R

RA
LIB
T Y
NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE

SI
Lat. olere în romanică și rom. leurdă (apelativ și toponimic)
*

ER
Din numărul de plante al căror nume ni s-a păstrat de la strămoși
(lăptucă, mărar, mătrăgună, pătlagină, sunătoare, urzică, varză etc.),
merită reamintite ca elemente de limbă pentru autohtonism și origine la­
IV
tină în special numele plantelor alior (sp. aranuelo „rîie” și „alior”), brin-
dușă, confirmat ca bază semantică (brînză, caș) de numele german al
plantei „Kăslein” și variantele, și zimbru (Pinus cembra), nume caracte­
UN
ristice limbii române, care sînt preslave pe teritoriul dialectului dacoromân,
negăsindu-se în dialectul aromân și meglenit, iar botanistul prof. Al. Borza
ne asigură că zimbru nu crește în sudul Dunării, ci este specific zonei carpa­
tice și a celei mai spre nord de aceasta. La acestea adăugăm—din numărul
altor plante cercetate dei^oi(or&, sărbăzele, searbăd <lat. sorbus-\-acerbus
AL

+suf. -idus; cf. REW, 8095; ■ DIEGO, în Dicc. etim., s. v. serba, serbai
și serbo) și de care ne vom ocupa altă dată—și termenul leoardă, leurdă.
Ținem să precizăm că ne ocupăm de numele unei plante care este o
TR

conservațiune de vegetație ■ cunoscută pe întreg teritoriul dacoromânei,

unde formează o arie totală (ca fin, nutreț etc.). în dialectele române din
sudul Dunării cuvîntul nu există. în consecință, numele are pentru limba
noastră o valoare istorică probatorie, adăugîndu-se la cele 400 de elemente
EN

latine păstrate numai în dacoromână x.

Ne ocupăm de originea cuvîntului românesc leoardă, leurdă și pentru
faptul că numele de plante care se impun prin origine autohtonă alcătu­
iesc argumente hotărîtoare pentru permanența unei populații pe un teri­
/C

toriu dat, arătînd legătura continuă între om, pămînt și vegetație, mai
ales cînd . aceasta servește și ca hrană.
Dar motivul care ne face să ne ocupăm de acest cuvînt rezidă și. în
faptul că etimologiile date pînă acum pentru a-i arăta originea nu sînt
admisibile.
SI

* Comunicare prezentată de autori la Filiala din Cluj a Societății de romanistică

IA

în noiembrie 1964.
1 G. Giuglea, Uralte Schichten und Entivicklungsstufen in der Struktur der Dakoruma-

nischen Sprache, Sibiu, . 1944.

CU

2 - C. 3675
 RY
652 G. GIUGLEA și L. GHERGARIU 2

RA
Leoarda, leurda (Alium ursinum) este o plantă bulboasă din familia
iliaceelor, cu foile ca ale porumbului, cu flori albe sau galbene, cu miros
și gust de usturoi, ce crește la șes sau pe locuri joase și prin păduri mai
înalte, umede și umbroase 2. în unele părți apelativul a dispărut. Planta

LIB
însă se cunoaște și i se spune ai de pădure, sau de munte, ai sau usturoi
sălbatic și praz sălbatic, iar la Cîmpeni, în Munții Apuseni, i se mai spune
și ai ursos.
Apelativul are și următoarele forme: leordă (Cirsteșt-i—Botoșani);
leoardă și Hoardă (Banat); leurd (Panțu). Accentuat și leurdă (MeheeUnți)8.

TY
Leurda este o plantă comestibilă. Ea se consumă întocmai ca ustu­
roiul, cu sare și mămăligă rece, spune Lupescu în articolul său Bucătăria
țăranului 234. Botanistul E. Țopa ne informează că pe piața lașului planta

SI
se vinde și azi pentru salată. Mai de mult se consuma în măsură mai mare,
în special era o hrană preferată de ciobani, pentru că le tăia greața provo­
cată de bucatele prea grase cu care se hrăneau. Azi se consumă în cantitate

ER
mai mică și mai rar, luîndu-i locul usturoiul cultivat în grădină.
Ca apelativ, cuvîntul leoardă, leurdă este cunoscut și este încă viu în
multe părți ale teritoriului patriei noastre. El este atestat la Anonimul
Caransebesian. îl întîlnim și în chestionarele lui Hasdeu din următoarele
IV
localități : Bilciurești-Ploiești, Dolhești-Huși, Drajna-de-Sus-Vălenn-de-
Munte, Muntenii-de-Jos—Vaslui, Taziău—Buhuși, Broșteni—Vatra Dor-
UN

nei, Albești — Cîmpulung-Muscel, Cristești — Botoșani, Bucova — Ha­

țeg, Maidan — Oravița, Straja — Rădăuți5. L-am mai întîlnit ca apela­
tiv în : Suceava, Caransebeș, Salva—Năsăud, Moigrad—Zalău, Iași, Tg. Lă-
pușulu^Mărginenii-de-Sus—Prahova, Briheni—Beiuș. în Munții Apuseni
n-am întîlnit apelativul, ci numai două nume topice. Aici—ca în multe alte
AL

pârți—i se zice ai de pădure și ai sălbatic și azi nu sematmănîn/ă. Oamenii

îl cunosc însă după miros. Știu că are un singur cățel. Deci fosta arie a
rotacismului coincide cu dispariția cuvîntului leurdă. Să fie oare o coinci­
TR

dență ? Sau și aici, ca în alte părți, a intervenit un aer de repulsie pentru

mirosul plantei, de dispreț, sau poate o influență a străinilor ? Spre sud de
Mureș, de exemplu la Ocna Sibiului, se cunoaște și se mănîncă rar. I se
spune aiul ciorii, ai sălbatic și ai ciorăsc. Numele este și aici de dispreț
EN

(cf. ceapa ciorii). Pe vremuri, la Ocna Sibiului, îl întrebuințau în gospo­

dărie 6. Toate numele acestea trebuie considerate ca inovații față de
conservațiunea leoardă, leurdă.
/C

Considerînd aria întinsă geografică a cuvîntului, el se arată foarte

vechi în limbă. Pentru vechimea lui militează și faptul că el a intrat și în
unele expresii: a pieri ca leurda — a dispărea, a se face nevăzut, pe nesim­
țite, precum și în proverbe : An a mîncat leurdă și estimp îi pute gura, se
SI

2 Cf. Z. C. Panțu, Plantele cunoscute de poporul român, București, 1929.

IA

3 Dicționarul limbii române (da) s.v.

* „Șezătoarea”, VIII, p. 36.

5 Cf. Răspunsuri la Chestionarul lingvistic trimis de B.P. Hasdeu.

• Inf. prof. I. Dăncilă, Poiana-Sibiului.
CU
 RY
3 NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE 653

RA
Zice despre cele ce nu șe potrivesc la vremea lor; Pe unde a mîncat lupte
leurda ștdupă zece am miroase, aluzie la amintiri 7 Din proverbe reiese
mirosul tare și pătrunzător al plantei.

LIB
Cuvintul leoardă, leurda a format toponimice în toate regiunile
istorice : ale patriei noastre. Cunoaștem următoarele nume de locuri for­
mate: dm apelativul leoardă, leurda : Banat. Leordiș—Caraș-Severm ; O'lte-
uiaz Leorda—Craiova, Lem-da—Craiova și Vîlcea, Leiurdd—Oit, Leordeasa—
Craiova, Leurdoasa—Olt, Leurdoasa (deal, pîrîu și vaie)—DoOi ; Muntenia :

TY
Popești-Lmordem—București, Valea L^euzn-i-Ploiești, Leurda-Pociești,
Leu^em-Ploiești, Leordeni—Pitești, Muscel, Le^^^d^l^^tul—R.-Sărat, Leur-
deauca—Muscel, Leurdeanul, Leurdeni, Leurdeni-de-Sus, Lnuădenl-de-Jps,

SI
toate în Muscee ; Moldova : Leorda - Suceava și Bacău, Leordișul - Iași, Bacău,
Suceava, Buzău, Valea Leordei—Suceava, Leurdețul—Buzău, Izvorul Leur-
dei—Buzău ; - Transilvania : Liordă—Valea Jiului, Leorzaua și Leurzeni —

R
Paroșani-Valea Jiului, Lnordeni—Muunș, Leordina—Maramureș, Leurda—
Dej, La Leurdă—Parva-Năsăud, Lnurdă—Rodua-Năsăud, Leurdiș—Criscipu-

VE
Hunedoara, La Leurdă—Tg. Lăpuș, Dealul Leurzii—Bucuăești-Zauaud, Cra­
iul Lnuudelpr—Bran, Leurdiș—Brihem-Beiuș, Leurzele—Călugări-Beiuș,
Leurdeasa—Beiuș. Ca nume topic există în forma Leurda (munte) și lîngă
Zielowa (Galiția).
NI
Mulțimea toponimicelor care au la bază cuvîntul leoardă, leorda și
leurdă sînt grăitoare și pentru dovedirea vechimii acestora. Se știe că
pentru ca un apelativ să ajungă să aibă atît valoare de cuvânt comun, cît
U

și de toponimic, trebuie să treacă multă vreme. Mai întîi e necesar ca un

cuvînt să se impună ca apelativ, pentru că numai după ce a ajuns să se
generalizeze ca - atare se poate împământeni și ca toponimic 7 8. Ca toponi­
AL

mic, cuvmtul este atestat documentar de pe la anul 1400, în numele locali­

tății Leordina (1411, 1418, 1451), Leorgyna (1411), Lyurdyna (1473) din
Maramureș 910 , apoi Leordiș (1411) și Leorgiș (1428) în Caraș-Severm (Banat)™.
TR

Referitor la celelalte nume de locuri nu avem atestări documentare prea

vechi. Faptul acesta nu înseamnă însă că ele nu sînt vechi. Socotind că
uumein de loc Leordina, Leordiș etc. formate din cuvântul de care ne ocu­
păm încă trebuie să fie mai vechi decît anul în care sînt amintite documen­
N

tar, apelativul care stă la baza acestora trebuie dus pe scara vechimii cu
cîteva veacuri mai înapoi, ajung^d astfel pînă în preajma formării poporu­
CE

lui și limbii române.

Cuvîntul leoardă, leurda a pătruns și în antroponomastică. Avem
nume de persoane Leordeanu în Maramureș, Ivașcu Leurdeanu vel logofăt și
Albul Leurdeanul în Vieroșul-Pitești etc.11
Având în vedere faptul că cuvântul leoardă, leurdă există în limba
/

noastră atît ca apelativ cît și ca onomastic, ocupmd o arie totală, ne îndrep­

SI

7 V. DA S.V.
8 I. Iordan, Toponimia românească, București, Editura Academiei R.P.R., 1963.
IA

» I Mihâlyi de Apșa, Diplome maramureșene, p. 592.

10 N. Drăganu, Românii din veacurile IX—XIV, pe baza toponimiei și onomasticei,
Buc ii (-jr. G. Tpcliescu, Raporturi asupra cttorva mănăstiri, schituri și bismri dm fară, Ju
CU

„Analele Acad. Rom.”, București, 1887, p. 8.

 RY
654 G. GIUGLEA și L. GHERGARIU 4

RA
tățește să-l considerăm printre cuvintele de baștină ale dacoromâniei,
ca o conservațiune care dăinuiește în limbă de veacuri. Iar păstrarea
cuvântului în limbă este opera populației majoritare, în cazul nostru opera

LIB
românilor. Astfel fiind, credem că a meritat să-i acordăm toată atenția.
în ceea ce privește originea cuvîntului leoardă, leurdă, el a fost explicat
de către lingviști ca provenind din diferite limbi. Cihacx2 îl derivă din-
tr-un etimon albanez : hudhere „erpete, impetiggine”, etimologie pe care o
împărtășește și Gustaw Meyee^. D. A. Scriban, în dicționarul său, îl

ITY
explică din adjectivul latin luridus „livid, palid” dar trimite și la un even­
tual etimon format din cald + urdă 14. C. Diculescu îl derivă din grecescul
*X£3vpo8E< 15. dm trimite pentru etimologie la bulg. levurda 12 *1617
14
13. cade,
19
18
mai prudent nu dă etimologia cuvLntmui 17, iar cdde nu înregistrează
cuvîntul în nici un fel*8. Nici una dintre explicațiile date nu poate fi

RS
însă acceptată pentru motivele pe care urmează să le expunem mai jos.
înainte de a trece la o analiză critică a acestor etimologii, să vedem care este
numele plantei în limbile romanice, pentru că ea este cunoscută în toate
părțile.
E
în dialectele italiene planta poartă, între altele, numele de: aglio
IV
di serpe, aglio viperino, aglio orsino, ai de luv, cipolline del lupo, cipudda
di șerpi 19. în franceză planta se numește : aii ă la serpent, aii de loup 2021
.
în spaniolă : ajo castanele, caslanuelo 21.
UN

în multe din numele acestea întîlnim atributul, ,șarpe”. Acest nume

ne face să ne gîndim la grec, hydra care înseamnă și „șarpe” și care ne
poate duce la formele albaneze kurde, hudher, hudhere, hudhra „aglio”.
Termenul albanez nu poate explica însă pe cel românesc și mei unul
AL

dintre lingviștii noștri nu s-a gîndit vreodată să-l derive din acesta. Ast­
fel, chiar Philippide, care admitea migrarea noastră din sud, zice în legă­
tură cu istoria acestui cuvînt următoarele : „rom. leurdă, alb. hubără,
hu&ră, hurZa „Knoblauch”M. Wort 154, Cihac, Dicț. II, 713. Apropierea
TR

a fost făcută de Cihac, Dicț. II, 718. Cuvîntul albanez după M. Wort. e
băștinaș. Cel românesc e de origine obscură” 22.
Etimologiile propuse de Scriban nu pot fi considerate științifice.
EN

Ele se izbesc atît de piedici fonetice, cît și semantice și, în consecință,

trebuie părăsite de la început. Etimologia propusă de Diculescu nu este
convingătoare, așa cum susține și Drăganu. La fel nu poate fi admisă
etimologia la care trimite ■ dm, bulg. levurda. Mai întîi, dacă cuvîntul
/C

12A. de Cihac, Dictionnaire d’etymologie Daco-romane, I—II, 1870, 1879.

13Gustaw Meyer, ewa.
14 August Scriban, Dicționarul limbii românești, Iași, 1939 s.v.

!5 C. Diculescu, în „Dacoromania”, IV, p. 454—455.

SI

16 Dicționarul limbii române moderne, București, 1958, s.v.

17 I.-A. Candrea-Gh. Adamescu, Dicționarul enciclopedic ilustrat, București, 1931, s.v.
18 I.-A. Candrea (și) Ov. Densusianu, Dicționarul etimologic al limbii române, București,
IA

1907-1914, s.v.
19 O. Penzig, Flora popolare italiana, Genova, 1924.

20 Walther v. Wartburg, Franzosisches Etymologisches Worterbuch, 1922, s.v.

21 Diccionario de la lefigua espanola, Madrid, 1956, s.v.

22 Al. Philippide, Originea românilor, voi. II, Iași, 1928, p. 719 — 720.
CU
 RY
5 NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE
655

RA
ar fi împrumutat din. limba bulgară, el ar fi păstrat pe v așa cum l-a
pastrat și în celelalte împrumuturi din slavă. Or, nu întîlnim nici o formă
romanească a cuvîntului leoardă, leurdă cu v, în schimb în bulgară, ca în

LIB
alte cazuri, s-a evitat hiatul și la cuvîntul de care ne ocupăm prin introdu­
cerea unui v,.cum în alte cuvinte s-a evitat prin introducerea- unui h, ca de
exemplu : măduă-măduvă, piuă-pivă etc. și buăr-buhăr, care a intrat și în
bulgară (cade s. v.), întocmai ca și în bulg. forma Zerurdă.
w La toate acestea mai adăugăm că, în limbile slave, cuvîntul nu se

Y
găsește. decît în bulgară și ucraineană, unde acesta- probabil a fost dus și
mipămmtenit de ciobanii dacoromâni transhumanți, pentru care leurda

IT
— cum am mai amintit — era un aliment obișnuit. în consecință, nu noi am
împrumutat cuvîntul, ci de la noi l-au luat atît bulgarii cît și ucrainienii.
Faptul .se explică ușor și prin vecinătatea geografică, dar și prin fonetică.

RS
Pînă aci am procedat prin eliminare. De acum ne apropiem direct de
izvorul adevărat al originii cuvîntului leoardă, Hoardă, leurdă, izvor care se
găsește în limba latină.
După cum s-a putut vedea din cele spuse mai sus despre plantă,
VE
precum și din ecoul pe care ea l-a lăsat în proverbele românești, citate mai
sus, sensul cuvîntului este strîns legat de miros. Prin urmare, în ce pri­
vește istoria acestui nume, și în special aspectul lui semantic, trebuie să
NI
plecăm de la o bază care conține această idee, iar acesta este verbul latin
olire, olere „riechen, stinken”, rom. „a mirosi, a puți”. Procedeul de a por­
ni de la miros spre onomastică nu este de loc neobișnuit. Tot de la ideea
LU

de miros pornește pentru a explica numele german al leurdei și Marzellîn

dicționarul său Worterbuch der Deutschen Pflanzennamen. Apoi în fran­
ceză numele dihorului este putois cosemantic cu românescul dihor (animal
mirositor, diug împuțit) și cu pucioasă „puturos” (cioară, piatră și apă)
toate cu ideea de miros urît. De la acest pucios avem în limbă o serie de
RA

nume de plante și animale : burete pucios, buruiană pucioasă, lemn pucios,

cioară pucioasă, apă pucioasă etc. Dovadă că trecerea de la miros la ono­
mastică în domeniul plantelor și animalelor este obișnuită și în limba
noastră.
NT

Cuvîntul olere a avut în limba latină vitalitate foarte mare. în

Walde-Hoffman întîlnim o serie întreagă de derivate de la acest verb.
Așa, sînt : olidus, -a, oletus, exoletus, olefacio, odoler, oboleo, peroleo, praeoleo,
suboleo și redoleo 23. în toate derivatele acestea există și sensul de : a mirosi,
CE

a puți, a duhni.
Redoleo este frecvent întrebuințat în limba latină. Așa, de exemplu,
întîlnim expresiile : Bene redolens și Redolere vinum, la Cicero, sau Redoleo
thymo a exala miros de thym- (cimbru), la Virgil .etc. Faptul că este atestat
/

de mai mulți autori și deasa întrebuințare în latină arată vitalitatea cuvîn­

tului. Aceasta se vede și din derivatele olidiare (dintr-un oZdtw+suf.
SI

-idiare < din -idus), it. olezzare (REW, 6055).

Verbul olere trăiește în toate limbile romanice apusene cu . sensul
de „a mirosi, a puți”. Așa în : v. it. olere, milaneză ola, friul. roii, nueli,
IA

v. fr. oloir, prov. oier, catal. oldre, spân, oier (v. REW s. v.).
23 Walde-Hoffman, Lateinisches etymologisches Worterbuch, Heidelberg, 1938, s.v.
CU
 RY
656 G. GIUGLEA și L. GHERGARIU 6

RA
Limba română pretinde . pentru .explicarea cuvîntului leoardă, lioardă,
leurdă, după normele fonetice ale limbii române o bază lat. olidus,-a cu
pref. întăritor re-, pe care îl întîlnim în latină des, după cum s-a văzut din
citatele de mai sus. Faza ■ veche latină cu o, adică reolida se păstrează în

LIB
formele rom. leoardă, Hoardă din Banat.
Pentru partea formală a cuvîntului, în ceea ce privește metateza sau
mutarea lui . r în l, avem exemple suficiente încă din latina veche, de exem­
plu, fragio-flagro, disciplina-displicina sau în românește lacră-raclă, pore­

TY
clă, polecră 24 etc. apoi lăbărța din latin rebalteare, it. ribalzare (expl. ine­
dită). ■ în cuvîntul nostru forma bănățeană este indicatoare a fazei primor­
diale : reoaldă-leoardă din care, prin schimbarea accentului, s-a ajuns la
formele mai noi leordă și leurdă, mai ales în derivatt!: leurdiș, leurdeț etc.

SI
Am insistat mai mult asupra evoluției acestui cuvînt, cu toate subti­
litățile semantice și fonetice complexe și complicate ale lui, pentru că îl
socotim element capital de limbă și toponimie alături de celelalte conserva-

ER
țiuni privitoare la continuitate și în special pentru caracterul lui pur
dacoromân.
în ultima clipă, aruncînd o privire asupra celor spuse pînă acum, să
IV
căutăm să desprindem valoarea istorică a cuvîntului (apelativ, topic și
antroponimic). Faptele lingvistice și argumentele analizate pînă în cele
mai mici amănunte arată plecarea 'din latină a numelui de plantă. Concep­
UN

ția noastră este însă ca să căutăm etnicul și etnograficul în elemente de

limbă și toponimie : cuvînt și lucru, cuvînt și viață, cuvînt și istorie. Ast­
fel, în vremuri de lipsă, de foamete, poporul s-a hrănit cu culesul din natură,
cu : bureți, fructe, plante etc. Termenii, prin urmare, legați de acestea
sîn-t ca niște inscripții săpate în. gtaiul viu și deci li se poate urmări origi­
AL

nea cu mai multă ușurință și siguranță decît cum se urmărește din fapte
istorice și arheologice (Batțisti).
Adăugăm că atestările noastre vor fi îmbogățite în viitor și cu altele,
TR

iar în ceea ■ ce privește operația lingvistică și semantică legată de istoria

cuvîntului am sprijinit-o pe observația strictă a normelor limbii române
și pe norocoasa situație de a fi aflat în latină toate elementele utilizate de
noi, pînă și prefixul re în redolere și reolida. Avem deci o integrală documen­
EN

tare lingvistică în latina romanică și în română, apoi în toponimie și bota­

nică, încheindu-se cu atestările documentare.
Expunerea noastră a adus în discuție destule fapte care intră în preo­
/C

cupările de romanistică. Vor trebui urmărite, pe linia româno-romanică,

cu deosebită atenție, și numirile de plante, pentru că acestea—cum s-a putut
vedea—ne pot aduce multe revelații.
G. GIUGLEA și L. GHERGARIU
SI
IA

- 24 Cf. s. Pușcariu, Contribuții fonologice, în „Dacoromania”, III, p. 380 ; C. H. Grand-

gent, Introducere tn latina vulgară, în românește de Eugen Tănase. Curs litografiat, Cluj,
1958, p. 145.
CU
 AR
NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE 657

R
I. FORMAȚII românești

LIB
Albol (< alb 4- -ol). . Este numele unui preparat care servește
la spălatul rufelor, .geamurilor etc. Se pare că e un derivat relativ recent,
din moment ce nici un dicționar nu-1 înregistrează. îl semnalăm mai
mult pentru a atrage atenția a.supra unui nou sufix (-ol), care tinde să
devină foarte productiv în limba română actuală. Cf. formațiile similare

ITY
(specific româneșși)/ : apretol, azurol „albăstreală de rufe lichidă”, dermacol
,,clei de piele măcinat”, durol (email pe bază de ulei), emulsol „vopsea pe
bază de ulnlnmulsionat”, impregnol, inol, osacol „clei de oase măcinat” etc.
Noul. sufix -ol derivă numai substantive și este de puigiun franceză
și germană. El a fost detașat din neologisme de felul lui benzol, mentol,

S
naftol, sidol, terpinol, vitriol etc., dintre care unele analizabile chiar în
românește.

ER
Buba. Există numai în cade și în da, unde e înregistrat cu două
sensuri : 1° „a se umple de bube” și 2° „a se îmbolnăvi de bubat”. cade
nu-i arată proveniența, iar da îl derivă din bubă123. Această etimologie
IV
nu e valabilă decît pentru primul sens, care, în dicționare, ar putea fi
tratat într-un articol separat de bubă (2) „att-raper la variole” : Un tînăr
junigaș, la vîrstă de 19 ani... să bubează (ca. 1812) Iorga, S.D. XII,
UN

202 (în da, - s.v.). Cu sensul de „a se îmbolnăvi de vărsat” (frecvent,

se pare, mai ales prin reg. Oltenia), bubă este neîndoielnic un derivat
regresiv din subst. bubat, mai vechi în limbă, mult mai frecvent decît
verbul și explicabil, fără nici o dificultate, din contaminarea lui bubă + văr­
sat (da și dm, s.v.).
AL

în sprijinul noii etimologii poate fi invocat vb. regional năji, rezul­

tat prin același procedeu, tot dintr-un substantiv cu aspect participial:
năjit „nume generic dat unor boli provenite din răceală (< ucr. nezyt).
TR

Fur : „Alecu-vodă mă iertase totdeodată cu mulți tîlhari osîn-

diți pentru fur și omor” 3 Cu sensul de „furt” cuvîntul este necunoscut
dicționarelor noastre. Et. Pos^e^al din fura.
EN

Mărgări. Nu există decît în dl șin dm, unde e considerat,, popular”,

pentru că apare mai ales în urări, cu sensul de „a prospera”, „a înflori” :
„Vrei să te spucpnăinsc ?.. .Să înflorești, să mărgărești !” Delavrancea, S.
187; Să-iniorrți/£a mărgăriț’,/Ca un măr,/Ca un păr. Teodorescu, P.P.
/C

159 (în dl, s.v. ). în dm nu i se dă etimologia, ci se trimite numai

la mărgăriți (rar, despre iarbă) „a se împodobi cu flori sau cu stropi ca
mărgăritarul” 4.
SI

1 în alte limbi nu le-am găsit, deși am consuHat multe dicționare.

2 La fel procedează și Alf Lombard, Le verbe roumain, voi. I, p. 492 — 493.
IA

3 Vezi Ion Ghica, Istoria lui Alecu, în voi. Pionierii romanului românesc (ediție alcă­

tuită de Șt. Cazimir), București, EPL, 1962, p. 7. L?

4 Acest verb cunoaște și forma mărgărită, ignorată de dicționare, dar semnalată de
acad. Al. RosetU, la I. Hnliade-Rădulescu, în cilrl, voi. I, p. 62 (mărgăritează).
CU
 RY
658 TH. HRISTEA 2

RA
Dar în timp ce mărgăriți și mărgărita sînt formații normale și corecte
din mărgărit „mărgăritar” ( . < ngr. p.)apYapȚȚqc), vb. mărgări este un fals
derivat regresiv, provenit din același primitiv ca participiu al

LIB
unui verb inexistent în realitate)56 . Pentru modul de formare, să se com­
pare bubă și năji (discutate mai sus) precum și mitropoli „a exercita func­
ția de mitropolit” let. iii, 179/14 (în da, mss.). creat, indiscutabil,
din mitropolit (vsl. < gr. p^TporcoĂ^ț).

ITY
Somnoros. Singurul dicționar care explică formarea acestui adjec­
tiv este dm : — Din somnuri (pl. lui somn2) + suf. -os. Această deri­
vare nu poate fi acceptată, deoarece subst. somn (2) nu se folosește, în
general, la plural.

RS
în realitate somnoros provine, prin asimilare, din varianta originară
somnuros, iar aceasta e un derivat din somn-\- sxd.-uros (desprins din cio-
turos, colțuros, deluros, mofturos, noduros etc.), unde derivarea de la plural
este întru totul justificată (cioturos = „cu multe cioturi”, mofturos —
VE
„care face mofturi”, noduros = „plin de noduri” etc.)6.

FORME DE SINGULAR REFĂCUTE DE LA PLURAL

NI

Bănicior. Este inserat numai în da, unde e considerat ca pro­

LU

venind din bănicioară, prin schimbarea genului. Indicația etimologică

este incompletă și, în ultimă analiză, chiar inexactă. Pentru a explica
varianta bănicior trebuie să pornim de la pluralul mult folosit al lui băni-
ciocaă (derivat din baniță + suf. -ioară). Fiind mult întrebuințat, băni-
cioare a putut fi simțit ca neutru plural, ceea ce a determinat refacerea
A

unui nou singular—bănicior care apare și la Tudor Argheeî: „Boierii ăștia

țanțoși, cu tălpile-n țărînă,/Vin cucăciula-n miml/Să ceară băniciorul cu
TR

boabe împrumut”7.
Bomboană. Toate dicționarele noastre explică acest neologism
direct din fr. bonbon, deși acesta e de genul masculin și se termină în finală
EN

consonantică. Prin urmare el nu putea deveni în românește decît bombon,

care se și întîlnește la I. L. Caragiale : „Bubtco,... încurajat de blîndețea
mea, apucă frumos bonbonul și-ncepe să-l clefăie” 8.
/C

Din bomboane (simțit, de data aceasta, ca plural feminin în loc de

neutru) s-a refăcut sing. bomboană, care a fost acceptat de limba lite­
rară. Posibilitatea refacerii unei noi forme de singular a fost facilitată și
aici de faptul că pluralul bomboane este mult întrebuințat.
SI

* Etimologia dată aici lui mărgări a fost acceptată și în dlr.

6 Ceea ce surprinde e faptul că, în dm, tocmai aceste substantive sînt deduse, îm­
IA

potriva tuturor așteptărilor, din formele de sing. ciot, colț, nod etc. + suf. -uros. E o eroare
în sens contrar celei comise în cazul lui somnuros.
7 Vezi Tudor Arghezi, Versuri, București, espla, 1959, p. 479.
8 Vezi I. L. Caragiale, Opere, București, espla, 1960, voi. II, p. 221. Cf. șit„... îl
CU

deschid, scot un h^r^n^on...” (ibidem).

 R
3 note etimologice și lexicale 659

RA
A 4 .Cașeta. în da, du, tdrg și cade nu există. dm și dn deduc cu-
vmtul direct din fr. cachet, care este de genul masculin și care nu poate
explica, prin urmare, decît varianta etimologică mai veche —cașet (luată

LIB
de . Scriban drept formă de bază și înregistrată și în di, p. 672, col. 2).
indicație etimologică exactă și completă a neologismului casetă nu poate
ii decit următoarea : Sing. refăcut din casete (pl. lui cașet < fr. cachet).
Insecta. în dicționare este dedus din fr. insecte ( < lat. insectus)
sau direct din forma latină insectum „tăiat” (Scriban, dlr, s.v.). Indi­

TY
ferent de .unde s-ar fi pornit, nu se putea ajunge decît la insect (fie de genul
neutru, fie de genul masculin, ca în franceză)9. De altfel, forma veche a
cuvîntului (pentru care există numeroase atestări)10 este insect, cu unele

SI
variante „românizate” insect și însept. Dintre formele de plural sînt ates­
tate (în lucr. cit.) : insecti, insecturi, insecte, insepte și mai ales insecte.
Din acest plural, extrem de mult întrebuințat, a fost ' reconstituită vari­

ER
anta insectă, pe care Scriban (dlr, s.v.) o declară „falsă”, lăsînd-o
neexplicată.
Ovulă (îrnrej^i^i^s^i^sa't în di, p. 45, col. 1) este o variantă frecventă
IV
a lui ovul < fr. ovule (mase.). Forma de genul feminin neputînd fi
explicată prin nici o limbă străină, trebuie interpretată ca un singular
nou, refăcut, prin analogie, din ovule (pl. lui ovul).
UN

Patină. Nici acest neologism nu poate fi dedus direct din fr. patin
(ca în cade, dm, dn etc.), deoarece acesta este de genul masculin.
Din etimonul francez patin a rezultat patin (atestat, dar foarte puțin folosit),
cu pl. patine, corespunzător fr. patins. Sii^mțit ca plural feminin, patine
AL

a dat naștere lui patină, acceptat de limba literară.

Reptilă. Candrea și Scriban iau ca formă de bază pe reptil (s.n.),
TR

iar pe reptilă îl înregistrează ca variantă. Șăineanu (du) nu-1 înregis­

trează decît pe reptil, lăsîndu-1 fără etimologie, iar tdrg omite cuvîntul.
Drept etimon e indicat fr. reptile (de genul masculin), la care Scri­
ban, N.A. Ursu (lucr. cit., p. 270) și dn (s.v.) |mai adaugă și lat. repti-
EN

lis. E clar însă că din cele două etimonuri nu putea rezulta decît reptil.
Trebuie precizat că la aceeași formă s-ar fi ajuns dacă s-ar fi pornit de la
germ. Reptil (neutru). în dm (s.v. reptilă), se arată că acesta provine
/C

din fr. reptilis (lat. lit. reptilia), dar nu trebuie să ne îndoim că pl. franțu­
zesc a fost tradus întotdeauna prin reptile, iar lat. reptilia trebuia să dea
în română *rep iilie, așa cum în rusă a dat penmuMia. Nu ne mai . rămîne
decît să admitem că femininul reptilă e format sub influența lui reptile
SI

(pl. lui reptil).

• Cf. și it. insetto (de asemenea masculin) și germ. Inseht (neutru).
IA

Vezi N A Ursu. Formarea termmotogtâ românești., București,. I962, p. 223

(s.v. msută). La ’ etimologie. citim : Cf. lat. insectum germ. IrnM, te. insote. Nic unul dintre
aceste etimonuri nu poate explica pe insectă (fem.).
CU
 RY
660 TH. HRISTEA 4

RA
Schiu. E un singular nou, refăcut din schiuri (pl. lui. Schi < fr.
sici, germ. Ski etc.)1! îutrutît este destul de frecvent, socotim că ar trebui
inserat în viitoarele dicționare românești, alături de forma literară schi 12.

LIB
cont amin ații

Aepperemiș. Este absent în dicționare, dar e înregistrat în alr ii,

p. 120, harta nr. 228 (acoperiș de tabla ,,toit de tole”). în p. 928 (din

TY
sudul Bucureștiului) se folosește pentru noțiunea amintită sintagma
neoprrrmiș dă fier. Pentru explicarea formei aeoperemiș trebuie să admi­
tem încrucișarea celor două sinonime acoperământ și (a)coperiș.

SI
Agor și agur. S.v. agru (< lat. ager, agrum), . care este un
arhaism conservat regional, cdde (nr. 22) înregistrează și formele
agur și agor cu sensul de „produit de la tnzre, recolte” (Mehedinți, Gorj).

ER
cele două forme nu sînt și explicate, precizăm că ele s-au format
din agru + ogor.
Aprofunziine. Am auzit această variantă incorectă de foarte multe
IV
ori, iar în cîteva riduri am întâlnit-o și în scris (ex. : „.. .îngrămădește
diverse fapte într-un c^j^it^t^o-.. fără a le studia mai în apro^^'^^zim^'^i^.
UN

Forma aprofunzime va trebui înregistrată în viitoarele dicționare și expli­

cată ca un produs al unei contaminații prin atracție sinonimică (< adân­
cime + profunzime) M
Bologan. „Pune un șervet pîn coada doniții și pune cîțva bologani
în doniță și, după ce joacă apa pîn’acasă la toate răspîntiile, o varsă și
AL

banii i ia lăutarii” (gr. n. i„ p. ^ă—Ilfov), da mai conține încă

o atestare pentru bologan (conv. lit. xliv, 731), dar nu explică
în nici un fel această formă ciudată 15. După părerea noastră, bologan(i)
TR

este o indiscutabilă contaminațin între baniți) și gologani^ i6.

Copac. alr, s.n., voi. I, harta nr. 249 („capac la cazan”) arată
că în p. 260 (din nordul Ardealului) și în p. 130 (din sud-vestul Ardea­
EN

lului) se zice copac. La fel rezultă și din alrm, s.n., voi. I, harta nr.166

11 La originea lui îndepărtată, schi se pare că e un cuvint norvegian.

/C

12 Pentru alte forme de singular refăcute de la plural, vezi amplul studiu al lui
d. Byck și Al. Graur, De rinfluence du pluriel sur le singulier des noms en roumain, în bl i,
1933, p. 5 și urm. Studiind un mare număr de fapte, autorii au ajuns la concluzia pe care o
formulează astfee: „II reste donc nntnudu que le pluzini n'a pu influer sur le siuguiinz que
lâ ofi la forme du pluriel etait empioyen plus sou-vei^'t que celie du smgulier” (p. 46). Faptele
SI

pe cam le-am discutat mai sus (și pentru a căror explicare am făcut apel la influența plura­
lului) pot fi mai ușor înțelese în lumina acestei concluzii.
13 în scl, ix, 1958, 4, p. 575.
IA

14 La apariția - acestei nazlautn a mai contribuit, desigur, și influența vb. aprofunda.

15 Vezi da (s.v. gologan).

18 Pentru alte cazuri de contaminații prin atracție sinonimică, vezi S. Pușcariu, dr
ix, p. 439 și I. C^lteanu, Elemente de dialectologie a lb. române, București, 1961, p. 51.
CU
 AR
5 NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE 661

Despre o confundare a lui capac cu copac, prin etimologie populară,

R
nu poate . fi vorba, .deoarece ambele cuvinte sînt aproximativ la fel de răs­
pândite și de familiare . vorbitorilor. S-ar putea chiar ca primul să fie ceva

LIB
mai frecvent, în vorbire, decît al doilea, dar acest lucru este un motiv
în plus ca subst.. copac să nu i se substituie în vorbire lut capac. Posibili­
tatea identificării celor două cuvinte prin atracție paronimică, fiind cu desă-
vîrșire exclusă, nu ne mai rămîne decît să admitem că forma copac a rezul­
tat . din fuziunea lui capac cu sinonimul comanac (regional, și anume toc­

ITY
mai prin Ardeal, acest cuvînt însemnează și „capac de căldare”) 17. Sensul
de „capac” al lui comanac este înregistrat și de alr s.n., voi. I, harta
nr. 249 (p. 105, 284, 279 și 272). P. 260 (unde am văzut că se spune copac)
este situat între p. 219 (capac) și p. 284, 279, 272 comanac). Coexistența
celor două sinonime a dus, în mod inevitabil, la încrucișarea lor.

S
Ivor (î.l.d. - ivăr). alr ii, p. 129, harta nr. 250 („clanță”) arată

ER
că în p. 791, situat în partea de vest a Munteniei se zice zăvuor sau iivor.
în alte puncte din imediata vecinătate a p. 791 (și anume : 876, 926, 769,
723 etc.) se zice wor, iivor etc. Formele acestea cu o s-au născut sub influ­
ența lui zăvor, prezent în mai multe puncte învecinate (791, 812 etc.). Și
IV
aici e un exemplu clar și interesant de e o n nam inație prin atrac
ție sinonimca .
UN

Mintenată adv. = „îndată, imediat” (corn. Gîlgău, Gloi). Cu

sensurile amintite, cuvîntul a fost semnalat într-un- Glosar regional (publi­
cat în lr, IX, 1960, nr. 2, p. 21, col. 1) 18. Autorul glosarului nu expli­
că forma mintenată, care e un element hibrid născu1. din minteni(i) < magh.
menten + sinonimul îndată 17 1920
18.
AL

CALCURI LINGVISTICE
TR

Autoservire. Este format din auto + servire, după rus. caMoooc.uj-

ucueanue, care reprezintă, la rîndul lui, tot un calc de structură după
engl. self-service 20 (primele magazine și restaurante cu autoservire au
apărut în S.U.A.). Un compus analog există și în germană (SelOstOedie-
EN

nung) 21 și în alte limbi, ceea ce ne îndreptățește să vorbim despre un

„calc internațional”. Numai în franceză seif service a fost împrumutat
(nu tradus) din engleză și se folosește paralel cu libre-service 22.
/C

17 Vezi da (s.v. comanac, sensul nr. 3).

18 Glosarul este dtn raionul Dej — regiunea Cluj și a fost alcătuit de Petre Stănescu.
19 Eventual mintenaș (care e mai frecvent) + îndată > mintenată.
SI

20 Pentru care vezi Webster’s new internațional dictionary of the english language, ed.
II, 1958, II, p. 2272.
21 Vezi Langenscheidts enzyklopădisches Worterbuch der englischen und deutschen Sprache,
IA

Partea I (Englisch-Deutsch, voi. II, Berlin, 1962, p. 1267, col. 3 și Der grosse Brockhaus,
Wtesbaden, 1956, X, p. 634.
22 Vezi Grand Larousse encyctopidique, Paris, 1964, voi. IX, p. 732. Cf. și Rene Georgin,

Le code du bon langage, Parts, 1960, p. 15 (cap. L’anglomanie).

CU
 RY
662 TH. HRISTEA 6

RA
Fiind recent (aproximativ de prin 1960), dicționarele noastre nu-1
înregistrează. Numai în Dicționar enciclopedic român (der), voi. I,
p. 255 figurează cu două sensuri distincte, între care există, totuși, o
strînsă legătură : 1. „Mod de organizare a comerțului cu amănuntul, care

LIB
constă în ridicarea mărfurilor preambalate din rafturi direct de către
consumatori și achitarea lor la casă”; 2. (pedagog.) „Muncă depusă de
preșcolari, elevi și studenți, prin care ei contribuie la asigurarea unor
condiții igienice și estetice optime de trai în comun”.

TY
Dintre limbile care puteau influența româna, acest al doilea sens
nu l-am găsit decît în rusă, ceea ce este un motiv în plus să considerăm
că modelul după care a fost calchiat rom. autoservire este rus. camo-
oficjiyofcucaHue. Din subst. autoservire 23 s-a format (prin derivare regresivă)

SI
vb. autoservi, care, deocamdată, este foarte puțin folosst23 24.
Ceai. în afară de sensul primordial și fundamental bine cunoscut

ER
(cu care acest cuvînt a pătruns în română din rusă) ceai mai este înregis­
trat în cîteva dicționare cu încă un înțeles pe care dl și dm îl defi­
nesc astfel: „reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care (de
obicei) se servește ceai”. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acest
IV
sens neologic era deja cunoscul: „.. .erau mai mulți adunați la ceai, la
răposatul Tillos”. I. Ghica (în cade, s.v.).
UN

Nu încape îndoială că acest sens mai nou (pe care dicționarele noastre
îl înregistrează, fără să-l și explice) este caLcl^i^i^^'t după fr. the, mult între­
buințat în această accepție. O dovadă în plus că termenul franțuzesc a
influențat semantismul cuvîntului românesc este și existența unității
frazeologice ceai dansant, care e o traducere a fr. the dansant. Iată o
AL

atestare : „Ar rămîne toată vremea preocupați cu mustrarea că se desfată

la un ceai dansant”. C. Petrescu, C.V., 171 (în dl, s.v.). Tot în
dl mai sînt înregistrate și expresiile a da un ceai și a invita (pe cineva)
TR

la (un) ceai, cărora le corespund în lb. franceză : donner un the și inviter

quelqu'un ă un the.
întrerupător. Unele dicționare nu înregistrează acest termen tehnic
EN

(du, dlr și tdrg), altele nu-1 explică (da și cade), iar altele îl inter­
pretează ca o simplă formație românească din întrerupe + suf. -tor
(dm și dn, s.v.). Se pare că modelul după care acest derivat s-a for­
mat este fr. intrrruptrur (eventual și germ. Uiinferbrecher). Cît privește
/C

vb. întrerupe, toate dicționarele sînt de acord că e o copie după fr. inter-
rompre și nu vedem de ce tocmai numele unui „obiect” venit, inițial, din
afară s-ar fi născut în mod cu totul independent de un model străin.
Perete. La acest cuvînt (moștenit din latină) dicționarele dau și sensul
SI

de „parte care înconjură o cavitate a corpului”. Nici o îndoială că ne aflăm

în fața unui calc semantic după fr. paroi. Cf. sintagma binecunoscută
IA

23 Care cunoaște și varianta nerecomandabilă autodrservlre.

24 L-am înregistrat numai în limba vorbită: „Pot să mă autoservesc! ” — întreba o
vorbitoare într-un magazin.
CU
 AR
7 note etimologice și lexicale 663

perete abdominal (după fr. paroi abdominale) sau perete al stomacului (o

R
trads^cnzn a fr. paroi de Vestomac).

LIB
. Pînză.: După cum se .știe, e folosit, uneori, și cu sensul de „tablou
pictat . , ca în acest citat din Ion Ghica : „o pînză a lui Rafael s-a plătit
mai zilele trecute... aproape două milioane” (în cade, s.v.). Cf. și
„o pînză de CmTnggio” (la Eminescu, în du, s.v.). Sensul acesta s-a
dezvoltat mai . întîi în limba franceză unde toile însemnează și „bucată de

ITY
pînză deasă. (fixată de un cadru), pe care se pictează”. Prin extensiune s-a
ajuns la „pictură realizată pe o astfel de pînză” — sens care a trecut apoi
și în limba română.
Dintre dicționarele românești, dlr mai înregistrează s.v. pînză
încă un sens (mai puțin cunoscut) și anume „corabie cu pînze”, care e cal­

S
chiat tot după un cwvînt franțuzesc - : voile [lat. pop. vela (pl. neutru tre­
cut la fem. al lui velum)]. Printr-o sinecdocă (luîndu-se totul pentru parte),

ER
fr. voile „pînză de corabie” a ajuns să fie întrebuințat chiar cu înțelesul
de „corabie (cu pînze)” 25.
O evoluție semantică analogă a suferit și it. vela (care provine din
același etimon ca și fr. voile). Dar pe cînd it. vela a fost împrumutat în
IV
română cu sensul de „pînză de corabie”26, fr. voile (cu o sferă semantică mult
mai largă) n-a fost adoptat decît cu înțelesul de „țesătură fină și transpa­
UN

rentă”, devenind sinonim parțial cu dubletul său etimologic văl (<lat.

velum). Alte sensuri ale acestui neologism au fost numai „calchiate”,
adică adăugate la corespondentele românești (deja existente în limbă)
ale fr. voile (devenit rom. voal). în acest fel văl a ajuns să aibă, de pildă,
accepția cu care -apare în sintagma vălul palatului (traducere a fr. voile du
AL

palais), iar vechiul cuvînt românesc pînză a căpătat și sensul neologic de

„navă” 27.
Radloascuhălpz. Nu există în nici unul din dicționarele mai noi ale
TR

limbii române (dl, dm și dn). Cuvîntul e totuși mult folosit, în

ultima vreme, și ar putea fi introdus în Dicționarul general al limbii române.
Dintre numeroasele atestări, dăm una singură : „Radioascultătwii din
Austria au îndrăgit emisiunea intitulată «Zburați cu noi»“ 28. Et. Calc de
EN

structură (parțial după rus. pa^uocjlym,ameșb.

Rădăcină (<l^at. radicina). Sub influența corespondentului fran­
țuzesc racine, s-a îmbogățit cu sensul pe care îl are în lingvistică : „ele­
ment ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din
/C

aceeași familie și care conține sensul lexical al cuv^itului”. Cf. fr. racine
d'un mot > rom. rădăcina unui cuvînt. Tot după fr. racine au mai fost
copiate și sensurile pe care le are rădăcină în matematică, și anume în sin­
tagme de felul lui rădăcină patrată (după fr. racine carree), rădăcină cubică
SI

25 Vezi Arsfene Darmnstetnz, La vie des mots. .., ed. a 17-a, Paris, 1928, p. 47.
Si chiar de „navă cu pînze”. . -
IA

26
27 Cartea lui Valentin Kataev, Eejieem napyc <o)uhokuu a fost tradusa în românește
prin O pînză îndepărtare, București, 1956, Editura tineretului. .
Pe -fs Vezi rl, nr. . 6150 din 26 iulie, an. XXII, 1964, p. 5 col. 6. Pe aceeași pagmă
(col. 6 și 7) radioascultător' mai apare încă de trei ori.
CU
 R
664 . TH. HRISTEA 8

RA
(după fr. racine cubique) etc., sau rădăcină a unei ecuații- „valoarea necu­
noscutei dtntr-o ecuație” (după fr. racine d’une equation). Dicționarele
noastre se mulțumesc numai să arate că rădăcină provine dtn lat. radicina,
ceea ce nr se pare insuficient 293031
.

LIB
Susținător, tdrg nu-1 înregistrează, du, cade, și dlr nu-i dau
etimologia, iar dm șl dn îl consideră un derivat de la vb. susține
4- suf. -tor. Din moment ce vb. susține este format din sus + ține, după
modelul fr. soutenir, avem motive să credem că și numele de agent susți­

ITY
nător e calchiat după fr. souteneur (vechi în limba franceză și mult folosit
cu același senss 20. în românește cuvîntul apare abia în secolul al XlX-lea
și (ceea ce e foarte semnificativ) este aproape complet necunoscut limbii
populare.

RS
ETIMOLOGII POPULARE
Arar (2). E un termen de origine turcească (după cum a arătat cel
dintîl cihac, ii, p. 585). Exceptîndu-1 pe Tlktln (care lasă cuvîntul
VE
fără etimologie) toți ceilalți lexicografi români sînt de acord cu etimonul
propus de Cihac și acceptat de L. Șăineanu : tc. harar „rapatelle, grand
sac de cutr ou de poils de chevre”. Din șio (ii 209), dlr șl da (s.v.
NI
arar) rezultă că ne aflăm în fața unui cuvînt balcanic (tc. harar, ngr.
--/apapt srb. harar). Nu vom încerca să dovedim că (h)arar a putut ft
împrumutat și din sîrTb'i£1 sau din neogreacă, întrucît acest lucru nu
LU

are prea mare importanță pentru ceea ce vrem să aducem în plus față
de dicționare. E vorba de faptul că termenul în discuție a fost apropiat,
prin etimologie populară, de cuv. rar (< lat. rarus), nu numai pentru că
seamănă cu acesta dtn punct de vedere fonetic, cl și pentru că (h)ararul
este, întîmplător r a r. Legătura semantică dintre cele două cuvinte reiese
RA

chiar dtn definițiile care i se dau lui arar în dicționare : „țol gros și r a r,
țesut, din păr de capră, din care se fac desagi, se acopăr căruțe etc.” (șto,
du și cade s.v). în mod asemănător definește cuvîntul și dm (s.v.) :
„țesătură groasă și rară dtn păr de capră, folosită la acoperit căruțele
T

sau la confecționarea sacilor”.

EN

N-ar fi exclus ca intervenția etimologiei populare să fi ușurat chiar

dispariția constricției larlngale h, de la începutul cuvîntului. Este adevă­
rat că pierderea aspirației la inițială s-ar putea explica și fără a invoca
influența lui rar (deci la fel ca în cazul lui oț (= hoț), otar (= hotar) etc.),
/C

dar nu trebuie uitat că toate rostirile de acest fel sînt variante regionale
și populare, pe cînd arar e o pronunțare acceptată de limba literară. Faptul

29 Probabil că și sensul figurat care îl are în expresii ca rădăcina unui rău etc. se ex­
plică, in parte, tot ca un produs al influenței franceze (cf. fr. racine d’un mal etc.).
SI

30 Bloch-Wartburg, Dictionnaire etymol. de la langue frangaise ed. a IlI^-a, 1960, arată

că există încă - din secolul al XlI-lea.
31 O dovadă în acest sens e atestarea cuvîntului în Bansa : „Trimet un sac cu făină
IA

de Arad... 117 litri făină, 1 sac șihararu.” (Timișoara, a. 1819) Iorga, S. D. XII, 176
(în da, s.v.). Următorul citat dovedește, însă, fără umbră de îndoială că harar ne-a venit
șl direct din turcă : „Un pașă... adusese saci, orari, plini de ștreanguri șt cureale și lanțuri
să lege robii”. Dioonsie, C. (ap. hem. 1463).
CU
 9

R
NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE

RA
că barar a fost încadrat în familia lui rar nu putea să rămînă fără conse­
cințe m ceea ce privește răspîndirea variantei arar (explicabile, la rigoare
pe cale pur fonetică).

LIB
Dreaptă (î.l.d. treaptă). Regional (în special prin Ardeal) cuvîn­
tul treaptă e confundat cu paronimul său dreaptă. Această ingenioasă
etimologie . populară nu se datorește, desigur, numai parafoniei celor două
cuvinte, ci și faptului că treptele unei scări sînt drepte 32. Este aici
un exemplu rar și interesant de etimologie populară care a atins un cuvînt
vechi în limbă și totodată uzual.

TY
Frînghie î.l.d. frenghie „un fel de ștofă scumpă de brocart purpuriu”
(<tc. frengi). Identificarea formală a celor două cuvinte s-a produs nu

SI
numai din cauză că erau foarte asemănătoare din punct de vedere fonetic,
ci și pentru că frrnghir a devenit cu timpul un termen arhaic. în graiurile
regionale (unde frenghie a continuat să se folosescă, însă din ce în ce mai

ER
puțin), confundarea lui cu paronimul fringhie (< lat. fimbria) era aproape
inevitabilă: „Ieși fetiță/la portiță/Că te-așteaptă Talion...Cu tichie de
fringhielcu peană de ciocîrlie” Teodorescu P. P., p. 192 (în dl ii, p. 329).
IV
Incuibație. Varianta aceasta e necunoscută dicționarelor noastre,
deși e mult folosită în sintagma „perioadă de incuibație” (și chiar încui-
bație) î.l.d. incubație < fr. incubation (<lat. incuibatio, -oneni „cLocire”).
UN

Ceea ce trebuie subliniat e că modificarea formală a neologismului incubație

s-a făcut sub influența unor cuvinte care aparțin aceleiași familii îndepăr­
tate : cuib (<lat. pop. *cubintn), încuiba și poate chiar cuibări,32 3334(ulti­
mele două formate în limba română).
AL

în cazul de față, prin intervenția etimologiei populare, s-a realizat

nu numai o motivare a semnului lingvistic, ci și o restabilire a legăturii
etimologice.
TR

Iudă. în Pseudokin^egrtihos, Al. Odobescu folosește la un moment

dat cuvîntul iude („Iar în iudele din față/ Se țin cerbii stau și urșii”) pe
care îl explică astfel, în notă : „O grămădire de arbori răsturnați a carii
numire derivă de la un vînt foarte furios ce bate mai în același timp din
EN

mai multe părți și pe care vînătorii munteni l-au numit iudă, pentru că,
ducînd mirosul de pe tot locul de la om la vînat, acesta îl ulmă, fuge și se
depărtează, astfel că toată osteneala vînătorului rămîne în van. Cuvîntul
dar este simplu și natural — adaugă Odobescu — ; acest vînt, țrădînd pe
/C

vînător, a meritat foarte bine numirea de iudă sau trădător" ™.

32 Identificarea lui treaptă. cu dreaptă rezultă și din arl ii, p. 140, harta nr. 272
( .scară la pridvor”), p. 27 (Banat), p. 192, 228, 235, 260 ; 5/4 (Ardeal), p. 279 (Crișana)
SI

etc. Cf. și „S-a scoborît pe drepte în pivniță” (Materiale și curcet^i^iri dialectale I, . p. 170).
33 Cei care pronunță incuibație sau incuibație se gîndesc desigur că timpul care trece
de la contaminațil pînă la aparițm primdor semne ale unei boli e perioada ta care microbul
IA

se cuibărește în organism.
34 Vezi al. Odobescu, Opere (ediție îngrijită de Tudor Vianu), București, 1955, voi.
II, p. 173.
CU
 RY
666 C. ROSETTI-BĂLANESCU 10

Pornind de la această indicație pe care o dă Odobescu, (s.v.

RA
da
iuda) înregistrează printre alte sensuri bine cunoscute, și pe cel de „vînt
puternic (numit astfel de v^ători, pentru că îi trădează, bătînd de la ei
spre vînat), vifor, virtei”; p. e x t. „grămadă de arbori răsturnați”.

LIB
La etimologie se indică (pentru toate cele 8 sensuri cu care apare cuvîntul
în da) : v. sl. Ijuda, grec. ’louSa? (și bulg. juda „om hain; zînă
(acvatică) răuvoitoare”).
După părerea noastră, iudă cu sensul de „vint trădător,..” este de
fapt cuvîntul iugă „vînt de sud”, inserat chiar în da și dedus din bg.,

Y
srb. jug „sud”. Etimologia populară a identificat (ca în atîtea cazuri)
cele două cuvinte, lucru de care am văzut că nu și-a dat seama nici Odo-

IT
bescu și nici autorii Dicționarului Academiei care au adoptat explica­
ția lui.

RS
TH. HRISTEA

Martin. în recent apăruta fasciculă a doua (Mandă-Mascat) a Dic­

VE
ționarului limbii române, la cuvîntul martin (omit. „nume dat mai multor
specii de pescăruși și pescari”) se indică etimlogia : „Din fr. mar^i^w”.
dlr a menținut, deci, indicația din cade : „fr.” și indicația
NI
din dm : „Fr. martin (pecheur)”.
Printr-o scrisoare adresată la 4.X.1964 Academiei R.P.R. — colecti­
vul de elaborare al dlr — mi-am permis să-mi exprim îndoiala asupra aces­
LU

tei etimologii franceze, indicată de dicționarele precedente, pzppuuiud o

etimologie mai directă și mai verosimiiă : - rus. MapTbiH. Colectivul de
elaborare al dlr nnrețlnind sugestia făcută — poate și tardivă — îmi iau
îngăduința să expun aici argumentele propunerii de mai sus.
RA

îmi sprijin părerea pe o stare de fapp : numele păsărilor „martini”

(familia Laridae, păsări de lacuri întinse și de litoral maritim) este folo­
sit în mod curent de iiponiuii din Delta Dunării, vorbitori ai limbii
ruse, într-o regiune prin excelență favorabilă concentrării acestor păsări în
T

țara noastră. Gr. Antipa, în Pescăria și pescuitul in România precizează

chiar, în glosarul său : „Martini (lip.)”. De la lipoveni cuvîntul s-a răspîn-
EN

dit și la ceilalți locuitori ai Dobrogei, a intrat în limbă—nu știu cu ce răs-

pmdire, în lucrările de ornitologie (v. R. Dpmbrpwski, D. Linția, C. Ro-
setti-Bălănescu ș. a.), în dicționare.
/C

Așadar, pare mai verosimilă și mai directă o origine rusă a

cuvlnlului decît una franceză, cu influență asupra... lipovenilor din Delta
Dunării.
Etimologia- directă MapmuH > martin mi se pare cit se poate
SI

de logică și sprijinită pe date reale, controlabile.

Dar cui vrea să ducă cercetările mai departe îi este, desigur, îngă­
duită întrebarea dacă însuși cuvîntul rusesc nu e de origine franceză.
IA

în dicționarul rus-german de Makarov și Scheerer nu se indică nici

o etimologie; nu putem decît constata identitatea de sens pentru păsări
din familia Laridae.
CU
 R
11 NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE 667

RA
în Russisches etymologisches Worterbuch de Max Vasmer ^sl^ însă,
ceva miii mult: Mapmbin (— Seeschwalbe, Mdwe, Eisvogel), cu indi-
cfțla că e „împrumutat din vess; cf. germ. Martinsvogel, fr. martin-
chasseur etc. (de la ciocul păsării, ca un ciocan); atestat în rusa de est sl

LIB
m ucraineană”.
Așadar, autorul face — ca și dicționarele noastre — o legătură cu
francezul martin (indicînd pe martin-chasseur ca element exemplific attv de
influență, fapt de reținut}).
Autorul indică pentru Mapmwi nu numai Laridae (Seeschwalbe,

Y
Mowe), cl șl pe Alcedo (Eisvogel), echivalentul lui martin-pecheur din fran­
ceză, pasăre fără nici o legătură cu familia Laridae. Voi reveni.

IT
în sfîrșit, din citatul autorului se mal desprinde șl o indicație e x pl i­
c a t i v ă a numelui: ,,de la ciocul păsării, ca un ciocan”. Al cărei păsări ?

RS
căci autorul a indicat diverse Laridae, plus pe Alcedo. Pentru un ornito-
log, această „explicație” este cel puțin surprinzătoare șl pune la îndoială
chiar seriozitatea cercetătorului, n adevăr, la absolut nici una dintre
aceste păsări, toate prinzătoare de pești, nu se întîlnește vreun cioc amin­
iar la Alcedo, ca o suliță ascuțită. VE
tind de „un ciocan”. La Laridae, ciocul este ca un cîrllg sau ca un cui,
Un lucru de precizat: în franceză și în germană numele martin se
întîlnește exclusiv pentru cîteva păsărele, Alcedo (martln-pecheur,
NI
Martinsvogel, pescărel-albastru, o mică bijuterie) sau Pastor (martln-
roselin, lăcustar, pasăre cam cît un graur). De ce acești „martin” se vor
LU

fi transpus, în rusă sau în română, asupra unor păsări atît de deosebite

ca cele din familia Laridae (înfr. mouettes, goeiands, în germ. Mowe, See-
schwalbe) ? Ar fl fost natural ca „influența” franceză, în limba rusă sau
română, să fi avut efect asupra acelorași păsări, nu asupra familiei
Laridae din Rusia sau România. Să notăm că Alcedo are ca nume rusesc
RA

pe 3UMUH0K iar Pastor pe po3oebiu CKopoeeaț.

S-a văzut mai sus că Vasmer indică pe martin-chasseur în exempli­
ficarea sa de influență. Dar martin-chasseu/r este un nume livresc, artificial,
creat pentru nevoile de nomenclatură ornitologică, căci pasărea nici nu
NT

există în Franța, nici chiar în Europa. E vorba de o pasăre exotică, înrudită

cu martin-pecheur (Alcedo')., și de aceea a fost numită martin-chasseur. Re­
zultă de aici atît superficialltatea informației cît și valoarea „influenței”
pe care ar fi putut-o avea acest nume livresc asupra limbii ruse.
CE

în rezumat, după cele de mal sus, se poate spune că autorii

dicționarelor, întîlnind numele martin în limbi dtn Europa occidentală
(dar pentru păsări ca Alcedo șl Pastor), ca și în limba rusă sau . română
(dar pentru Laridae), au afirmat cu hotărîre că ultimele își au originea în
I/

primele. Cred că ne este permis să privim cu scepticism aceste afirmații

prin nimic justificate, ba chiar infirmate de confuzii .ornitologice și „expli­
S

cații” neserioase, de felul acesteia „de la ciocul păsării, ca un ciocan”.

în ce privește pe martin în limba română, consider ma) acceptabilă
IA

propunerea etimologiei rus. Miapmuin, mat verosimilă și.mai directă, bazată t

pe realități din țară, decît ipotetica etimologie franceză. Cel puțin pînă la
proba contrară.
CU

3 c. 3675
 RY
668 C. ROSETTLBALANESCU 12

RA
Adaug că nu sînt de loc specialist în lingvistică. Singura mea scuză
pentru această intruziune în domeniul lingviștilor este numai interesul
foarte viu pe care îl am pentru limba română.
Martinaș. S-a produs la acest titlu (dlr, tom VI, fasc. 2) o con­

LIB
fuzie ornitologică importantă, care duce la o stridentă contradicție între
definiția cuvîntului și citatul ilustrativ.
Rezumativ, în termeni simpli : definiția se referă la o anume pasăre,
iar citatul la o cu totul altă pasăre. Sau, în termeni precizați științific :
definiția se referă la Laridae, iar citatul la Alcedo.

Y
Explic.

IT
1. Definiția : „Diminutiv al lui martin; pui de pescăruș” (iar martin,
conform respectivei definiții și contextului din dlr = pasăre din familia
Laridoe).

RS
Deci, în intenția dlr, martinaș = un pui de Laridae.
2. Citatul ilustrativ : „«Martin pescărușul» ținea zglăvoaca în pliist^...
cînd aripile, precipitat, îl porniră la un cuib ascuns sub malul prăpastiei,
linierile mele). VE
unde îl așteptau martinașii cei mici”. Sadoveanu, Valea Frumoasei (sub­
Chiar din acest scurt citat, prin sublinierile foarte revelatoare de mai
sus (mediu : munte; zglăvoacă; zbor: precipiiat; cuib: în mal), se vede
NI
imediat că în nici un caz nu poate fi vorba de oricare dintre Laridae (baltă,
litoral ma^iitii^); în schimb, apare foarte clar că este vorba de Alcedo
( == pescărel-albastru, martin-pecheur).
LU

De altfel, uici nu e nevoie de duducCți: povestitorul (în Pescuit

cu undița la apa Frumoasei) arată, negru pe alb, despre ce vorbește : „Era
un pescărel — căruia franțujii îi spun «Martin-pecheur». Acest «Martin
pescărelul »... ” etc.
RA

Deci, nici o îndoială. Citatul ilustrativ din dlr se referă la Alcedo,

La pescărelul-albastru, la martin-pecheur — „bijuteria aceasta căzu în unda
Frumoasei”, adaugă 'Sadoveanu...
Așadar, totul este cît se poate de clar, nici vorbă de Laridae.
T

3. în concluzie, așa cum am arătat mai sus, la cuvîntul martinaș

EN

s-a produs o izbitoare contradicție între definiția cuvîntului și citatul

ilustrativ.
Din cele expuse mai sus apare situația : definiție exactă, citat eronat.
Dar, de fapt, lucrurile sînt mult mai complicate.
/C

în adevăr, atît definiția cît și citatul ar fi putut fi exacte, dacă cer­

cetătorii dlr ar fi selectat la martin, pe lîngă sensul Laridae, și sensul
Alcedo (martin * martin2).
Atunci, referindu-se la martin2 (Alcedo), atît citatul cît și definiția
SI

ar fi fost corespunzătoare (cu o mică modificare la definiție : „Diminutiv

al lui martin2; pui de pescărel-iObastru”).
IA

Dar cercetătorii dlr n-au selectat pe martin? (Alcedo).

Ai fi trebuit s-o facă ? Discutabil (cum se va vedea mai jos).
Pe de altă parte, din moment ce au selectat pe „martinașii” -Alcedo
din textul lui Sadoveanu, ar fi putut selecta și pe martin? din același text.
CU
 R
13 NOTE ETIMOLOGICE ȘI LEXICALE 669

RA
• dlr indica 1. martinaș : „Rar” Cred, că nu numai - rar, dar chiar
unic, în censul Alcedo, și numai în textul lui Sadoveanu. Să se remarce că
Sadoveanu însuși pune între ghilimele pe „Martin pescărelul” și pe „Martin

LIB
pescărușul”, ba chiar simte nevoia să ne lămurească despre ce este vorba :
„căruia fzanțujil îi spun «Martin-pecheur »”.
Așa că, de fapt, Sadoveanu nu face decît să traducă numele francez
martin-pecheur.
într-o astfel de. situație, putea dlr să selecteze pe martin? (Alcedo)*.

TY
Foarte discutabil. Căci, din toate numirile românești pentru Alcedo, nică­
ieri nu se găsește martin : în românește nu se spune martin lui martin-pecheur.
Martin, la noi, se referă la Laridae (și, desigur, și puiul de Laridae e un
„martinaș” i).

SI
Dar, evident, S^ovenu, traducînd pe martin-pecheur prin martin-
pescărelul sau martin-pescărușul, a spus și puilor martinași.
Putea să nu selecteze dlr pe maztiuașii aceștia (poate că, dacă nu

ER
erau de la SadOTem^ n-ar fi fost luați în seamă !)?
Dar dacă dlr a selectat totuși pe martinaș, nu trebuia să selecteze,
tot din unicul izvor Sadoveanu, și pe „tradusul” martin? (Alcedo)1*
Cerc vicios. Și, bineînțeles, o chestiune de apreciere, de hotărîre a
colectivului de elaborare a dlr.
IV
Din toate acestea a rezultat, însă, situația de fapp : în dlr, pentru
UN
martinaș, apare o confuzie ornitologică, prpvocînd o izbitoare contradicție
între definiție și citatul ilustrativ.
(E foarte verosimil ca cercetătorii dlr să nici nu fi întrevăzut
toate aceste complicații. Au găsit „martinașii” la Sadoveanu; aveau pe
„martin” cu un rînd mai sus în dicționaa; au considerat pe martinaș dimi­
AL

nutiv al lui martin... Totuși, în textul lui Sadoveanu se putea vedea lămu­
rit că e vorba de martin-pecheur, de Alcedo...).
Confuzia vine de la folosirea de către Sadoveanu a lui martin pentru
Alcedo și de la faptul că, atît pentru Laridae, cît și pentru Alcedo, se întîl-
TR

nește pescăruș. Complicat, dar nu de uednsturtat (vezi mai sus).

c. rosetti-bălănescu
Ip, ipt. Etimologia regionalismului ip nu este magh. epen, cum sus­
EN

ține Ilie Dan în lr, XIV, 1965, nr. 3, p. 332, ci germ, ubt! „exersați !’’:
E un termen militar austriac; după ce initruttpzul explica o mișcare și
o executa el însuși, punea pe vreo 2—3 ostași s-o execute, apoi comanda :
Ubt!, ceea ce corespunde comenzii din rzmrtr noastră : Continuarea !
/C

în raionul Rădăuți, bătrînii care au făcut serviciul militar în .armata aus­

triacă mai întrebuințează și astăzi cuvîntul ipt, cu sensul de „încontinuu”,
ceea ce dovedește că nu derivă din magh. epen, care înseamnă „chiar;
în același mod”. Deformarea cuvintului german de către țăranul român e
lesne de expllcci; astfel de deformări apar și la alți termeni militari de ori­
SI

gine germană, ca : haptac ! (germ, habt Adh! „dreppț!”), rexșut ! (germ.

rechts schaau\ „capul la dreapta !”), cher-taic ! (germ, kehrt euld „stînga-
IA

mprejur !”), re-xum! (germ, rechts um ! „la dreappa!”) etc. Unele din
aceste regionalisme se mai aud și astăzi nu numai în Bucovina, ci și peste
munți, în Ardeal și Banat. GHEORGHE 1FTINCHI
CU