Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

Disciplina: M III Organe de masini Clasa: IX C

Profesor : Iugulescu Laurentiu Data:
Tema: ARCURI

FISA DOCUMENTARE

Def. Arcurile sunt organe de maşini care, datorită formei corespunzătoare şi materialului
din care sunt confecţionate, suferă deformaţii elastice importante sub acţiunea sarcinilor (forţe,
moment de torsiune ).

Utilizare

Arcurile se utilizează pe larg în construcţia de maşini şi aparate, cu următoarele scopuri:

a) ca amortizoare de şocuri (suspensia autovehiculelor, tampoane la material rulant, cuplaje
elastice);
ca elemente de acţionare, prin redarea energiei acumulate (relee, extractoare la ştanţe);
pentru exercitarea unor forţe de apăsare (ambreiaje cu fricţiune, supape – figura 5.1.) ;
pentru măsurarea forţelor (dinamometrice) ;
pentru limitarea forţelor sau momentelor (cuplaje de siguranţă cu fricţiune sau cu gheare, de
exemplu la mandrinele cu protecţie pentru tarozi – figura 8.109).

Materiale

Materialele pentru arcuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) rezistenţă ridicată la rupere ;
b) limită ridicată la elasticitate ;
c) rezilienţă si rezistenţă la oboseală ridicate.
La anumite construcţii se mai cere : rezistenţă la coroziune, dilatare termică redusă, lipsa
proprietăţilor magnetice, menţinerea proprietăţilor mecanice la temperaturi ridicate.

Oţelurile utilizate pentru arcuri sunt: oţeluri carbon de calitate şi oţeluri aliate.

Oţelurile carbon de calitate au cel puţin 0,4% C. Se utilizează ca semifabricate laminate la cald
sau trase la rece. Prin tratamente termice se pot ridica performanţele acestora. Datorită
călibilităţii reduse se utilizează la diametre mici ale sârmei ( STAS 893 – 80 prescrie grosimi
până la 7mm).
Oţelurile aliate pentru arcuri au un conţinut de 0,36 … 0,9% C, iar principalele elemente de
aliere sunt Cr, Mn, Si, V. Ele îmbunătăţesc rezistenţa şi tenacitatea (Si), călibilitatea şi rezistenţa
la rupere (Mn, Cr), rezistenţa la oboseală (V).
 Simbol vechi
Marca Indicaţii generale de
(STAS
oţelului utilizare
795 – 75)
Arcuri pentru solicitări mici,
OLC 55 A ARC6A
de tip spiral şi în foi.
Arcuri spirale, elicoidale şi în
OLC 65 A ARC 6
foi pentru solicitări mici.
OLC 75 A ARC 10 Arcuri spirale, elicoidale şi în
OLC 86 A ARC 7 foi pentru solicitări mici.
Arcuri în foi sau elicoidale
51 VCr 11 A ARC2A pentru vehicule de cale
ferată, pentru solicitări medii.

Semifabricatele utilzate la fabricarea arcurilor pot avea formă de

-benzi laminate la rece
-sârme trefilate sau laminate la rece
-sârmă rotundă din oţel carbon
-sârmă rotundă, lată sau pătrată, din oţeluri aliate

Materialele neferoase importante pentru fabricarea arcurilor sunt: bronzul, alama, aliaje cupru –
nichel. Rezistenţe la rupere şi limite de elasticitate ridicate se pot obţine prin ecruisare sau prin
tratament termic.

Materialele nemetalice cele mai utilizate sunt: cauciucul, pluta, masele plastice. Cauciucul are un
coeficient de amortizare superior celorlalte materiale elastice.

Fig 1. Supapă de sens unic: (1 – niplu; 2 – corp; 3 – arc; 4 – bilă;)

Clasificarea arcurilor se dă în tabelul urmator

Clasificarea arcurilor

Criteriul de clasificare Tipul

Cu foi
Elicoidale
Disc
Inelare
Forma constructivă Spirale plane
Bară de torsiune
Special

de compresiune
de tracţiune
Direcţia şi sensul forţelor exterioare de torsiune
de încovoiere

Secţiune rotundă
Secţiune dreptunghiulară
Forma secţiunii semifabricatului Secţiune pătrată
Secţiune profilată

Oţel
Materialul Materiale neferoase
Materiale nemetalice

De amortizare
Pentru acumulare de energie
Rolul funcţional Pentru exercitarea unei forţe
De reglare
De măsurare

Cu rigiditate constantă
Rigiditatea Cu rigiditate variabilă

Principalele tipuri de arcuri sunt prezentate în figurile urmatoare

Fig.2. Arc lamelar. Fig.3. Arc cu foi. Fig.4. Arc elicoidal
Cilindric de compresiune.

Fig. 5. Arc elicoidal Fig. 6. Arc elicoidal Fig. 7. Arc elicoidal cilindric de
cilindric tracţiune
conic de compresiune. de tracţiune. .

Fig..8. Arc-disc. Fig..9. Arc inelar cilindric.

Fig. .10. Arc spiral. Fig. .11. Arc-placă de cauciuc
Fig. .12. Arc – bară de torsiune

Caracteristica Arcurilor

Se numeşte caracteristica unui arc, curba care reprezintă dependenţa dintre sarcina care
acţionează asupra arcului (forţă sau moment) şi deformaţia elastică pe care o produce (săgeată,
unghi).
Caracteristica este imaginea grafică a rigidităţii arcului (relaţia 5.1.).
În figura 5.13 sunt prezentate tipuri de caracteristici ale arcurilor.
Caracteristica poate fi:
o linie dreaptă 1(rigiditate constant),
o curbă (rigidiatate crescătoare 2 sau descrescătoare 3), sau
o linie frântă 4 (rigiditate crescătoare în salturi).
Caracteristica devine o curbă (rigiditate variabilă) la arcurile care lucrează cu frecări interne
(arcuri din cauciuc fig. 5.14), cu frecări între elementele arcului, sau la arcurile la care se
modifică anumite dimensiuni în timpul serviciului, de exemplu lungimea liberă a arcului sau
numărului de spire active (la arcurile elicoidale conice, fig. 5.15).
 Fig. .13. Tipuri de caracteristici ale arcurilor Fig.14. Caracteristica unor arcuri de cauciuc
– rigiditate constant; 2 – rigiditate
1 crescătoare;
3– rigiditate descrescătoare; 4 – rigiditate

crescătoare în salturi.
Fig. .15. Caracteristica arcurilor Fig. .16. Proporţionalitea
dintre forţe

conice de compresiune. şi săgeţi la arcurile cu

caracteristică

liniară (rigiditate constantă).