Eu si lumea contemporana

Cum vad eu lumea contemporana? Daca as avea cativa ani, as vedea aceasta
lume ca ceva normal, caci nu am cu ce sa o compar, am vazut prea putine pana
acum. Dar daca as fi in floarea varstei as putea spune ca lumea aceasta e prea
diversificata, nu ca ar fi ceva rau, dar parca e dusa prea mult la extreme. Avem
o Romanie libera, pentru ca inca putem protesta, putem sa alegem ce vrem sa
fim, pana la un anumit punct, putem sa alegem ce mancam sau unde sa traim.
Dar avem si locuri pe aceasta planeta unde libertatea este limitata precum in
Coreea de Nord sau tarile arabe. Daca as fi un batran, tocmai iesit la pensie, as
spune ca lumea asta a luat-o razna sau poate ca deja m-am obisnuit cu aceasta
lume si nu ma mai mira nimic.

Eu si lumea contemporana... Pare o lume nebuna, nebuna, nebuna, dar nu ca in

filmul american din 1963. Acum e o altfel de lume nebuna...

Istoria omenirii demonstreaza ca, spre deosebire de celelalte specii, fiinta

umana nu poate trai decat in cadrul unei comunitati guvernate de cel putin un
set de reguli. De-alungul timpului, multi ganditori au incercat sa defineasca
omul.

Pentru Aristotel, omul este un animal social, pentru Bergson si Blaga, omul este
un animal care fabrica unelte, in timp ce, pentru Darwin, omul nu este decat o
prelungire a maimutei.

Dincolo, insa, de unghiul de vedere al fiecarui filosof care a incercat sa

defineasca fiinta umana, fiecare fiind valabila, in felul sau, omul trebuie analizat
incontext, in cadrul grupului in care traieste. Omul contemporan nu face
altceva decat sa se supuna regulilor societatii care,de fapt, il modeleaza. Astfel,
fenomenul numit generic “consumism’’, nu este altceva decat o adaptare la
realitatea care consuma natura umana pana la modificarea structurii sale.
Singura explicatie a imposibilitatii de a defini fiinta umana este aceea ca
individul nu exista “in sine”, ci doar in societate, fiind intotdeauna parte dintr-
un intreg pentru care, la randul sau, este exponent. Am putea spune ca, de la
Nietzsche incoace, statul si-a pierdut artibutul de constrangator absolut, locul
sau fiind luat de catre societate in sine, in esenta ei.

In lumea contemporana, imaginea, locul si rolul individului in cadrul societatii,

modeleaza fiinta umana si ii impune reguli de la care, daca se abate, risca sa
1
piarda insusi statutul demembru al acesteia. Omul contemporan nu se poate
sustrage regulilor societatii, deci nici societatii de consum, care s-a suprapus
peste vechile forme de organizare, preluandu-le toate atributele si impunandu-
se ca unica forma de existenta a omului in lume.Aflat intre maternitate si
cimitir, viata si moarte, materie si vis, eros si tanatos, intre a fi si a nu fi, da si
nu, palpabil si iluzie, sens si nonsens, intre aici si acolo, omul contemporan se
misca din ce in ce mai decazut pe suprafata invizibila a proiectului sau
existential. Omul de azi nu se mai poate pune in locul personajelor romantice
construite de Shakespeare in cazul lui Romeo si Julieta, de Eminescu, in cazul
Luceafarului si a Catalinei.Aceasta pentru ca spatiul de extindere a individului
din prezent nu depaseste complexul biologic, sfera biologica cum ar fi spus
Cioran. El nu poate lua locul vreunui personaj romantic fiindca apusul
romantismului inlocuieste perfect apusul de soare pe care nu il mai admira.

Omul „fast-food” nu mai prefera nici muzica instrumentala, nici cea

apartinatoare categoriei „romantice”. Gusturile sale se remarca prin aceea ca
opteaza pentru „hip-hop” – o incarcatura de zgomote preluate de pe strada
periferica, golaneasca si transpusa in boxele masinilor de lux sau cele ale vilelor
aparute „peste noapte”. Muzica „tehno” – un ansamblude sunete sinistre
repetate fara a transmite nimic in afara unei repetitii obsesive de motive
muzicale. De fapt, insasi viata lui este un portativ viu ce transmite „hip-hop”-ul
si „tehno”-ul bizar in care se regaseste. Orele omului contemporan alearga
zgomotos pe hipodromul timpului. El a ajuns sa se intalneasca cu ceilalti fara a
se mai intalni cu propria sa persoana, fapt remarcat la sfarsitulsec. XIX de
filosoful german Martin Heidegger. Aceasta il face o fiinta straina de sine, o
separare fatala si determinanta pentru propriul destin.

In plina dezvoltare a comunicarii, a mijloacelor de comunicare in masa, cand

oamenii au acces rapid la toate mijloacele de informare, acum cand exista
internet si biblioteci virtuale iar informatia circula mai rapid decat ne putem
imagina, acum cand lumea este mai mica, trebuie sa stim, sa constientizam ca
suntem mai puternici decat credem. Mijloacele de promovare in masa, sau
masinile de construit visuri, il constrang pe om sa traiasca dupa cum i se spune,
nu dupa cum simte el.

Datoriile morale fata de biserica, fata de comunitate au disparut treptat fiind

inlocuite de noile tendinte, promovate in masa, ce tind sa educe si sa
constranga omul catre o societate de tip consumist. Practic nu exista sarbatori
fara Coca-Cola iar copiii se simt marginalizati, daca nu isi sarbatoresc zilele de
nastere laMcDonald’s. Sunt promovate fel si fel de sarbatori si zile festive,

2
sarbatori traditionale, care inainte se sarbatoreau cu o floare, sau cu o nuielusa
sunt acum tinta vanzatorilor in alergarea dupa profituri uriase.

Criza economica pe care Romania o traverseaza este cu precadere o criza

interna, determinata de mixul gresit de politici macroeconomice luate in ultimii
ani. Cresterea economica se dovedeste una de natura nesanatoasa, de vreme
ce se poate evapora ca un fum intr-un singur trimestru. Si asta pentru ca am
avut in acesti ani o crestere bazata pe consum,finantat pe datorie. Consumul
privat a fost excesiv, dar nu trebuie blamata populatia: toate masurile
macroeconomice au fost pro-ciclice, stimuland consumul; si cea mai
daunatoare dintre toate, cota unica, este inca aparata de initiatorii ei, care nu
vor sa admita ca au gresit. Cota unica a stimulat consumul, si noi avem astazi
prima criza de supraconsum din Romania.

Criza financiara internationala a fost doar declansatorul crizei economice

interne, pentru ca a afectat sursele de finantare. Noi consumam pe datorie, si
acum ne imprumutam mult mai scump sau deloc. Aceasta stare de lucruri este
valabila si pentru guvern, si pentru firme, si pentru populatie. Vulnerabilitatile
unei economii dezechilibrate, cu numeroase reforme structurale amanate, au
devenit acum evidente. Se pierd locuri de munca, si acesta este doar inceputul.
in anii urmatori incasarile la buget vor fi mai mici, pentru ca vom avea ocrestere
economica mai redusa, si vor fi colectate mai greu din cauza lipsei de lichiditati.
Nu va fi de ajuns ca BNR sa stimuleze creditarea prin reducerea dobanzii si a
rezervelor minime obligatorii.O solutie pentru iesirea dintr-o criza de
supraconsum nu este tot stimularea nediferentiata a consumului. In cel mai
bun caz, astfel doar se amana varful crizei cu cateva trimestre. Criza din
Romania nu are aceleasi cauze cu criza din SUA si UE; deci nu poate fitratata la
fel. Este in primul rand o criza interna, o criza a unui model de dezvoltare.
Fireste, populatia cea mai saraca trebuie sprijnita in astfel de momente. Dar
primul impuls nu trebuiesa fie mai multi bani de la buget si mai mult consum,
atunci cand la buget nu mai sunt bani si cand s-a consumat pana acum excesiv.
Nici solutia de a consuma bunuri romanesti nu este inainte de a gandi un plan
anticriza,trebuie sa admitem nu numai ca este o criza, ci si care sunt cauzele ei.
Cauza principala este consumul excesiv pe datorie. Populatia nu poate fi
blamata, dar poate fi pe viitor mai bine informata si cu siguranta mai precauta
privind asteptarile asupra veniturilor proprii. In schimb, guvernul poate fi
criticat pentru ca a facut o eroare strategica monumentala: intr-o perioada de
crestere economica, a consumat toata aceasta crestere si s-a mai indatorat
suplimentar.

3
Omul in Romania contemporana

Romania. O tara unde mii de oameni stau la coada pentru a putea atinge cateva
clipe moastele unui sfant ce cred ca ii va scapa de nevoi, aici si pe lumea
cealalta. in aceiasi tara un popa exaltat convinge lumea ca semnele identificarii
biometrice individuale contin cifre diabolice si deci a le purta in portofel e
moarte curata, iar problema se discuta cu toata seriozitatea chiar si in
Parlament. Tot aici apare intr-un mare cotidian national informatia cain anul
2025 pamantul va fi vizitat de extraterestri, stire ce este primita cu deplina
increderede cititorii ce o comenteaza pe internet aducand argumente. La cele
de mai sus s-ar putea adauga si alte cazuri din aceiasi categorie, capabile sa-l
faca pe cineva din afara sa creada ca o buna parte din populatia tarii inca nu a
iesit din evul mediu sau a cazut brusc prada unei maladii psihice grave. Mai
exista si multi care se sufoca, nu atat de prejudecatile conationalilor lor, cat mai
ales de impasul politic si economic al intregii societati, ceea ce ii face sa viseze
la taramuri cat mai indepartate de cele natale, unde totul nu poate fi,
bineinteles, decat incantator.

Omul din Romania contemporana duce lipsa educatiei, sanatatii si a gandirii

libere. Se va gasi cineva sa faca spalare pe creier printr-o televiziune sau alt
canal media sau social.

Omul din Romania contemporana e supus sa traiasca in minciuna si mai nou in

poluare.

Omul din Romania contemporana e pe cale de disparitie pentru ca pleaca pe

alte meleaguri.