Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Filosofie şi Jurnalism

Iniţiere în Televiziune
Televiziunea, mijloc de manipulare în masă

Coordonator ştiinţific:
Lector univ.dr. Sorin Bejan

Absolvent:
TOPRICEANU MARIAN
GRUPA 314

Bucureşti
2010
 Planul lucrării

Televiziunea, mijloc de manipulare în masă

1 Scurt istoric al Televiziunii în lume şi

începuturile în Romania
2 Mijloacele de manipulare a lui Sun-Tzu în
televiziunea şi presa noastră
3 Tehnici de manipulare
4 Manipulare tv
5 Cazuri de manipulare
6 Efectul televiziunii asupra creierului
7 Concluzii

2
1 Scurt istoric al Televiziunii în lume şi începuturile în România

Apariţia televiziunii a fost facilitată de anumite progrese tehnice în ceea ce priveşte transmiterea
de imagini fixe la distanţă, făcute în secolul al XIX-lea dar şi de cele din perioada următoare. De
asemenea nu trebuie trecută cu vederea o anumită trăsătură a sistemului de recepţie a ochiului
uman care se numeşte persistenţa imaginii. Ochii continuă să vadă o imagine pentru încă o
fracţiune de secundă, după ce aceasta a dispărut din vedere.
Televiziunea s-a născut din conjuncţia unui ansamblu de trei tehnici: fotoelectricitatea, analiza
imaginii punct cu punct şi linie cu linie şi undele hertziene. Cercetările ştiinţifice s-au soldat cu o
serie de descoperiri care au condus la apariţia televiziunii. Trebuie să remarcăm apariţia tubului
catodic, a iconoscocopului şi a dispozitivului de baleiaj al imaginii. Amintim aici pe cercetătorii
Nipcow, Rosling, John Logie Baird şi Zworykin. Eforturi susţinute pentru a pune la punct un nou
sistem de difuziune s-au făcut atât în Anglia cât şi în Franţa, Statele Unite şi Germania. În 1926
televizorul lui Baird a obţinut o primă licenţă experimentală în Anglia, chiar dacă invenţia sa era
rudimentară şi nu se ridica la standardele cerute de BBC, el a perfecţionat-o ulterior astfel că postul
englez a emis un timp folosindu-se de invenţia sa după care a trecut de la televiziunea mecanică la
cea electronică, mult mai rafinată şi mai performantă. De sistemul lui Baird s-a folosit şi francezul
Rene Barthelemy care a realizat la 14 aprilie 1931, prima transmisiune a unei imagini cu 30 de linii
de la Montrouge la Malakoff. În Germania în 1936 s-a reuşit tansmiterea în direct a Jocurilor
Olimpce de la Berlin în 6 mari oraşe. Iar în Statele Unite în 1927 Bell Telephone Company
explorează procedeul de analiză mecanică al lui Ernst Alexanderson realizând una dintre primele
experienţe publice de televiziune. Aparatura a cunoscut îmbunătăţiri dar evoluţia acesteia a fost
stopată datorită intrării în februarie 1942 în război a Statelor Unite, interzicându-se fabricarea
televizoarelor pentru ca tot efortul să fie canalizat spre fabricarea materialelor militare. După
război televiziunea a început practic de la zero şi a cunoscut o dezvoltare diferită în funcţie de ţări.
Noile descoperiri în ştiinţele tehnice au făcut posibilă apariţia televiziunii de înaltă definiţie. În
România fenomenul numit televiziune a fost prezent încă de la începuturile sale pe plan mondial.
Primele teste în ceea ce priveşte transmiterea la distanţă a unei imagini în ţara noastră au avut loc
în 1928. În acelaşi an fizicianul George Cristescu lansează prima lucrare ştiinţifică din România
despre televiziune în care propune anumite inovaţii în domeniu pe baza unor

3
experimente. Toate aceste eforturi se concretizează în realizarea primei emisiuni din România în
1937 la Facultatea de Stiinţe din Bucureşti în cadrul unor demonstraţii publice. Oficial însă prima
emisiune profesionistă din România a avut loc in noaptea de 31 decembrie 1956 atunci când a fost
inaugurată în România televiziunea de stat denumită şi Televiziunea Română. Peisajul audiovizual
românesc s-a îmbogăţit după 1989 cu câteva zeci de posturi care acoperă o paletă largă de
preferinţe: Antena 1,Tele 7 ABC,Pro Tv,Prima Tv etc.

2 Mijloacele de manipulare a lui Sun-Tzu în televiziunea şi presa

noastră

Progresele făcute în televiziune şi în Mass-Media în general şi dispariţia barierelor tehnice de

comunicare au făcut ca pământul să fie nu numai un ,,sat global” ci şi un ,,sat electronic”,
consideră Marshall McLuhan, unde informaţia reală sau trunchiată, parţială sau falsificată circulă
în mod nestingherit şi în mare viteză. Din această cauză se pune tot mai des problema manipulării
opiniei publice prin astfel de mijloace moderne, televiziunea ocupând în această ierarhie un loc
fruntaş. Se poate observa o tot mai mare dependenţă a oamenilor faţă de jurnalele de ştiri, pentru a
fi la curent cu tot ce se petrece în lume, plecându-se de la presupoziţia credibilităţii şi integrităţii
mediilor de informare, presupoziţie care s-a dovedit de multe ori a fi greşită. Implicaţiile politice şi
nu numai pot duce la denaturarea adevărului uneori până la crearea de noi realităţi. De obicei
tehnicile de manipulare se folosesc în sistemele totalitare pentru a manevra masele.
Hitler,Stalin,Mao sau Ceauşescu s-au folosit cu abilitate de astfel de tehnici. Din păcate sistemele
democratice de astăzi, în care cuvinte precum toleranţă, egalitate, libertate sunt folosite în repetate
rânduri, apelează fără prea multă jenă la dezinformare, propagandă, discreditare etc. Demn de
remarcat este faptul că eficienţa unor astfel de metode aplicate inr-o confruntare împotriva unui
inamic a fost descoperită cu aproape 4 secole înainte de Hristos de către generalul chinez Sun-Tzu
şi prezentate în cartea sa ,,Arta războiului”. Autorul propune mai întai un război psihologic şi abia
apoi o intervenţie militară, aceasta din urmă nefiind necesară întotdeauna. ,,Toată arta războiului se
bazează pe înşelătorie” afirma Sun-Tzu.
În lucrarea sa sunt prezentaţi caţiva paşi elementari pentru a destabiliza adversarul:
-discreditarea a tot ceea ce merge bine în partea adversă

4
-implicarea reprezentanţilor clasei conducătoare în scandaluri politice pentru a le submina reputaţia
şi apoi găsirea momentului oportun pentru a fi supuşi dispreţului public
-răspândirea discordiei între cetăţenii ţării adverse
-crearea unui conflict între generaţii
-ridiculizarea tradiţiilor adversarului
-folosirea muzicii lascive, dansurilor, prostituatelor, încurajarea adversarului spre un hedonism
care să-l moleşească şi să-l facă vulnerabil
Nu este de mirare dacă aruncand o scurtă privire la ţara noastră regăsim aplicarea unor astfel
tehnici. Ziarul ,,Libertatea” excelează la acest capitol. Într-o campanie importantă de promovare a
turismului românesc care se baza pe frumoasa imagine a sportului românesc prin reprezentanţii săi
Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Ilie Năstase, tabloidul acorda spaţii largi unor articole
defăimătoare la adresa Nadiei si a cunoscutului tenismen. Tot în acelaşi tabloid dacă prima pagină
era incărcată cu felurite informaţii sexuale, pe ultima pagină intr-un colţ mic se regasea o ştire
despre caţiva marinari români care se aflau în pericol de a-şi pierde viaţa. Ştirea se regasea la
rubrica ,,lumea”. Tabloidul nu e singurul care se pretează la astfel de lucruri. Nenumărate atacuri la
adresa valorilor naţionale, a credinţei ortodoxe întregesc acest peisaj. Evenimentul zilei a publicat
un articol denigrator la adresa ÎPS Bartolomeu Anania, în care era acuzat că a colaborat cu
Securitatea. ÎPS este recunoscut pentru anii de temniţă comunistă pe care i-a făcut pentru apărarea
credinţei strămoşeşti, pentru activitatea culturală şi pentru faptul că nu face compromisuri atunci
cand vine vorba de ortodoxie chiar daca se incearcă pe plan mondial un proces de relativizarea a
credinţei, numit ecumenism. Exemple multe de ilustrare a paşilor lui Sun-Tzu vin şi din domeniul
televiziunii. Dezumanizarea greu de închipuit propusă de ştirile de la ora 17 de la ProTv şi reality-
show-urile prezente la majoritatea posturilor în care sunt scoase în evidenţă detalii picante,
scandaluri, libertinajul din cadrul familiilor duc la o inţelegere precară chiar distorsionată a
căsătoriei, a familiei, celula de bază a societăţii. În contextul luptei pentru legalizarea
homosexualităţii, căsătoriilor lor si adopţiei de copii, avortului , protistuţiei, drogurilor Mass-
Media dau o regretabilă mâna de ajutor spre a impinge societatea contemporană în haos şi colaps.
Toate acestea se fac în numele unei slabe înţelegeri a noţiunilor de libertate, toleranţă, trecându-se
cu vederea efectele catastrofale pentru umanitate. Standardele şi modelele existente în societatea
actuală: omul bogat care dispune de tot luxul, care are ca scop în viaţă implinirea tuturor
plăcerilor, tânarul aspirant spre o carieră care-i va asigura în scurt timp şi fără prea mare efort

5
prosperitatea materială, femeia independentă, au rolul de a ne invita la un joc seducător, care să ne
moleşească şi sa ne paralizeze, e într-o oarecare măsură hedonismul la care se gandea Sun-Tzu.
Tehnicile descrise în cartea ,,Arta războiului” erau insă într-un stadiu rudimentar dar au suferit o
evoluţie în timp datorită atenţiei ce li s-a acordat acestora de-a lungul vremii. Dovada acestui fapt
constă în sentinţele unor oameni născuţi în epoci diferite . Niccolo Machiavelli, născut în secolul
XV afirma: ,,Toată arta politicii este de a face să se creadă” iar Vladimir Ilici Lenin născut în
secolul XIX : ,,Spuneti-le ceea ce vor să audă”. Informaţia înseamnă putere , cum au observat şi
conducătorii lumii si odata cu apariţia mijloacelor de informare moderne a crescut posibilitatea
folosirii ei în favoarea sau defavoarea cuiva. Prin inventarea tiparului în 1434 Gutenberg a dat
posibilitatea lumii de a avea acces la informaţie, Marconi şi radioul său au permis lărgirea ariei de
răspândire a informaţiei, iar televiziunea a dus la apogeu acest proces, transformându-l pe
telespectator în martor la eveniment prin intermediul camerelor de luat vederi. Dispunând şi de
avantajele imaginii, televiziunea are o credibilitate si o forţă de persuasiune mult mai mare aşa
încât oamenii nu mai analizează ci doar preiau informaţia aşa cum le este ea oferită, fără o
documentare personală din mai multe surse în măsura în care este posibil. De aici apar numeroase
pericole care pot fi speculate în detrimentul telespectatorilor. Despre pericolul manipulării în
televiziune ne vom referi mai pe larg lasand la o parte celelalte mijloace de comunicare din
convingerea că celelalte mijloace nu au efectele şi răspândirea la fel de puternice precum aceasta.
Manipularea este o metoda prin care ideile propagate sunt acceptate de receptor şi determină
formarea unor convingeri noi şi unor reacţii conforme cu interesele celui care a pus in practică
sistemul de propagandă. În cartea sa numită ,,Tehnici de manipulare”, Bogdan Ficeac face
următoarea clasificare a manipulărilor:
-manipulare mică ( modificări mici dar care pot avea consecinţe majore-România 1992, criza
artificială de pâine-facilitarea importurilor-comisioane)
-manipulare medie ( modificări importante ale situaţiilor sociale cu efecte neaşteptate Revoluţia
din 1989)
-manipularea mare (influenţarea mentalităţii individului)

3 Tehnici de manipulare
Tehnicile de manipulare cele mai cunoscute sunt : dezinformarea, persuasiunea, intoxicarea,
zvonul.

6
Dezinformarea:

Termenul a apărut pentru prima oară în Rusia( dezinformaţia)-numele unei divizii KGB
răspunzătoare cu propaganda, iar dupa definiţia dată de specialistul Vladimir Volkoff şi prof.
Pierre Debray-Ritzen ,, dezinformarea e furnizarea unor informaţii generale eronate unor terţi,
determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori. Pentru a
se realiza întreg procesul dezinformării e nevoie de conlucrarea mai multor indivizi: comanditarii,
specialiştii, controlorii, agenţii de influenţă. Comanditarii pot fi guverne, partide politice, instituţii
şi orice alţi factori de decizie care stabilesc conţinutul mesajului, ţintele,efectele dorite. Specialiştii
sunt experţii in comunicare, psihologii, analiştii politici, sociologii care contribuie la planificarea
dezinformării. Controlorii au rolul de a racola persoane interesate de a face parte dintr-un plan de
dezinformare, lideri de opinie, persoane carismatice care pot propaga mesajul cu succes. Aceştia
din urmă sunt agenţii de influenţă. Dezinformaţia apare şi ca urmare a faptului ca informaţia în
sine e o marfă denaturată. Prof. Volkoff ne explică mai bine ce este informaţie şi ce nu este. Un
fapt nu este o informaţie decât atunci când un informator comunică aceasta unui informat. Faptul
ca plouă nu devine informaţie decât atunci când este comunicată unui informat. Obiectivitatea în
ce priveşte informaţia pare ceva utopic deoarece pe tot parcursul procesului de informare se pot
strecura erori, imparţialitatea unui reporter poate fi serios pusă la îndoiala datorită posibilitaţii
stimulării lui financiar spre a reda doar anumite aspecte, iar de multe ori martorii unui eveniment
pot avea propriile lor impresii după ce au asistat la aceleaşi evenimente. Profesorul ne ofera un
exemplu grăitor, cel al celor patru Sfinţi Evanghelişti care redau aproximativ aceleasi evenimente
dar cu mici diferenţe, ceea ce ii intăreşte convingerea în veridicitatea faptelor prezentate. Un alt
exemplu interesant este povestea maharadjahului din ţara orbilor care nu ştia ce este un elefant şi a
trimis mai mulţi orbi să-l pipăie şi să i-l descrie. La întoarcerea fiecare avea o viziune diferită unul
afirma că e lung şi mlădios ca un şarpe altul că e ascuţit şi lucios ca un dinte uriaş ş.a.m.d. În
concluzie dezinformatorii pot profita de această lipsă de obiectivitate a informaţiei şi pot conduce
informaţia chiar către o minciună sfruntată.

Persuasiunea:

7
Acţiunea de a convinge într-un mod sau altul să facă sau să aleagă un anumit lucru poartă acest
nume . Persuasiunea nu conţine iraţionalitatea negativă ( nu ascunde fapte ci doar le scoate in
evidenţă pe cele favorabile). Televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijlocele
de comunicare în masă deoarece aici se îmbină forţa cuvântului cu atuurile artei actoriceşti
(mimica, tonul, expresivitatea mişcării). În ceea ce priveşte persuasiunea se găsesc câteva principii
interesante folosite în diferite domenii.
Principiul reciprocităţii se referă la nevoia de a răsplăti un favor, fie el cerut sau nu, imediat după
acceptarea acestuia.
Principiul angajamentului şi al concordanţei presupune faptul că oamenii vor face orice ca să-si
menţină ideile avute anterior. Poate fi pusă în discuţie aici metoda ,,piciorului în prag”, pentru a
obţine o cerere e nevoie de lansarea anterioară a unor cereri mai mici.
Principiul atribuirii se referă la persoanele care-şi atribuie anumite caracteristici şi care vor face tot
posibilul pentru a deveni precum cei ce au acea caracteristică .
Metoda şarmantului inseamnă a nu dezaproba, a face concesii şi a valida ideile celeilalte personae.
Psihologii au alcătuit diferite clasificări în care se regăsesc aceste principii.

Intoxicarea

Această tehnică de manipulare constă în oferirea de informaţii false, diversioniste fie pentru a
pregati o lovitură de proporţii fie pentru a dicredita un adevăr ce urmează a fi comunicat. Colonelul
Andre Bouillard, specialist în materie, constată o prezenţă constantă a acestei tehnici atât în
rapoartele militare şi în procesele verbale cât şi în zona politicului. Un exemplu elocvent este
intoxicarea trupelor germane conduse de Hitler. Aliaţii vroiau să atace Sicilia şi se gândeau chiar
să-şi înştiinţeze adversarii în speranţa că ei vor interpreta aceste informaţii ca pe o intoxicare dar în
cele din urmă au renunţat la idee din cauza şansei mari de nereuşită. Astfel unul dintre comandanţii
serviciilor secrete a marinei britanice , Sir Archibald Cholmondley, propune trimiterea trupului
unui defunct pe mare în largul portului Huelva. Cei ce l-au descoperit au văzut că era îmbrăcat în
uniforma specifică marinarilor britanici şi au descoperit asupra lui scrisori de la tatăl său,de la
logodnică, note de plată la bar . Astfel totul a fost pus la punct ca sa pară cât mai veridic. Însă
detaliul cel mai important l-a constituit scrisorile comandanţilor superiori pe care le purta în care se
propunea o invazie asupra Sardiniei şi Greciei. Spaniolii i-au informat pe germani şi Hitler a

8
muşcat momeala. Acesta a trimis în scurt timp a XI-a Pandervizion, a fortificat Sardinia şi
Corsica, a ordonat să se instaleze câmpuri de mine şi baterii în Peloponez şi a retras a XI-a flotilă
de torpiloare pentru a o expedia în Marea Egee.
Aliaţii au debarcat la 10 iulie 1943 în Sicilia fără să tragă un foc de armă. Falsa invazie în Sardinia
şi Corsica descrisă în scrisorile ce au fost găsite asupra lui ,,Martin”, defunctul lansat pe mare, au
contribuit din plin la realizarea intoxicării.
Deşi unii specialişti vorbesc despre acest fenomen şi în cadrul televiziunii, Profesorul Volkoff
consideră că intoxicarea vizează un stat major, un grup restrâns de factori de decizie pe cand
dezinformarea se răsfrange asupra opiniei publice. Scopul intoxicării este de a determina una sau
mai multe persoane să comită greşeli nu o colectivitate .

Zvonul

O altă tehnică dacă o putem numi aşa, este cea a zvonului. Ni se prezintă o informaţie ca fiind
adevărată deşi de multe ori cu greu poate fi verificată. Tabloidele şi emisiunile care tratează lumea
mondenă şi nu numai, sunt pline de tot felul de informaţii care mai de care mai siropoase. Ele sunt
foarte periculoase ţinând cont de principiul: ,,calomniază,calomniază că tot mai rămâne ceva”.
Astfel presa poate contribui decisiv la terfelirea imaginii unei persoane şi nu de multe ori s-a ajuns
din păcate chiar şi în instanţă când drepturile la imagine publică ale unei persoane au fost incălcate
flagrant de către jurnalişti. Din vehicularea zvonurilor în ultimii ani în Romania şi-a făcut apariţia
unui fenomen de fals vedetism.

4 Manipulare Tv

Dacă până acum am vorbit de manipulare în general acum vom incerca să identificăm aplicarea ei
în televiziune. Acest proces al manipulării este favorizat de incredere în ceea ce se vede la
televizor. Deci trebuie să distingem între realitatea televizată şi realitatea televizuală. Prima
inseamnă redarea pe micul ecran a unor fragmente din viaţa de zi cu zi iar a doua se referă la
anumite evenimente pe care oamenii le percep ca reale sau pe care le valorizează în bine sau rău
prin televizarea lor. Forţa de convingere a imaginii pare să creeze în minţile oamenilor idea că nu

9
mai au nevoie de vreo verificare a datelor sau a evenimentelor. Pentru că televiziunea înseamnă
transmiterea unui mesaj prin imagine şi sunet o să ne oprim la posibilităţile de manipulare prin
acestea două.

Imaginile subliminale

Efectul lor a fost descoperit de Otto Poetzl în 1917. Acesta le prezenta subiecţilor săi scene din
filmul ,,Far West” timp de câteva sute de milisecunde. Subiecţii nu erau în stare să-şi reamintească
ceva, în schimb dupa ce aceştia se odihneau erau capabili să facă o descriere mult mai complexă
faţă de cea de după vizionarea scenelor. De asemenea James Vicary a profitat de o vizionare
cinematografică pentru a transmite la fiecare 5 secunde mesaje subliminale ( 0,03 secunde) de
genul ,,Beţi Coca-Cola” şi ,,Vă e foame Mancaţi popcorn, vânzările produselor respective
crescând cu 57,7% şi 18,1.
Folosirea mesajelor subliminale în publicitate a fost interzisă de Asociaţia Naţională a
Profesioniştilor de Radio şi Televiziune, Consiliul Radio-Televiziunii Canadiene , Institutul de
Practică Publicitară din Marea Britanie. În cartea ,, Tratat de dezinformare “ a profesorului
Vladimir Volkoff este descris un caz de folosire într-o campanie electorală a imaginii subliminale.
Este vorba de campania din 1988, în timpul căreia postul de televiziune Antenne 2 a transmis de
2949 de ori o imagine cu candidatul la preşedinţie Francois Mitterand în cadrul genericului de ştiri.
Imaginea nu era vizibilă cu ochiul liberă ci se putea sesiza doar cand se încetinea proiecţia. Presa
s-a comportat ca şi cum nu s-ar fi întamplat nimic, ba pe alocuri acest fapt grav pentru o lume care
se vrea a fi democratică a fost tratat cu ironie.

Mesaje clandestine auditive

Deşi în timpul ascultării lor ele nu sunt percepute, totuşi subconştientul nostru le receptează. Vom
enumera câteva tehnici de transmitere a acestor mesaje:
-frecvenţa modulată ( între paisprezece şi douăzeci de cicli pe secundă )
-frecvenţa înaltă ( între şaptesprezece mii şi douăzeci de mii pe secundă )
-viteza variabilă ( pentru detectarea ei se foloseşte un aparat special )
-mesajul înregistrat invers, cu sens subversiv

10
Studii ştiinţifice au arătat că în organism se pot produce reacţii biochimice echivalente cu ale unei
injecţii de morfină tocmai în urma supunerii îndelungate la un anume semnal ultrasonic.
Ascultătorul are o ciudată senzaţie de bine, iar procesele creierului său se activează, astfel că
mesajele subliminale sunt asimilate cu uşurinţă, el fiind inconştient de aceasta. Multe din trupele
muzicale s-au folosit de posibilitatea aceasta: The Beatles, Black Sabbath, Led Zeppelin, Rolling
Stones, Elvis Presley. Ascultate invers piesele acestor formaţii sunt de-a dreptul şocante, au un
puternic mesaj anticreştin şi antiuman, conţin batjocuri la adresa lui Hristos, aduc laudă diavolului,
indeamnă la crime, la sinucidere, la bolnave perversiuni sexuale, recomandă convertirea la
satanism. Aceste mesaje de multe ori sunt prezentate şi în mod direct în versurile pieselor.
Mesajele clandestine auditive sunt folosite şi în muzica rap. În Statele Unite au fost interzise
materialele audiovizuale, care conţin mesaje a caror prezenţa nu e semnalată pe ambalaj.
Oare numai prin intermediul imaginii şi al sunetului să fie posibilă manipularea în televiziune?
Nicidecum pentru că deşi acestea sunt mijloacele principale, manipularea este un fenomen foarte
complex şi destul de greu de înţeles în profunzimea lui pentru simplul telespectator.
O clasificare care să ne lărgească aria de înţelegere asupra acestui fenomen ar putea fi aceasta:
-manipulare prin limbaj
-manipulare prin filmare
-manipulare prin montaj
-manipulare prin comentariul din off
-manipulare prin paginaţie
-manipulare prin omisiune
-manipulare prin zvonuri mediatice
-manipulare prin cenzură
-manipulare prin procedeul a ascunde arătand
-manipulare prin charisma
-manipulare prin jurnalişti
-manipulare prin mijloacele non-verbale

Captivante pentru public sunt de obicei dezbaterile politice,economice,talk-show-urile de toate

genurile. Există câteva elemente care pot duce la apariţia manipulării:
-moderatorul

11
-accesoriile din platou

Moderatorul

Este privit întotdeauna automat ca purtătorul de cuvânt al publicului. El trebuie ca prin întrebările
şi intervenţiile sale să-i determine pe invitaţi să ofere informaţii care i-ar mulţumi pe
telespectatorii săi. De multe ori însă moderatorul pune întrebări care-i satisfac propria curiozitate şi
se foloseşte de motivul lipsei de timp pentru a trece cu vederea mai repede peste detalii care ar
contraveni să zicem politicii editoriale a postului respectiv. Mai există o posibilitatea aceea a
mutării centrului de greutate. Spre exemplu intr-o dezbatere obiectivă despre imprumutul
României de la FMI se vor lua în calcul şi faptul că acesta trebuie returnat, iar unele din ţările care
au beneficiat de acesta au ajuns pană la urmă în pragul falimentului. Mutarea centrului de greutatea
ar fi pe accentuarea faptului că acest împrumut este mai necesar ca o gură de aer, pe normalitatea
unui împrumut străin, trecându-se cu vederea orice neajuns.

Platoul

Compoziţia platoului este determinantă într-o emisiune televizată. Ce atrage atenţia în primul rând
telespectatorului sunt invitaţii, cercul de persoane care participă la discuţii. Lipsa vreunei
personalităţi poate avea efecte puternice asupra modului de percepţie a problemei discutate de
către persoanele din faţa micilor ecrane. Prezenţa unui număr mare de invitaţi poate da senzaţia de
obiectivitate şi poate uşura misiunea celui ce-si doreşte să manipuleze. Mulţi dintre invitaţii la
dezbateri sunt asa-numiţii analişti sau specialişti ale căror opinii dau senzaţia de obiectivitate, de
pertinenţă deşi de multe ori se ascunde o anumită coloratură politică în spatele acestora, publicul
putând fi astfel manipulat. Această practică poate fi lesne observată atât la posturile românesti. Nu
trebuie trecut cu vederea mobilierul din studio şi amplasarea acestuia. Există câteva lucruri
interesante legate de locurile ocupate de moderator şi de invitaţi:
-înălţimea spătarului poate da senzaţia de putere
-înălţimea scaunului are un efect psihic puternic, plasarea unui invitat pe un scaun mai jos decat al
moderatorului poate declanşa o reacţie psihologică de discreditare in ochii publicului

12
-mobilitatea dă senzaţia de putere, de siguranţă iar lipsa ei poate fi suplinită de creşterea numărului
de gesturi, fapt ce dezvăluie diferite atitudini
-aşezarea moderatorului poate pune presiune pe intervievat, dacă e o poziţie faţă-n faţă atunci
scade prestigiul intervievatului
Forma mobilierului şi în special a mesei unde au loc dezbaterile pot influenţa telespectatorul:
-masa pătrată mijloceşte relaţii de competivitate şi defensive între indivizi cu acelaşi statut social,
presupune convorbiri scurte bazate pe dovezi, pe fapte
-masa rotundă inspiră o atmosferă destinsă, invitaţii sunt de obicei persoane de acelaşi rang
-masa dreptunghiulară este folosită pentru o dezbatere aprinsă între moderator şi invitatul aflat în
poziţie opusă acestuia
Modul de aşezare a participanţilor la masă :
-de colţ presupune o discuţie amicală
-de cooperare ( invitatul stă langă moderator) sugerează idei comune
-de atragerea a unei a treia persoane ( moderatorul stă langă alte persoane în timp ce unul din
interlocutori stă în partea cealaltă a mesei)

Studiile au dovedit că efectul cuvintelor nu depăşeşte 7 %. Mişcările trupului , gesturile, privirea,

vocea oferă informaţii despre starea sufletească a invitaţilor pot fi considerate un metalimbaj şi pot
da uneori senzaţia ca vorbitorul nu spune cu adevărat ceea ce gandeşte. Cele 3 elemente ale vocii
ritmul, tonul şi volumul pot conduce spre manipularea publicului.
Cele mai susceptibile de a încerca manipularea telespectatorilor sunt exact acele emisiuni destinate
(şi anunţate prin titulatura sau raportare) informării publicului: emisiunile de stiri. Neacceptând
deontologic părerile personale declarate şi nici interpretările celor care informeaza (in principal
prezentatorii), stirile au aura de obiectivitate. De aceea, manipularea işi poate găsi un excelent
câmp de desfăşurare. Iată care sunt tehnicile cele mai folosite şiI cunoscute de cei ce lucrează în
domeniu:
1.Selectarea ştirilor. De obicei se ţine cont de câteva elemente: importanţa, interesul pe care
acestea le pot trezi telespectatorului dar nu în ultimul rând şi de interesul celui ce selectează ştirile
care în urma nerespectării unor norme poate să se folosească de această atribuţie pentru a promova
doar ştirile care servesc interesele televiziunii în cauză sau cel puţin pe cele care nu i le lezează.
2. Conceperea ştirilor . Forma simplă din punct de vedere stilistic pe care o îmbracă ştirea

13
împreună cu accentele optimiste sau pesimiste au rolul de a uşura asimilarea de către telespectatori
3. Plasarea stirilor. Importanţa plasării unei ştiri în desfăşurătorul unui jurnal nu poate fi trecută cu
vederea. Ştirile prezentate la începutul jurnalului vor capta mai multă atenţie fiind considerate din
start ca informaţiile care ţin capul de afiş. O ştire plasată in mijlocul jurnalului va beneficia de o
importanţă mai mică în ochii telespectatorilor. În cele din urmă, în mod progresiv ştirea plasată
după calupul publicitar va avea un grad şi mai mic de seriozitate în faţa telespectatorului.
4. Titlurile ştirii. Titlurile ştirilor folosite în jurnalele de televiziune ar trebui să exprime sintetic
conţinut acesteia. Pentru a atrage atenţia telespectatorului se folosesc însă formule bombastice,
care exagerează doar pentru a capta atenţia. De multe ori titlul prezintă o concluzie posibilă .
5. Alegerea amănuntelor. Scurtimea buletinului de ştiri nu-ţi oferă posibilitatea de a prezenta un
eveniment în ampla lui desfăşurare. Amănuntele sunt prezentate cu informaţii şi imagini. Sunt de
evitat amănuntele care ar necesita îndelungi explicaţii şi cele neclare din cauza timpului prea scurt.
Superficialitatea în prezentarea unui eveniment poate duce la o interpretare greşită a acestuia
6. Selecţia imaginilor. Informaţiile trebuie să fi prezentate cu imaginile cele mai edificatoare. Într-
adevăr o imagine face cât o mie de cuvinte de aceea o informaţiei inconsistentă poate fi întărită cu
imagini. Telespectatorul este cel care descifrează evenimentul ca în jurnalele toutes-images de tip
Euronews.

Campania electorală are ca important punct de sprijin televiziunea. S-a văzut lucrul acesta
destul de clar şi din exemplul cu preşedintele francez Francois Mitterand. Forţa de manipulare a
televiziunii nu-i lasă indiferenţi nici pe liderii politici din România care sunt prezenţi mai pe toate
posturile la dezbateri. Cum poate să guverneze cineva fara televiziune? Aceeaşi întrebare o punea
şi editorialistul Canadian, Roy MacGregor. În campanile din 1990 şi 1992, Televiziunea Româna
era singura la care candidaţii apăreau pentru a-şi susţine ideile. Autorul cărţii Tehnici de
manipulare, Bogdan Ficeac remarcă distorsionarea realităţii făcută de televiziunea naţioanală în
cazul mineriadelor , reieşind pericolul a ceea ce înseamnă o singură sursă de informare posibilă.
Pentru evitarea manipulării e nevoie nu neapărat de mai multe informaţii ci de mai multe surse de
informare. Putem spune că o adevarată campanie electorală a avut loc în România în 1996 ţinand
cont de apariţia mai multor televiziuni particulare. S-a făcut uz de toate mijloacele de propagandă
în această campanie, ea poate fi luată ca exemplu în studierea a ceea ce înseamnă manipulare într-o
campanie electorală. Jurnalistul Radu Herjeu face o analiză a acestei campanii în lucrarea sa

14
,,Tehnici de propagandă, manipulare, persuasiune în televiziune”. Pentru a se derula o campanie de
succes e nevoie de câteva elemente: clipuri, dezbateri, ştiri electorale.

Clipurile electorale:

Clipurile prezentate în campanile din 1990 au fost de-a dreptul rudimentare dar mai apoi oamenii
din domeniu au început să înţeleagă mai clar mecanismele pentru a avea parte de reuşită. Unul din
clipurile campaniei îl prezenta pe candidatul Ion Raţiu îmbrăcat cu bundiţă, în spatele lui fiind un
luxos magazin de alimente pentru a sugera românilor bunăstarea de care vor avea parte daca-l vor
vota. În 1996 lucruile se schimbă. Clipurile electorale sunt construite altfel. Se pune mare accent
pe garanţii sociali. Astfel că artişti, intelectuali, alţi oameni politici apăreau în clipuri îndemnând
alegătorii să voteze un anumit candidat. Tot atunci apare un nou tip de clip electoral, cel negativ.
Candidatul nu-şi mai scoate la lumină calităţile sale, ideile ci se bazează pe caştigarea încredereii
electorilor doar prin invocarea defectelor şi insucceselor contracandidaţilor. Reclama negativă nu
s-a dovedit o alegere prea inspirată pe atunci. Oamenii care n-au convingeri politice clare se
indepărteaza de la urne în urma unor astfel de clipuri electorale. Totuşi cu timpul au fost destul de
folosite şi tind să cred că noul mandat câştigat de preşedintele Traian Băsescu s-a bazat pe o astfel
de tehnică. Scoaterea la iveală a întâlnirii dintre Mircea Geoană şi patronul postului Realitatea Tv,
Sorin Ovidiu Vântu i-a compromis primului într-o mare măsură şansele de a ieşi victorios din
campanie, deşi a fost diferenţă de doar câteva procente între el şi actualul preşedinte.

Dezbaterile televizate:

Confruntarea pentru prima oară între candidaţii la preşedinţie a fost posibilă în 1992. În 1996
existând mai multe posturi de televiziune, fiecare canal a gândit în felul său confruntarea liderilor
politici. Televiziunea naţională, Antena 1, Pro tv şi Tele 7 ABC au organizat astfel de dezbateri
televizate. Toţi cei 16 candidaţi au participat la dispute la Tvr însă numărul mare al participanţilor
a făcut dificilă dezbaterea astfel telespectatorul nu a reuşit să-şi formeze nişte idei clare să-l ajute
în luarea unei decizii în ceea ce priveşte votul. Postul Pro Tv cerea participanţilor sume mult prea
mari, puţini au fost cei care şi-au permis apariţii la acest post de televiziune. Tele 7 ABC alegea
primii trei candidaţi în urma sondajelor de opinie realizate. Antena 1 a încercat să realizeze o
confruntare între Ion Iliescu ,Constantinescu şi Roman dar preşedintele în funcţiune a lipsit iar

15
emisiunea s-a transformat în prezentarea discursurilor celor doi participanţi. Astfel per total nu s-a
reuşit construirea unui spaţiu polemic unde fiecare candidat să-şi poată spune punctul de vedere
până la capăt. În ultimii ani aceste cerinţe au fost realizate , dezbaterile din campania electorală
aducând puncte de rating importante pentru posturile de televiziune.

Ştirile electorale:

Ştirea de aceste gen desemnează informaţia electorală folosită în buletinele de ştiri. Ea se clasifică
în: informativă, descriptivă, evaluativă. Dintre toate televiziunile care au prezentat ştiri electorale,
jurnalistul Radu Herjeu, care a lucrat la Antena 1 între 1994 şi 2003 remarcă faptul că în cadrul
televiziunii unde a lucrat s-au folosit în campania din 1996 cele mai sofisticate tehnici de
propagandă, utilizându-se toate mijloacele cunoscute, abordate şi de noi mai sus .

Sondaje de opinie:

Sondajul de opinie a avut un rol important în influenţarea opiniei sau convingerii telespectatorului.
Atât înaintea campaniei electorale cât şi în plină ei desfăşurare sondajele strecurate cu tact puteau
înclina balanţa în favoarea uneia dintre părţi. Sondejele au prins destul de bine la români ţinând
cont de perioada comunistă prin care au trecut în care nimeni nu-i întreba despre părerile, ideile
personale. Postura aceasta care te punea cumva în centrul atenţiei, în faţa camerelor de luat vederi
a dus după 1989 la apariţia unei manii în ceea ce priveşte sondajele. Există într-adevăr atitudini
diferite faţă de sondaje. Dacă japonezii sunt mult mai discreţi în a răspunde întrebărilor, în
America erau comandate anual uneori sute de sondaje. Mentalitea unui popor contribuie din plin la
acest fapt. Sondajul de opiniei mai influenţează prin faptul că oamenii în general sunt curioşi să
ştie ce părere au alţii despre un anumit subiect. Iar văzând părerea majorităţii pot fi tentaţi să-şi
revizuiască propriile opinii. Sondajele de opinie realizate de INSOMAR şi CCSB mai ales cele din
pragul alegerilor, mai mult induc în eroare opinia publică decat să ofere un clasament provizoriu
aproape de realitate şi ridică mari semne de întrebare asupra corectitudinii lor. La ultimele alegeri
prezidenţiale candidatul PSD, Mircea Geoană conform sondajelor era declarat caştigător pentru ca
a doua zi în mod ilar după ce dansul şi colegii de partid au sărbătorit victoria să fie anunţaţi că de
fapt caştigătorul scrutinului a fost Traian Băsescu.

16
Publicitatea:

Vorbind de publicitate în televiziune, vorbim de spotul publicitar care este un fel de mixtură a
tuturor elementor de propagandă existente. Reclama a existat din cele mai îndelungate timpuri,
anunţurile fiind inscripţionate şi atârnate în locurile publice. Cu timpul metodele s-au
perfecţionat. Ziarul Boston Newslleter a fost primul din S.U.A care a publicat în 1704 un anunţ
publicitar. În 1841 a fost înfiinţată prima agenţie de publicitate din America de Volney Palmer.
Dacă primele reclame erau destul de simple odată cu trecerea în secolul XX ele au suferit tot felul
de modificări. În lucrarea ,,Psihologia reclamei” de Maria Moldoveanu şi Dorina Miron stabilesc
următoarele reguli:

• să se adreseze unui segment de public cu un profil bine definit

• să evidenţieze importanţa pentru cumpărători a importanţei produsului sau
serviciului oferit, venind în întâmpinarea nevoilor acestora
• să exprime valoarea produsului în termenii consumatorului (preţ, durată de
folosinţă, consum de combustibil)
• prezentarea unui avantaj unic, pe care nu-l poate oferi un concurent
• prezentarea beneficiilor ca fiind un efect sigur al acţiunii de achiziţionare
• să sublinieze personalitatea, prestigiul, credibilitatea şi antecedentele
ofertantului şi chiar pe cele ale produsului
• să ceară un răspuns clar din partea consumatorului (să sune acum, să viziteze magazinul, să ceară
informaţii suplimentare).
Cea mai puternică publicitate este cea americană pentru că se folosesc reclame care stimulează atât
partea raţională cât şi cea emoţională a omului şi au un mare impact de convingere asupra
consumatorilor. Pe plan mondial se folosesc tot felul de strategii de marketing care implică metode
psihologice care mai care mai complicate. În reclame de obicei se spun lucruri deosebite despre un
anumit produs chiar dacă el în realitate nu întruneşte caracteristicile prezentate. Produsul trebuie să
fie vândut, asta e idea principală. Trebuie să amintim un fapt amuzant din istoria Franţei, o
manipulare făcută fără existenta mijloacelor tehnice moderne.Din Lumea Nouă a lui Columb a fost
adusă în Franţa leguma numită cartof. Astfel că un ofiţer de la curtea regeleui Ludovic al XVI-lea,
Antoine-Augustine Parmentier îi propune acestuia să încerce o strategie pentru a-i convinge pe

17
ţărani să cultive această legumă. Intuind că se va lovi scepticismul lor în privinţa acestei probleme
găseşte o soluţie ingenioasă. A cultivat pe domeniul regal caţiva acri de cartofi şi a cerut ca să fie
păzit straşnic terenul. Faptul a starnit interes atât pentru ţărani cât şi pentru nobili şi în cele din
urmă într-o zi în care paznici şi-au luat liber, intenţionat bineînţeles, oamenii dau buzna şi fură
leguma. Astfel se extinde cultivarea cartofului, un lucru esenţial pentru trecerea mai uşor peste
perioadele de foamete. Antoine-Augustine Parmentier a creat iluzia că deţine un bun de mare
valoare iar însuşirea acestui bun nu trebuie ratată sub niciun chip de ceilalţi. Consider că nu este o
strategie străină de cea a reclamelor din zilele noastre. Acum însă metodele s-au diversificat,
mijloacele tehnice au evoluat foarte mult, iar deţinerea unui trust sau a unei televiziuni aproape
devin echivalente cu deţinerea puterii într-un stat, modul de percepţie al oamenilor poate fi serios
influenţat, câinele de pază al societăţii a devenit mai turbat ca oricand. În ultima parte vom încerca
să analizăm mai pe larg câteva cazuri de manipulare prin televiziune în România şi în lume.

5 Cazuri de manipulare

Cazul isteriei porcine

Haosului existent în lume i s-a adăugat în anul 2009 şi apariţia unui nou virus gripal AH1N1 care
se poate transmite de la om la om. Primul caz a fost cel din Mexic pe 18 martie iar la câteva luni
după Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat stare de alertă de gradul 6. Conform domnului
doctor Vasile Astarastoae intervievat de cei de la revista ,,Presa Ortodoxă “ O.M.S ia pentru
prima dată în 40 de ani această măsură de a declara o asemenea stare de alertă. Franţa nu a
recunoscut acest grad de alertă iar miniştrii sănătăţii din ţările O.M.S nu şi-au dat consimţământul.
Dânsul reaminteşte faptul că a mai existat o pandemie cea de SARS, sindrom respirator acut sever
şi a ajuns doar pana la gradul 3. Presa a preluat informaţia şi i-a adăugat un accent de panică şi mai
puternic. Totul pentru a se ajunge în cele din urmă la o isterie în masă în legătură cu vaccinarea. În
afara faptului că programele propuse de O.M.S au avut rezultate extrem de controversate, în 1971
populaţia taiwaneză a fost tratată de sifilis cu doze incorecte de penicilină ceea ce a dus la moartea
a două milioane de oameni, măsură propusă acum de vaccinare aproape obligatorie a populaţiei nu
dovedeşte decât dictatura medicală care există în prezent. Televiziunile şi-au făcut ,,datoria” şi s-au
întrecut în a prezenta măsuri alarmante. Conform unor surse citate de Fox News jumătate din

18
populaţia americană va fi vaccinată iar armata va trebui să ajute Asociaţia Federală pentru
Gestionarea Situţiilor de Urgenţă dacă aceasta îi va solicita sprijinul. Faptul acesta cu implicarea
armatei a contribuit la creşterea tensiunii generale. Tot felul de informaţii aberante işi făceau
apariţia la Tv şi în presă: declaraţia unui purtător de cuvânt conform căreia virusul A H1N1 se va
răspândi în curand pe 100% din suprafaţa planetei, graniţele U.E. se vor închide, în Marea Britanie
se anunţa apariţia într-o săptămână a încă 100.000 de cazuri noi de gripă porcină. Apoi aproape
toate televiziunile aveau un spot în care informau despre gripa porcină, ceea ce nu e deloc rău.
Iritant era îndemnul stăruitor la vaccinare care putea să lipsească din spotul de la Tvr1 care putea
să lase la alegerea oamenilor dacă să ia sau nu această decizie. Ştirile cu statele care se luptă din
răsputeri pentru a obţine vaccinul investind chiar miliarde de euro erau la ordinea zilei. În Romania
teroarea porcină creştea de la o zi la alta s-a ajuns pană la închiderea unora din şcoli, elevii fiind
trimişi o săptamană acasă. Conform afirmaţiilor domnului Bazac campania de vaccinare a copiilor
trebuia să înceapă din decembrie. Toată panica, toate cifrele alarmante şi umflate şi-au atins într-un
final scopul. Oamenii trebuie să se pregătească de vaccinare.Venituri uriaşe dobândite astfel de
companiile farmaceutice . Pentru a fi imparţiali trebuie să recunoaştem că Mass-Media şi-a mai
spălat din vină prezentand faptul că Tamiflu vaccinul utilizat pentru gripa porcină a avut efecte
secundare grave la copiii din Anglia. Aceştia au avut probleme în timpul somnului, probleme cu
stomacul, dureri de cap. Medicii germani au avut o atitudine exemplară şi-au îndemnat pacienţii să
nu se vaccineze deoarece adjuvanţii pe care-i conţine prezintă un risc ridicat iar virusul nu a făcut
atat de multe victime cum se crezuse iniţial. În ţara noastră pe modelul ,,la noi ca la nimenea”,
secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Adrian Streinu-Cercel ii anunţa pe români că sunt în faza
doua a pandemiei şi în cazul unor viroze să se prezinte şi să se lase pe mâna specialiştilor. De
asemenea propunea vaccinarea fetiţelor împotriva HPV fără avizul părinţilor. Acest vaccin nu e
mai puţin controversat decât cel pentru gripă porcină. Deşi se afirmă tare şi răspicat că reduce
riscul îmbolnăvirilor de cancer de col uterin există numeroase cazuri în care a afectat grav
sănătatea psihică a fetiţelor. Pe plan mondial se auzeau tot mai multe voci împotriva vaccinurilor ,
farsa aceasta a puterilor importante din lume începe să cadă. Tot mai multe voci autorizate sfidează
mascarada porcină. James R. Shannon, fost director al Consiliului Naţional de Sănătate al S.U.A,
afirmă :,, Copiii care se vaccinează împotriva gripei prezintă un pericol de trei ori mai mare să se
îmbolnăvească de gripa”. În cele din urmă specialiştii au hotărât că gripa porcină de fapt nu va fi
aşa virulentă cum se preconizase. Marc Lipsitch , profesor de epidemiologie la Facultatea de

19
Sănătate publică a Universităţii Harvard afirmă:,, Cred că este foarte probabil ca aceasta să fie cea
mai blandă pandemie din istorie”.Pentru ce a existat atata isterie? Ziarul canadian The Globe ne dă
un răspuns pe care-l consider parţial: în conturile companiilor farmaceutice au intrat cel puţin 18
miliarde de $ . De la cifrele alarmante şi la raspandirea globală prezentate la început s-a ajuns pana
la urmă la afirmaţii mai liniştite de genul e mai uşoară chiar decat gripa sezonieră. S-a creat un nor
de panică dar a fost risipit . Totuşi mobilizarea întregii populaţii a pamantului pentru o banală gripă
nu cred că este întamplătoare. Unele din persoanele care s-au vaccinat au suferit efectele secundare
pe pielea lor, altele au decedat dar e posibil ca unii să fi scăpat şi nevătămaţi. Se poate elabora o
întreagă teorie a conspiraţiei. Un lucru rămane sigur informaţiile prezentate în Mass-Media şi mai
ales în televiziuni sunt de slabă calitate, îndoielnice, urmăresc anumite scopuri şi uneori lipsa de
profesionalism a jurnaliştilor fac ca publicul să intre în posesia unor informaţii aberante,
neverificate care-i pot determina să ia decizii care le pot pune viaţa în pericol. Îmi amintesc
atitudinea aproape dojenitoare a unui cotidian faţă de o şcoală care nu-şi luase măsuri împotriva
gripei porcine. Ceea ce mă face să cred ca o parte din presa a înţeles ce se întamplă altă parte doar
a preluat informaţii exagerate fără să le verifice şi fără să aibă vreun amestec dar toate au contribuit
la raspandirea panicii, prezentand cifre astronomice de victime care de fapt n-au fost niciodată
victime şi trecând cu vederea de multe ori punctele slabe ale vaccinului care puteau duce la un
adevărat genocid. Concluzionăm cu afirmaţia Dr. Petru Calistru de la Institutul Victor Babeş:
,,Acum nu se mai cuceresc ţările cu sabia, ci economic, forţandu-le să achiziţioneze şi ceea ce nu
trebuie. Tot sistemul sanitar mondial nu mai este pus în slujba individului, ci a producătorilor de
medicamente şi echipamente medicale”.

Cazul manipulării din Georgia

Nici Georgia nu este scutită de evenimente neplăcvute din cauza presei.Pe 13 martie
a.c. un post de televiziune ,, Imedi” a prezentat imagini din timpul conflictului din 2008 cu Rusia.
Televiziunea a făcut un mic experiment, prezentând acele imagini ca şi cum în seara de 13 martie
ar avea loc un nou atac al Rusiei. Populaţia s-a panicat, mulţi au avut probleme cardiace, s-au făcut
numeroase apeluri la serviciile de urgenţă, iar locuitorii oraşului Gori, cel mai lovit în timpul
conflictului din 2008 au dat buzna în magazine pentru a cumpăra produse de maximă necesitate.
După anunţuri cu bombă, presupusa moarte a preşedintelui şi invazia de tancuri ruseşti nu este de

20
mirare că oamenii au reacţionat astfel. La sfârşitul ştirii s-a anunţat că totul a fost o farsă.Au curs
de atunci tot felul de teorii, implicarea politică nu pote fi scoasă din ecuaţie. Dacă în facultăţile de
jurnalism se studiază deontologia presei atunci propun înlocuirea ei cu un alt domeniu ,,cum să
păcălim o naţiune” dacă nimeni nu are de gand să mai respecte vreo normă jurnalistică. Un
experiment similar s-a făcut pe 31 octombrie 1938 în Statele Unite cand un program de radio care
transmitea muzică spaniolă a relatat o pseudoinvazie a extratereştrilor. Totul a fost aşa de bine pus
la punct că panica s-a răspândit imediat. Ne-am sărutat unii pe alţii pentru că ne aşteptam să murim
din clipă în clipă e afirmaţia unuia dintre ascultători. Astfel de experimente cu siguranţă nu sunt
întamplătoare, au o importantă nuanţă psihologică şi arată cum reacţionează omenirea.

Cazul Serbiei

O altă faţă hidoasă a presei este cea cand ea intervine şi stimulează conflictele interetnice şi
internaţionale. Dacă în perioada comunistă informaţia era strict controlată acum în democraţie cei
ce doresc influenţarea opiniei publice trebuie să elaboreze strategii subtile. În cartea ,,Tehnici de
manipulare” ne sunt prezentate câteva date importante din experienţa lui Yohanan Ramati
directorul unui celebru centru de studii strategice numit Jerusalem Institute for Western Deffence.
Informaţiile apar în ziarul România liberă dar sunt preluate din publicaţia new-yorkeză
Mainstream. Ramati explică cum se poate construi sau nărui imaginea unei ţări la nivel de
percepţie.Un factor important este încrederea în imparţialitatea informaţiilor prezentate. Este luat
drept studiu de caz am putea spune, războiul civil din Iugoslavia. Se încerca constituirea unui stat
musulman în Balcani. Pentru a crea un curent favorabil presa a insistat pe victimele din rândul
musulmanilor, cele din rândul croaţilor şi sârbilor nefiind amintite aproape deloc. Aşa s-a făcut
mediatizarea războiului civil. Atât în ţările occidentale cât şi în cele islamice la televizor erau
prezentate victimele musulmane, femei, copiii , batrani din cartierele din Sarajevo sângerand cu
toate detaliile de război aferente. Nu erau prezentate şi victime din cealaltă parte. Yohanan Ramati
vede de departe că nu întâmplător s-a făcut propaganda aceasta mediatica. E a alimntat ura.
Întreaga campanie s-a desfăşurat cu sprijinul agenţiei de relaţii publice Rudder&Finn care de fapt
se ocupă cu manipularea opiniei publice în funcţie de cerinţele clientului. James Harff ,directorul
companiei a acordat un interviu la Paris lui Jacques Merlino din care rezultă cinismul său:

21
Merlino:Dar cand făceaţi toate acestea, nu aveaţi nicio dovadă că ceea ce spuneaţi era
adevărat.Aveaţi doar un singur articol din ,,Newsday”!
Harff:Treaba noastră nu e să verificăm informaţiile. N-avem echipamentul necesar pentru asta.
Sarcina noastră este doar să accelerăm răspandirea informaţiilor favorabile nouă. Noi nu
confirmăm deloc existenţa lagărelor morţii în Bosnia, noi doar făceam cunoscut ce afirma
,,Newsday”.
Merlino:Sunteţi conştient că v-aţi asumat o responsabilitate imensă?
Harff:Suntem profesionişti. Trebuia să facem ceva şi am făcut. Nu suntem plătiţi să fim morali.
Ca să facem un rezumat al campaniei, sârbii au fost identificaţi cu naziştii. În ziarul Newsday au
apărut câteva articole în care se spunea că sâ îrbii ar fi avut lagăre unde erau închişi musulmani.
Compania Rudder&Finn a accelerat raspandirea informaţiei, a angajat în această campanie şi 3
organizaţii evereieşti pentru a se aduce aminte de ororarea de la Auschwitz, astfel s-a obţinut
efectul scontat. Şi ignoranţa opiniei publice mondiale a avut un rol imporatnt cum rezultă din acest
dialog între Warren Christopher, Secretarul de Stat al Statelor Unite şi mediatorul britanic David
Owen:
Christopher:-Dumneavoastră europenii , sunteţi de vină că i-aţi lăsat pe sârbi să invadeze
Bosnia.Owen:-Dar acolo locuiau.
Christopher:- De mult? Owen:-Dintotdeauna.
În încheiere vom studia metodele folosite de compania Rudder&Finn pentru reuşita lor, metode
expuse chiar de James Harff în interviul integral:
-organizarea a treizeci de întalniri cu principalele agenţii de presă
-difuzarea a treisprezece ştiri de ultimă oră
-transmiterea treizeci şi şapte de faxuri de ultim moment
-trimiterea a şapte scrisori oficiale,înaintarea a opt rapoarte oficiale
-zeci de convorbiri telefonice cu membrii Casei Albe
-lansarea a aproape o sută de apeluri unor personalităţi din Mass-Media

22
6 Efectele televizorului asupra creierului

Dacă nerespectarea unor norme, dacă anumite interese uneori politice , alteori finaciare fac din
televiziune un obiect prin care se manipulează trebuie să se ţină cont şi de efectele pe care le-am
putea numi tehnice asupra celui ce petrece timp îndelungat în faţa televizorului. Folosindu-ne de
câteva informaţii din lucrarea ,,Efectele televizorului asupra minţii umane” scrisă de Virgiliu
Gheorghe vom încerca să redăm cateva aspecte La o dezvoltare normală a creierului contribuie şi
stimulii pe care acesta îi primeşte. Pentru copil, joaca nu e un simplu fapt al varstei, înseamnă şi
explorare şi găsirea unor sensuri pe când privitul la televizor îl afectează deoarece copilul se
obişnuieşte cu primirea unor sensuri numai de la televizor aşteptând ca el să-i dezlege misterul.
Din punct de vedere neurologic când privim la televizor nu suntem pe deplin conştienţi. Ne sunt
afectate emisfera stângă şi emisfera dreaptă. Acestea sunt emisferele creierului care se ocupă cu
analiza şi judecarea datelor iar cealaltă cu procesarea în întregul lor. Cortexul este partea principală
a creierului uman iar volumul mare de imagini fac ca acestea să nu mai ajungă în cortex ci direct în
subconştient datorită lipsei timpului necesar de filtrare. De asemena s-a dovedit că structura
creierului se poate schimba de la vârste fragede din cauza dependenţei de televizor. Pot apărea
astfel diverse anomalii:
-deficienţa de învăţare
-incapacitatea de a asculta cu atenţie
-dependenţa
-epilepsia( în 1998 ,în Japonia după vizionarea unui episod din Pokemon 700 de copii au fost duşi
la spital)
-efectul hipnotic( datorită frecvenţei mari şi schimbărilor fulgerătoare de cadru)
Autorul mai demonstrează şi că mediile de comunicare ne influenţează mai mult decat mesajele
transmise prin ele.

23
7 Concluzii

De la mijloacele folosite de Sung-Tzu pana la cele folosite de James Harff, manipularea şi-a găsit
un loc constant de-a lungul veacurilor. Mass-Media o întrebuinţează din ce în ce mai puternic cand
interesele o cer. De multe ori cei care au cel mai mult de pierdut sunt oameni, popoare aflate în
conjuncturi nefavorabile, speculate de oportunişti. Se poate distruge imaginea unor persoane,unor
etnii numai prin simpla vehiculare a unor informaţii tendenţioase. James Harff afirma: ,, Imediat
ce o informaţie devine bună pentru noi, trebuie să o ancorăm imediat în opinia publică. Căci ştim
perfect că prima afirmaţie e aceea care contează. Dezminţirile nu au nici o eficacitate.”Pentru a
evita într-o oarecare măsură manipularea omul secolului XXI trebuie să fie puternic întemeiat în
credinţă, să-şi dezvolte o cultură bogată, nu una superficială , să-şi petreacă mai mult timp în
mijlocul naturii. Timpul îndelungat petrecut în faţa mijloacelor de informare moderne nu fac decat
să-l izoleze faţă de ceilalţi, să-l rupă de normalitatea şi realitatea unei vieţi în parametrii
corespunzători. Cel mai mare pericol este pentru copiii care trăiesc mai mult o viaţă virtuală decat
adevarată, încet –încet izolarea de care vorbeam lasă urme adanci în sufletele lor, sentimente
precum dragostea compasiunea pentru ceilalţi dispar fiind înlocuite cu indiferenţa poate chiar
violenţa atat de prezentă pe micile ecrane. Dacă ar fi să stabilim o ierahie aş zice că televiziunea
ocupă un loc mai înalt decat cel de-a patra putere în stat. Deţinerea unei televiziuni înseamnă
putere şi influenţă iar goana pentru rating, pentru caştiguri financiare imense şi rapide contribuie
la formarea unor mentalităţi de factură morală îndoielnică care nu pot asigura trăinicia unei
societăţi.

24
BIBLIOGRAFIE:

1.Istoria Radio-Televiziunii-Pierre Albert şi Andre Jean Tudesq

2Tratat de dezinformare-Vladimir Volkoff
2.Tehnici de manipulare-Bogdan Ficeac
3.Tehnici de propagandă, manipulare şi persuasiune în
televiziune-Radu Herjeu
4. Iniţiere în televiziune-Sorin Bejan
5.Psihologia Reclamei-Maria Moldoveanu şi Dorina Miron
6. Arta războiului Sun-Tzu
7.Efectele televizorului asupra creierului uman-Virgiliu
Gheorghe

Surse web:
http://ro.wikipedia.org
www.scribd.com

25