Limba şi literatura română

clasa a VIII- a
10.12.2020

Tema
Identifica figurile de stil prezente în versurile citate:

“Codrul cântăreții-și culcă,

Doarme trestia bolnavă,
Dorm doi pui de nevăstuică
Sub o brazdă de otavă.” (O. Goga, Sara)

“În vaduri ape repezi curg

și vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.” (G. Coșbuc, Mama)

“Râul, strălucind în soare,

Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.” (George Topârceanu, Zi de vară)

“Ce linistit surâde lacul

Sub caldul razelor de soare.” (Cincinat Pavelescu, Adâncuri)

“În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit” (V. Alecsandri)

“Sub verdeața drăgălașă dispar crengile pe rând

Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând.” (Vasile Alecsandri, Lunca din Mircești)

“Pe țărmuri, iarba-i scurtă, mătăsoasă;

Poteci, nici urme într-acolo nu-s.” (Magda Isanos, Lacul)

“Noaptea era neagră şi mohorâtă, noapte de toamnă, tristă şi năbuşitoare.” (L. Rebreanu, Ion)
“Bolta și-a cernit năframa
Ca o mamă întristată.” (O. Goga, Sara)

“Copii, cu ochii mari și limpezi

Ca raza nopților albastre,
De ce purtați și voi osânda
Ce-a scris ursita firii noastre?” (O. Goga)

“Ca un glas domol de clopot

Sună codrii mari de brad;
Ritmic valurile cad,
Cum se zbate-n dulce ropot
Apa-n vad.” (G. Coșbuc, Noapte de vară)

“Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,

Pădurea noastră tace părăsită . “(Șt. O. Iosif, Toamna )

“Torcea, torcea, fus dupa fus.

Din zori si pâna-n seara;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasa de nespus
în portu-i de la țară... “ (Șt. O. Iosif, Bunica)

“Trec nori după nori în veci călători

Pe-ntinsele șesuri în zboruri deșarte.” (Ion Pillat, Cântec de toamnă)

“Bate vânt de primăvară și pe muguri îi deschide;

Vântul bate, frunza crește și voioasa luncă râde.” (Vasile Alecsandri, Lunca din Mircești)

“Dar sufletul, întocmai ca livada,-i greu

De ramuri frânte, frunze putrede și spini.” (Magda Isanos, Toamna)
“Bătălia a fost lungă şi grea. Surprinşi, izbiţi puternic de unde nu se aşteptau, hitleriştii au început să
se retragă, totuşi ţinându-se cu ghearele şi cu dinţii de fiecare palmă de pământ, de fiecare copac, de
fiecare casă, de fiecare movilă. “(D. Viscol – Ultima brazdă)

“A tale brațe obosite putere n-ar avea s-adune/ Troienele de flori bogate, culese zilnic din gradina. “ (D.
Anghel, Crizanteme)

“Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului.” (Lucian Blaga)

“O! Tablou măreț, fantastic…! Mii de stele argintii

În nemărginitul temple ard ca vecinice făclii.” (V. Alecsandri)

“Oceane mari de apă pe-a cerului genuni”. (Nicolae Labiș, Nourii)