George Topîrceanu s-a născut in București la data de 20 martie 1886[2], ca fiu al cojocarului Gheorghe

Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena ", amândoi originari din părțile
Sibiului.

Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Șuici,
județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab
până în clasa a IV-a[3], apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii,
apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, se înscrie la Facultatea de
Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.[4].

Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o
peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public [5].

Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista
umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră,
Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea. În
1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul
(1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea
literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca
subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",[6]).

Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la Viața românească și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu
abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și
tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de
adolescență invocă clemența criticii postume: