REFERAT

LECTIA DE EDUCATIE FIZICA,

DESFASURATA IN INTERIOR, PE TIMP
FRIGUROS, IN SPATII IMPROVIZATE

Popescu Felician Andrei

Managementul Energiei, Anul 1

LECTIA DE EDUCATIE FIZICA, DESFASURATA IN

INTERIOR, PE TIMP FRIGUROS, IN SPATII IMPROVIZATE
           

Lectia ca forma de baza a procesului de practicare a educatiei fizice a fost in

permanenta o preocupare a specialistilor, in scopul cresterii eficientei sale.
            Tipologia lectiei: a fost data de teme si obiective (sarcini, scopuri
didactice).
            Teoretic pornindu-se de la etapele invatarii motrice care vizeaza
deprinderile si priceperile, s-au stabilit urmatoarele tipuri de lectii:
Ø     de invatare;
 Ø     de consolidare(fixare);
Ø     de perfectionare;
Ø     de verificare;
Ø     mixte, reiesite din combinatia celor patru ,,etape” luate cate doua
(invatarea cu consolidarea; invatarea cu perfectionarea; invatarea cu verificarea;
consolidarea cu perfectionarea; consolidarea cu verificarea si perfectionarea cu
verificarea).
In realitate, din punct de vedere al subiectului, majoritatea lectiilor sunt mixte
(pornind de la faptul ca au 2 sau 3 teme dintre care una poate fi o calitate motrica).
Din punct de vedere al celui care conduce (profesor), putem avea si lectii ,,pure”
(de ,,verificare” de exemplu). Dar lectia trebuie privita ca unitate, deci pe
ansamblu.
Din alte puncte de vedere, lectia mai poate fi:
- monosport: cand are o tema sau doua in aceeasi ramura de sport, mai ales
in sporturile de sezon;
- bisport: cand are teme din doua ramuri de sport. Se exclud calitatile
motrice, in realizarea acestei tipologii;
- de pregatire fizica generala: intalnita mai ales in antrenamentul sportiv, dar
nefiind exclusa in educatia fizica scolara, mai ales unde nu sunt conditii materiale
corespunzatoare pentru actionare pe linia deprinderilor si priceperilor motrice;
- ,,introductiva”, ,,de organizare” (la inceput de semestru);
 - bilant: ( la sfarsit de semestru sau de an scolar).
Continutul lectiei este impus de tipologie. El este constituit din ansamblul
mijloacelor, metodelor si procedeelor metodice, al altor masuri didactice. Acest
continut presupune o dozare corespunzatoare si alegerea formatiilor de lucru, care
sa asigure eficienta maxima.
Structura lectiei este reprezentata de succesiunea in timpul alocat, a unor
,,parti”, ,,secvente”, ,,etape”, ,,momente”, ,,evenimente”, ,,verigi” necesare pentru
indeplinirea temelor si obiectivelor.
Conceptul de structura a evoluat permanent.
Prezentarea structurii depinde de criteriul principal luat in seama, de
orientarile specifice in diferite perioade si chiar ,,viziunea” fiecarui specialist.
Evolutia istorica a structurii lectiei:
-        pe patru parti: -  organizare;
                            -  pregatire;
                             -  fundamentala;
                            -  incheiere.
-        pe trei parti:    - pregatire;
                            - fundamentala;
                            - incheiere.
-        pe verigi.
Toate sunt secvente, de diferite ,,dimensiuni”. In aceste ,,secvente” nu este o
delimitare stricta, ci o unitate, o interdependenta.
,,Buna desfasurare a lectiei de educatie fizica si sport depinde de respectarea
unor cerinte didactice generale sau fundamentale, care directioneaza si
eficientizeaza procesul instructiv educativ. Raportate la continutul programei,
temele vizeaza componentele instructiv-educative si reprezinta cunostinte,
deprinderi, priceperi motrice (de baza, cu caracter utilitar-aplicative sau specifice
unor ramuri de sport) si aptitudini psihomotrice”[1].
In prezent pentru a fi mai precisi, mai ,,analitici” poate fi acceptata structura
prezenta pe verigi.
Verigile unei lectii (privita teoretic in totalitatea sa) sunt::
1.     organizarea colectivului (de elevi, studenti etc.);
2.     pregatirea organismului pentru efort;
3.     influentarea selectiva a aparatului locomotor (sau ,,preluarea analitica
a  aparatului locomotor” sau ,,optimizarea dezvoltarii fizice”);
4.     dezvoltarea (,,educarea”) calitatilor motrice - viteza sau indemanarea;
5.     invatarea, consolidarea, perfectionarea sau verificarea
deprinderilor                si/sau priceperilor motrice;
6.     dezvoltarea (,,educarea”) calitatilor motrice - forta sau rezistenta;
7.     ,,linistirea” organismului;
8.     aprecieri asupra desfasurarii lectiei si recomandari pentru activitatea
viitoare.
In realitate, in nici o lectie nu pot exista practic toate aceste verigi. Au
caracter permanent, indiferent de tipul de lectie, verigile 1, 2, 3, 7, si 8. Celelalte
sunt prezente in functie de natura temelor si obiectivelor.
Noutate: prezenta ca verigi constante a verigilor cu numarul 3, 4, sau 6.
Fiecare veriga isi are obiective proprii (care nu trebuie confundate cu
obiectivele de instruire subordonate temelor). De asemenea, in fiecare veriga se
folosesc anumite ,,grupaje” de exercitii, s-a statornicit o dozare ,,medie” a
efortului, s-au consacrat unele formatii de lucru etc. Toate rezolva temele si
obiectivele lectiei. Asezarea tuturor acestor elemente in ,,tabel” pot produce
confuzii cu forma concreta a planului de lectie.
De aceea le prezentam descriptiv:
1. Organizarea colectivului de elevi:
Durata: 3-5’(ca medie);
Obiective:
- disciplinarea comportamentului;
- asigurarea unui inceput organizat;
- captarea atentiei;
- cunoasterea ,,variabilelor” de moment (efectiv, echipament, stare de
sanatate etc.).
- constientizarea subiectilor privind ceea ce vor face.
Continut: (principalele sisteme de actionare);
- raport (daca este cazul);
- verificarea echipamentului si prezentei;
- anuntarea temelor lectiei;
- exercitii de front si formatie;
- jocuri si exercitii de atentie.
Formatiile de lucru: in linie pe 1 rand sau 2 randuri, careu, semicerc etc.
2. Pregatirea organismului pentru efort:
Durata: 5-7’ (ca medie);
Obiective:
- stimularea treptata a marilor functiuni ale organismului;
- asigurarea unei stari de excitabilitate corespunzatoare pentru activitatea
care urmeaza;
- educarea perceptiilor spatio-temporale.
Continut (principalele sisteme de actionare):
 - exercitii de front si formatie;
- variante de mers si alergare;
- jocuri de miscare, stafete, parcursuri etc.;
- pasi de dans, exercitii ritmice;
- exercitii de prelucrare selectiva din mers.
Formatii de lucru: coloana cate 1 sau 2 si altele specifice sistemelor de
actionare.
3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor:
Durata: 5-6’ (in unele situatii 7-8).
Obiective:
            - stimularea tonicitatii si troficitatii musculare segmentare;

            - educarea atitudinii corporale, globale sau partiale, corecte;

            - prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficiente fizice;
            - educarea speciala a marilor functiuni, mai ales a respiratiei.
Continut:
            - exercitii libere, cu obiecte, cu partener etc.;
            - exercitii pentru educarea actului respirator voluntar.
Formatii de lucru: coloana de gimnastica, semicerc, cerc etc.
4. Dezvoltarea calitatilor motrice: (viteza sau indemanare):
Durata: 7-8’ ( in unele situatii 10-12);
Obiective:
- imbunatatirea indicilor diferitelor forme de manifestare a vitezei sau
indemanarii.
Continut:
- exercitii speciale ,,supuse” conditiilor specifice de dezvoltare a celor
doua calitati;
- exercitii sub forma deprinderilor specifice unor ramuri de sport,
efectuate in conditiile dezvoltarii celor doua calitati;
Formatii de lucru: in linie pe 1, 2 sau mai multe randuri; mai multe siruri,
grupe, sau echipe.
5. Invatarea, consolidarea, perfectionarea sau verificarea deprinderilor si/sau
priceperilor motrice:
Durata: aproximativ 10’ (in unele situatii 15-20’);
Obiective:
            - formarea reprezentarilor corecte;
            - initierea in mecanismul de baza;
            - formarea stereotipului dinamic;
            - ,,automatizarea” partiala sau totala a deprinderilor motrice;
            - formarea priceperilor ,,complexe”;
- testarea nivelului de manifestare, de executare a deprinderilor si/sau
priceperilor motrice.
Continut:
- exercitii atent selectionate, din ,,algoritmul” specific sau alte metode
operationale specifice.
Formatii de lucru: pe ,,ateliere”, ,,grupe”, dispuse in modalitati specifice
executarii exercitiilor; ,,frontal” (cand este posibil).
6. Dezvoltarea calitatii motrice: (forta sau rezistenta):
Durata: 5-7’ (uneori 10’);
Obiective:
- imbunatatirea indicilor de manifestare a celor doua calitati.
Continut:
- exercitii specifice, subordonate procedeelor metodice folosite;
- actiuni motrice efectuate in conditiile specifice ,,educarii” calitatilor
respective.
Formatii de lucru: adaptate procedeelor metodice folosite sau specificului
fiecarui sistem de actionare.
7. Linistirea organismului dupa efort:
Durata: 3-4’;
Obiective:
 - revenirea treptata a marilor functii ale organismului;
- intarirea reflexului de postura;
Continut:
- exercitii de mers si alergare usoara;
- exercitii de relaxare musculara;
- exercitii respiratorii;
- exercitii de postura.
Formatii de lucru: coloana cate 1 sau cate 2; deplasare ,,libera” in spatiul de
lucru.
8. Aprecieri si recomandari:
Durata: 2-3’.
Obiective:
- constientizarea modului de participare a ,,subiectilor” la lectie; formarea
capacitatii de apreciere si autoapreciere;
- stimularea activitatii independente in timpul liber.
Continut:
- evidentieri pozitive si negative privind comportarea in lectie;
- formularea temei pentru acasa sau a altor recomandari pentru lectia
urmatoare de educatie fizica sau pentru activitatea independenta.
Algoritmul pregatirii si conducerii lectiei:
Pregatirea:
            - elaborarea planului (proiectului);
            - pregatirea materialului si instalatiilor didactice;
            - amenajarea spatiului de lucru.
Conducerea:
I. Predarea continutului lectiei:
            a) explicatia si demonstratia;
            b) folosirea reglatorilor metodici;
            c) observarea executiei subiectilor, aprecierea acesteia si corectarea (cand
este cazul);
            d) creearea conditiilor de aplicare in activitati globale sau de
intrecere.
 II.  Manevrarea (conducerea) colectivului de elevi;
III. Comanda;
IV. Plasamentul;
 V. Tinuta.
Particularitati ale lectiei in conditii ,,speciale”:
a)                Particularitati ale lectiei de educatie fizica desfasurata in aer
liber, pe timp friguros:
Sunt incontestabile avantajele unei lectii desfasurate in aer liber fata de una
desfasurata in interior, prin prisma efectelor asupra organismului elevilor. Aceste
avantaje au fost demonstrate prin numeroase cercetari. Pentru ca aceste efecte sa
fie favorabile, mediul ambiant trebuie sa fie corespunzator din mai multe puncte de
vedere. De aceea, pe timp friguros, lectiile se pot desfasura afara, in aer liber, daca
sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- temperatura aerului sa nu depaseasca minus 5-10 grade C;
- sa nu fie vant puternic, admitandu-se o viteza a acestuia de 0,5-4,5m/sec.;
- sa nu fie precipitatii puternice;
- umiditatea aerului sa fie cuprinsa intre 35-65 %;
- sa nu existe nebulozitati si poluare a aerului.
Continut si structura:
Lectiile in asemenea conditii pot aborda teme din calitatile motrice si
deprinderile si/sau priceperile motrice cu restrictia ca acestea sa nu se invete ci sa
se consolideze sau perfectioneze. Deci, se recomanda teme si obiective care sa nu
impuna explicatii si demonstratii din partea cadrului didactic, ci o exersare
continua.
Exista o variabilitate a duratei verigilor lectiei si a modului lor de realizare.
“Organizarea colectivului de elevi” trebuie sa fie foarte scurta sau sa se
efectueze in clase sau vestiar; “pregatirea organismului pentru efort” trebuie sa
aiba o durata mai mare si sa fie “cuplata” si cu “influentarea selectiva a aparatului
locomotor” care se realizeaza din “deplasare”, “aprecierile si recomandarile “din
finalul lectiei trebuie sa fie scurte sau realizate in interior (clasa sau vestiar).
Lectia trebuie sa aiba, in permanenta un caracter dinamic, deci nu se
recomanda exercitiile “statice” si nici pauzele prea mari intre acestea.
b) Particularitati ale lectiei de educatie fizica, desfasurata in interior, pe timp
friguros, in spatii improvizate:
Aceste spatii se refera la doua ipostaze:
- culoar, coridor sau hol;
- sala de clasa (cu banci).
Spaţiile improvizate se împart în două categorii:

• Culoare, coridoare, holuri

• holuri2. Săli de clasă cu bănci, săli de festivităţi
Cerinţe minimale:
• Culoarul, holul unde se desfăşoară lecţia să nu aibă legătură cu alte
spaţii,săli unde sunt alte activităţi.
• Spaţiul ales trebuie să fie la parter, subsol (în cazul clădirilor cu
etaje) pentru a nu deranja activităţile din spaţiile subetajate
• Spaţiile improvizate trebuie să aibă dimensiuni rezonabile
• Sunt necesare măsuri igienice: aerisirea spaţiului, aranjarea şi ştergerea
de praf a mobilieru- lui", echipament corespunzător 
• Nu terbuie folosit mobilierul din spaţiul respectiv pentru
practicareaexerciţiilor fizice; ar fi o deturnare a scopurilor pentru care există
mobilierul:tabla este pentru scris, catedra este locul profesorului, etc.
Evident ca nu optam pentru aceasta varianta de desfasurare a lectiilor, dar in
anumite situatii ea nu poate fi evitata. Trebuie in acest sens sa se indeplineasca
unele cerinte minimale: coridorul, culoarul, holul sa fie “izolate”, adica cu ele sa
nu aiba “corespondenta” sali de clasa in care se desfasoara alte lectii din planul de
invatamant;  sala de clasa sa fie situata la parter etc.
Considerand ca aceste cerinte sunt indeplinite, in lectiile respective se pot
aborda teme din:
- calitatile motrice: (viteza de reactie, de executie, de repetitie; forta;
indemanarea; rezistenta musculara locala);
- deprinderi si/sau priceperi motrice: (de baza si utilitar aplicative sau din
gimnastica acrobatica si din sariturile specifice gimnasticii).

BIBLIOGRAFIE:
Educatie fizica si sport , Eugeniu Scarlat , Mihai Bogdan Scarlat, Editura didactica
si pedagogica - Bucuresti