DUREREA

CEFALEEA. NEVRALGIILE
 CEFALEEA – Anamneză
• Este un simptom frecvent întâlnit şi care ridică probleme dificile de diagnostic;
• Ca în orice tip de durere, în cefalee, anamneza trebuie să precizeze:
 Sediul (difuz, hemicranie, occipital, frontal, temporal etc.);
 Intensitatea;
 Caracterul (pulsatil, prindere în menghină, de arsură etc.);
 Durata (continuă, periodică) și periodicitatea (când apare, cât durează, când
cedează, când reapare);
 Orarul (matinal, nocturn, premenstrual, după efort, după prânz);
 Factorii agravanţi (zgomot, lumină) și amelioranţi (repaus, întuneric, linişte,
somn), cedează / nu cedează la oprirea efortului, odihnă, antialgice obişnuite;
 Simptomele de acompaniament (greţuri, vărsături etc.);
 Bolile preexistente: HTA, afecţiuni endocrine, digestive etc.
• Suspiciunea diagnostică se poate formula clinic dupa algoritmul descris mai sus şi
ulterior poate fi confirmată prin investigaţii suplimentare: CT, RMN, EEG,
monitorizarea TA, Rx sinusal, examen LCR etc., în funcţie de etiologia suspectată.
 CEFALEEA – Etiologie
1) Cauze generale
a) Vasculare:
• Cefalee vasomotoare, întâlnită în surmenaj, alcoolism, tabagism;
• Tulburări vasculare determinate de spasme de acomodare (prezbiopie, astigmatism),
hipercapnie și stază cerebrală (cord pulmonar cronic, edem cerebral);
• Modificări ale tensiunii arteriale (HTA, hipotensiune arterială);
b) Alte afecțiuni:
• Digestive: colecistopatii, insuficienţă hepatică, colite, constipaţie rebelă;
• Hematologice: anemii;
• Nefrologice: nefropatii;
• Infecțioase: infecţii cronice, stări febrile ale bolilor infectocontagioase;
• Toxicologice: intoxicații cronice;
• Endocrine: insuficienţă ovariană, boală Basedow, sindrom premenstrual.
 CEFALEEA – Etiologie
2) Cauze extracraniene:
• Afecţiuni ale pielii capului: cicatrici, inflamaţii, tumori cutanate și osoase, arterită temporală;
• Afecţiuni din sfera ORL: otite, otomastoidite, sinuzite, amigdalite, vegetaţii adenoide;
• Afecţiuni oculare: glaucom, inflamaţii oculare, vicii de refracţie, defecte de convergenţă;
• Diferite nevralgii: supraorbitare, suborbitare, suboccipitale
 Durerea este localizată pe traiectul nervului respectiv şi se accentuează la presiunea punctelor de
emergenţă ale filetelor nervoase.
• Alte algii: cervicală (cefalee cervicogenă)
 Determinată de spondiloza coloanei cervicale, care produce dureri occipitale, uneori cu iradiere
frontală.

3) Cauze intracraniene: tumori cerebrale, encefalite, meningite, abces cerebral.

 Cefaleea din meningite se însoţeşte de semne meningiene (fotofobie, febră).
 MIGRENA

• Cefalee caracterizată prin:

 Hemicranie (durere a unei jumătăți a capului) asociată cu manifestări oculare
ce survin în crize periodice;
 Precedată de neliniște, tulburări de vedere – scotoame luminoase (aura),
 Urmată de instalarea unei hemicranii violente, cu caracter pulsatil, însoțită de
tulburări vegetative (congestia conjunctivelor, lăcrimare, grețuri, vărsături).
• Durata accesului este variabilă (câteva ore-câteva zile), intervalul de timp dintre
crize este și el variabil (săptămâni-luni);
• Este mai frecventă la femei, apare de obicei la pubertate, dispare la menopauză;
• Frecvent, este simptomul revelator al unui anevrism intracranian.
 CEFALEEA DIN
HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANĂ

• Surdă, difuză, continuă, mai accentuată dimineața, accentuată

de eforturi, se asociază cu vărsături de tip cerebral (în jet),
modificări ale fundului de ochi (stază papilară);
• Apare, de obicei, în neoformațiuni intracraniene: tumori
cerebrale, hematoame cerebrale, abcese cerebrale, AVC-uri,
encefalite pseudotumorale, tulburări în dinamica LCR
(hidrocefalii).

Folosim termenul de hematom cerebral pentru o hemoragie cerebrală ce survine

posttraumatic, pe cele netraumatice le denumim hemoragii cerebrale parenchimatoase.
 CEFALEEA DIN
HIPOTENSIUNEA INTRACRANIANĂ

• Este frontală sau occipitală;

• Asociată cu: vertij, grețuri, vărsături, astenie;
• Tulburările se accentuează în ortostatism, diminuează în decubit, la
ingerare de lichide si la compresiunea jugularelor;
• Poate apărea dupa traumatisme craniene sau ca o complicație după
puncția lombară cu extragerea LCR-ului.
 CEFALEEA DIN NEVROZE

• Variabilă de la o zi la alta, îmbracă diferite aspecte

(senzaţie de vid, de constricţie, de apărare, „în cască”);
• Este difuză (fără o localizare precisă), descrierea este
imaginară, volubilă (spontană);
• Se asociază cu manifestări nevrotice.
 CEFALEEA – Tratament

• În general, tratamentul cauzal corect efectuat rezolvă cefaleea;

• Pentru tratamentul simptomatic se utilizează antalgice (paracetamol),
antiinflamatoare etc.;

• În migrenă se utilizează:
 Medicaţie curativă:
 Medicație antidepresivă (amitriptilină);
 Medicație specific antimigrenoasă (triptani);
 Medicație profilactică (propranolol).

• Există cazuri în care odihna, stilul de viaţă sănătos cu respectarea orelor de

masă, de somn, evitarea stresului duc la remiterea simptomatologiei.
• Uneori se adaugă şi medicaţie sedativă, în scopul reducerii anxietăţii şi
asigurarea condiţiilor de odihnă.
 NEVRALGIA
• Durere frecvent paroxistică, localizată în teritoriul de inervație al unui nerv senzitiv/mixt, datorată unui mecanism iritativ/lezional;
• Evoluează, în general, prin crize destul de intense, dar între crize poate persista un fond dureros;
• Exemple:
 Nevralgia de trigemen:
 Provoacă o durere supraacută în zona inervată de către nervul trigemen; afectează, în principal, obrazul, pleoapa
superioară și, de cele mai multe ori, maxilarul superior;
 Se produce de o singură parte și este adesea provocată de o stimulare a unei zone particulare a feței.
 Nevralgia intercostală:
 Urmeaza traiectul de inervație cutanată.
 Nevralgiile prin iritația nervilor membrelor:
 Coboară în lungimea unei benzi strâmte până la extremitatea membrului:
 Nevralgia cervicobrahială (membrul superior);
 Nevralgia crurală și sciatica (membrul inferior).
• Tratament:
 Imobilizare temporară (repaus la pat, purtatul unui corset sau al unui colier cervical);
 Analgezice, antiinflamatoare (injectabile, infiltrații, per os);
 Kinetoterapie.
 NEVRALGIA TRIGEMINALĂ

• Apare la persoane de vârsta a doua-a treia și afectează mai frecvent femeile;

• Episoade scurte (1-2 min.) de durere facială lancinantă (manifestată prin junghiuri și zvâcnituri), cu
apariție bruscă, de obicei în zona comisurilor bucale, după care iradiază instantaneu către ureche,
ochi sau narina ipsilaterală;
• Durerea poate fi provocată prin excitarea unei zone cutanate trigger (declanșatoare) sau precipitată de
anumiți factori: stimularea tactilă, mimica și masticația;
• Crizele pot dura câteva zile-câteva săptămâni;
• Pot apărea remisiuni spontane;
• Cu timpul, episoadele dureroase devin mai frecvente, perioadele de remisiune mai scurte și mai rare;
• Poate persista o durere continuă între episoadele de durere lancinantă;
• Simptomatologia rămâne cantonată în teritoriul de distribuție al nervului trigemen, strict unilateral.
 NEVRALGIA TRIGEMINALĂ

 Cauze:
 Idiopatică (esențială);
 Secundară: scleroză multiplă, neoplasm de trunchi cerebral.

 Tratament:
 Analgezicele sunt insuficiente;
 Antiepileptice (carbamazepină);
 Blocul nervos trigeminal cu alcool;
 Secționarea chirurgicală a rădăcinii nervului;
 Controlarea mimicii.
 ALGIA VASCULARĂ A FEȚEI
(CEFALEEA CLUSTER)

 Cauzată de o anomalie în funcționarea vaselor;

 Se manifestă printr-o durere intensă care afectează jumătatea feței,
cel mai adesea în spatele ochiului, însoțită de o roșeată cutanată, de
lăcrimare și de rinoree, pe aceeași parte;
 Apar crize de 30 minute până la câteva ore, pe durata unei perioade
care poate ajunge de la 5 zile la mai multe luni.
 Tratament: corticoterapie.
 NEVRALGIA SCIATICĂ
 Definiție:
 Durere ce iradiază pe tot traiectul nervului sciatic și/sau al rădăcinilor sale (nervul sciatic
ia naștere din unirea a 2 rădăcini pornite din măduva spinării, L5 (pornind din rahis între
a 4-a și a 5-a vertebră lombară) și S1 (pornind din rahis între a 5-a vertebră lombară și
prima vertebră sacrată).
 Cauze:
 În general, o compresiune exercitată asupra rădăcinilor nervoase L5 sau S1, de cele mai
multe ori o hernie discală (proeminarea unui disc intervertebral în afara limitelor sale
normale);
 Mai rar:
 Din cauza unei compresiuni osoase (legate de o artroză, de o fractură a micului bazin, de o
luxație a soldului sau de o îngustare a canalului rahidian lombar);
 Tumorală (tumoră osoasă vertebrală, tumoră din micul bazin, neurinom);
 Inflamatoare (spondilodiscită).
Rahis = măduva spinării
 NEVRALGIA SCIATICĂ
 Simptomatologie:
 Depinde de localizarea leziunii;
 Dacă doar cea de a 5-a rădăcina lombară este afectată, durerea atinge fața posterioară a coapsei, fața
externă a gambei, spatele piciorului, degetul mare de la picior;
 Dacă este afectată prima rădăcină sacrală, durerea atinge moletul, planta piciorului și marginea externă a
piciorului;
 Dacă sunt afectate ambele rădăcini nervoase (L5 și S1), durerea se întinde de la fesă până la picior;
 Adesea precedată de dureri lombare acute (lumbago) sau cronice, accentuată de tuse si de statul în picioare,
durerea poate fi minimă sau intensă, împiedicând uneori subiectul să doarmă (sciatică hiperalgică);
 Sciatica paralizantă se traduce printr-o paralizie a flexiunii dorsale a piciorului.
 Examene paraclinice:
 Examenul radiografic al rahisului lombar poate fi normal sau poate evidenția o pensare discală localizată;
 Scanerul CT și imageria prin rezonanță magnetică vizualizează leziunea și evaluează răsunetul acesteia
asupra rădăcinilor nervoase.
 NEVRALGIA SCIATICĂ
 Tratament:
 Depinde de cauza sa;
 În cazul unei sciatici paralizante, tratamentul este chirurgical;
 În cazul unei hernii discale, tratamentul trebuie să rămână medical în primele săptămâni deoarece, oricât ar fi de grave
durerile inițiale, sciatica se vindecă spontan în două treimi dintre cazuri;
 Scopul tratamentului medical este de a face această perioadă cât mai puțin neplăcută și cât mai scurtă posibil; se
administrează de analgezice, antiinflamatoare, corticosteroizi pe cale generală sau locală (infiltrații), repaus la pat dacă
durerea este vie sau purtatul unui corset, timp de 6 săptămâni.
 De îndată ce durerile permit, rahisul fiind încă susținut de corset, se poate începe refacerea musculaturii membrelor
inferioare prin șederi pe vine;
 Rahisul în sine nu va fi reeducat decât atunci când sciatica este vindecată, pentru a preveni recidivele;
 Dacă, după 2 luni de tratament medical, sciatica rămâne invalidantă împiedicând activitatea cotidiană a subiectului, se
tratează hernia discală prin nucleoliză (distrugerea nucleului pulpos – partea centrală, semilichidă, a unui disc intervertebral
– prin injectarea unei enzime vegetale, papaina) sau chirurgical;
 Alte tipuri de sciatică sunt tratate prin:
 Radioterapie sau chimioterapie în caz de tumoră osoasă malignă a rahisului lombar;
 Ablația tumorii în caz de neurinom sau de tumoră a micului bazin;
 Antibiotice în caz de spondilodiscită.