Sunteți pe pagina 1din 7

Ministerul Educatiei, Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Europene din Moldova


Facultatea de drept

Referat
Disciplina: Retorica Juridica
Tema: “ Principiile retoricei juridice”

Elaborat: Topalov Adriana,


studenta anul III, grupa 302
Coordonator: Cojuhari Lilia,
conferentiar universitar

Chisinau 2019
Cuprins:
Introducere
Principiile retoricii juridice
Axiomele
Introducere
Principiu reprezinta un element fundamental, idee, lege de baza pe care se
intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita.
Prezenta principiilor in diverse domenii de activitate umana a devenit o
normalitate.
Doctrina juridica inregistreaza o defintie-tip a notiunii principiile dreptului cu
unele accente juridice facute de diferiti autori. Principiile dreptului reprezinta niste
reguli de maxima, generalitate care sintetizeaza experienta sociala si asigura
echilibrul dintre respectarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor. In cadrul
actional-juridic este resimtita necesitatea principiilor, atit la etapa de elaborare a
dreptului, cit si la etapa relaizarii dreptului. Astfel, principile traseaza liniile
directoare pentru intregul sistem juridic contribuind la orientarea activitatii
legiuitorului si au un rol important in administrarea justitiei, deoarece cei abilitati
cu aplicarea dreptului trebuie sa cunoasca nu numai norma juridica, dar si spiritul
sau, iar principiile dreptului sunt cele care determina spiritul legilor.
Intre principiile fundamentale de drept si principiile retoricii juridice exista un
raport intre intreg si parte. Datorita faptului ca principiile pot avea mai multe forme
putem mentiona ca principiile dreptului se deosebesc de axiome, maxime sau
aforisme juridice, care sunt mici sinteze cu un grad de cuprindere incomparabil mai
mic decit al principiilor fundamentale.

Principiile retoricii juridice


1. Principiul alegerii: In activitatea de zi cu zi fiecare fiinta umana este pusa
in situatia de a alege: de a alege o anumita activitate, un anume produs, un
comportament, de a lua o anume pozitie, de a merge undeva anume. La
nivelde comunicare avem prezenta aceeasi situatie de alegere. Noi gindim,
vorbim, actionam, iar ceea ce da unitate psihologica acestor activitati a
subiectului este principiul alegerii. „ Orice persoana fizica inzestrata cu
autonomie de gindire si vointa are descernamint si responsabilitate pentru
ceea ce intentioneaza si vrea, si pentru ceea ce hotaraste, aflat pepragul
alegerii intre alternative,pentru ceea ce faptuieste”. Omul face alegere la 3
nivele: la nivel psihic, la nivel logic si la nivel social. In cazul fiecaruia
dintre aceste nivele, daca ne aflam in arealul retoricii, oricare alegere a
individului trebuie sa fie argumentata, altfel alegerea facuta poate doar sa
informeze, fara sa comunice, sa convinga, sa persuadeze.
2. Principiul comunicarii: O persoana, o institutie poate sa comunice idei, sa
transfere sau sa emane o imagine. In cazul transferului de idei este prezenta
atit aducerea impersonala la cunostinta, cit si informarea intentionata cu
caracter manipulator, seducativ. Comunicarea reprezinta actiunea de
transmitere de mesaje si rezultatul actiunii de punere impreuna a valorii
unui mesaj. Astfel, retorica transferului international convoaca ratiunea sa
justifice stari emotionale, iar retorica prorpie comunicarii intruneste starile
emotive sa sprijine asumarea rationala a valorilor argumentate.
3. Principiul atitudinii implicate: Din cadrul psihologiei este cunoscut ca o
tratare a atitudinii poate fi foarte usoara sau complicata, deoarece este
intilnit in cele mai diverse contexte. Acest concept a aparut in sec. XX in
lucrarile de psihologie experimentala germane. In acest cadru atitudinea are
un rol de explicare a relatiilor ce exista intre stimuli si raspunsul
subiectului. Atitudinea reprezinta o dispozitie interna a individului,care
subintinde perceptiasa si reactiile sale fata de obiect sau stimul.
O atitudine este o stare mentala si neuropsihologica de pregatire a
raspunsului, organizata prin experienta de catre subiect, exercitind o
influenta directiva sau dinamica asupra raspunsului sau fata de toate
obiectele si toate situatiile la care se raporteaza.
Atitudinea se caracterizeaza prin aspect de natura afectiva, prin continut
cognitiv si intentie comportamentala. Fiind exprimate prin limbajul natural,
si prin manifestari individuale nonverbal, atitudinile indica intentiile
comportamentale ale subiectului si se intemeiaza pe valorile fiecarui
individ.
Principiul atitudinii implicate enunta ca in situatiile determinate, actionam
asupra unei demensiuni sau alteia din atitudini, prin a ajunge la acest
echilibru. Astfel, uneori este necesar de un limbaj afectiv mai clar pentru
sporirea intensitatii afective, iar alteori e nevoie de un limbaj probator mai
expresiv pentru intarirea temeiurilor cognitive.
4. Principiul etic: In elaborarea si prezentarea discursului retoric autorul
acestuia se axeaza pe 2 aspecte - cognitiv si afectiv. Aceste aspecte sunt
implicate in egala masura in expunerea scrisa si orala a discursului.
Respectarea principiului etic in comunicare se refera la ascultarea activa
din partea persoanelor implicate in comunicare. Se pun accent pe acest
moment, deoarece pentru ca sa se realizeze comunicarea este necesar ca
fiecare dintre partile implicate sa tina cont de opinia celeilalte parti, caci
altfel comunicarea nu se desfasoara. Un alt aspect este subordonarea
opiniilor exprimate valorilor, deoarece nu e posibila prezentarea discursului
fara a se tine cont de valorile generale acceptate, cit cele specifice mediului
in care e prezentat discursul. Al treilea aspect este implicarea sinceritatii in
discursul retoric. Acest aspect are 3 referinte:
 valoarea de sinceritate a argumentelor declarative subiectuale
folosite de autor;
 competenta autorului in materia alternativei sustinute recunoscuta de
public;
 aura psihologica a autorului ca actioneaza retoric cit privesc
convingerile sale intime.
Din viziunea respectarii principiului etic, retorica ca disciplina teoretica a
fost contestata si acuzata de imoralitate,deoarece justifica apararea oricarui
punct de vedere. Un exemplu este Carneade, elevul lui Gogias, care a
prezentat in fata romanilor 2 discursuri dintre care unul demonstra utilitatea
justitiei, celalalt inutilitatea justitiei, fapt ce a ingrozit auditoriul.
Un discurs este moral daca:
 emitatorul discursului nu ascunde informatii utile publicului;
 utilizatorul nu expune rationamente cu sens neclar;
 utilizatorul nu deformeaza informatiile pe care le prezinta publicului;
 utilizatorul nu re-interpreteaza sau rupe de context argumentele
adversarului.
5. Principiul veriformitatii: Conform acestui principiu se vorbeste despre
problema adevarului.
Din perspectiva epistemologica, Aristotel spunea ca o afirmatie sau o negatie
sunt adevarate daca legea sau desparte in mintea noastra ceea ce e legat sau
despartit in realitate, despre care afirma sau neaga. Abordarea acestei probleme are
incidente cu logica, fiindca se refera la stabilirea valorii de adevar a propozitiilor
logice. Astfel propozitiile logice detin existenta in gindirea umana, iar semnificatia
acestora este exprimata prin intermediul propozitiilor lingvistice.
Dupa cum s-a evidentiat, principiile in drept pot avea si alte forme. Prin urmare
principiile retoricii sunt completate de axiomele comunicarii.
Pozitia teoretica a scolii de la Palo Alto se caracterizeaza prin considerarea
comunicarii ca fenomen social integrat. Asemenea scoala de la Palo Alto
proiectind organic comunicarea, va ajunge imediat la teza ca: Totul este
comunicare. Comunicarea este noul termen ce exprima relatia omului cu lumea.
„Comunicarea furnizeaza regulile de intelegere pentru toate lucrurile din lume,
fiindca stiinta, arta sau practicile cotidiene nu sunt decit sectoare continute in
comunicarea care le inglobeaza. Comunicarea va reflecta intregul joc al ratiunii si
activitatii ei.”
Conform cartii „ O logica a comunicarii”, scrisa de 3 membri ai Colegiului
Invizibil, are drept scop sa explice cum se poate spune ca fiecare individ participa
la comunicare, mai mult decit ca s-ar afla el la originea comunicarii sau ca ar fi
tinta ei. Ei au formulat citeva principii de comunicare inter umana, numite axiome.

Axioma 1. Comunicarea este inevitabila.


Sensul acestei axiome este in conditiile in care se includ in sfera comunicarii si
transmiterea neintetionata de informatie, ce se realizeaza prin intermediul indicilor,
daca se accepta ca orice comportament are o anumita valoare comunicativa, ca nu
doar mimica si gesturile, dar si absenta lor este elocventa, se va putea accepta usor
prima axioma. Se poate admite ca orice comportament are valoarea unui mesaj, cu
alte cuvinte, că este comunicare, urmează de aici că nu se poate să nu se comunice,
indiferent dacă se vrea sau nu. Activitate sau inactivitate, verbire sau tacere, orice
are valoare de mesaj.
Comunicarea nu se mai reduce astfel verbal şi, mai ales, la intentionalitate. Noi
comunicam doar atunci cand intentiile, constiente sau reuşite se transmit si sunt
intelese de receptor. Astfel pentru nevoile analizei se pot distinge “unitati” ale
comunicarii: mesajul, interactiunea, modele de interactiune.
Axioma 2. Comunicarea se desfasoara la 2 niveluri: informational si rational,
cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintii.
Orice comunicare are 2 aspecte: conținutul si relatia
Axioma 3. Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat in
termeni de cauza/efect sau stimul/raspuns.
Aceasta a treia axioma se poate obtine din studiul interactiunii sau schimbului de
mesaje intre parteneri, vazuta din afara, o serie de schimburi de elemente
informationale. Interlocutorii par a avea initiativa sau preeminenta, sau pot avea un
statut de dependenta; se puncteaza rolurile pe care şi le asuma sau le revin
partenerilor si care-i determina de fiecare data ca stimuli sau raspuns ai secventei
comunicationale.
Axioma 4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una analogica.

Axioma 5.
Incepind de la studiile psihologice si antropologice ale lui Bateson, adeptii Scolii
de la Palo Alto au formulat o alta idee de baza a analizei comunicarii: in
comportamentul comunicational se pot distinge sistene simetrice in care partenerii
adopta un “comportament in oglinda", intemeiat pe egalitate şi sisteme
complementare, axate pe diferenta, de exemplu, doctor - pacient, profesor -
student. In felul acesta se ajung la urmatoarea axioma: Orice proces de
comunicare este simetric sau complementar, daca el se intemeiaza pe egalitate
sau diferenta.
Axioma 6. Comunicarea este ireversibila.
Asertiunea trebuie pusa in legatura cu proprietatea oricarei comunicari de a
produce, odata receptata, un efect oarecare asupra celui ce a primit-o, mai intens
sau mai slab, perceptibil ori nu pentru un observator din afara.
Axioma 7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare.