Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

PROIECT
ANALIZA PRESIUNII FISCALE ÎN
STATELE MEMBRE ALE UNIUNII
EUROPENE

PROFESOR:
Lect. Univ. Dr. Niculae Mirela

MASTERAND:
NECHIFOR C. FRANCISCA-AMALIA

BUCUREŞTI
2019
PROIECT

CUPRINS

I N T R O D U C E R E..............................................................................................................1
1.PROVOCĂRILE ÎN MATERIE DE POLITICĂ FISCALĂ CU CARE SE
CONFRUNTĂ GUVERNELE DIN UE..................................................................................4
1.1 Stimularea investițiilor.....................................................................................................................................4

1.2 Sprijin pentru crearea de locuri de muncă și pentru ocuparea forței de muncă........................................6
2. ANALIZA PRESIUNII FISCALE ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII
EUROPENE..............................................................................................................................8
2.1 Analiza presiunii fiscale aferente impozitelor directe....................................................................................8

2.2 Analiza presiunii fiscale aferente impozitelor indirecte..............................................................................13

2.4 Analiza presiunii fiscale aferente contribuțiilor sociale..............................................................................15


CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................................19
B I B L I O G R A F I E............................................................................................................20
PROIECT

INTRODUCERE

Fiscalitatea este esențială pentru funcționarea societății noastre și reprezintă un


instrument principal de politică publică la toate nivelurile de guvernanță. Ea constituie
principala sursă de venituri pentru guverne și este fundamentală pentru a asigura o economie
eficientă și stabilă, într-o societate echitabilă și favorabilă incluziunii. Din acest motiv,
măsurile care vizează coordonarea, apropierea sau armonizarea legislațiilor naționale în
domeniul fiscalității reprezintă un instrument de politică important la nivelul UE, în limitele
stabilite de tratate și în conformitate cu principiul subsidiarității. Ca atare, Tratatul de
instituire a Comunității Economice Europene din 1957 prevedea deja temeiurile juridice ale
unor astfel de măsuri, ca element necesar pentru integrarea europeană. Inițial, politica fiscală
a UE s-a axat în principal pe eliminarea obstacolelor din calea pieței unice1 și pe prevenirea
denaturării concurenței. Din această perspectivă s-au înregistrat mai multe succese, printre
care legislația în vederea reducerii la minimum a dublei impuneri pentru întreprinderile
transfrontaliere2, care au avut un rol esențial în edificarea pieței interne.
Timp de mulți ani, legislația în domeniul fiscal a fost strâns legată de
suveranitatea națională, datorită impactului pe care îl are asupra veniturilor, bugetelor și
opțiunilor în materie de politică la nivel național. Statele membre au apărat această
suveranitate și au privit procesul decizional bazat pe unanimitate, care implică posibilitatea
unui veto național, ca mijloc de protecție a acesteia. În consecință, tratatele au reținut regula
generală conform căreia Consiliul trebuie să decidă în unanimitate cu privire la propunerile
din domeniul fiscal înainte ca ele să poată fi adoptate la nivelul UE, cerință adecvată pentru o
Uniune de mai mici dimensiuni, cu o integrare limitată, cu o economie mai tradițională și cu
mai puține provocări transfrontaliere decât actuala Uniune. 1
Atât în UE, cât și la nivel mondial au apărut noi provocări care au scos la iveală
limitele unanimității în politica fiscală atât la nivelul UE, cât și la nivel național. În
Uniunea Europeană de astăzi, mai mare, mai modernă și mai integrată, o abordare pur
națională a fiscalității nu mai funcționează, iar unanimitatea nu este un mod nici practic, nici
eficace de luare a deciziilor. Interesele naționale și cele comune sunt interconectate. Creșterea
mobilității întreprinderilor și a cetățenilor înseamnă că deciziile fiscale ale unui stat membru
pot afecta în mod semnificativ veniturile celorlalte state și posibilitățile de care dispun acestea
pentru a alege anumite linii de politică. Globalizarea și digitalizarea au creat provocări
comune care necesită soluții comune. Presiunile concurențiale externe, cum ar fi recenta
reformă fiscală a SUA, impun statelor membre să acționeze împreună pentru a proteja
1
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019DC0008&from=RO

1
PROIECT

interesele Uniunii prin consolidarea competitivității sistemului fiscal al UE. Acțiunea


coordonată a UE în domeniul fiscalității este esențială pentru a proteja veniturile statelor
membre și a asigura un mediu fiscal echitabil pentru toți. Pentru a ține pasul cu mediul actual
marcat de schimbări rapide, politica fiscală a UE trebuie să fie în măsură să reacționeze și să
se adapteze rapid. Acest lucru nu este însă posibil atunci când unanimitatea este regula de
bază. Problemele care permiteau în trecut dezbateri de ani de zile trebuie în prezent
soluționate în câteva lui. Având în vedere amploarea provocărilor cu care se confruntă în
prezent statele membre, nu ar trebui să existe posibilitatea ca deciziile importante să fie
blocate de un singur stat membru.
Fiscalitatea este ultimul domeniu de politică al UE în care procesul decizional se
bazează exclusiv pe unanimitate. Prin intermediul unor modificări succesive ale tratatului în
ultimii 30 de ani, procedurile decizionale din alte domenii au evoluat, ca răspuns la
schimbările economice, de mediu, sociale și tehnologice și au produs rezultate clare. Votul cu
majoritate calificată este în prezent regula standard, inclusiv pentru politici care sunt la fel de
sensibile din punct de vedere politic ca fiscalitatea3. Trecerea de la unanimitate la votul cu
majoritate calificată în alte domenii de politică nu a fost ușor de acceptat de către statele
membre. Ele au făcut însă acest lucru deoarece au înțeles că UE are nevoie de instrumente
eficiente de luare a deciziilor pentru a răspunde cu succes provocărilor moderne și pentru a
valorifica într-o mai mare măsură avantajele pieței unice și ale uniunii economice și monetare.
Unele dintre cele mai importante realizări ale integrării europene din ultimele decenii nu ar fi
fost posibile fără această schimbare.
Deși, pentru anumite politici, în tratatele inițiale se prevedea posibilitatea luării
deciziilor prin majoritate calificată, acest tip de vot s-a aplicat efectiv abia din a doua
jumătate a anilor 1980, acolo unde a fost posibil. Trecerea la votul cu majoritate calificată
pentru cele mai multe decizii referitoare la piața unică, ca urmare a Actului Unic European
din 1986, a fost cea care a acționat ca principal catalizator pentru desăvârșirea unui proiect
emblematic, insuflând un nou dinamism în cadrul Comunității, cu rezultate fără precedent.
Singura excepție rămasă în prezent reprezintă un obstacol în calea realizării
obiectivelor de politică ale UE și a finalizării pieței unice. Este momentul să se alinieze
procesul de luare a deciziilor în ceea ce privește legislația fiscală cu cel al altor domenii de
politică la fel de importante. 2
Totodată, fiscalitatea este unul dintre puținele domenii de politică în care
deciziile sunt încă luate prin intermediul unei proceduri legislative speciale. Din 1958 și
până în prezent, inițiativele UE în materie de fiscalitate sunt luate de Consiliu, la propunerea

2
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019DC0008&from=RO

2
PROIECT

Comisiei; Parlamentul European are doar un rol consultativ. Excluderea Parlamentului


European, ales prin vot direct, din procesul de decizie într-un domeniu de politică atât de
important cum este fiscalitatea vine în contradicție cu obiectivele democratice ale Uniunii.
Trecerea la procedura legislativă ordinară ar soluționa acest deficit democratic. 3

3
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019DC0008&from=RO

3
PROIECT

1.PROVOCĂRILE ÎN MATERIE DE POLITICĂ FISCALĂ CU CARE


SE CONFRUNTĂ GUVERNELE DIN UE
1.1 Stimularea investițiilor

În UE, totalul impozitelor diferă considerabil de la o țară la alta.


În 2017, estimările indică faptul că ponderea impozitelor în PIB2 a înregistrat, la
nivelul UE-28, variații ce oscilează de la 24,1 % în Irlanda la 45,6 % în Danemarca (Figura
1.1).
Diferențele dintre nivelurile totale de impozitare reflectă, în realitate, diferențele legate
de preferințele sociale pentru bunuri publice.
Până în prezent, nu există dovezi solide privind impactul nivelului general de
impozitare asupra creșterii economice. Cu toate acestea, este înțeles mai bine modul în care
fiecare dintre componentele regimului fiscal influențează creșterea economică prin
intermediul următoarelor canale: productivitatea totală a factorilor și creșterea stocului de
capital sau a ofertei de forță de muncă.4
Figura 1.1: Sarcina fiscală totală în țările UE, ca procentaj din PIB, 2012 și 2018

Sursa: Comisia Europeană, AMECO.

4
Brezeanu P., Fiscalitate: Concepte, teorii, politici şi abordări practice, Editura Wolters Kluwer,
Bucureşti, 2009 ;

4
PROIECT

Impactul impozitului pe profit și al celui pe venit asupra creșterii economice și a


investițiilor este bine documentat. Impozitul pe profitul societăților influențează atât
alegerea locului de stabilire a acestora, cât și investițiile directe naționale și străine. 5
Cotele de impozitare, modul în care este definită baza de impozitare și aspectele legate
de conformarea fiscală constituie factori determinanți ai efectelor economice ale impozitării.
Tratamentul fiscal al diverselor surse de finanțare, dezvoltarea stimulentelor fiscale și timpul
consacrat de întreprinderi conformării fiscale pot influența investițiile productive.
Diferențele în materie de impozit pe profit pot determina societățile multinaționale să
transfere profitul dinspre țările cu un nivel ridicat de impozitare către cele cu un nivel scăzut.
Ratele de impozitare efective reflectă o gamă amplă de factori care nu se
limitează la impozitul legal pe profitul societăților, cum ar fi elementele bazei fiscale, sursa
de finanțare (datorii, rezultatul reportat sau majorarea capitalului propriu) și activul în care se
fac investiții (utilaje, clădiri, imobilizări necorporale, stocuri și active financiare).
Figura de mai jos ilustrează diferențele dintre ratele medii efective ale impozitului pe
profitul societăților, care variază de la 38,4 % în Franța la 9 % în Bulgaria.
Figura 1.2: Ratele medii efective ale impozitului pe profitul societăților în statele
membre ale UE, în procente, 2016

Sursa: ZEW (2016), Nivelurile efective de impozitare efectivă prin utilizarea metodologiei
Devereux/Griffith: raport intermediar 2016. Proiect realizat pentru Comisia Europeană
Notă: (1) Rata medie efectivă a impozitului pe profitul societăților reflectă impozitele plătite
de societăți pe investiții inframarginale care generează un profit ce depășește rentabilitatea
5
Brezeanu P., Fiscalitate: Concepte, teorii, politici şi abordări practice, Editura Wolters Kluwer,
Bucureşti, 2009 ;

5
PROIECT

normală a capitalului. (2) Pentru a reflecta facilitățile pentru capitalurile proprii ale
întreprinderilor din Cipru, Belgia și Italia, se presupune că ratele acestor facilități sunt egale
cu rata dobânzii pe piață indicată în model.

1.2 Sprijin pentru crearea de locuri de muncă și pentru ocuparea forței de muncă

Fiscalitatea din domeniul muncii influențează atât decizia fiecăruia dintre noi de
a se angaja și cu ce normă (oferta de forță de muncă), cât și decizia angajatorului de a
face angajări, întrucât acestea cresc costul forței de muncă (cererea de forță de muncă).
Oferta de forță de muncă din anumite categorii ale populației (lucrători slab calificați, tineri,
persoane în vârstă și persoanele care sunt de a doua sursă de venit a familiei) este deosebit de
sensibilă la impozitele și contribuțiile la sistemul asigurărilor sociale.
Figura de mai jos ilustrează rata de ocupare a forței de muncă din totalul populației și
a persoanelor cu un nivel scăzut de educație. Această rată poate evidenția situațiile în care o
țară se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în general sau
numai în cazul unor categorii specifice.
Deși, în ultimii ani, s-au constatat îmbunătățiri ale ratelor de ocupare a forței de muncă
din statele membre ale UE, situația variază de la o țară la alta. De asemenea, decalajul dintre
rata de ocupare a forței de muncă din rândul persoanelor cu un nivel scăzut de educație și rata
totală de ocupare a forței de muncă diferă de la o țară la alta.
Slovacia prezintă cea mai mare diferență dintre cele două rate (de 33,9 puncte
procentuale), iar Portugalia, cea mai scăzută (de 5,9 puncte procentuale). 6

Figura 1.3: Nivelul de ocupare a forței de muncă din totalul populației din
rândul femeilor și al persoanelor slab calificate, 2016

6
Brezeanu P., Fiscalitate: Concepte, teorii, politici şi abordări practice, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009
;

6
PROIECT

Sursa: Eurostat, 2017


Notă: (1) Grupa de vârstă vizează persoanele între 20 și 64 de ani. (2) „Nivel scăzut de
educație” se referă la nivelurile 0-2 conform ISCED. (3) Rata de ocupare a femeilor este
utilizată ca indicator pentru persoanele care sunt cea de a doua sursă de venit a familiei.
Se recunoaște că acestea nu sunt neapărat identice. (4) Rata ocupării forței de muncă nu
este măsurată în echivalente normă întreagă.

2. ANALIZA PRESIUNII FISCALE ÎN STATELE MEMBRE ALE


UNIUNII EUROPENE

7
PROIECT

Pentru analiza presiunii fiscale am utilizat un eșantion de două grupe de țări membre
ale Uniunii Europene: din grupa statelor dezvoltate am ales Belgia, Germania, Franța, Italia,
Regatul Unit și Olanda, iar din cea a țărilor în curs de dezvoltare sau emergente, Ungaria,
Croația, Polonia, România, Bulgaria și Cehia. Perioada de analiză este 2007-2017, acesta din
urmă fiind ultimul an pentru care sunt disponibile date statistice.

2.1 Analiza presiunii fiscale aferente impozitelor directe

Impozitele directe reprezintă cea mai veche și mai simplă formă de impunere, fiind
folosite încă din antichitate, ele cunoscând însă o extindere și o diversificare deosebită în
epoca modernă. Impozitele directe se impun fie pentru anumite obiecte materiale sau pentru
desfășurarea unor genuri de activități, fie pe venit sau avere. Impozitele directe se stabilesc
nominal pentru unele persoane fizice sau juridice, ca rezultat al grupărilor veniturilor ori
averilor lor, în funcție de cotele de impozit prevăzute în lege. Acestea se încasează direct, la
anumite termene stabilite anterior, de la subiectul impozitului.
Impozitele directe se împart în reale și personale. Cele dintâi se caracterizează prin
faptul că obiectul impunerii se stabilește în mod cantitativ, din această categorie făcând parte
impozitele pe clădiri, pe pământ, pe activități industriale, comerciale, pe capitalul imobiliar
sau bănesc, impozitul funciar etc. Treptat, din cauză că aceste impozite se stabilesc fără a se
ține cont de capacitatea de plată a contribuabilului, s-a trecut tot mai mult la impozitele
personale, în cazul cărora se ține seama și de situația sa personală, acestea îmbrăcând în
general două forme: pe venit și pe avere.
În tabelul următor sunt redate procentele impozitelor directe în PIB în cele două grupe
de țări europene în perioada 2007-2017: 7

Figura 2.1:Presiunea fiscală aferentă impozitelor directe în ţările UE, în perioada


2007-2017 (% din PIB)
Impozite
directe 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
                       
UE 13.4 13.3 12.4 12.3 12.5 12.9 13.2 13.1 13.2 13.2 13.4

7
Talpoş Ioan, Enache Cosmin, Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2001;
http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/revista/2017/10/numar-40/60/

8
PROIECT

Belgia 16.6 16.9 15.7 16.1 16.6 17.1 17.8 17.8 17.5 17.1 17.7
Germania 11.9 12.2 11.3 10.8 11.2 11.8 12.2 12.2 12.4 12.8 13.0
Franta 12.2 12.3 11.0 11.6 12.2 12.9 13.4 13.2 13.2 13.1 13.5
Italia 14.5 14.7 14.9 14.3 14.3 15.0 15.3 14.7 14.8 15.0 14.6
Regatul Unit 15.8 16.8 15.0 15.0 14.9 14.2 14.1 13.7 13.9 14.2 14.5
Olanda 11.3 11.0 11.1 11.2 10.7 10.2 10.2 10.8 11.5 11.8 13.0
                       
Ungaria 10.1 10.3 9.7 7.8 6.3 6.8 6.6 6.8 7.0 7.5 7.4
Croatia 7.3 7.1 7.1 6.6 6.4 6.3 6.5 6.3 6.1 6.5 6.3
Polonia 8.3 8.4 7.2 6.7 6.7 7.0 6.7 6.8 6.9 7.1 7.4
Romania 6.6 6.4 5.9 5.8 6.1 5.8 5.9 6.2 6.6 6.4 6.1
Bulgaria 7.7 6.3 5.5 5.1 4.8 4.9 5.4 5.7 5.7 5.6 6.0
Cehia 8.8 7.8 7.1 6.8 7.0 7.0 7.2 7.3 7.2 7.6 7.7

Sursa: https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filterSource
=TAXUD&more_options_date=-
365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*

În ceea ce privește presiunea fiscală aferentă impozitelor directe, observăm o diferență


substanțială între grupa statelor dezvoltate și cea a țărilor emergente, prima depășind în cele
mai multe cazuri media UE, în timp ce țările emergente ating un nivel de aproximativ două ori
mai mic. Situația în care impozitele directe reprezintă cea mai mare parte a veniturilor fiscale,
iar impozitele indirecte au o pondere mult mai scăzută este caracteristică statelor dezvoltate.
Prin urmare, acest indicator are tendința să fie mai ridicat în acele țări în care redistribuirea
veniturilor constituie un obiectiv important al autorităților guvernamentale, precum Belgia,
Italia, Regatul Unit, în general grupa statelor dezvoltate.
Astfel, de-a lungul perioadei analizate nivelul maxim a fost atins în 2008 de Belgia, cu
16,9%, urmat la mică distanță de Regatul Unit. Cea mai redusă presiune fiscală aferentă
impozitelor directe, de 4,8%, s-a înregistrat în Bulgaria în intervalul 2011-2012, cu
aproximativ 7,9% sub media UE.
În perioada analizată nu s-au înregistrat majorări semnificative ale presiunii fiscale
aferente impozitelor directe, nivelul lor având mai mult un trend constant sau chiar
8
descendent. Cu toate acestea, mici creșteri au avut loc în țări precum Germania, Franța și
Italia.
În Germania, de la data de 1 ianuarie 2010 cotele de impozitare s-au majorat
progresiv, de la cea de bază, de 14%, la 42%, iar acest lucru se reflectă și în creșterea

8
Talpoş Ioan, Enache Cosmin, Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2001;
http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/revista/2017/10/numar-40/60/

9
PROIECT

presiunii fiscale aferente impozitelor directe. De asemenea, începând cu luna ianuarie 2008,
cota de impozit pe profit s-a mărit de la 15% la 15,83%, cu o suprataxă de solidaritate de
5,5%.
În Franța, cota standard de impozitare este de 33,33%, însă pentru anii 2012 și 2013 s-
a aplicat o rată suplimentară de 5% la societățile care aveau un venit brut de peste 250 de
milioane de euro, acest lucru reflectându-se și în creșterea indicatorului analizat. De
asemenea, s-au mărit cotele de impozit pe venit pentru cei cu venituri ridicate, în 2011
majorându-se cota superioară de impozitare de la 40% la 41%.
În Italia, creșterea presiunii fiscale aferente impozitelor directe se poate explica prin
faptul că s-a îmbunătățit eficiența colectării, luându-se măsuri în acest sens: intensificarea
inspecțiilor fiscale concomitent cu audituri încrucișate între statele membre, precum și măsuri
în legătură cu combaterea evaziunii fiscale și semnarea de acorduri pentru realizarea
schimburilor de informații.
Nici în ceea ce privește reducerea acestui indicator nu s-au înregistrat diferențe
semnificative. Cele mai importante scăderi în acest sens au avut loc în Ungaria, Bulgaria,
Polonia, Croația și Cehia.
În Ungaria, reducerea presiunii fiscale aferente impozitelor directe în perioada supusă
analizei reprezintă o consecință a scăderii în anul 2010 a cotei de impozit pe profit de la 19%
la 10% pentru acele companii care au înregistrat venituri anuale sub 250 de milioane de HUF,
respectiv sub 500 de milioane de HUF începând cu anul 2011. Astfel, indicatorul analizat a
scăzut de la 7,9% în 2010 la 6,3% în 2011. La aceasta au contribuit și diminuarea în 2010 a
cotei de impozit pe venit de la 18% la 17%, dar mai ales renunțarea în același an la taxa de
solidaritate pentru cei cu venituri mari și introducerea în 2011 a cotei unice de impozit pe
venit de numai 16% (cota superioară de impozitare fiind înainte de 32%).
Regatul Unit a cunoscut fluctuații ale presiunii fiscale aferente impozitelor directe în
perioada analizată. Scăderea de la 15,2% în 2011 la 14,4% în 2012 a acesteia poate fi
explicabilă prin reducerea cotei standard de impozit pe profit în 2011 de la 28% la 27%,
precum și a cotei reduse de impozit pe profit în același an de la 21% la 20%. În al doilea rând,
o creștere cu 0,4% a presiunii fiscale în 2016 față de 2015 poate fi justificată de majorarea
cotei superioare de impozitare de la 40% la 50% pentru acele venituri care depășesc 150.000
de lire sterline.
Polonia, spre deosebire de alte țări vecine, aplică impozitul progresiv, însă nu folosește
decât trei cote de impozitare: persoanele care încasează anual venituri de până la 722 de euro
nu sunt impozitate, pentru veniturile cuprinse între 722 și 20.000 de euro se achită un impozit
de 18%, iar cei care încasează peste 20.000 de euro plătesc un impozit de 32%. Acest lucru se

10
PROIECT

întâmplă din anul 2009, iar scăderea presiunii fiscale aferente impozitelor directe a avut loc
chiar în acel an, cu 1,2% față de anul anterior.
În Croația, reducerea se datorează diminuărilor progresive ale cotelor folosite în cazul
impozitului pe profit. Dacă la început existau trei rate de impozitare, de 15%, 25% și 35%,
mai apoi fiind introdusă și a patra, de 45%, în prezent Croația percepe o taxă progresivă a
venitului cu trei cote de impozitare, de 12%, 25% și 40%.
În cazul Cehiei, scăderea acestui indicator se datorează modificării cotei de impozit pe
profit în anul 2010 de la 20% la 19%.
Trei dintre țările analizate au înregistrat aproximativ aceleași valori pe tot parcursul
acestei perioade: Olanda (aproximativ 11% din PIB), România (aproximativ 6% din PIB) și
Belgia (aproximativ 16% din PIB).
În Olanda, presiunea fiscală aferentă impozitelor directe a rămas la un nivel constant,
însă putem aminti diminuarea în 2010 a cotei de impozit pentru veniturile provenite din
cercetare și dezvoltare de la 10% la 5% și reducerea în 2011 a cotelor de deducere a
amortizării investițiilor în legătură cu protecția mediului de la 30% la 27% și de la 40% la
36%, în funcție de tipul investiției. În cazul impozitului pe venit are loc modificarea în 2011 și
2012 a cotei inferioare, prin reducerea de la 2,3% la 1,8% în 2011 și majorarea la 2%
începând din 2012, schimbările nefiind semnificative însă pe termen lung.
În cazul României nu au avut loc fluctuații mari ale acestui indicator, menținându-se
cota unică de impozit pe profit și pe venit de 16% în toată perioada analizată. În 2009 s-a
introdus impozitul minim, însă a fost eliminat ulterior, în 2010. Astfel, din 2009 până în 2010
a existat o soluție de calcul al impozitului pe profit reflectată printr-un impozit minim anual
stabilit în funcție de veniturile anuale totale. În prezent, IMM-urile pot opta între plata
impozitului pe profit și cea a impozitului pe venit (cifra de afaceri). 9

Presiunea fiscală exercitată de impozitele indirecte poate fi calculată ca raport între


totalul veniturilor fiscale rezultate din aceste tipuri de impozite și produsul intern brut într-o
perioadă de timp bine determinată.
Conform clasificării Sistemului european de conturi naționale și regionale, impozitele
indirecte sunt cele legate de producție și de importuri. Astfel, impozitele indirecte includ
9
Talpoş Ioan, Enache Cosmin, Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2001;
http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/revista/2017/10/numar-40/60/

11
PROIECT

TVA, accizele, taxele vamale de import și alte impozite cu privire la servicii specifice
(transport, asigurări), impozitele asupra producției.
În ceea ce privește grupa țărilor dezvoltate, observăm că două dintre statele analizate
înregistrează o povară fiscală exercitată de impozitele indirecte mai mare decât media Uniunii
Europene, iar restul prezintă valori mai mici sau egale cu media UE. Astfel, Franța și Italia se
situează peste medie, nivelul maxim al acestui indicator fiind atins de Franța în anul 2016, cu
16%. În cazul statelor emergente, jumătate dintre ele au o presiune fiscală exercitată de
impozitele indirecte mai mare decât media UE și chiar peste nivelul țărilor dezvoltate. Cele
mai mari valori sunt înregistrate în decursul perioadei 2007-2017 de Croația, cu un maxim de
20,2% în anul 2016.
Prin urmare, conform datelor prezentate în tabel, în ceea ce privește presiunea fiscală
aferentă impozitelor indirecte nu mai există o deosebire evidentă între țările dezvoltate și cele
emergente. Astfel, se înregistrează valori de peste 13,5% pentru acest indicator atât în unele
țări dezvoltate, precum Franța și Italia, cât și în unele state în curs de dezvoltare, ca Bulgaria
și Ungaria.
Creșteri elocvente ale presiunii fiscale aferente impozitelor indirecte s-au obținut în
perioada analizată în Ungaria, Croația, Cehia și Franța.
În cazul Ungariei, creșterea presiunii fiscale exercitate de aceste tipuri de impozite se
explică prin majorarea cotei standard de TVA de la 20% la 25% în 2009 și mai apoi la 27% în
2012. Chiar dacă în același timp bunuri precum laptele, produsele lactate, pâinea și produsele
de panificație și servicii  ca cele de cazare au fost supuse unei reduceri de 18%, veniturile din
TVA au generat 9,4% din PIB, depășind media UE cu mai mult de 2%. Veniturile din alte
„impozite pe produse” sunt cele mai ridicate (4,2%) din UE, în principal din cauza celor
obținute din impozitul pe venitul local (HIPA), care este clasificat drept impozit indirect.
Concomitent, pe parcursul anilor 2009-2016, accizele la tutun, alcool și combustibil au fost
mărite în mai multe etape. Din 2011 accizele pentru produsele din tutun au fost ajustate în
conformitate cu Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul
general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE, iar din 2013 accizele la alcool au
fost majorate cu 10% pentru bere și alte produse alcoolice și cu 15% pentru băuturi spirtoase.
În Cehia, creșterea acestui indicator se justifică prin faptul că începând cu anul 2008 s-
au majorat taxele la țigări și tutun. Accizele sunt impuse în conformitate cu directivele UE
privind produsele energetice, energia electrică, alcoolul (băuturile spirtoase, berea și vinul) și
produsele din tutun. De asemenea, în anul 2012 a avut loc și o ușoară mărire a TVA,
reflectându-se astfel creșterea presiunii fiscale aferente acestor tipuri de impozite de la 12,6%
în 2012 la 12,9% în 2013.

12
PROIECT

2.2 Analiza presiunii fiscale aferente impozitelor indirecte

Presiunea fiscală aferentă impozitelor indirecte în Franța poate rezulta din creșterea
ratelor de TVA standard și intermediare (renovarea locuințelor private, serviciile de transport,
cazarea la hotel, furnizarea de spații de cazare, serviciile de restaurant, cele de îngrijire la
domiciliu, televiziunea, parcurile tematice, îngrășămintele organice etc.) de la 19,6% și 7% la
20% și 10% începând cu anul 2014.
Reduceri semnificative în acest sens nu au fost înregistrate, însă putem aminti unele
țări care au avut parte de mici scăderi ale acestui indicator, precum România și Polonia.
România se bazează în principal pe impozitarea indirectă, însă presiunea fiscală
aferentă acestor tipuri de impozite a scăzut din 2015 cu 2%, în special datorită reducerii cotei
de TVA de la 24% (din anul 2010 cota standard de taxă a fost de 24%) la 20% începând cu 1
ianuarie 2016. De asemenea, o rată redusă de 9% se aplică pentru bunuri și servicii din
următoarele categorii: produse farmaceutice, echipamente medicale specializate, ziare,
manuale școlare, cărți, acces la servicii culturale, servicii de cazare și asimilate, iar din 1
septembrie 2013 această cotă redusă se aplică și pentru pâine și produse de panificație.
În Polonia, începând cu anul 2011 cota standard de TVA este de 23% (crescând de la
22%) și este aplicabilă majorității bunurilor și serviciilor. Ușoara scădere a presiunii fiscale
aferente impozitelor indirecte din ultimii ani poate fi justificată de introducerea unor cote
reduse de TVA de 8% și 5%, precum și a unei rate de 0%.
În cele mai multe cazuri, țările analizate au avut o evoluție constantă în ceea ce
privește presiunea fiscală aferentă impozitelor indirecte de-a lungul perioadei analizate,
amintind aici țări precum Belgia (aproximativ 13% din PIB), Germania (aproximativ 11% din
PIB), Regatul Unit (aproximativ 12% din PIB), Olanda (aproximativ 11% din PIB) și
Bulgaria (aproximativ 15% din PIB).
În Belgia, acest indicator nu are fluctuații mari în intervalul supus analizei deoarece
ponderea impozitelor indirecte este redusă, fiind explicabilă prin accize mici și utilizarea unor
cote scăzute de TVA. De asemenea, Germania și Italia au printre cele mai reduse taxe de
consum din Uniunea Europeană, iar de-a lungul timpului veniturile din aceste taxe au rămas
relativ constante.
Figura 2.2:Presiunea fiscală aferentă impozitelor indirecte în ţările UE, în perioada
2007-2017 (% din PIB)

Impozite
indirecte 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

13
PROIECT

                       
UE 13.1 12.7 12.6 13.0 13.2 13.4 13.5 13.5 13.5 13.5 13.5
Belgia 13.1 13.0 12.8 13.1 13.1 13.4 13.4 13.3 13.3 13.5 13.5
Germania 10.9 10.9 11.4 10.9 11.1 11.1 11.0 10.9 10.9 10.8 10.7
Franta 15.0 14.8 15.0 14.8 15.2 15.4 15.6 15.8 15.9 16.1 16.4
Italia 14.5 13.7 13.6 14.1 14.3 15.4 15.1 15.5 15.2 14.5 14.6
Regatul Unit 11.8 11.4 11.0 12.2 12.7 12.7 12.8 12.8 12.9 13.0 13.1
Olanda 11.8 11.7 11.4 11.4 11.1 10.9 11.2 11.6 11.5 12.0 12.0
                       
Ungaria 15.8 15.7 16.4 17.5 17.4 18.6 18.5 18.5 18.8 18.3 18.2
Croatia 18.2 18.0 17.2 17.6 17.2 18.1 18.6 18.6 19.2 19.5 19.6
Polonia 14.5 14.5 12.9 13.9 14.0 13.1 13.0 13.0 13.0 13.7 14.0
Romania 12.2 11.4 10.3 11.9 13.1 13.2 12.8 12.8 13.3 11.3 10.4
Bulgaria 16.2 17.0 14.4 14.2 13.8 15.0 15.5 14.9 15.5 15.5 15.1
Cehia 10.7 10.5 11.0 11.3 12.1 12.5 12.9 12.0 12.4 12.5 12.6

Sursa: https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filterSource
=TAXUD&more_options_date=-
365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*

10

2.4 Analiza presiunii fiscale aferente contribuțiilor sociale

Presiunea fiscală exercitată de contribuțiile sociale se determină ca raport între totalul


contribuțiilor sociale aferente unui an (fondul de șomaj, asigurările de sănătate, asigurările
sociale) și nivelul produsului intern brut. Contribuțiile la asigurările sociale de stat sunt plătite
atât de angajator, cât și de angajat. Aceste sume sunt de obicei alocate pentru finanțarea
prestațiilor sociale și sunt adesea plătite acelor instituții ale administrației publice care oferă
astfel de beneficii (Gyorgy, 2012).
Conform studiilor de specialitate (Martínez-Vázquez & McNab, 2002), în prezența
unui plafon pentru contribuții (o caracteristică frecventă în sistemele fiscale) impozitele tind

10
https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filterSource=TAXUD
&more_options_date=-365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*

14
PROIECT

să fie regresive. Cu toate acestea, în țările în curs de dezvoltare, în cazul în care numai
lucrătorii din sectorul formal plătesc astfel de impozite, incidența financiară poate fi
progresivă.
Contribuabilii au o percepție diferită asupra impozitelor și contribuțiilor sociale. Dacă
impozitul este considerat o pierdere irecuperabilă (din cauza principiului bugetar al neafectării
veniturilor), contribuțiile sociale sunt privite ca o garanție sau ca o asigurare (pentru pensie,
pentru sănătate), comportamentul fiscal al contribuabilului fiind schimbat de la o situație la
cealaltă.
În tabelul următor sunt prezentate procentele contribuțiilor sociale în PIB în cele două
grupe de țări europene supuse analizei în perioada 2007-2017:11

Figura 2.4 Presiunea fiscală aferentă contribuțiilor sociale în cele două grupe de


țări în perioada 2007-2017 (% din PIB)
Contributii sociale 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
                       
UE 12.8 13.3 14.0 13.8 13.7 13.6 13.7 13.5 13.4 13.6 13.6
Belgia 13.3 13.7 14.2 13.9 14.1 14.3 14.4 14.4 14.4 13.7 13.7
Germania 14.6 14.7 15.3 15.0 14.9 15.0 15.0 15.0 15.0 15.2 15.3
Franta 15.8 15.8 16.4 16.2 16.3 16.5 16.8 17.0 16.8 16.8 16.9
Italia 12.3 12.8 13.2 13.0 12.9 13.1 13.1 12.9 13.0 12.8 12.8
Regatul Unit 6.2 6.4 6.3 6.3 6.3 6.3 6.2 6.0 6.1 6.3 6.5
Olanda 12.5 13.3 12.6 12.9 13.6 14.5 14.7 14.6 13.9 14.7 13.8
                       
Ungaria 13.4 13.4 12.8 11.8 12.9 12.9 12.8 12.8 13.0 13.5 12.7
Croatia 11.5 11.7 12.1 11.8 11.6 11.4 11.2 11.8 12.0 11.9 11.9

11
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019DC0008&from=RO

3. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/european-semester_thematic-
factsheet_taxation_ro_0.pdf
4. https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filterSource=TAXUD
&more_options_date=-365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*
5. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2018-european-semester-convergence-programme-romania-
ro_0.pdf

15
PROIECT

Polonia 11.9 11.3 11.2 10.9 11.2 12.1 12.3 12.2 12.5 12.8 12.9
Romania 9.6 9.0 9.0 8.7 9.1 8.7 8.6 8.5 8.1 8.0 8.5
Bulgaria 7.7 7.4 7.2 6.6 6.7 6.8 7.5 7.9 7.9 7.8 8.4
Cehia 15.0 14.9 14.2 14.5 14.7 14.8 14.8 14.5 14.4 14.7 15.0

Sursa: https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filterSource
=TAXUD&more_options_date=-
365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*

Se observă că țările dezvoltate au un nivel mult mai ridicat al presiunii fiscale aferente
contribuțiilor sociale, maximul fiind înregistrat de Franța în anul 2014, cu 17,00%. Cu toate
acestea, unele state emergente se apropie pe parcursul acestei perioade de media Uniunii
Europene, de 13,5%.
În intervalul analizat se înregistrează creșteri și scăderi semnificative ale acestui
indicator, însă în multe cazuri nivelul său nu are un trend constant, suferind modificări subite.
Majorări semnificative ale presiunii fiscale aferente contribuțiilor sociale au avut loc
în acești ani în țări precum Germania,Franța,Olanda și Polonia.
Franța a cunoscut o creștere a presiunii fiscale exercitate de contribuțiile sociale de la
un nivel de 15,8% în 2007 la 17,00% în 2014, fiind una dintre țările dezvoltate care se
bazează pe contribuții sociale într-o măsură foarte mare, după impozitele directe. Astfel, în
Franța, impozitul pe venit și contribuțiile mari la asigurările sociale reprezintă o povară relativ
ridicată. Reduceri semnificative ale presiunii fiscale aferente contribuțiilor sociale s-au
înregistrat în intervalul supus analizei în Ungaria și România.
În România, în anul 2018 au fost implementate măsuri noi în ceea ce privește cadrul
fiscal aferent impozitelor directe și contribuțiilor de asigurări sociale. O modificare
importantă este reducerea cotei impozitului pe venit de la 16% la 10%, măsură anunțată
anterior prin Programul de guvernare. În ceea ce privește contribuțiile de asigurări sociale,
sarcina fiscală aferentă angajatorului a fost transferată angajatului cu scopul de a asigura o
mai bună colectare a veniturilor la bugetele de asigurări sociale și de a reechilibra Bugetul
Asigurărilor Sociale de Stat. Transferul contribuțiilor în sarcina angajatului a fost precedată de
creșterea salariilor din sectorul bugetar cu 25% astfel încât venitul net nu a fost influențat de
acest transfer. Începând cu 1 ianuarie 2018 a fost redusă cota de transfer către pilonul II de
pensii de la o cotă de 5,1% la 3,75%, măsura a fost luată pentru asigura același transfer către
pilonul II în anul 2018 comparativ cu anul 2017 de aproximativ 7 miliarde de lei, în condițiile
transferului contribuțiilor și majorării salariilor brute. De asemenea, au fost adoptate o serie de

16
PROIECT

măsuri care să asigure o mai bună colectare și venituri bugetare suplimentare. În vederea
îmbunătățirii colectării veniturilor din TVA a fost implementat mecanismul plății defalcate a
TVA-ului, opțional începând cu luna octombrie 2017 și obligatoriu din 2018 pentru firmele
12
aflate în insolvență și pentru cele cu datorii la plata TVA-ului. Venituri suplimentare vor fi
obținute și ca urmare a creșterii accizelor pentru combustibili care a avut loc în două etape în
2017 (din 15 septembrie și respectiv 1 octombrie 2017). Pentru îmbunătățirea conformării
voluntare este vizată crearea condițiilor tehnice și procedurale pentru plata tuturor obligațiilor
fiscale prin toate instrumentele bancare. În domeniul reducerii evaziunii fiscale și a economiei
subterane sunt continuate acțiuni precum: introducerea programului de testare aleatorie a
conformării, dezvoltarea structurii care se ocupă de persoane fizice cu averi mari, combaterea
fraudelor vamale. În domeniul anti-fraudei fiscale se urmărește creșterea ponderii controalelor
dedicate destructurării lanțurilor evazioniste, eliminarea din sistem a firmelor „fantomă”,
revizuirea procedurilor antifraudă în conformitate cu modelul european de management al
riscurilor, introducerea facturării electronice, a caselor de marcat electronice cu raportare on-
line și a informării electronice a contribuabililor. Pe partea de cheltuieli, Guvernul a adoptat o
serie de măsuri destinate creșterii nivelului de trai al populației precum creșterea salariului
minim brut pe economie (de la 1450 lei la 1900 lei, începând cu 1 ianuarie 2018). De
asemenea salariile personalului plătit din fonduri publice s-a majorat cu 25% începând cu
2018, creștere care a fost însă acoperită în mare parte de transferul contribuțiilor în sarcina
angajatului. Începând cu 1 martie 2018, salariile medicilor și asistentelor medicale s-au
majorat la nivelul salariului de bază stabilit pentru anul 2022, iar salariile personalului care
ocupă funcții didactice din unitățile de învățământ preuniversitar și universitar de stat s-au
majorat cu 20% față de nivelul din luna februarie 2018 (conform Legii nr. 153/2017). În ceea
ce privește sistemul de pensii, la data de 1 iulie 2017, valoarea punctului de pensie s-a majorat
cu 9%, respectiv la 1000 lei. În anul 2018, în perioada 1 ianuarie – 1 iulie, valoarea punctului
de pensie este 1000 lei (Legea nr. 3/2018) și de 1100 lei pentru perioada 1 iulie – 31
decembrie (OUG nr. 82/2017).
13

12
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019DC0008&from=RO

7. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/european-semester_thematic-
factsheet_taxation_ro_0.pdf
8. https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filterSource=TAXUD
&more_options_date=-365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*
9. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2018-european-semester-convergence-programme-romania-
ro_0.pdf
13
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019DC0008&from=RO

17
PROIECT

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În urma analizei efectuate cu privire la nivelul presiunii prelevărilor obligatorii în


cadrul celor două grupe de țări europene în intervalul 2007-2017, observăm că nivelurile cele
mai reduse ale presiunii fiscale totale (sub 30%) se înregistrează în grupa țărilor în curs de
dezvoltare, precum Bulgaria și România, intrate mai recent în Uniunea Europeană. Din grupa
statelor dezvoltate, cele mai mari cote ale presiunii fiscale totale (peste 45%) le întâlnim în
Franța și Belgia.
Analiza efectuată pe elementele structurale ale presiunii fiscale a permis reliefarea
următoarelor aspecte:
✔ Presiunea fiscală aferentă impozitelor directe are tendința să fie mai ridicată în țările
în care redistribuirea veniturilor reprezintă un scop important al autorităților guvernamentale.
11. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/european-semester_thematic-
factsheet_taxation_ro_0.pdf
12. https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filterSource=TAXUD
&more_options_date=-365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*
13. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2018-european-semester-convergence-programme-romania-
ro_0.pdf

18
PROIECT

Cea mai mare presiune fiscală exercitată de impozitele directe se înregistrează în


Belgia. Ca și în cazul altor state dezvoltate, în această țară cel mai important rol în materie de
venituri bugetare îl au taxele directe.
✔ În ceea ce privește valoarea medie a presiunii fiscale aferente impozitelor indirecte
nu există o deosebire foarte mare între statele dezvoltate și cele emergente.
Cea mai mare presiune fiscală exercitată de impozitele indirecte se înregistrează în
Croația, țară în curs de dezvoltare, în care accentul se pune pe impozitele indirecte în
defavoarea celor directe, lucru specific acestui tip de stat, care nu beneficiază de o piață de
capital foarte dezvoltată, inițiativa privată fiind înfrânată de nivelul ridicat al birocrației și de
lipsa soluțiilor sustenabile ale statului.
✔ Valori mari ale presiunii fiscale exercitate de contribuțiile sociale se găsesc în țări
dezvoltate, vechi state membre ale Uniunii Europene.
Franța are cea mai ridicată presiune aferentă contribuțiilor sociale, acestea fiind pe
primul loc în procurarea resurselor fiscale, cu un nivel deosebit de mare.
Creșterea sau scăderea presiunii fiscale în decursul perioadei analizate este legată cu
certitudine de rolul economic și social al statului și de intervenția acestuia în scopul asigurării
surselor de acoperire a cheltuielilor publice. Stabilirea unui plafon maxim al presiunii fiscale
este imposibil de realizat, deoarece acest indicator diferă în funcție de perioadă, țară, context
economic, politic și social. Unii economiști sunt de părere că o presiune fiscală prea
accentuată îi descurajează pe contribuabili să investească, să economisească, să producă și să
muncească.

BI BLIO G RAFI E
1. Brezeanu P., Fiscalitate: Concepte, teorii, politici şi abordări practice, Editura Wolters
Kluwer, Bucureşti, 2009 ;
2. Dobrotă, G., Fiscalitatea directă în România şi UE, Analele UCB, Seria Economie, nr.
3/2010, pag. 21-30;
3. Talpoş Ioan, Enache Cosmin, Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2001;
4. http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/revista/2017/10/numar-40/60/

5. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:52019DC0008&from=RO

6. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/european-semester_thematic-
factsheet_taxation_ro_0.pdf

19
PROIECT

7. http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2011-01/13_GABRIELA_DOBROTA.pdf

8. https://ec.europa.eu/search/?
queryText=direct+taxes&query_source=TAXUD&page=1&filter=&swlang=en&filter
Source=TAXUD&more_options_date=-
365&more_options_language=en&more_options_f_formats=*

9. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2018-european-semester-convergence-
programme-romania-ro_0.pdf

20

S-ar putea să vă placă și