UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

DUMITRU STĂNILOAE

- Lucrare-Examen la disciplina
Patrologie și Literatură Postpatristică –
Gândirea hristologică a Sfinților Iustin Martirul și
Filosoful și Irineu de Lugdunum:asemănări și deosebiri

Coordonator:
PS. Lect. Dr. Ignatie Trif
Asist. Dr. Alexandru PRELIPCEAN
Susținător:
Brînzei Manuel

IAȘI 2020
 Cu privire la cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi au existat încă din primele
veacuri creștine, polemici, erezii pentru care Sfinții Părinți au trebuit să ducă o luptă aprigă
pentru a apăra învățătura de credință creștină referitoare la teologia despre hristologia
Mântuitorului. În secolul al-II-ea creștin s-au remarcat unii Sfinți Părinți care au combătut
prin scrierile și operele lor anumiți eretici care contestau Persoana Mântuitorului Iisus Hristos.
În general a vorbi despre Dumnezeu sau a teologhisi, nu este la îndemâna oricui și oricum,
deoarece a vorbi despre Dumnezeu este un lucru care depășește puterea de înțelegere a minții
omenești și acea pesoana care dorește a dobândi priceperea de a vorbi despre Dumnezeu să se
detașeze de gândirea trupescă și rațională și să se îndeletnicească prin meditație la toată
zidirea văzută și nevăzută a lui Dumnezeu, și după ce omul ajunge la această stare
suprafirească, numai atunci poate cineva să încerce a gândi la firea dumnezeiască.
Unii dintre acești Sfinși Părinți sunt:Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, născut „între
anii 100-110”1, care a scris: „două Apologii”, „Dialogul către iudeul Trifon”(pp. 140), și
„Sintagma”(pp.140). Deasemenea tot în aceeași perioadă s-a remarcat si un alt Părinte al
Bisericii, și anume Sfântul Irineu de Lugdunum, care a fost discipolul Sfântului Iustin
Martirul și Filozoful, și care a purces la combaterea ereziilor referitoare la Persoana
Mântuitorului prin următoarele scrieri: Contra ereziilor,volumul 1 și volumul 2.
În ceea ce privește hristologia din operele Sfântului Iustin deducem câteva aspecte
evidențiate de el referitoare la Logosul întrupat, Cuvântul lui Dumnezeu, prin care a combătut
concepțiile filosofiei păgâne, care afirmau prin Heraclit că Logosul „era un principiu material,
focul”2, la Platon, Logosul arată sufletul rațional, iar la Stoici termenul capătă o conotație
diferită de a celorlalți și anume ei consideră că Logosul este sufletul lumii, rațiunea
supremă,puterea care conducea lumea.
În concepția Sfântului Iustin, Logosul este Însuși Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu,
Creatorul lumii, afirmând că o cunoaștere perfectă a Logosului se poate realiza numai prin
credință și Revelație, în comparație cu scrierile filosofice ale lui Socrate și Platon care au avut
o cunoaștere partială despre Dumnezeu, bazându-se numai pe rațiune. Deasemena, un alt
părinte al Bisericii noastre din secolul al-IV-lea, Sfântul Vasile cel Mare afirmă în aceeași
măsură că pentru a dobândi cunoașterea lui Dumnezeu și a urmărilor Întrupării Fiului lui
Dumnezeu în lume, ca o primă condiție necesară este credința, „adică acceptarea fără rezerve

1
Arhid. Prof. Dr.Constantin Voicu, PATROLOGIE, vol 1, Editura Basilica a Patriarhiei Române București –
2009, pp. 137.
2
Arhid. Prof. Dr.Constantin Voicu, PATROLOGIE ...,p. 144

1
a revelației divine, drept adevărul mântuitor suprem”3.Tot cu privire la cunoașterea lui
Dumnezeu, Sfântul Vasile respinge unele idei fundamentale ale unor eretici precum arienii
sau pnevmatomahii, care pretindeau că Dumnezeu poate fi cunoscut în ființa Sa, și
evindețiază într-o epistolă trimisă episcopului Amfilohie de Iconiu spunând că „ noi spunem
că învățăm să cunoaștem pe Dumnezeul nostru din lucrările Sale , dar nu pretindem că ne
apropiem de Ființa Sa însăși ”4
Sfântul Iustin tratează mai cu precădere despre Persoana Fiului lui Dumnezeu,
argumentând Întruparea și dumnezeirea Sa, și arătând raporturile dintre persoanele Sfintei
Treimi. Vedem apoi în viziunea Sfântului Iustin rolul Întrupării lui Iisus Hristos, și anume cel
de Mântuitor și de Eliberator al lumii de sub robia diavolului.
În altă ordine de idei există la Sfântul Iustin Martirul și Filosoful,și o învățătură greșită
cu privire la Eshatologia Mântuitorului, prin care el afirmă că, Iisus Hristos la a doua venire,
va avea o Împărăție temporară, domnind cu cei drepți o mie de ani, astfel Sfântul Iustin
susține hiliasmul. În ceea privește învățătura Bisericii despre Sfânta Euharistie, Sfântul Iustin
crede în prezența reală a lui Hristos în Împărtășanie, afirmând că pâinea este Trupul lui
Hristos iar vinul este Însuși Sângele Lui prin invocarea de către preot a rugăciunii de la
prefacere.
Așadar, putem spune că Sfântul Iustin Martirul și Filosoful a rămas în conștiința
Bisericii ca fiind un mare apologet creștin al veacului al-II-lea, contribuind consistent la
edificarea concepțiilor creștine în ceea ce privește persoana Mântuitorului Hristos, insistând în
operele sale, asupra unor teme teologice extrem de importante ca Întruparea și Euharistia.

 În continuare vom expune învățătura Sfântului Irineu de Lyon cu privire la

hristologie.
Așa cum am amintit la începutul lucrării, Sfântul Irineu a fost contemporan cu Sfântul
Iustin Martirul și Filosoful, acesta din urmă fiindu-i profesor. Lucrarea sa principală numită
„Contra ereziilor” reprezintă una dintre cele mai importanate scrieri împotriva doctrinelor
gnostice, arătând deasemenea și originea tuturor ereziilor care îl au ca promotor pe Simon
Magul. Opera Sfântului Irineu mai cuprinde învățături ample cu privire la Întruparea Fiului
Lui Dumnezeu care S-a desăvârșit în chip real prin nașterea din Fecioara Maria, apoi
abordează tema despre învierea morților care are ca argument, însăși Învierea lui Hristos. Un

3
Sfântul Vasile cel Mare, Editura Instututului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1980, pp. 101.
4
Sfântul Vasile cel Mare ..., p. 137.

2
alt subiect pe care Sfântul Irineu îl tratează cu privire la Hristos este Euharistia despre care
afirmă că este „aliment trupesc și sufletesc”5. În opera Sfântului Irineu este prezentă și ideea
de succesiune apostolică, care prin ierarhi, preoți, și diaconi s-a păstrat în chip complet și
nealterat învățătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos, predată de Sfinții Apostoli. În acest
sens el afimă următoarele „iar învățătura adevărată este numai aceea pe care o dă ierarhia,
care este descendentă dela Sfinții Apostoli”6. În vederea disputelor cu gnosticii care atacau și
nu susțineau realitatea trupului lui Iisus, Sfântul Irineu argumentează învățătura hristologică și
euharistică. Ereziie gnostice nu puteau accepta că Iisus Hristos ar fi putut avea un trup
material, ci ei afirmau și susțineau faptul că Mântuitorul avea un trup aparent, deci ireal,
materia fiind în concepția gnostică un suport al răului, folosind ca argument Sfânta Euharistie
pe care și gnosticii, deși eretici, o celebrau și o consumau arătând că Euharistia are în
compoziția sa și elemente materiale implicit pâinea și vinul care prin rugăciunea slujitorului
de la altar devin Trupul și Sângele Domnului. Astfel, dacă elementele materiale folosite ar fi
după concepția gnostică, rele, atunci ele nu s-ar mai folosi în Euharistie.
În privința operei lui Dumnezeu de mântuire a omului el afirmă că aceasta nu se poate
realiza fără ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu să nu Ia asupra lui firea omenească, inclusiv trupul,
întărind practic învățătura Bisericii cu privire la prezența în Hristos a celor două firi:
dumnezeiască și omenească.
În concluzie,opera teologică a Sfântului Irineu aduce un aport extrem de important cu
privire la învățătura Bisericii despre Hristos-Fiul Lui Dumnezeu, combătând cu mult zel
ereziile gnosticismului, și arătând că Mântuitorul Iisus Hristos a fost deopotrivă Dumnezeu
adevărat și om adevărat.

Asemănări cu privire la învățătura despre hristologie la Sfinții Iustin Martirul și

Filosoful și Sfântul Irineu de Lugdunum:
- Potrivit învățăturilor celor doi Sfimți Părinți, ambii afirmau că, pentru a ajunge la
cunoașterea lui Dumnezeu, condiția fundamnetală pentru cel care doreește a o dobândi este
virtutea credinței și revelația.
-Atât Sfântul Iustin cât și Sfântul Irineu afirmă deopotrivă învățătura Bisericii despre
rolul Întrupării Fiului lui Dumnezeu în lume, Hristos luând un trup real;
-Deasemenea ambii Sfinți Părinți vorbesc despre învățătura Bisericii cu privire la
fecioria Născătoarei de Dumnezeu;

5
Sfântul Vasile cel Mare...,p. 228.
6
Sfântul Vasile cel Mare.., p. 232.

3
 -Este amintită în operele lor, importața Euharistiei în cultul creștin, admițând că
darurile de pâine și vin se prefac în Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos;

Deosebiri privitoare la hristologie:

-Sunt prezente diferențe în ceea ce privește Eshatologia Mântuitorului, astfel, la
Sfântul Iustin găsim în scrierile sale concepții cu privire la învățătura greșită numită hiliasm,
iar la Sfântul Irineu de Lyon remarcăm în operele sale aspecte referitoare la doctrina eronată
despre nihilism;
-Privitor la ierarhia bisericească Sfântul Iustin amintește foarte succint despre
succesiunea apostolică privind învățătura Mântuitorului Hristos transmisă prin Sfinții
Apostoli, preoților și diaconilor, iar Sfâtul Irineu, cu privire la aceasta, dezvoltă amintind și
despre demnitatea episcopală în ceea ce privește ierarhia bisericească;
-O altă deosebire ar fi aceea că Sfântul Irineu accentuează foarte mult atunci când
vorbește despre cele două firi prezente în persoana Mântuitorului Hristos, firea dumnezeiască
respectiv, omenească;