
culturilor în mediu lichid, omogene) etc.
Tehnicile de măsurare a creşterii se aplică pentru a studia cinetica procesului de
creştere sau pentru determinarea momentului în care producerea unor compuşi utili
(metaboliŃi primari sau secundari) este maximă.
Deseori, evenimentele secvenŃiale ce au loc pe parcursul ciclului celular nu pot fi
determinate pe o singură celulă ci sunt necesare populaŃii în care toŃi indivizii să se
găsească în aceeaşi fază a ciclului celular. Se preferă în acest caz culturile sincrone care
se obŃin fie prin limitarea nutrienŃilor, prin stimulare luminoasă, prin filtrare utilizând filtre
cu o anumită porozitate, corespunzătoare dimensiunii celulelor tinere etc (Perry şi Stanley,
1997).
Atunci când se doreşte obŃinerea unei cantităŃi mari de biomasă microbiană se
folosesc aşa numitele culturi continue, obŃinute în vase de cultură prevăzute cu sistem de
agitare şi cu dispozitive de adăugare de mediu proaspăt, respectiv de eliminare a
surplusului de cultură. Un asemenea sistem de cultivare poartă denumirea de chemostat
(fig.8.7). In chemostat rata de creştere este controlată prin nivelul nutrienŃilor, al
concentraŃiei de O2, al agitării sau temperaturii de cultivare.
78
Fig.8.7. Modelul unui chemostat pentru obŃinerea
culturilor bacteriene continue
8.3. Efectul condiŃiilor de mediu asupra creşterii microorganismelor

In ecosistemele naturale din care fac parte, microorganismele sunt supuse acŃiunii
unor factori de mediu variaŃi (fizici, chimici) ce le influenŃează modul de creştere.
InŃelegerea influenŃei factorilor de mediu ajută la explicarea modului de distribuŃie a
microorganismelor în natură şi face posibilă elaborarea unor metode eficiente de control a
activităŃii microorganismelor utileşi de eliminare a celor nedorite.
Creşterea şi metabolismul microorganismelor au la bază procese biochimice
complexe care sunt puternic influenŃate de condiŃiile de mediu, natura şi compoziŃia
substratului, valoarea pH, concentraŃia de săruri, concentraŃia oxigenului în mediu,
prezenŃa substanŃelor bacteriostatice sau bactericide, structura microbiotei de la suprafaŃa
substratului, natura şi starea fiziologică a microorganismului ş.a.
8.3.1. AcŃiunea temperaturii asupra microorganismelor
Factorul de mediu cel mai important este temperatura. Microorganismele au un

grad ridicat de adaptare la temperatură, anumite specii fiind capabile să se dezvolte la sub -
18°C, iar altele la temperaturi de peste 70°C.
Orice microorganism are o temperatură minimă, una optimă şi o alta maximă de
dezvoltare.
Temperatura minimă de dezvoltare a unui microorganism reprezintă valoarea
termică cea mai scazută la acesta se mai multiplică: rata metabolismului este scăzută, iar
rata creşterii şi diviziunii celulare este mult încetinită.
Temperatura optimă de dezvoltare este definită de nivelul termic la care
dezvoltarea unei populaŃii microbiene aparŃinând unei anumite specii are loc cu o rată
maximă.
Temperatura maximă de dezvoltare reprezintă valoarea cea mai ridicată la care
activitatea biologică a unui anumit microorganism este încă posibilă, iar multiplicarea se
mai poate face în mod clar. Această valoare este limitată de termosensibilitatea proteinelor
şi acizilor nucleici şi este de obicei cu l0-l5oC mai mare decât temperatura optimă pentru
microorganismul respectiv.
După domeniile de temperatură în care microorganismele se dezvoltă şi se
multiplică, ele pot fi grupate în patru categorii: hitertermofile, termofile, mezofile, criofile
(psichrofile).
79
Microorganismele criofile sau psichrofile cresc cel mai bine la temperaturi
scăzute, condiŃii care se întâlnesc în izvoarele reci, în lacuri şi mări, la altitudini înalte şi în
regiuni polare. Ele pot fi de două tipuri:
• obligat-criofile: se dezvoltă la o temperatură optimă de cel mult l5oC, iar
temperatura maximă este de circa 20oC; ele sunt întâlnite în apele în care
temperatura medie este de aproximativ 5oC, aşa cum sunt cele din zonele
polare sau în adâncul oceanelor;
• criofile facultative (psichrotolerante): pot fi prezente în solul şi apele din
zonele temperate, ele crescând lent la 0oC, dar foarte bine la 22oC. In acest
grup sunt incluse diverse specii de bacterii, mucegaiuri şi drojdii.
Multe dintre microorganismele psichrofile aparŃin grupului diatomeelor şi algelor
verzi: de exemplu celulele de Chlamydomonas nivalis formează spori roşii care dau o
culoare specifică zonelor cu zăpadă pe care se găsesc.
Caracteristica esenŃială a microorganismelor psihrofile este capacitatea lor de a se
înmulŃi relativ rapid la temperaturi scăzute, apropiate de punctul de congelare al apei. Ele
au temperaturi minime de înmulŃire cuprinse în general în domeniul −7°C - +5°C,
temperaturi optime de înmulŃire cuprinse în general în domeniul 15°C - 20°C, în timp ce
valorile de temperatură de 25°C-30°C au în cele mai multe cazuri efect letal asupra marii
majorităŃi a psichrofilelor. Creşterea la temperaturi scăzute a microorganismelor criofile
este explicată prin proprietăŃile enzimelor lor, capabile să catalizeze mai eficient reacŃiile
biochimice la temperaturi scăzute. Din această cauză, psichrofilele sunt foarte sensibile la
temperaturi mai mari, fiind inactivate rapid la 30-40oC. Microorganismele criofile prezintă
interes economic, deoarece pot fi implicate în procesele de alterare a produselor alimentare
conservate prin congelare.
Microorganismele mezofile sunt cele mai răspândite în natură, ele populând solul,
apa sau interacŃionând cu plantele sau animalele; ele sunt responsabile de ciclurile materiei
în natură, de fermentaŃii, de producerea unor boli sau deteriorarea diverselor materiale.
Datorită importanŃei lor pentru activitatea umană, microorganismele mezofile au fost
supuse celor mai multe cercetări. In grupul microorganismelor mezofile sunt incluse toate
bacteriile patogene, cele mai multe bacterii toxigene, multe bacterii de origine fecală,
majoritatea speciilor de bacterii anaerobe şi aproape toate bacteriile sporulate. În general,
temperatura maximă de înmulŃire a bacteriilor mezofile este cuprinsă între 35°C şi 50°C,
iar temperatura optimă este cuprinsă între 30°C şi 40°C. Majoritatea bacteriilor mezofile,
nu numai cele patogene, parazite sau simbiotice, au temperatura optimă de 37°C, care
corespunde cu temperatura multor animale homeoterme.Sub l0oC creştereamezofilelor este
oprită, microorganismele putând supravieŃui o perioadă lungă de timp cu un metabolism
foarte redus.
Microorganismele termofile cresc la temperaturi mai mari de 45-50oC, ele având o
răspândire limitată în mediile naturale: izvoarele termale, regiunile vulcanice sau în
interiorul materialelor supuse compostării, solurile expuse direct acŃiunii radiaŃiilor solare.
Microorganisme termofile au mai fost izolate din apele industriale încălzite, din apele de
răcire de la centralele nucleare ca şi din alte sisteme artificiale. In categoria termofilelor au
fost incluse o serie de tulpini de cianobacterii, de Bacillus sp (B.stearothermophilus),
Thermus sp. (Thermus aquaticus suportă variaŃii de temperatură cuprinse între 40 şi 79oC)
sau de actinomicete. Datorită particularităŃilor celulare, organismele procariote sunt
capabile să crească la temperaturi mai mari, comparativ cu microorganismele eucariote.
Mecanismul biochimic al toleranŃei la temperaturi crescute nu este bine cunoscut: se
consideră că prezenŃa lipidelor membranare bogate în acizi graşi saturaŃi ar permite
membranelor să fie stabile şi funcŃionale la temperaturi ridicate.
80
Microorganismeleeucariote nu supravieŃuiesc la temperaturi mai mari de 60oC deoarece
membranele celulare (membrana nucleară, mitocondrială sau a cloroplastelor) sunt
termolabile.
Microorganismele hipertermofile cresc la temperaturi mai mari de 70-80oC,
temperaturi care sunt atinse doar în gheizere, în izvoare termale terestre sau în adâncurile
oceanelor, la nivelul unor crăpături (fisuri) ale scoarŃei pe unde sunt emanate ape fierbinŃi,
cu temperaturi de până la 350oC („black smokers”). Microorganismele hipertermofile
aparŃin arhebacteriilor şi prezintă o serie de adaptări: enzimele pe care le produc sunt foarte
stabile la temperaturi ridicate datorită conŃinutului mai mare în ioni de Na+ sau alŃi cationi;
împachetării enzimelor este specifică - cu regiunile hidrofobe orientate spre interiorul
moleculelor, iar lipidele membranare conŃin o cantitate mai mare de acizi graşi saturaŃi
(Madigan şi col., 1997). Printre cele mai cunoscute exemple de hipertermofile sunt de
menŃionat: Hyperthermus butylicus (suportă variaŃii de temperatură din domeniul 85-
108oC), Methanothermus fervidus (65-97oC), Pyrodictium occultum (80-110oC) sau
Thermococcus celer (70-95oC).
8.3.2. InfluenŃa valorii pH a mediului asupra dezvoltării microorganismelor
In natură, în funcŃie de compoziŃia chimică a solului sau apelor, valoarea pH poate

fi din domeniul acid, alcalin sau neutru. Fiecare categorie de microorganisme prezintă o
valoare optimă a pH care asigură ca metabolismul celular şi procesul de creştere să se
desfăşoare în bune condiŃii. Printre eubacterii şi arhebacterii există specii care sunt capabile
să crească la valori extreme de pH: de la valori foarte scăzute, apropiate de 0, până la
aproape 11. Fungii filamentoşi pot creşte la valori de pH începând de la 2,0 şi până la 9,0,
în timp ce drojdiile preferă o gamă de pH ce variază între 4,0 şi 6,0. In funcŃie de valoarea
optimă de pH necesară pentru procesul de creştere, microorganismele pot fi:
• acidofile: preferă valorile scăzute ale pH (<5,0) aşa cum sunt bacteriile lactice.
Unele bacterii sunt obligat acidofile (de exemplu, specii aparŃinând genurilor
Thiobacillus şi Sulfolobus identificate în apele acide din mine) şi nu pot creşte
la pH neutru;
• alcalofile: cresc în condiŃii în care pH >10-11. Asemenea condiŃii se întâlnesc
în ape minerale sau în unele lacuri (de ex.lacul Wadi el Natrum din Egipt ale
cărui ape prezintă o valoare a pH = 9,0 – 11,0). Microorganismele alcalofile
(aşa cum sunt Bacillus circulans şi Streptococcus faecalis care preferă
pH=10,0-11,0 sau cianobacteria Plectonema nostocorum capabilă să crească la
pH = 13,0), prin enzimele pe care le produc, au o mare importanŃă practică;
• neutrofile: manifestă o creştere optimă în condiŃii de pH neutru, acesta fiind
cazul majorităŃii bacteriilor din sol care cresc cel mai bine la pH = 7,0.
Deseori, în anumite medii, valorile extreme de pH sunt însoŃite şi de temperaturi
ridicate. De exemplu, bacteriaThermoplasma acidophilum a fost izolată din deşeuri de
cărbune, ea prezentând o creştere optimă la pH = 1,0 şi la temperatura de 59oC.
8.3.3. ImportanŃa apei şi a sărurilor minerale pentru creşterea microorganismelor
Apa este un component esenŃial al organismelor ea fiind preluată din mediul de

viaŃă, unde trebuie să se găsească într-o formă accesibilă. Accesibilitatea apei, exprimată
prin indicele de activitate al apei (aw), se deosebeşte de prezenŃa apei: nu este suficient ca
apa să se găsească în mediu ci ea trebuie să existe într-o formă liberă, care să poată fi
preluată de microorganisme pentru realizarea proceselor metabolice fundamentale. Dacă
apa se află sub formă solidă sau dacă în mediu există materiale care absorb apa şi o reŃin
81
(cum ar fi soluŃiile suprasaturate de glucide sau de săruri), aceasta nu mai poate fi preluată
de către organisme.
Apa difuzează din soluŃii cu concentraŃie mai mică în soluŃii cu concentraŃie mai
mare, procesul fiind denumit osmoză. Dacă concentraŃia mediului o depăşeşte pe cea
citoplasmatică (mediu hipertonic), atunci microorganismele aflate în asemenea condiŃii pot
muri prin deshidratare, pierderea apei determinând plasmoliza. In natură efectele osmotice
prezintă interes doar în cazul în care în care în mediu există concentraŃii mari de săruri, aşa
cum se întâmplă în apa mărilor şi oceanelor unde concentraŃia de NaCl este de aproximativ
3%. In asemenea medii trăiesc microorganisme halofile sau halotolerante. In funcŃie de
toleranŃa faŃă de concentraŃiile de săruri din mediu, microorganismele pot fi:
• slab halofile: cresc la concentraŃii de 1-6% de NaCl;
• moderat halofile: suportă concentraŃii de 6-15% de sare;
• halofile extreme: suportă concentraŃii crescute de NaCl (15-30%), aşa cum
sunt bacteriile din specia Halobacterium salinarium. In general bacteriile
halofile extreme aparŃin grupului de arhebacterii.
Unele microorganisme sunt capabile să crească în medii în care concentraŃiile de
glucide sunt foarte mari, ele fiind denumite microorganisme osmofile, în timp ce altele
sunt capabile să crească în medii foarte uscate,ele fiind denumite organisme xerofile.
8.3.4. Efectul oxigenului asupra creşterii microorganismelor
In atmosferă procentul de O2 ajunge la 20% astfel că majoritatea organismelor sunt

expuse la acŃiunea acestui element. In funcŃie de efectul pe care oxigenul îl exercită asupra
creşterii, microorganismele pot fi grupate în patru categorii:
• strict aerobe: au nevoie absolută de oxigen molecular şi sunt incapabile să
trăiască în absenŃa acestuia (în anaerobioză). In această categorie intră Bacillus
anthracis, B.subtilis, Mycobacterium tuberculosis;
• strict anaerobe: pentru ele oxigenul este toxic şi reprezintă un factor limitativ
al dezvoltării; ele se dezvoltă doar în medii sărăcite în O2. In această categorie
sunt cuprinse bacterii cum ar fi Clostridium tetani sau C.botulinum;
• microaerofile: necesită o cantitate mai mică de oxigen în mediu, ele producând
enzime care sunt inactivate în condiŃii de oxidare puternică (de ex.bacteriile ce
aparŃin grupurilor Spirochaetales sau Thiobacteriales);
• anaerobe, facultativ aerobe: se dezvoltă atât în prezenŃa cât şi în absenŃa
oxigenului. In acest grup intră bacterii de tipul E.coli, Staphylococcus sp,
Streptococcus sp. precum şi levurile (fig.8.8).
Fig.8.8. Modul de creştere în mediu lichid a unor microorganisme strict aerobe (a), strict
anaerobe (b), anaerobe, facultativ aerobe (c, d) sau microaerofile (e).
Oxigenul molecular este extrem de reactiv, iar reacŃiile metabolice ce implică O2

pot genera produşi toxici, cum ar fi superoxizi, apă oxigenată sau radicali hidroxil care pot
exercita acŃiuni dăunătoare asupra proteinelor, lipidelor sau acizilor nucleici. Majoritatea
82
microorganismelor ce trăiesc în prezenŃa oxigenului sintetizează enzime (superoxid
dismutaza (SOD), catalaza şi peroxidaza) care le protejează de efectul dăunător al acestor
compuşi.
8.3.5. InfluenŃa presiunii hidrostatice asupra dezvoltării microorganismelor
In anumite medii acvatice, presiunea hidrostatică înregistrează mari diferenŃe de

valoare între straturile superficiale şi cele profunde sau abisale. Presiunea hidrostatică
creşte cu o atmosferă la fiecare 10 m adâncime, astfel că microorganismele se diferenŃiază
în funcŃie de capacitatea de a rezista la valorile ridicate ale acesteia, ele putând fi:
• barofile: sunt capabile să crească la presiuni ridicate, de până la 400-500 atm;
• barofobe: care nu rezistă la presiuni ridicate;
• barotolerante: suportă presiuni moderat ridicate, ele crescând mai bine la presiuni
ridicate decât la presiunea normală;
• barodure: rezistente la presiuni foarte mari;
• euribare: care se dezvoltă la diferenŃe mari de presiune (1-600 atm);
• stenobare: suportă numai diferenŃe foarte mici de presiune hidrostatică.
Mai mult de 75% din apa oceanelor are adâncimi mari, între 1000 şi 6000m, astfel
că microorganismele ce trăiesc la adâncimi mari trebuie să suporte presiuni uriaşe, ele fiind
astfel barotolerante sau barofile. Microorganismele barofile izolate de la adâncimi de 5000-
6000m prezintă o creştere optimă la presiuni de aprox.400 atm şi temperaturi de 2oC.
Analiza unor probe de apă prelevate de la adâncimi extreme (10.000 m) au evidenŃiat
prezenŃa unor microorganisme barofile extreme, capabile să crească în condiŃii optime la
700-800 atm şi să suporte presiuni de până la 1035 atm. Capacitatea bacteriilor barofile de
a suporta presiuni foarte mari se datorează unor adaptări ale proteinelor (împachetarea
specifică ce asigură legarea eficientă a enzimelor de substrat) sau ale membranei
plasmatice (creşterea proporŃiei de acizi graşi nesaturaŃi din lipidele membranare sau
prezenŃa unor proteine membranare de tip porine cu proprietăŃi noi).
8.4. Conservarea microorganismelor

Conservarea microorganismelor implică reducerea ratei metabolice şi, implicit,
reducerea ratei de multiplicare şi utilizare a nutrienŃilor. Toate metodele care reduc rata
metabolică cauzează o pierdere a unui anumit procent de mostră. De aceea, elaborarea unor
metode eficiente de conservare presupune nu doar micşorarea ratei metabolice ci şi
prevenirea scăderii viabilităŃii pentru a nu exista riscul pierderii tulpinii.
Majoritatea microorganismelor păstrate în mod curent în colecŃii sunt menŃinute
prin îngheŃarea uscată sau ultraîngheŃarea (conservarea criogenică). Aceste două metode
permit depozitarea pe perioade de timp foarte lungi (mai mult de treizeci de ani). Alte
metode speciale pentru depozitarea microorganismelor sunt imersarea în ulei mineral,
îngheŃarea la temperaturi scăzute şi desicarea.
ÎngheŃarea uscată sau liofilizarea este acum cea mai folosită metodă pentru
depozitarea culturilor in colecŃie. Celulele microbiene sănătoase crescute în condiŃii optime
sunt distribuite în fiole sterile în concentraŃii relativ mari, de 106 - 107 celule/ml soluŃie,
după care sunt îngheŃate rapid într-o baie cu solvent lichid foarte rece sau într-un
liofilizator (la –60oC). Aceste suspensii îngheŃate sunt introduse într-un vacuum pentru a
îndepărta apa din ele, dup care sunt sigilate în vacuum şi depozitate la temperaturi mai mici
de 5oC. Depozitarea la temperaturi mai joase (-30oC până la -70oC) poate duce la păstrarea
viabilităŃii pe o perioadă mai lungă.
83
AgenŃii chimici (crioprotectori) ce protejează celulele de distrugerile provocate de
formarea cristalelor de gheaŃă sunt adăugaŃi celulelor înaintea îngheŃării uscate. ATCC
(The American Type Culture Collection) foloseşte în mod curent lapte smântânit 10% sau
sucroză 12% ca agenŃi crioprotectori. Recuperarea celulelor liofilizate este simplă:fiola
sigilată este tăiată, se introduce o cantitate mică de mediu lichid nutritiv pentru rehidratarea
celulelor iar apoiconŃinutul fiolei este transferat într-un vas de cultură ce conŃine mediul de
creştere specific. Viabilitatea pe termen lung este foarte bună, iar acest procedeu este
probabil cel mai potrivit mijloc de conservare.
UltraîngheŃarea este o metodă aplicată speciilor microbiene pretenŃioase (cu
necesităŃi nutriŃionale complexe, aşa cum sunt fungii fitopatogeni) care nu îşi menŃin
viabilitatea prin alte metode de conservare. În această metodă, celulele sigilate în fiole sunt
îngheŃate cu o rată de răcire lentă (1oC pe minut) până când ating –150oC, iar fiolele sunt
depozitate în azot lichid, la –150oC până la –1960C.AgenŃii crioprotectori folosiŃi pentru
această metodă diferă de cei utilizaŃi pentru liofilizare: amestec de glicerol 10% -
dimetilsulfoxid 5%.
Culturile celulelor microbiene pot fi menŃinute pentru perioade scurte de timp dacă
sunt acoperite cu un strat de ulei mineral steril. Uleiul previne deshidratarea şi reduce rata
metabolică a organismelor. Celulele sunt crescute pe geluri nutritive sau în (medii lichide).
După incubare şi creştere uleiul mineral este adăugat într-un strat de 2 cm. Apoi culturile
sunt menŃinute la o temperatură de aproximativ 40C. Recuperarea se face in mod similar
cu cea din subcultivarea curentă. Deşi culturile conservate prin această metodă rămân
valabile mai mult de trei ani, metoda nu este considerată potrivită pentru menŃinerea pe
termen lung a microorganismelor deoarece culturile trebuie recuperate şi autentificate în
fiecare an.
Majoritatea celulelor microbiene mor dacă sunt uscate la temperatura camerei, dar
câteva pot rezista deshidratării şi rămân viabile pe perioade moderate de timp. Bacteriile
sporogene sunt potrivite pentru această metodă de conservare.
REZUMATUL TEMEI
In condiŃii corespunzătoare de mediu, microorganismele cresc şi se multiplică.

Creşterea microorganismelor se poate realiza la nivel individual sau la nivel populaŃional,
ceea ce determină creşterea numerică a populaŃiei microbiene ca urmare a multiplicării
indivizilor microbieni. Creşterea individuală se realizează prin mărirea coordonată a tuturor
componentelor celulare. Multiplicarea microorganismelor se realizează prin diferite
mecanisme: diviziune directă (simplă), înmugurire, prin formarea sporilor de propagare,
diviziune mitotică etc. La nivel populaŃional, se pot evidenŃia diversele faze prin care trece
o cultură microbiană: faza de lag, faza de creştere exponenŃială, cea staŃionară şi faza de
declin, fiecare prezentând o serie de particularităŃi.
Factorii de mediu (temperatura, valoarea pH, concentraŃia de săruri, de apă sau
oxigen) influenŃează în mod semnificativ creşterea şi dezvoltarea microorganismelor,
acestea putând fi grupate în diferite categorii în funcŃie deasemenea factori. In funcŃie de
temperatura la care cresc, microorganismele pot fi criofile, mezofile, termofile şi
hipertermofile, în timp ce în funcŃie de valoarea de pH ele pot fi grupate în acidofile,
alcalofile şi neutrofile. In funcŃie de concentraŃia de săruri suportată, microorganismele pot
fi halofile sau halotolerante, în timp ce nivelul redus al apei libere selectează
microorganismele osmofile sau pe cele xerofile. In funcŃie de comportamentul faŃă de
prezenŃa şi nivelul oxigenului în mediu, microorganismele pot fi: strict aerobe, strict
anaerobe, microaerofile sau anaerobe, facultativ aerobe.
84
Microorganismele pot fi conservate şi menŃinute în colecŃii, metodele de conservare
fiind variate, dependente de particularităŃile microorganismelor. Cele mai utilizate metode
de conservare sunt: liofilizarea, ultraîngheŃarea şi conservarea sub ulei mineral. Primele
două metode necesită utilizarea unor agenŃi crioprotectori.
TEST DE EVALUARE
1. Ce se înŃelege prin creştere individuală şi cum se realizează la bacterii?

2. Prin ce se caracterizează procesul de fisiune binară?
3. Care sunt partciularităŃile procesului de înmugurire şi la ce microorganisme se
întâlneşte?
4. PrecizaŃi care sunt fazele de creştere ale unei culturi microbiene?
5. Care sunt grupele de microorganisme în funcŃie de temperatura de cultivare?
6. PrecizaŃi care sunt categoriile de microorganisme în funcŃie de necesarul de oxigen.
7. Cum se apreciază, într-un mediu lichid, dacă microorganismul este strict aerob:
a. Creşte uniform în tot volumul lichidului
b. Creşte doar la baza vasului în care s-a făcut cultivarea
c. Se dezvoltă la suprafaŃa mediului, până aproape de mijlocul tubului
d. Se dezvoltă doar în stratul superficial al mediului
8. Ce sunt microorganismele halofile?
9. Ce se înŃelege prin microorganisme xerofile şi osmofile?

2. Bîlbîie,V., Pozsgi,N (sub red.), 1984, 1985, Bacteriologie medicală, vol.I şi vol.II,
85
Tema nr.9
CONTROLUL CREŞTERII MICROORGANISMELOR
Sterilizarea cu agenŃi fizici: importanŃă, metode de realizare
Sterilizarea cu ajutorul substanŃelor chimice: metode, mecanisme de acŃiune ale
compuşilor chimici
Antibioticele: tipuri, mecanisme de acŃiune, mecanisme de rezistenŃă la antibiotice
Obiectivele temei
Cunoaşterea tipurilor de sterilizare şi a importanŃei procesului
Prezentarea tipurilor de agenŃi de sterilizare: fizici şi chimici
EvidenŃierea mecanismelor de acŃiune a compuşilor chimici de dezinfectare şi
sterilizare
Cunoaşterea modului de acŃiune a antibioticelor şi a mecanismelor de rezistenŃă a
microorganismelor
Timpul alocat temei: 1 oră
1. Bîlbîie,V., Pozsgi,N (sub red.), 1984, 1985, Bacteriologie medicală, vol.I şi vol.II,
Utilizarea microorganismelor în diferite scopuri necesită atât caracterizarea

complexă a acestora cât şi asigurarea condiŃiilor de exprimare a însuşirilor dorite, crearea
unor condiŃii de sterilitate a materiilor prime şi a echipamentelor pentru a nu exista
contaminarea cu microorganisme nedorite. In cazul tulpinilor patogene, condiŃiile de lucru
trebuie să protejeze personalul de contaminare accidentală şi să împiedice răspândirea
acestora în mediu.
Primele metode de control ale creşterii microorganisme

Limbă

Microbiologie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Microbiologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

CAPITOLUL I

Obiectul de studiu al Microbiologiei îl reprezintă microorganismele, organisme de

Fig.1.1. Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino

Constantin Levaditi(1874-1953) elev a lui Victor Babeş, a fost profesor la

Microorganismele (organisme de dimensiuni foarte mici) populează toate tipurile

1. PrecizaŃi în ce mod influenŃează microorganismele civilizaŃia umană.

1. Ardelean,I. 2008, Microbiologie generală, vol.1, Edit. Ars Docendi Bucureşti

2.1. Clasificarea microorganismelor

Tabelul 2.1. Caracteristicile celulelor procariote şi eucariote

Caracter Eubacterii Archaea Eucariote

Cele patru categorii de organisme menŃionate prezintă două tipuri diferite de

2.2. ImportanŃa bacteriilor

Bacteriile reprezintă principalul grup de microorganisme procariote ce prezintă

Organismele extremofile Enzime şi compuşi organici AplicaŃii şi produse obŃinute

Limitarea acestor aspecte nedorite se poate realiza printr-o sterilizare

2.3. Morfologia bacteriilor

Pe baza aspectului celulelor bacteriene (evidenŃiat după cultivarea în condiŃii in

Fig.2.2. Subtipuri morfologice de bacterii sferice. 1 – diplococi; 2 – streptococi; 3 –

Bacteriile cilindrice, cunoscute sub denumirea de bacili, au forma de bastonaşe

Fig.2.3. Aspect microscopic al bacteriilor

Bacteriile filamentoase au ca grup reprezentativ actinomicetele, microorganisme

Fig.2.5. ParticularităŃile morfologice şi structurale ale actinomicetelor

2.4. Structura celulei bacteriene

Structura celulei bacteriene a putut fi stabilită după ce au fost elaborate o serie de

2.4.1. Peretele celular

Peretele celularreprezintă un constituent specific esenŃial celulelor bacteriene

Un component specific peretelui celular bacterian este acidul diaminopimelic care,

Fig.2.7. Reprezentarea schematică a structurii membranei externe de la bacteriile Gram

Fig.2.8. Reprezentarea schematică a componentelor peretelui celular acido-rezistent la

In cazul arhebacteriilor peretele celular nu conŃine peptidoglican. La unele

2.4.2. ConstituenŃii intraparietali

Membrana plasmaticăsepară citoplasma de suprafaŃa internă a peretelui celular,

Fig.2.9. Reprezentarea schematică a structurii stratificate a membranei plasmatice: bistrat

Membrana plasmatică este o structură cu asimetrie funcŃională, în sensul că

In mod normal, bacteriile aflate în culturi staŃionare, în faza de repaus, au un singur

Fig.2.12. Reprezentarea schematică a structurii sporului

Fig.2.14. Aspect electronomicroscopic al

Vacuolele sunt structuri intracitoplasmatice cu aspect sferic sau sferoidal, cu un

Fig.2.15. Aspect electronomicroscopic al unei celule bacteriene aparŃinând genului

Bacteriile magnetotactice sunt un grup heterogen de procariote, ubicvitare în

Fig.2.16. Aspect electronomicroscopic al

2.4.3. ConstituenŃii extraparietali

Structurile extraparietale sunt componente neobligatorii ale bacteriilor, care se

Fig.2.17. EvidenŃierea prin coloraŃie

Materialul capsular se întâlneşte la bacteriile Gram pozitive şi Gram negative ce

Fig.2.18. Aspect al unor colonii bacteriene de tip S şi R

Rolul capsulei este legat şi de:

Fig.2.19. Tipuri de celule bacteriene în funcŃie de numărul şi localizarea flagelilor:

Apendicii nelocomotori sunt reprezentaŃi de pili şi fimbrii.

Microorganismele grupează atât organisme cu organizare de tip procariot

1. Care sunt categoriile de bacterii în funcŃie de compoziŃia şi structura peretelui

1. Ardelean,I. 2008, Microbiologie generală, vol.1, Edit. Ars Docendi Bucureşti

Microorganismele eucariote sunt incluse în două regnuri distincte: fungi (ce

Fig.3.1. Aspect al coloniilor de fungi

Organizarea hifelor este coenocitică: în interiorul structurii filamentoase ramificate,

Fig.3.2. Sept intercelular incomplet

Caracterul distinctiv al levurilor în comparaŃie cu ceilalŃi fungi este acela al

Fig.3.3. Reprezentarea schematică a formării miceliului septat la Candida albicans (după

3.1.1. Structura fungilor

Din punct de vedere structural, celulele fungice sunt asemănătoare celulelor

Fig.3.4. Reprezentarea schematică a peretelui celular de la levuri

In interiorul celulei se găseşte un singur nucleu ce adăposteşte numeroşi cromosomi

Fig.3.5. Aspect electronomicroscopic al unei celule de drojdie: N = nucleu; M =

3.1.2. Reproducerea fungilor

La fungi au fost descrise două tipuri de reproducere: asexuată şi sexuată. Există

Fig.3.6. Exemplu de ciclu sexuat şi asexuat de la fungi filamentoşi