Tradiționalismul

Tradiționalismul este un curent literar care s a dezvoltat la inceputul secolului al XIX lea ,
sămănătorismul si poponarismul, care au fost promovate de revistele Viața Romaneasca si Sămănătorul.

Conceptul de tradiționalism a fost reluat in perioada interbelică prin opoziție cu modernismul si

reprezintă o tendință a literaturii de a se îndrepta spre lumea satului, spre folclor, spre istorie, spre
primitivism prin respingerea ideii de civilizație.

In perioada interbelică, reprezentantul de seamă cea a promovat acest curent este Nechifor Crainic
printr-o revistă Gândirea care a apărut la Cluj .

Reprezentanți:

 In proză : Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuță, Ionel
Teodoreanu
 In poezie: Vasile Voiculescu, Ion Pilat, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nechifor Crainic (si proza si
poezie) , Octavian Goga, George Coșbuc

Trasaturi:

 Preocuparea pentru aspectele naționale, pentru folclor, pentru mit si pentru istorie
 Caracterul rural (cultul satului; satul este privit ca o vatră de spiritualitate)
 Cultivarea poeziei cu subiect religios : Vasile Voiculescu , Ion Pilat , Poezia pământului si a
roadelor
 Cultul străbunilor
 Valorizarea trecutului
 Peisajul rural (campestru)
 Elementele de prozodie sunt tradiționale, clasice : strofe catrene , ritm iambic, cele 4 tipuri de
rimă
 Asimilarea modalităților de expresie ale poeziei moderne

Teme specifice:

 Legătura omului cu pământul

 Legătura dintre generații
 Trecerea timpului, nostalgia trecutului

Motive specifice:

 Odaia
 Bunicii
 Amintirile
 Clopotul
 Biserica
 Casa părintească