Regele Mihai I

Coman Diana-Maria
Clasa a XI B
Disciplina : Istorie
Profesor Coordonator : Rusu Claudia
• Mihai I a domnit ca Rege al
României între 20 iulie 1927 și 8
iunie 1930, precum și între 6
septembrie 1940 și 30
decembrie 1947. A fost unul
dintre puținii foști șefi de stat din
perioada celui de-al Doilea
Război Mondial care au trăit și în
secolul XXI.
• Fiu al principelui moștenitor
Carol, Mihai a moștenit de la
naștere titlurile de principe al
României și principe de
Hohenzollern-Sigmaringen (la
care a renunțat mai târziu).
• Mihai s-a născut la Sinaia, fiind fiul principelui Carol (viitorul rege
Carol al II-lea) și al prințesei Elena a Greciei.
• Din partea tatălui este nepot al regelui Ferdinand I și al reginei
Maria, iar din partea mamei nepot al regelui Constantin al
Greciei.
• Astfel, Mihai al României este descendentul celor mai importante
familii regale și imperiale ale Europei, printre ele numărându-se
familiile regale britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai
săi fiind țarii Nicolae I și Alexandru al II-lea al Rusiei, regina
Victoria a Marii Britanii, împărați habsburgi, regi ai Prusiei,
Portugaliei șamd.
• Este stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii atât pe
filieră maternă, cât și paternă. Este văr de gradul trei al reginei
Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Prima domnie (1927-1930)
• Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927,
după moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său
renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate.
• Deoarece Mihai avea doar 6 ani și nu putea guverna, o regență
a fost formată din principele Nicolae (al doilea fiu al regelui
Ferdinand și unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și
Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație
(până la 7 octombrie 1929 când a murit, fiind înlocuit cu
Constantin Sărățeanu, consilier la Curtea de Casație).
Perioada interbelică
• În 1930, în contextul crizei economice, Carol al II-lea s-a întors
în țară. Guvernul lui Iuliu Maniu i-a cerut garanția că va
întrerupe relația cu Elena Lupescu și va relua căsătoria cu
Elena de Grecia. Parlamentul l-a desemnat pe Carol rege, iar
pe Mihai drept urmaș la tron, cu titlul inventat ad-hoc de „Mare
Voievod de Alba-Iulia”. După scurtă vreme a sosit în țară Elena
Lupescu.
• Mama lui Mihai a fost exilată la Florența, impunându-se de
către Carol al II-lea un regim draconic de vizitare, care permitea
întâlnirea mamei cu fiul doar pentru o vacanță de câteva
săptămâni, o dată pe an.
Mihai, Regina mamă Elena și Regina Maria
A doua domnie (1940-1947)
• În septembrie 1940 Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu,
care i-a impus să abdice în favoarea fiului său. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat
rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din 5
septembrie 1940 al regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului
(dizolvat tot prin acel decret și redeschis abia în 1946).
• Regele Mihai a depus la 6 septembrie 1940 un jurământ de credință cu următorul cuprins:
„Jur credință Națiunii Române. Jur să păzesc cu sfințenie legile Statului. Jur să păzesc și să
apăr ființa Statului și integritatea teritoriului României. Așa să-Mi ajute Dumnezeu.” în fața
generalului Antonescu (Șeful Statului Român și președintele Consiliului de Miniștri), a
patriarhului Nicodim Munteanu și a lui Dimitrie G. Lupu (numit anterior, în aceeași zi, prim-
președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție și care depusese anterior un jurământ de
credință către Șeful Statului Român.
• Ulterior, în aceeași zi, Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul
României, Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București.
• Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi
comandantul suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit
„Conducător”. Decretul regal nr. 3067 din 6 septembrie 1940 prin care Antonescu căpăta
puteri depline „pentru conducerea Statului Român” (care a preluat în mare parte
prevederile unui decret similar semnat în 5 septembrie 1940 de regele Carol al II-lea) și
decretul nr. 3072 din 6 septembrie 1940 privind prerogativele regale conțineau o
prevedere importantă: regele numea pe primul ministru.
• Această prevedere a trecut neobservată la vremea respectivă, însă patru ani mai târziu,
la 23 august 1944, această formulare din decret i-a oferit regelui Mihai justificarea legală
pentru demiterea lui Antonescu și numirea unui nou prim-ministru.La 14 septembrie 1940,
printr-un decret-lege semnat de generalul Antonescu, regele Mihai I a fost înălțat la gradul
de general de divizie.
• Regele Mihai I, în calitate de mareșal și comandant suprem al armatei române, a fost
decorat prin jurnalul Consiliului de Miniștri din 8 noiembrie 1941 cu toate cele trei clase
ale Ordinului „Mihai Viteazul”, fiind singurul deținător român în această situație, alături de
mareșalul Ion Antonescu.
Întoarcerea armelor contra Germaniei naziste
• În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera estică a
României, Mihai s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, care îi includea pe comuniști. Când
balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a
decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea
lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923.
• Tânărul rege a fost cel care a luat inițiativa arestării lui Antonescu, în după-amiaza zilei de 23
august 1944, scoțând astfel România din Axă. Politicienii Maniu și Brătianu, în cooperare strânsă cu
Regele Mihai, ca principali organizatori ai loviturii de stat, au stabilit ca ziua de 26 august să fie data
acesteia, însă atunci când au aflat că Antonescu va pleca pe front în ziua de 24 august, au
devansat această dată pentru 23 august. În după-amiaza zilei respective Regele l-a invitat pe
Antonescu la Palatul Regal.
• Mareșalul Antonescu i-a prezentat detaliat Regelui situația de pe front și a spus că va încheia un
armistițiu doar după ce îl va avertiza pe Hitler. Când Antonescu a refuzat să accepte un armistițiu
imediat, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat atât pe Ion Antonescu, cât și pe Mihai Antonescu,
care îl însoțea.
• Noul guvern al generalului Sănătescu era dominat de Partidul Național Țărănesc și
Partidul Național Liberal.
• Din noul guvern au făcut parte Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, ministru
fără portofoliu, liderul Partidului Național Liberal Dinu Brătianu, ministru fără portofoliu,
Lucrețiu Pătrășcanu, lider al P.C.R., ministru ad interim al Justiției și Titel Petrescu, liderul
Partidului Social Democrat Român, ministru fără portofoliu, precum și Niculescu-Buzești
ministru de Externe și generalul Aldea ministru de Interne. Apoi ministrul plenipotențiar
german la București Manfred von Killinger a obținut audiență la rege și în convorbirea
avută, regele a declarat că mareșalul și-a prezentat demisia și că dacă armata germană
se va retrage în ordine, fără acte de ostilitate, împotriva ei nu se va întreprinde nimic.
• Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, transmis pe data de 23 august la orele
22, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat armistițiul oferit de
aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților, a ordonat trupelor române să se
retragă cât mai repede la sud de aliniamentul Focșani-Galați și a declarat război
Germaniei.