fenomen paranormal, fapt mistic, dragoste fulgeråtoare, conjuncÆie

Liei Mora, la prima noastrå încruciçare, pårea ceva din toate:

ce så cred, må depåçeçte chestiunea... Ce tråiam acum, în preajma
de duzinå ce zåceau peste tot; de predestinare sau damnare nu çtiu
de conjuncÆia astrelor sau a destinelor citisem pe fugå în revistele
eram ca çi såtul (toate cuceririle mele fuseserå la prima vedere!);
de fenomene mistice çi paranormale; de dragoste la prima vedere
împåienjenea o groazå de nedescris? Auzisem, în anii de pe urmå,
glasului Liei, mi se pårea cunoscut, iubit chiar? Çi de ce, totuçi, må
memoriei. De ce timbrul acesta cristalin, aproape rece, metalic, al
çi mi se pårea cå aud o voce de demult, uitatå printr-un fiçier al
care o crescuse). Ascultam aceste nimicuri, fårå haz çi fårå noimå,
vroiau så o înfieze, dupå ce a murit çi bunica ei, mama mamei sale,
vreodatå, se pare cå a murit çi el), unde locuieçte (la niçte rude care
de ce (mamå-sa e moartå, nu çtie cine este tatål, nu l-a cunoscut
pentru cå nu are bani çi nici viitor), ce sînt pårinÆii ei (n-are pårinÆi),
din oraç, care i-a cerut så se culce cu el, çi-a fost silitå s-o facå,
çcoalå a urmat (un liceu oarecare), unde a mai lucrat (la un patron
Mi-a povestit ce-i cu ea. CîÆi ani are (douåzeci çi unu), ce
parcå prin lucarnele azurii ale necunoscutei numite Lia Mora.
açteptînd un semn, o loviturå de bici de la Dumnezeu, cel întrezårit
groazå – sau de plåcerea groazei – ca în preajma unui monstru,
venise cu Lia a plecat, iar eu am råmas captiv, cu sufletul chircit de
prezentare. Dupå un timp, am fåcut un gest cu mîna, femeia care
inima, în timp ce låsam så-mi zboare pe lîngå urechi vorbele ei de
så domolesc, dacå nu så-i sting flacåra necunoscutå ce-mi incendiase
Am poftit-o så se açeze în fotoliul din faÆa biroului. Încercam
çi sufocant. Nici chiar dupå ce am intrat în vraja Liei Mora.
N-am crezut cå dragostea este o boalå, ceva cu totul unic, iraÆional
întruchipat într-o femeie la care te întorci dupå multe aventuri...
ajunsesem så cred cå dragostea e statornicia unui sentiment
påstra frumuseÆea oarecare çi råbdarea, pentru alte amånunte încå,
må întreba de unde vin, la orice orå aç fi venit, pentru cå îçi
cu amantele, pentru cå nu-mi reproça vreodatå trådårile astea, nu
ColecÆie îngrijitå de DAN PETRESCU dovedea umor în împrejuråri cînd nu puteam nega încurcåturile
cå-mi creçtea båieÆii, pentru cå îngrijea de mama ei, pentru cå
påstram fidelitate çi nu må purtam prea frumos cu ea. Dar pentru
este ceea ce s-ar putea numi dragostea mea, chiar dacå nu-i
DUMITRU UNGUREANU 16
Coperta de VALENTIN NICOLAU LIA MORA 13
sau mute, din partea celor douå femei råmase în grija mea. Ba pot
zice, de nu må înçel, cå am simÆit o mulÆumire surdå, a lor, plutind
în jurul persoanei mele, fiindcå le izbåvisem.
Numai cå din complexul åsta de afecÆiune-duçmånie-mulÆu-
mire-acuzare, pe care nu-l pot descifra, am råmas cu tendinÆa de
a rezolva disputele cu lovituri de palme, mai rar (dar îndesat) de
pumni. Cînd mi se pårea cå soÆia, sau vreun coleg de serviciu, çef
ori subaltern, pun „ceva contra“, începeam båtaia... Au fost cîÆiva
ani crînceni, pînå s-a domolit ceva în mine, çi nu de naturå eroticå
a fost acel ceva.
Lucram la uzinå, cu LenuÆa. Ea era proiectantå, eu un fel de
joker, bun „så-rezolve-tot-felul-de-chestiuni-încurcate-de-biro-
craÆia-totalå-çi-toantå“! Aproape çapte ani am båtut judeÆele,
dormind prin cåmine, campinguri, hoteluri cu praf, ÆînÆari, çobo-
lani sau, pur çi simplu, în maçina cu care mergeam ca perso-
nal-delegat. O viaÆå fårå tihnå; dar o agitaÆie care îmi plåcea çi
care mi-a folosit dupå ’89, cînd mi-am deschis propria mea firmå.
Cu afacerile, am intrat în altå viaÆå, dar nu asta la care må gîn-
deam pornind så scriu însemnårile de faÆå.
O geantå cu rulmenÆi de furat çi cinci calupuri de caçcaval.
DUMITRU UNGUREANU Cu ele am plecat prima datå la turci. A doua oarå, am luat çi o
LIA MORA curvå, agåÆatå într-un bar mårginaç. Nu era cea dintîi, desigur, çi
© Editura Nemira, 2001 nici ultima aventurå extraconjugalå, genul rapid çi volatil ca o
vorbå în vînt. Tipe de consum gåseam çi în voiajele cu delegaÆie;
Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså. azi, sînt profesioniste pe çosele... Proxenetismul mi se pare o
treabå urîtå, cînd nu plåteçte impozit la stat, ci numai çpagå.
ProstituÆia legalå, da, e o afacere. Am constatat cînd cu blonda
Difuzare:
S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti care mi-a jurat cå, dacå o duc în Turcia, lucreazå o såptåmînå
Telefax: 314.21.22, 314.21.26 pentru mine. Aça am cîçtigat prima mie de dolari.
Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti Restul a venit apoi de la sine, cu (nu am Æinut socoteala cîtå)
båtaie de cap, (cîtå) mitå la autoritåÆi imbecile çi (cîtå) evaziune
e-mail: editura@nemira.ro fiscalå. Aproape fårå så iau seama, m-am trezit cu un çir de
www.nemira.ro magazine, de fapt, niçte încåperi deplorabile, luate pe nimic çi
recondiÆionate de mîntuialå, douå mori, patru tractoare, douå
ISBN 973-569-483-2 combine, douå autocamioane, o crescåtorie de porci, un heleçteu
cu peçte, o pådure (în litigiu încå) çi cîte un apartament în Bucureçti,
ConstanÆa, Braçov, plus garsonierele puse pe numele amantelor –
cåci am douå, ca orice om de afaceri cu greutatea mea... Nu må
dåduse båtåi de cap. Cred cå må obiçnuisem cu ideea cå LenuÆa
gostei. Nici în cele mai tîmpite clipe ale mele, treaba asta nu-mi
sub o formå sau alta. Må scutise Dumnezeu de problema dra-
intimitatea cu o femeie despre care presimÆi cå aduce pierzania,
scufundasem pînå atunci în fericirea înfricoçatå induså de
mexicane. Nu mai tråisem vreodatå asemenea emoÆii, nu må
nervilor mei ca valurile fåcute de spectatori pe stadioanele
punctele lor, iar amîndouå senzaÆiile goneau prin råmuriçul
cåldurå çi un frig de neînÆeles de cîte ori îmi lipeam privirea de
necum så-i înfrunt. Ce çtiu sigur, legat de ei, este cå må apuca o
putea preciza, pentru cå n-am avut curajul så-i privesc direct,
În ce fel de nuanÆå de albastru erau pictaÆi ochii Liei, n-aç
întîlnit-o pe Lia Mora.
fåcut-o doar pe întuneric çi nu mai mult de o singurå datå. Pînå am
evitat femeile cu ochi albaçtri, cînd am fåcut amor cu vreuna, am
despre care multe muieri mi-au spus cå inspirå teamå. Çi dacå am
cå må vede însuçi Dumnezeu! Poate fiindcå am çi eu ochii albaçtri,
dezbråca în faÆa unei perechi de ochii albaçtri, prin care mi se pårea
senzaÆie de råcealå. N-am putut iubi, nici måcar nu m-am putut
mie, femeile cu ochii albaçtri mi-au transmis totdeauna o stranie
prima atingere a privirilor noastre. Erau de culoare albastrå; iar
foarte depårtaÆi de baza nasului, ochii ei m-au electrocutat de la
„pizdå înfloritå de juncanå“); 2) ochii! AçezaÆi cumva asimetric çi
frapaserå: 1) buzele (largi, råsfrînte în genul popular denumit
care nu l-am sesizat dintru-nceput. Pentru cå douå chestii må
lung pînå pe umeri, tråda un aer ce mi se pårea cunoscut, dar pe
doar la gît, deasupra tricoului alb. Pårul blond, spålåcit, drept çi
sub geaca lucioaså, iar pielea, de culoarea pîinii rumenite, se zårea
chiar dacå çoldurile erau pitite în blugi, pieptul nu i se vedea de
siluetå subÆire, bine strunjitå, carne tare, cu rotunjimi periculoase, acolo unde se aflå
cå o cîntåresc pe Lia ca pe-o viitoare cålåreaÆå. Avea 1,70 înålÆime, Lui Mircea Nedelciu
imprevizibile, çi nici o fire asprå. Çi de la început m-am pomenit
deçi femeia care o adusese trebuie så-i fi spus cå n-am obiceiuri
A intrat în birou timidå, ca çi cum i-ar fi fost fricå de mine,
putea så fac amor. Pînå cînd s-a ivit Lia Mora.
nici o nou-venitå în firmå n-am privit ca la o femeie cu care aç
fiecare datå cînd am poftit. Çi nimeni nu mi-a reproçat ceva. Çi la
fårå discuÆii de prisos. M-a primit apoi ca pe binefåcåtorul ei, de
15 LIA MORA
14 DUMITRU UNGUREANU
mai laud cu maçinile în care çofez de colo-colo, ca så rezolv
problemele firmei. De çapte ani, asta e viaÆa mea: alerg întruna, Dumitru Ungureanu
fac afaceri çi tråiesc pe apucate, chestii ce mi se påreau imposibile
altådatå. Asta a fost viaÆa mea, mai corect zis, pînå cînd, la
patruzeci çi doi de ani, am întîlnit-o pe Lia Mora.
Dådeam de lucru cîtorva zeci de oameni. Ca så n-am
complicaÆii, îmi stabilisem douå reguli: 1) nu ofer hoÆului çansa
reabilitårii; 2) cu femeile angajate nu întreÆin relaÆii sexuale, nici
måcar ambigue. De ce? Cu hoÆul e clar: cunosc bine nåravul
românului çi n-am uitat apucåturile mele de cînd lucram la stat.
Cu femeile musai så fiu precaut, corect çi distant, pentru cå ele au
fost, sînt çi vor fi cålåreÆele mele iscusite! De la prima fetiçcanå LIA MORA
pe care am convins-o så-çi dea chiloÆii jos çi så må lase så i-o bag
unde se bagå, pînå la nevasta unui aça-zis coleg de afaceri (cå
partener parcå nu-i pot zice, cînd çtiu cå l-am tras dupå mine de
dragul nevestei lui), una care çi-a låsat curul pe biroul meu, Încercåri narative despre Autor,
spårgînd geamul de 6 mm, fårå så-çi dezbrace vreo Æoalå (nu Opera sa
purta desuuri!), am plåtit într-un fel sau altul, ca så nu-mi creez &
complicaÆii. Niciodatå n-am ezitat în preajma unei femele care,
relaÆia lor incestuoaså
prin semne çi semnale subînÆelese, accepta så-mi stingå-întreÆinå-
aÆîÆe-întåreascå focul din sînge. Sînt un tip cåruia îi fierbe ceva
prin vene, dar nu fac din asta caz çi falå, chiar dacå am perforat
crusta de refuz aparent a – n-am Æinut socoteala cîtor femei.
LenuÆa mea e doar una dintre ele, çi anume aceea care trebuia
så-mi dea çi så-mi creascå båieÆii. Nu mi-am iubit soÆia în mod
special, dar nici n-am fost ipocrit cu ea. Niciodatå nu i-a lipsit
nimic. Nici alte femei cu care am tråit o vreme oarecare n-au dus
lipså de ceva. Dumnezeu m-a ajutat så cîçtig destui bani, så le
împac pe toate. Fiecare a råmas cu amintiri plåcute çi palpabile
dupå ce ne-am separat. Poate unele vor fi fost nemulÆumite; n-am
auzit. Cred cå vreo trei-patru au avut çi copii de la mine, nåscuÆi,
nu avortaÆi. (Pe åçtia nu-i pun la socotealå.) N-au venit så cearå
în plus. Se cåsåtoriserå la vreme, ca soÆii lor så aibå fudulia de
masculi irezistibili. Poate cå alte femei m-au dus cu preçul, afiçînd
o iubire pentru mine doar ca så obÆinå foloase. N-am purtat
resentimente cuiva. Dar cu angajatele am fost corect çi distant.
Una, care mi-a sucit ochii, am scos-o din schemå dupå ce am
început så må culc cu ea. I-am dat salariul pe un an çi garsoniera,
din imagistica revistelor „paranormale“, mînjit cu acelaçi sînge,
sentimente meschine. Peretele påstra semnul diavolului, reprodus
venele mortului tråda lipsa consideraÆiei, inconçtienÆa, risipa de
cruce nazistå, pe podeaua întunecatå, lichidul vital împråçtiat din
trupul îngheÆat, pe unghiile murdare, pe fruntea incizatå de o
închegat alcåtuia mici pete ca niçte insuliÆe sfårîmicioase. Pe
Tåieturile påreau fåcute de brici, strangularea de o sîrmå. Sîngele
Cadavrul fusese gåsit într-o subteranå a CurÆii-din-Dos.
– Am curaj, dar n-am dovezi! recunoscui.
– Scrie despre asta, dacå ai curajul så-i înfrunÆi! zise çeful.
avea misiunea så çteargå urmele.
de o crimå) nu-çi dau silinÆa, ba chiar se comportå de parcå ar
dupå ce publicasem cinci articole despre caz, insinuînd cå e vorba
ofiÆerul çi procurorul (special desemnaÆi så investigheze abia
încå o campanie asemånåtoare, dåm faliment. Am råspuns cå
la cafea çi mi-a zis, mai în glumå, mai în serios, cå, dacå iniÆiez
voalate, numai verbale. Redactorul-çef m-a oprit într-o dimineaÆå
dintre care, nici una ajutåtoare. Sosirå, în schimb, ameninÆåri
apeluri lansate, la ziar nu s-au primit mai mult de trei scrisori,
obscure, bånuia cå çi asta va fi muçamalizatå. În ciuda deselor
Foarte multå lume, informatå despre afacerile postdecembriste
Ancheta oficialå n-a risipit misterul morÆii. Dimpotrivå.
lentå împråçtiatå la extirpare, au nåclåit totul în jur.
înlåturatå. Înså împrejurårile decesului, ca çi vîscozitatea puru-
Lulu Visariuc a fost asasinat, prima impresie fu cå infecÆia e
ment chirurgical, deçi cîteodatå vindecå. Definitiv! La çtirea cå
Abcesul necesitå totdeauna bisturiul. Moartea nu-i un instru-
(1)
LULU VISARIUC
8 DUMITRU UNGUREANU
soratul, elevilor le spun ce-i bine çi ce-i råu, dar cînd scriu la ziar,
må detaçez de porniri moralizatoare. Datoria mea e så numesc
lucrurile çi faptele, exact çi pe faÆå; cititorul are putinÆa så aleagå,
e major çi matur, nu? DiscuÆia s-a încheiat în coadå de peçte. Aç
fi uitat-o, dacå n-ar fi intervenit, seara, alt telefon. Tocmai
terminasem lectura numårului urmåtor çi må pregåteam så dau
bunul de tipar (eram cap limpede), cînd må chemarå la aparat. O
voce ca-n filmele de groazå îmi susurå:
– Dacå eçti sigur cå a fost strangulat, de ce pui semnul
întrebårii? Scrie A-de-vårul, båi-iete! (Am ortografiat cuvintele
aça cum au fost pronunÆate.)
La vremea respectivå, încå mai credeam cå metodele Mafiei
sînt reale doar în ficÆiunile hollywoodiene. Aça cå mi-am permis
o glumå, de genul: „Da’ cine crezi cå sînt eu, så scriu adevårul,
Augustin Buzura sau directorul ziarului cu numele tradus din
ruså?“ Dar individul din spatele vocii çtia ce spune, sau poate
urmårea un scop dinainte stabilit, iar eu dovedeam reale calitåÆi
de pion, lesne manipulabil prin informaÆii „secrete“.
– Cere poliÆiei raportul medical de autopsie, çi-ai så vezi ce
cantitate de droguri i-a fost injectatå înainte de a fi omorît!
Çi telefonul fu ghilotinat.
De cînd intrasem în ziaristicå, eram „prieten“ cu poliÆaii.
Uitasem (corect zis, tråsesem linie între anii ’89 çi ’90) anteceden-
tele çi cultivam „relaÆiile“ pentru a cåpåta exclusivitate la diverse
cazuri ce Æineau prima paginå måcar o såptåmînå. Dacå înÆele-
geam så nu fac trimiteri la mentalitåÆile miliÆiste, în schimb nu
iertam nici o abatere de la – cum se spune acum – regula demo-
craÆiei. Înså întîlnirile zilnice cu aceçti tipi impersonali, care
manifestau, la ordin, sentimente complet opuse, neteziserå aspe-
ritåÆile. Ne salutam çi beam împreunå, iar eu consideram asta un
fel de anexå a serviciului, o modalitate prin care aflam amånunte
picante, de colorat proza foii tipårite în condiÆii arhaice. De cînd
fostul meu coleg Mårgineanu preluase comanda unitåÆii, eram
primit în clådire ca unul de-al casei. Contextul morÆii lui Visariuc
îmi permisese un exerciÆiu de stil, evident gratuit çi superficial, nu
fantezist, ci documentat cu fapte acumulate în timp. Aça obÆinui
un succes facil cu cel de-al doilea articol, cel care punea la zidul
de hîrtie al paginii atît „organul bastonal“, puÆin schimbat (ca
N-am avut milå ori sentimente de pocåinÆå. Nici reproçuri, vorbite
regrete, dar cu valtrapuri la camion, plus ipocrizia de rigoare.
s-a mai sculat din pat decît luat de alÆii, mort. L-am îngropat fårå
råbdarea din ÆîÆîni, çi l-am båtut aça de råu, cå s-a cåcat pe el. Nu
Tråiam clipe grele çi scene de balamuc. Pînå cînd mi-a sårit
era de fåcut? Ziua se îmbåta, noaptea dezlånÆuia scandalul.
cîteva ori, ca så-l domolesc, dar nici metoda asta n-a folosit. Ce
turilor intrafamiliale. Nu ne-am înÆeles. Atunci l-am båtut de
nere. Am încercat så mediez o convenienÆå çi o açezare a rapor-
de båut çi fåcea pe tiranul cu fiicå-sa, pretinzînd respect çi supu-
tatål LenuÆei nu i-o mai da, fie de silå, fie de lehamite. Se apucase
ei. Mamå-sa era paralizatå çi necesita îngrijire, o îngrijire pe care
masca laçitatea sau lenea) de LenuÆa, iubita mea, så locuim cu ai
dupå ce m-am cåsåtorit), m-am låsat convins (e un fel de a-mi
curajul de a tråi (au çi murit, pe rînd, în råstimp de nici trei ani
råcisem relaÆiile cu pårinÆii mei, niçte oameni lipsiÆi parcå de
marginea oraçului, pe o stradå parÆial asfaltatå. Student, dupå ce
treabå-în-caså. Tråiam într-o micå gospodårie, a socrilor, la
ieÆi sånåtoçi, isteÆi çi tembeli, de la o soÆie uscatå-de-prea-multå-
Împlineam treizeci çi cinci de ani în ’89. Aveam deja doi bå-
de nerecunoscut.
unde îçi pierd vechile nåravuri, ajungînd la o docilitate ce-i face
nåråvaçi pînå cînd nimeresc între coapsele unei cålåreÆe iscusite,
figuraÆie în categoria bårbaÆilor care, ca çi caii nåråvaçi, sînt
asta, cad într-o stare bleagå, çi cu greu o pot depåçi. Pentru cå fac
viaÆa. AlÆii nu çtiu cum sînt; eu, cînd må gîndesc la chestiunea
zeci-çi-ceva de ani, så-çi schimbe viaÆa. Çi nevasta, deodatå cu
Se presupune cå orice bårbat simte nevoia, pe la patru-
CLUSTER ONE
LIA MORA 9
efectiv), cît çi nåravurile sale „absolutiste“. Pretext nu era cazul
în sine, nici refuzul accesului la raportul vizat, ci principiul
„informårii libere“ çi, amånunt de legåturå, lipsa declaraÆiei ofi-
ciale despre deces. Amånuntul se açeza în rama afacerii doar
dacå implicaÆiile duceau sus, cåtre puternicii zilei. Fraza finalå
întorcea semipamfletul (pentru care, sincer så fiu, nu çtiu ce
inspiraÆie må vizitase cînd îl açternusem dintr-o suflare çi-l
dådusem tiparului într-un moment de inconçtienÆå) la chestiune.
Judecarea prozei s-a fåcut dupå strålucirea metaforicå, nu dupå
fond. OfuscaÆi, dar çi mîndri cå îi blagoslovisem cu epitete
insolite, poliÆiçtii atacaÆi, altådatå prieteni de-un coniac, la cîr-
ciuma lor cu preÆuri modeste, îmi aråtarå obrazul. Erau doar niçte
oameni simpluÆi, care cåutau o pîine mai uçoarå. Nu-mi deco-
pertaserå hîrtia, fiindcå aça venise ordinul.
– Cine l-a dat? întrebai, gata så deschid alt scandal.
Må izbii de muÆenie. Or fi fost ei, poliÆienii, såraci cu duhul,
dar pricepeau interesul meu. Så atac iaråçi, nu-mi dådea mîna,
pentru cå aç fi închis definitiv robinetul çtirilor de fapt divers. Çi
nu må pricepeam så comit eseuri plicticoase la fiÆuici pe care nu
le citeçte nimeni. Probabil renunÆam la subiect, dacå n-ar fi
revenit vocea misterioaså.
– Ai våzut cå am avut dreptate?
– Ce folos?! spusei, fårå så-mi pitesc dezamågirea. Ei sînt
intangibili, cîtå vreme Æin rapoartele secrete!
– Existå çi canale de scurgere a informaÆiilor utile!
– Utile cui?
– Ai uitat? Utile A-de-vårului!
Nu obiçnuiam så caut în cutia poçtalå cînd ajungeam seara
acaså. Cunoscîndu-må, poçtaçul îmi înmîna plicurile pe stradå, la
redacÆie sau chiar în clådirea oficiului, vizitatå de mine regulat,
înainte så merg la ore. În acea zi am deschis uçiÆa, mînat de-un
gînd subînÆeles. Plicul galben, fårå timbru, fårå adreså, fårå
çtampilå, rînjea complice.
L-am reprodus integral, însoÆit de o scurtå introducere çi un
rînd final, reluînd întrebarea iniÆialå. Apoi am açteptat un alt semn
sau o reacÆie oficialå. Nimic. Mi-am permis o zi de råbdare. Nu
prea çtiam ce strategie så adopt, nici dacå meritå efortul, sacrificiile
sau implicaÆiile nedorite. Cumpånind între neplåcerea scormonirii

Naele meu? Întrebåri retorice, çi nu prea. Poate cå...
Visariuc este Marele Prieten, Mai-Çtiutorul, Socratele, Platonul çi
lipsit de necesara distanÆå criticå? Çi de ce consideram cå Lulu
adopt un model de comportare mimeticå, un soi de snobism, çi azi
dintre noi toÆi, Dictatorul, El, Supremul... Ce må împingea så
de groazå glorioaså, cunoscute dupå numele celui mai detestat
la „izvorul înÆelepciunii“, dar n-am scåpat de reflexul deceniilor
subconçtient çi acÆioneazå necontrolat. N-am avut ambiÆia så urc
cultura de performanÆå çi celelalte bazaconii încå dospesc în
paricidul ritual!... Lecturile çi influenÆa påltiniçeanå, anii optzeci,
sub modelul nicasian, învåÆåcelul care se desparte de maestru, cu
ce voi fi început så comit acest alt fel de crimå? Pesemne cå stau
poticniri, dar este inadmisibil så tot ocolesc. La drept vorbind, de
cîndva. Constat cå asta fac çi eu. Recunosc, e greu så merg fårå
DeviaÆia e un soi de abandonare a luptei, a drumului ales
comentarii...
încurcat în protuberanÆele soÆiei, care a suportat agresiunea fårå
îmi cufundam termometrul în despicåtura cîlÆoaså. M-am trezit
mijlocul, înhåÆam merele pieptului, pipåiam catifeaua çoldurilor,
bucile în formå de inimå, invita fårå jenå la dezmåÆ. ÎmbråÆiçam
Numai cå acest spate era cald, viu, apetisant. Fundul perfect, cu
nu lipsitå de graÆie, çi-mi aråta spatele demn de-o statuie anticå.
ochi verzi, gurå largå, senzualå. Arunca veçmîntul, cu o piruetå
mine, era o femeie tînårå, viguroaså, cu plete lungi, cåråmizii,
se înfåçura într-o pînzå viçinie. Cînd întorcea iaråçi faÆa cåtre
så pricep cå nu vrea så spunå nimic. Se da jos din braÆele mele,
Må împiedica de la vorbå çi-mi rîdea cu inocenÆå, çi nu era greu
11 LIA MORA
10 DUMITRU UNGUREANU
pe teren minat çi gloria ce-aç fi obÆinut-o scriind despre cazul în
façå, mi-au revenit în minte momentele petrecute în preajma
victimei. Må înduioça privirea fixå, de sticlå murdarå, în care
credeam cå desluçesc uimirea neputincioaså tråitå dinaintea
asasinilor; må înduioçau buzele arse de scrumul ultimei Æigåri,
degetele chircite a neajutorare, pieptul fårå forÆa de-altådatå,
muçchii atrofiaÆi, care constituiserå cîndva fala unui mascul dorit
de femei. Privisem cu neîncredere sexul oarecare, nici frumos, nici
de lungime terenÆialå. Oare dupå aceastå zvîrlugå zgîrcitå
leçinaserå cele mai ÆanÆoçe curve ale oraçului? Ce mister ascunsese
între coapse bårbatul fatal (de) odinioarå? Care så fi fost natura
faimei ce înconjurase fruntea înaltå, romanticå, de poet damnat?
Am compus un text aproape lacrimogen, un fel de biografie
sentimentalå, ceva între necrolog, amintire çi elogiu discret.
Adresîndu-må cuiva care nu s-ar fi bucurat, ba chiar s-ar fi opus
publicårii, conçtient de reticenÆa çi reproçurile celui ce putea så mi
le facå doar imaginar sau pe lumea cealaltå, am tipårit articolul a
treia zi dupå ce dezvåluisem conÆinutul raportului medico-legal.
Efectul a constat în scrisorile pomenite anterior, cu încurajåri
convenÆionale, plus cîteva ipoteze, påreri çi „informaÆii“ ale unor
amatori de lecturi neobiçnuite, gen maculaturå inevitabilå
redacÆiilor. Nici un semn din direcÆia informatorului misterios,
nici de la poliÆiçtii care mi-au iertat pamfletul çi m-au chemat la
una micå.
A mai trecut o zi. Încå una. Çi încå una. O såptåmînå s-a
scurs ca smoala pe terasele blocurilor jupuite de caniculå. Må
pregåteam så abandonez subiectul. Dar cum så-l uit pe acela care
îmi fusese prieten? Cum så trådez amintirea omului care må
învåÆase tot ce çtiu cå este drept, çi bun, çi frumos – çi nedrept, çi
råu, çi urît? Cum så-l arunc, prin uitarea mea, în lumea celor
inexistenÆi, a celor care n-au tråit, ci au vieÆuit? Cum aç fi putut
så ies înaintea lui, la întîlnirea De-Apoi?
L-am visat într-una din nopÆile açteptårii. Avea trup de copil,
cu braÆe çi picioruçe fragile, pe care nu le atingeam de teamå cå
le rup. Mi se agåÆase de gît. Palmele moi çi ude mîngîiau barba,
se încurcau în pår. Gîngåvea ceva neînÆeles çi se uita peste umår,
ca în ziua în care îl våzusem prima datå. Vroiam så-l întreb ce
cautå aici, de ce s-a întors çi alte nimicuri legate de noua lui stare.
Mårgineanu, strîngînd din måsele. Acum este un cadavru! Sau,
– Hoitul åsta a fost un om pînå ieri-alaltåieri! spuse aspru
– Nu ia nimeni hoitul åsta d-aicea?
så memorez amånuntele dizgraÆioase. Un poliÆist izbucni:
suferise o rupturå nu demult. O singurå privire a fost suficientå ca
picioarele scheletice, dreptul deformat deasupra gleznei, unde
umflat, gata så crape sub presiunea descompunerii, penisul flasc,
braÆele subÆiri, pieptul ascuÆit, cu oasele ieçite în relief, pîntecul
Caravaggio, Sfântul Geronimo scriind, minus barba. Umerii cåzuÆi,
CåpåÆîna stafiditå çi chealå apårea ca decupatå din tabloul lui
un ritual pågîn. Ridurile inerente vîrstei påstrau jegul nealterat.
operativå, pielea stråvezie cåpåtase luciul de cearå pregåtitå pentru
Era gol-puçcå. În lumina låmpilor electrice aduse de echipa
cåråmidå solidå. Iar mîzgåleala nu dezvåluia nimic despre mort.
çi feminine, împreunate sau ba, vopsite cu spray pe zidurile de
altceva decît semne absconse, schiÆe de organe sexuale, masculine
încåperi ale subsolului au fost explorate amånunÆit. Nu s-a gåsit
care vindea asemenea obiecte în tîrgul de sîmbåta. Cele çapte
nou, de furat, cum recunoscu „fabricantul“, un Æåran din Vålmaçi,
pite prin unghere. O saltea într-o firidå. Un bici de cåruÆaç, aproape
Urme de foc pe o vatrå improvizatå lîngå turn. æoale çi cîrpe risi-
Subterana pårea, dacå nu locuitå, måcar vizitatå frecvent.
de a-i pune så scrie cîte o declaraÆie, inutilå cercetårilor, desigur.
acest fel. ÎnÆelegînd psihologia copiilor, îi trimisese acaså, nu înainte
Mårgineanu, fostul meu coleg de claså, participase la aventuri de
obiçnuia så ospåteze acolo unde noi defecam doar. Chiar çi maiorul
peste resturile låsate de Ciuricå, nebunul inofensiv al oraçului, care
çi comori. Dådusem peste, cel mult, oasele vreunei pisici moarte çi
vîrsta lor, çi eu må strecurasem în tunel, sperînd så descopår taine
ocolind råspunsul clar. Nu era nevoie så-çi dezvåluie motivaÆia. La
råsuflåtoare. ÎntrebaÆi ce cåutau acolo, båieÆii bålmåjirå aiurea,
dupå ce au înlåturat chepengul de metal fixat, fårå lacåt, la
paznicul intrase la umbrå, så bea o bere, coborîserå în cavernå,
Trei puçtani se jucaserå printre ruine. Profitînd de faptul cå
– Mai degrabå din sectele staliniste!
sataniste. Replica veni fårå så o caut:
probabil. Cineva spuse cå ar fi „opera“ unor tipi din sectele
DUMITRU UNGUREANU 6
LIA MORA 7
dacå preferi, un om pe care sîntem plåtiÆi så-l studiem çi så aflåm
cine l-a adus în condiÆia de obiect!
Am rezistat cîteva minute lîngå mort, în duhoare. Apoi
am fugit în vale, dupå niçte boschete, çi-am încercat så vomit.
SenzaÆia de scîrbå mi-a trecut abia dupå vreo såptåmînå sau douå.
SenzaÆia de råcealå, frisonul fricii, teroarea extincÆiei, spaima de
necunoscuta lume de-apoi îmi produc çi azi coçmaruri! N-am
vrut så discut iaråçi cu acei puçtani. Presupun cå inocenÆa unora
va fi fost zdruncinatå de imaginea morÆii, aça cum se vedea
reliefatå pe granitul subteranei CurÆii-din-Dos.
La prima ochire, ai fi crezut cå Lulu Visariuc s-a sinucis.
Briciul odihnea lîngå palma dreaptå, doar tåieturile porneau toate
dinspre stînga. Çi la gît, çi de-a curmeziçul pieptului, çi multiplele
dungi însîngerate pe picioare çi pe fese. Dacå omul îçi fåcuse felul
cu instrumentul de ras, cine îl strangulase? Urma chingii de metal
pe gîtul firav, cu mårul lui Adam imens, bulbucat, sta ca o secerå
deasupra concluziei preliminare a investigaÆiei poliÆieneçti
(miliÆieneçti, ar fi mai aproape de adevår). Çi dacå sfîrçise au-
tosugrumat, cine îl tåiase pe frunte în formå de cruce? Întrebarea,
elementarå çi evidentå, dådu titlul primului articol din seria
dedicatå afacerii. Nu çtiam cå, publicînd textul, dezvåluiam un
amånunt pe care anchetatorii vroiau så-l Æinå secret, deocamdatå.
Abia sosisem la redacÆie, cînd må cåutå la telefon maiorul
Mårgineanu. Calm, placid, vag sictirit de situaÆie, îmi reproçå
graba çi nedelicateÆea såvîrçite. Nu neapårat faÆå de victimå, care
nu mai poate protesta, desigur, çi nici nu are familie så-i apere
memoria. Gestul meu denotå lipså de sensibilitate faÆå de moarte,
ca fenomen în sine, çi faÆå de cititor, cåruia – nu el, Mårgineanu,
este persoana calificatå så mi-o spunå – a-i oferi amånunte de ge-
nul åsta înseamnå a-l trata ca pe-un amator de macabru, un de-
guståtor de orori, un gen uman josnic.
– Çi poate cå nu-i aça, sau poate cå nu sînt toÆi aça! încheie
amicul tirada sa echivocå.
I-am råspuns cå nu fåceam altceva decît så reproduc
realitatea. Ce vinå am eu cå realitatea este çi macabrå, çi plinå de
orori, çi josnicå? Çi ce vinå am eu cå asta intereseazå cititorul, nu
chestiile frumoase, perfect cinstite çi etice? Îmi fac doar meseria,
care nu-i principala mea surså de trai, recunosc, am çi profe-
gîndul cå joacå teatru, era abilå în ale patului, çtia totul despre
culcam; dar Lia îmi trezise un interes neaçteptat. Må zgîndårea
apoi cu alÆii. Înainte nu-mi påsa de trecutul femeilor cu care må
så-mi spunå cum a fost primul ei bårbat, nici dacå s-a mai culcat
închipuise ea în materie de bårbaÆi... N-a vrut, çi eu n-am insistat,
çi patronul care a våzut în ea doar o tîrfå, tot-tot-tot, tot ce-çi
cunoscut, çi båiatul la care a rîmnit (era vorba ei) pînå deunåzi,
tandru. Çi îmi zicea cå în mine se aflå çi tatål pe care nu l-a
råspundea cå am totul – bani, putere, vigoare, bunåtate, suflet
eu numai al meu, de må sufocå în îmbråÆiçåri çi lacrimi. Îmi
de sute de ori, ce i se pare cå am eu în plus faÆå de alÆii, sau ce am
çi pårintele sub ocrotirea cåruia çi-a gåsit refugiul. Am întrebat-o,
iubitul ei visat, bårbatul perfect çi complet, idolul credinÆei sale
din toropealå sau din somn, çoptindu-mi la ureche cå eu sînt
må solicitå, cå må doreçte, cå se împlineçte cu mine, trezindu-må
întreb de ce mi se dåruieçte aça, de ce må primeçte aça, uimit cå
încetineala cu care zahårul se topeçte în apå, çi nu încetam så må
asprå. Må scufundam în viscerele hulpave ale osoasei Lia, cu
situat în ConstanÆa, cu geamurile deschise cåtre marea seninå çi
çi uscatå, tråind un fel de vrajå, în apartamentul izolat fonic,
Ne-am iubit pînå la demenÆå çapte zile dintr-o toamnå tîrzie
nu ståpînesc astfel de noÆiuni çi nu-mi place så bat cîmpii...
chestiunea asta cå a fost un ritual sacru, o experienÆå misticå. Repet,
n-am cuvinte. Poate doar så zic (dar cred cå spun prostii) despre
ce dorisem demult, parcå dintotdeauna, ceva ce nu pot clarifica,
la început, impresia cå este o împlinire a ceva îndelung açteptat, ceva
uitare çi prostealå, ca în filmele ordinare. RelaÆia cu Lia mi-a dat, de
cu învelitoare gri çi m-am lansat cåtre o såptåmînå de împreunare,
ferindu-må de angajaÆi, Lia s-a urcat, m-am strecurat çi eu în scaunul
coridorul din spate, am deschis uça micului Fiat, cu care må fofilez,
noçteam o femeie promiÆåtoare. Am încuiat biroul, am ieçit pe
N-am fåcut nimic din ce obiçnuiam så fac atunci cînd cu-
çaptesprezece-optsprezece ani fusesem!
fi fericit, lipsit de griji, puternic, sånåtos çi liber, cum numai la
senzaÆii, çi må simÆeam fericit într-un fel în care nu credeam cå pot
geri, politicå. Trecusem parcå în altå lume, în alt univers de
amante, afaceri, amici, inamici, datornici, clienÆi, concurenÆi, ale-
astralå, predestinare, destin, damnare... Uitasem de soÆie, copii,
17 LIA MORA
20 DUMITRU UNGUREANU
donaÆii bisericilor, înså presimÆeam cå n-o så Æinå mult, presimÆeam
ceva tulbure în viaÆa mea, çi nu çtiam unde, în trecut sau în viitorul
pentru care trebuia så optez. Plånuiam så må retrag din afaceri.
Cum så deschid discuÆia cu LenuÆa pe tema asta? Vroiam så îi trec
ei decizia çi dreptul de semnåturå, cåci – deçi asociatå sau
preçedintå la unele firme – nu çtia ce înseamnå firmå, nu participa
la nimic, må slujeam de numele ei ca så fac mai mulÆi bani. De
fapt, singura preocupare a LenuÆei era gospodåria pårinteascå,
renovatå çi måritå. Se crampona de ale casei ca çi cînd astea îi
dådeau sens existenÆei. Probabil cå aça çi era. Altfel, cu fiecare zi
apuså, uçile de comunicare dintre noi se închideau una dupå alta,
fårå zgomot, çi nimic nu må tenta så le redeschid. Nu mai
dormeam în acelaçi pat decît vreo douå-trei ore, cînd veneam
acaså. De obicei, må lungeam pe canapea çi aÆipeam schimbînd
canalele TV. Spre ziuå, urcam în dormitorul comun, cu pat dublu.
Vîrît sub plapumå, dibuiam formele umflate ale LenuÆei, consta-
tînd cu indiferenÆå cå îçi pierduse uscåciunea atractivå, poate çi din
cauza unor tratamente aplicate la boli mai mult închipuite, poate
çi din lipsa preocupårilor vitale. Erotic, nu-mi spunea nimic
aceastå femeie care dormea profund. Amor, dacå fåceam de douå
ori pe lunå, cînd calcula ea calendarul çi må solicita mutå,
açteptîndu-må treazå la ore matinale. Intuiam cå de asta må
açtepta, çi-mi desfåceam conçtiincios halatul de baie. Dar de cînd
cu Lia, sexul LenuÆei devenise o corvoadå...
Mi se pare semnificativ cå toatå aceastå perioadå nu m-am
întrebat de ce este LenuÆa liniçtitå çi nu face scenele de umor
obiçnuite. Så nu fi intuit prezenÆa altei femei în inima mea, çi nu
doar o simplå aventurå? De ce lua de bune toate palavrele pe care
altådatå nu ezita så mi le ironizeze? Så-çi fi gåsit un amant?
Iatå-må çi gelos pe propria-mi nevastå, pe care o înçelam
necurmat! Pårea mulÆumitå cå are maçina ei, casa, bani la discre-
Æie, copiii la o çcoalå serioaså. Pårea mulÆumitå cå-i tråia mama
paralizatå çi se încåpåÆîna så o îngrijeascå personal, så o spele
zilnic çi så o pieptene, så o hråneascå çi så-i citeascå din Mihail
Drumeç sau Octav Dessila. Era mama ei, în fond, çi mi se pårea
normalå comportarea LenuÆei, luam notå de ce mai trebuie prin
caså, çi plecam så rezolv afacerile, çi plecam så-mi gåsesc feri-
cirea în furtuna de dorinÆe arzåtoare dintre coapsele fiinÆei parcå
de pe altå lume, cu numele Lia Mora.
– De ce? Vrei så-mi copiezi stilul sau ideile?
program, çi care e acela.
programul lui, mi-a spus cîndva. L-am întrebat dacå are un
måcar o mapå, çi-ar fi intrat oriunde. Asta nu fåcea parte din
ar fi dorit så-çi impunå personalitatea, Lulu putea så-çi cumpere
printre accesoriile celor cu funcÆii, dar mai ales cu pretenÆii. Dacå
puÆin obiçnuitå. Servieta – mai tîrziu geanta-diplomat – se numåra
punea în servietå. De fapt, rar purta servietå. Çi asta era o chestie
vara çi iarna, nu-i lipsea de sub braÆ sau din buzunar. Rareori o
Cartea de filozofie a devenit sigla lui Visariuc. Niciodatå,
accesibil.
chestii noi deodatå, îl fåcea de neînÆeles. Sau, oricum, greu
tibile în fiinÆa mea. Iar faptul cå stråinul venise cu prea multe
aproape douåzeci de ani tråiÆi „între noi“ trasaserå linii indestruc-
dintre „ai noçtri“, çi nu-i nevoie så insist cine erau ai noçtri. Cei
m-am simÆit totdeauna integrat perfect comunitåÆii locale, unul
N-am cåzut cu totul în mirajul personalitåÆii blondului, pentru cå
netrebnic, pînå am devenit eu însumi nucleul grupului meu social.
atît de puternicå, încît m-am rotit în jurul såu ca un electron
social, în primul rînd, apoi ca profesor. AtracÆia personajului era
Visariuc, dar nu pot contesta rolul såu în formarea mea ca individ
çtiu ce se petrece. N-aç afirma cå am fåcut parte dintre intimii lui
am primit dubla sugestie (vestimentarå çi educaÆionalå) fårå så
Deci, judecînd la rece, Lulu m-a influenÆat fårå så vrea, iar eu
vorbeam cu el...
Dar mi se pårea cå n-am vorbit niciodatå cu altcineva, aça cum
pe aleea ce duce la ruinele CurÆii-din-Dos. Ce-am vorbit, nu çtiu.
eliberat uçor din disputa cu grupul. Ne-am trezit mergînd alåturi,
nevoia så rîd. Abia m-am abÆinut. El a sesizat reÆinerea mea, çi s-a
DUMITRU UNGUREANU 32
LIA MORA 29
nedisciplinat se îmbråca la fel. Unele femei (dezamågitele, în
primul rînd) îl cåinau, cu acea dozå indescriptibilå de admiraÆie
frustratå, urå mocnitå, satisfacÆie nedisimulatå çi cinism strepezit.
PuÆin îi påsa lui! Apoi, pe måsurå ce s-a integrat comunitåÆii, Lulu
çi-a schimbat stilul. Vara, bunåoarå, ca så råmînem în sezon, umbla
îmbråcat în alb. Pantaloni uçori, de nanchin, croiÆi impecabil,
evidenÆiind aceleaçi buci senzuale, dupå care oftau atîtea suflete
chinuite. Cåmaçå de måtase, invidiatå de majoritatea femeilor
(bårbaÆii nu acordau atenÆie amånuntelor de felul åsta!), pantofi din
piele de cåprioarå sau din pînzå, niciodatå sandale împletite, nici
adidaçi, nici – oroare deplinå! – papuci, aça cum vedeam la diverçi
tipi „cu pretenÆii“! Dupå ce çi-a tuns frumuseÆea de plete (asta
destul de repede, înainte så se însoare chiar – unii spuneau cå
tunsoarea fusese condiÆia puså de socrul såu, ca så-l primeascå
drept ginere!), Visariuc purta pålårie. Cînd era cald, o panama cu
care se detaça automat din massa patibularå (adjectivul circula în
anii 80, de cînd un distins profesor universitar clujean îl aruncase
cu repugnanÆå justificatå). O datå cu råceala, toamna çi primåvara,
Lulu se acoperea la inteligenÆå cu unul din acele meloane ce fåceau
furori între råzboaie. Nu-i ståtea chiar aiurea, deoarece pårul îi
încårunÆise, apoi, foarte iute, albise pe porÆiuni ample, çi-i da un aer
distins. Nu trecuserå patru-cinci ani de cînd venise cu frumuseÆe de
coamå blondå çi, brusc parcå, Lulu Visariuc aråta a om båtrîn, cu
o singurå relicvå a tinereÆii rebele: un smoc de pe frunte se ridica
permanent din lîna pieptånatå spre ceafå, un fel de zuluf sau meçå
råzboinicå, jalnic semn al råzvråtitului de odinioarå! Pieptånåtura
îl dezavantaja. Probabil cå, atent la detalii, adoptase pålåria ca så-çi
påstreze imaginea de bårbat fermecåtor, fin, ale cårui maniere
boiereçti flatau nåravurile proletare.Tot cam în acea perioadå îçi
låså mustaÆå. Tuçinatå çi îngrijitå cu acurateÆea pictorului minia-
turist, permanent neagrå (nefiresc de neagrå, aç scrie, dupå reacÆiile
înregistrate), mustaÆa pårea vopsitå, înså nu era. Ca çi sprîncenele,
de altfel. Cåci, se cuvine precizat pentru exactitatea relatårii, deçi
podoaba capilarå prinsese lustru de om trecut prin greutåÆi enorme,
mustaÆa çi sprîncenele råmaserå colorate ca în prima zi cînd îl
våzusem. Poate chiar îçi accentuarå tonul închis, ceea ce atrase
bånuiala cå individul îçi cåneçte respectivele accesorii ale feÆei,
apucåturå evidentå de fåtålåu neserios. Bastonul apåru în mîna lui
inimii. Îmi mergea bine, må închinam lui Dumnezeu çi fåceam
ce mi-au adus o avere nesperatå, suficientå så tråiesc dupå pofta
Implicat în comerÆ, conjunctura m-a favorizat la cîteva tunuri
eu încå eram capabil så-i propun asta çi så rezist dezlånÆuirilor ei...
bucura de nici o propunere, afarå doar la aceea de a face amor. Iar
prefera ceva anume, nu se entuziasma la nici o rochie, nu se
båieÆoaså în gustul cu care alegea hainele, nu vroia nimic, nu
ce mi se pårea necesar, pentru cå ea, Lia mea aiuritå çi cumva
zgîrcit la capricii; i-am cumpårat tot ce-am crezut cå-i foloseçte,
prin oraç, cum så cheltuiascå discret çi aça mai departe. Nu m-am
luni. O instruiam ce så spunå vecinilor de scarå, cum så se poarte
O vizitam la fiecare sfîrçit de såptåmînå, de vineri seara pînå
zilnicå. Iar ståpînul meu era Lia Mora, çi eu îmi adoram ståpînul...
un cal de cålårie, cînd ståpînul îl scoate pe pajiçte, la plimbarea
låsam înçeuat de nimicurile astea, cu plåcerea cu care se laså înçeuat
care ar trage så ne despartå... Iar eu o credeam, o iubeam çi må
trainic çi tainic, ceva nenumit, ceva mai puternic decît orice forÆå
liniçtea, çi plinul sufletului... Îmi çoptea cå pe noi ne leagå ceva
doar ea, Lia, îmi poate da çi fericirea astralå, çi fericirea banalå, çi
plîngeam cå n-am gåsit-o la alte femei, dornicå så må convingå cå
conçtient, nu çtiam cå existå, çi fericirea banalå de care må
facå så simt, la rîndul meu, fericirea astralå de care nu eram
Æine cont de nimic! O nebunie, îmi çoptea, înfriguratå, arzînd så må
dragoste, tot-tot-tot – iar dragostea adevåratå asta e, asta care nu
ce o face fericitå, tot ce o scapå de grijile mårunte, tot ce se numeçte
bîntuitå de nåluciri, cå Dumnezeu m-a scos în calea ei, så-i dau tot
oboseascå. Dupå astfel de reverii îmi turuia, înfierbîntatå, parcå
så priveascå marea, ore çi ore la rînd, fårå så se miçte çi fårå så
ConstanÆa... N-o încînta nimic mai mult decît så stea pe balcon çi
fost aça, ea, Lia, çtie, presimte cå într-o altå viaÆå a tråit aici, în
fåcut un copil, ca så aibå de la el o amintire... Oricum, dacå nu a
l-a dorit, deçi nu se puteau cununa, l-a iubit pînå la moarte çi i-a
iar tatål era un domn în vîrstå çi cåsåtorit, nefericit acaså... Mama
så creadå cå poate tatål çi mama ei s-au iubit, cum ne iubim noi doi,
cå aici este casa ei adevåratå, aici se simte bine, aici e ceva ce o face
locuiascå în oraçul pe unde trecuse cîndva çi mama ei. Îmi spunea
acceptat så råmînå acolo, deoarece îçi dorise, de cînd se çtia, så
din ConstanÆa iarna, primåvara, vara çi toamna urmåtoare. A
19 LIA MORA
18 DUMITRU UNGUREANU
cum se fericeçte sexual un bårbat çi mi se pårea cå spune ce
spune çi face ce face doar ca så profite de banii mei. Sînt eu
generos, dar nu cred cå m-am låsat fraierit financiar. Pe de altå
parte, în timp, mi-a devenit evident faptul cå Lia îmi adusese
cam multå fericire, çi presimÆeam cå visul åsta nebun se va dovedi
un coçmar... Çi må temeam de Lia Mora.
Dupå o noapte – sau o såptåmînå – de amor, nu mai suportam
atingerea degetelor ei de gheaÆå înfierbîntatå, nici sårutårile de
miere çi fiere, nici sexul ei de låmîie putredå. A simÆit saturaÆia. FaÆa
ei avu atunci o crispare de urå, o asprime de preoteaså jignitå.
Ochii fulgerarå în albastrul marin cu viniçoare roçii. Fu o clipå
trecåtoare. Pe urmå, toatå fiinÆa Liei se pråbuçi în sine. Am înÆeles
cå îi este fricå de påråsire, regretå cå s-a dåruit, e furioaså pe
slåbiciunea aråtatå mie, pe iubirea cu care m-a primit, cå totul e în
zadar... Am cåzut în genunchi dinaintea fotoliului unde çedea, ca
orice femeie abandonatå, çi m-am uitat prima datå direct în ochii ei
çi-am våzut un abis terifiant çi gol. Çi m-am îngrozit. I-am spus ce
voi face pentru ea: îi dåruiesc apartamentul åsta, îi deschid cont în
bancå, îi cumpår maçinå çi tot ce vrea, tot ce-i pofteçte inima,
numai så... Mi-a stopat înjosirea, spunînd cå tot ce vrea este så fiu
cu ea, så ståm alåturi, så nu o påråsesc niciodatå! Altceva nu o
intereseazå... Mi-au trebuit multe ceasuri så o fac så înÆeleagå cå
asta doresc çi eu – så fim alåturi! Dar pentru a tråi fårå griji restul
zilelor çi nopÆilor ce ne açteaptå, trebuie så divorÆez de soÆie, så
asigur båieÆilor banii lor, så închei socotelile de afaceri, ca så ducem
o viaÆå fårå povara trecutului, fårå strîmtoare financiarå, deoarece,
fårå så fim asiguraÆi båneçte, nu vom gusta fericirea... A spus cå nu
înÆelege toate astea; o fi cum zic eu, dar ea çtie cå pe noi ne uneçte
ceva mai profund çi mai tare ca banii pentru pîine sau apartamentul
unde vom locui. Ea e sigurå cå nouå ne este dat så fim altfel decît
perechile normale, cå destinul nostru e trasat dinainte de a ne
naçte... Çi a delirat aça multå vreme Lia Mora, Lia mea...
Am pus vorbele ei pe seama lecturilor çi a iluziilor de
fetiçcanå. Avea totuçi douåzeci çi unu de ani çi nu se maturizase
tråind printre stråini, ca altele. Çi poate cå åsta era çarmul ei! A
trebuit så fiu un pic mai sever, så må råstesc la ea, chiar så o trag
puÆin de pår, ca så vinå cu picioarele pe mochetå. Mi s-a pårut cå
am convins-o çi a aprobat tot ce plånuiam. A locuit în apartamentul
degetele care prindeau breteaua genÆii, Lulu Visariuc avea o carte.
strict indispensabile. Iar în mîna stîngå, cumva sub braÆ, Æinutå cu
destul de micå, în care, probabil, nu-çi ducea hainele, ci lucruri
cunoscut din literatura genului. Cåra pe umår o geantå de voiaj,
începe o nouå viaÆå. Nu purta cu el bagajul tradiÆional, bine
un cuib, ca un erou civilizator între båçtinaçi naivi, ca un ratat care
un moldovean dispus la cele mai josnice combinaÆii ca så-çi facå
ardelean hotårît så arate regåÆenilor ce înseamnå românismul, ca
dizgraÆie, ca un prim-secretar detaçat la munca de jos, ca un
ca un Rastignac decåzut, ca un revoluÆionar exilat, ca un poet în
nostru, capitala unui judeÆ muntenesc, l-aç parafraza pe Caragiale,
Întîmplåtor, chiar în acea dupå-amiazå el descindea în oraçul
la Visariuc. Am descris îndeajuns cum l-am våzut prima datå.
cîndva) conÆin datele necesare întregirii tabloului vivant. Så råmîn
convins cå notele informative (pe care sper så le pot transcrie
så comit aici un raport exact despre cele petrecute, deoarece sînt
Deçi am asistat la multe din dezbaterile furtunoase, n-aç dori
novatoare, la scara oraçului nostru, så fim înÆeleçi!
subiecte. Aç putea scrie chiar cå alcåtuiau un nucleu de gîndire
împrejurul corpului penetra(n)t se ocupau cu genul åsta de
destui prieteni din grupul sedimentat precum granulele de sare
abordate în registru minor, dar nu mai puÆin esenÆiale. De altfel,
Cåci el se confrunta cu probleme esenÆiale. Poate un picuÆ
Chestiuni faÆå de care Lulu Visariuc råmînea perfect indiferent.
noscutå. Încå un motiv pentru gelozii, bîrfe, idiosincrasii.
mare, cu aceeaçi soartå. ProvenienÆa lenjeriei råmase necu-
marin, mort pe plajå. Çi reveneau, precum alt val, din aceeaçi
Cîte o avea? Ce-o fi dat pe ele?“ Çuçotelile treceau ca un val
provocau nevricale în rîndul femeilor. „De unde le-o procura?
Mi-amintesc foarte bine cåmåçile lui de måtase mov, care
nelipsita, tradiÆionala înjuråturå de mamå...
dinÆi sudalme obiçnuite; ceilalÆi pufneau în rîs, çi toÆi trågeau
Dar puÆini dintre ai noçtri îl sesizau. Cei mai mulÆi scuipau printre
împrejuråri, cabotinismul se releva aici în splendoarea-i måruntå.
cum s-ar fi dezis de cele spuse. Decelabil cu greutate în alte
decît acest obiect – çi îl aråta cu oarecare mîndrie neglijentå, ca çi
neîncrederea interlocutorului) cå de-acum nu mai are ca sprijin
stîngå nu mult dupå ce îi muri soÆia. Spunea (deçi pårea sigur de
DUMITRU UNGUREANU 30
LIA MORA 31
I-am citit coperta fårå så vreau, iar titlul mi-a fost motiv de legåturå
(link, ar scrie, ea singurå, claviatura!) cu unele fapte de mai tîrziu.
Era volumul lui Platon, Dialoguri, apårut în 1968, la Editura
pentru Literaturå Universalå (traducerea lui Papacostea, revizuitå
çi îngrijitå de Noica), ilustrat cu celebra picturå a lui Rafael, în care
(din ignoranÆå çi superficialitate) multå vreme l-am socotit pe
Aristotel drept Platon, iar pe acesta drept Socrate! Cînd, imediat
dupå deschiderea cursurilor anului întîi, am început så frecventez
biblioteca facultåÆii, am gåsit un exemplar din cele 3 065 legate,
çi m-am apucat så-l citesc sub impulsul faptului cå våzusem cartea
la Visariuc. Mare filozofie n-am înÆeles eu atunci, çi Platon mi-a
råmas în sistemul de referinÆe la nivelul locului comun – idealist,
liric, aristocrat etc. Abia prin 1988, dupå ce am regåsit un exem-
plar broçat din ediÆia în cauzå (la un anticar particular, ce-çi
transformase apartamentul în boutique), çi în contextul efervescen-
Æei noiciste, lectura din Platon a fost o revelaÆie. (Dar asta e o
chestiune adiacentå, pe care n-o mai despic aci...)
Strada era aproape goalå. Pe trotuar, nimeni în sus çi în jos,
nici vizavi. Tocmai cînd, tras oarecum deoparte, admiram vråjit
silueta necunoscutå, individul se pråbuçi la un pas în faÆa mea!
Picioarele i se poticnirå, ca çi cum pantofii cu tocuri tronconice
ar fi cålcat în gropi ascunse, iar mîinile i se agåÆarå de gard cu
disperarea celui ce çtie cå se duce la fund. Sårii så-l ajut. Nu
refuzå. Chiar mulÆumi, fårå jenå. Un damf de alcool må izbi
puternic atunci, fix în nas. Omul era beat pulbere! Cum de reuçea
så se Æinå drept, råmase un mister!... Re-echilibrat, Lulu îçi aranjå
geanta pe umår çi primi cartea de la mine, cu aerul cå sînt valetul
ce-i înmîneazå pålåria çi månuçile. În loc så må enerveze, situaÆia
må înveseli. Rîsei ca de-o glumå, nu înainte de a-l privi pe om în
ochii albaçtri. O secundå, furia beÆivului copleçi måreÆia citito-
rului de filozofie. Apoi, faÆa încruntatå çi încurcatå se destinse.
Lulu råspunse tot rîzînd. Aça ne despårÆiråm.
N-am auzit de el cîteva luni. În vacanÆa de iarnå mi s-a po-
vestit de un tip care fåcea çi spunea chestii ciudate. Cum pe atunci
nu-i çtiam numele, n-am legat pe omul beat de insul excepÆional,
care luase maul tuturora. Tocmai în primåvarå l-am revåzut. Çi
atunci Æinea un volum de filozofie sub braÆ. Cine oare ne-a fåcut
cunoçtinÆå? Nu Æin minte. Dînd mîna cu Lulu, am simÆit iaråçi
mai tînår cu zece, çi se comporta ca çi cum abia împlinise vîrsta
Se apropia de patruzeci de ani, cînd debarcå la noi. Pårea înså
Lulu Visariuc, cel mai frumos bårbat din oraç...
(n-ar fi recunoscut pentru nimic în lume cå doar se futuse!) cu
întextuatå tråia cu aceastå luminiÆå din trecut: cîndva, se iubise
ei a fost un bairam fårå båuturå çi fårå låutari. Acum, veriçoara
credea minciuna debitatå; probabil juca teatru, conçtientå cå viaÆa
entuziasm juvenil abia acoperea sufletul prematur osificat. Probabil
nenumåratelor veri însingurate uscase çi ultimul pic de sevå. Falsul
lîngå dezamågire, eçec marital peste eçec marital. Soarele
erotice. Neîmplinite. Pe fruntea ei îngustå se încreÆise dezamågire
veriçoarå Bette, beatå de nelåmurite çi nemårturisite sentimente
Priveam la fiinÆa care ofta. Un soi de fatå båtrînå, o balzacianå
remuçcarea se împleteau în çoapta fårå Æintå a nostalgiei neruçinate.
„Ah, Lulu! Frumos bårbat! Ce cur avea el odatå!“ Suspinul çi
amintirea încå dåinuia în povestirile cîte unei muieri neconsolate.
Peste ani, cînd fizicul de manechin ajunsese un sac umblåtor,
numai! – pot scrie azi, fårå så råscolesc prea mult în vasul tutorial.
de havanå cubanezå, ce se întipåri în memoria olfactivå. Çi nu
greu de ocolit, greu de uitat. La Visariuc, fundul fu tutun aromat,
Din buchetul de mirosuri se detaçeazå cîteodatå un fir, o dîrå, o patå
ghiveci, n-aç putea så precizez dacå din cel de flori sau de mîncare.
Mintea multor femei amestecå senzaÆiile asemenea unui fel de
poala fårå despicåturå, incitînd diverse pofte...
voie. Dar çi iarna, fundul lui Visariuc împungea excitant prin
de clienÆi. Prin natura evidenÆei, vara putea så-çi fîlfîie bucile în
ostentativ calitåÆile sale trupeçti, ca o cocotå masculinå în cåutare
Italia. În timpul plimbårilor, Lulu Visariuc pårea cå afiçeazå
cå avea ocazia så etaleze niçte månuçi de piele finå, provenite din
Vara, din cauzå cå pantalonii strînçi nu-i permiteau. Iarna, pentru
minor.) El nu mergea niciodatå cu palmele vîrîte în buzunare.
gelozii. (Voi reveni mai tîrziu asupra acestui aspect, de altfel deloc
så-l contureze necontenit, cumva çi pentru a stîrni pasiuni çi
dinspre caså. Mersul în sine era un act artistic, pe care bårbatul çtia
discreÆie parfumatå, neobiçnuitå stråzilor mohorîte, cålcate spre çi
cu care Lulu purta veçmintele erau subliniate de palton cu o
imposibil de trecut cu vederea, de neuitat. EleganÆa çi rafinamentul
cåptuçit, cu guler înalt çi buzunare adînci. O hainå unicat,
25 LIA MORA
28 DUMITRU UNGUREANU
un cuvînt expresiv, sinonim cu straniu, acela este pidosnic! Nu
vreau så fac exerciÆii de ocolire. Feminitatea (feÆei) lui Visariuc
exprima o realitate greu de înÆeles atunci, lesne definibilå acum,
dar încå dificil de acceptat. (De mine nu, oricum!)
Pantalonii evazaÆi, ca çi perciunii, îmi stîrnirå invidia. Proaspåt
bacalaureat, purtam çi eu un „trapez“ de 18 cu 22; îmi comandasem
la croitor geometria respectivå din timp çi Æinusem Æoala pititå, så
nu afle tata (doar maicå-mea çtiuse, ea îmi asigurase banii çi
conspirativitatea); bifînd cu destul succes examenul liceal, çtiind cå
obÆinusem nota generalå bunå, îmbråcasem evazaÆii în seara în
care am fost så våd lista rezultatelor. Credeam cå voi impresiona o
colegå, la care mi se tot scurseserå ochii în trimestrele ultimei
clase. Ea venise cu viitorul soÆ, çi m-a salutat din mers; drept care,
alåturi de alÆi colegi, m-am îmbåtat crunt, terfelind bunåtate de
tergal prin niçte boschete, unde vomitasem! Îmi plåceau evazaÆii çi
må mîndream cu „trapezul“ meu, destul de îndråzneÆ la noi în oraç.
Stråinul înså purta 18 cu 28, cel puÆin, dacå nu cu 30! Se vedea cît
de colo bucureçteanul, çi Æin minte ce mi-am zis – cå e destul så
intru la facultate, çi-mi voi face niçte pantaloni la fel! Dar în acel
an a început prigonirea celor cu perciuni, evazaÆi çi plete! Abia am
reuçit så îmbrac o pereche de blugi Lee, pe care era så-i pierd, cînd
un miliÆian de la noi a vrut så mi-i taie, la finalul unei încåieråri
lîngå stadion, dupå un meci al FC-ului local...
Iar am ocolit! (Ispitå cåreia nu çtiu dacå îi pot Æine piept cu
adevårat, fiind ea mai dulce ca o fetiçcanå!) Revin la prima în-
tîlnire cu Lulu Visariuc. Acum mi-e greu så-i spun stråin, pentru
cå de mult este un tip aparte în mitologia habitatului nostru. Am
spus ce fel de evazaÆi purta. Culoarea stofei, un albastru marin rar
våzut pe stråzile oraçului, se asorta cu ochii, cum aprecie o femeie
(ulterior), çi se potrivea perfect, credeam eu, cu tricoul roçu, bine
påstrat (lipsit, vreau så spun, de sarea transpiraÆiei, închegatå în
Æesåturå). Dacå pårul blond ar fi fost açezat între pantaloni çi
tricou, spuneau ai noçtri, cu scîrbå invidioaså, individul se putea
considera steag naÆional!
L-am våzut pe Lulu în hainele astea cîteva sezoane la rînd,
vara. Atunci eram çi eu prezent pe Strada Mare, cåreia i se spunea,
deja, Çtrasse, un o calchiere din germanå, vocabulå introduså de
Visariuc în limbajul curent. Chiar çi dupå ce s-a cåsåtorit, sportivul
direct pe formele sculpturale, un fel de palton-hanorac-scurtå
o hainå la modå, îi turnase lui Visariuc, din postav maro, parcå
adapta moda la gustul clientului çi de a scoate din gustul clientului
comandå“. Croitorul, meseriaç de çcoalå veche, cu çtiinÆa de a
popoului se constata çi iarna, cînd Lulu îmbråca un palton „de
pagini de-o frumuseÆe izbitoare... Trebuie remarcat cå percutanÆa
moliciunea întåritå, fesele cartonate ale opului în chestie, savurînd
muieruçte, muieri çi muieroaie desfåcurå, cu unghiile înfipte în
carte doar privind la coperta ei, se poate lesne presupune cå destule
sesizat doar de experte çi cunoscåtoare! Çi cum nu poÆi judeca o
cå formeazå un rictus de refuz, dar promiteau ceva misterios, ceva
posesorul tocmai s-ar fi abÆinut cu greu så meargå la WC. Påreau
curul! Bucile înguste, perfect arcuite, jucau strîns, ca çi cum
Nici spatele, nici muçchii, nici alte calitåÆi evidente, ci fundul,
de ascunse în opÆiuni, pe atît de riguroase în opinii) era fundul!
Ce le atrågea pe femei la el (nu toate, ci numai unele, pe cît
austerå, a provinciei çi a vremurilor auroral-comuniste.
se råsuceau nu puÆine priviri pieziçe, crescute în morala sobrå,
sporturilor care cer forÆå fizicå. Fårå discuÆie, un mascul dupå care
femeiesc. Un sportiv, poate atlet; indiscutabil, un practicant al
sub mîneca scurtå, elegantå, a cåmåçii din material fin, aproape
fel bicepçii, parcå turnaÆi în bronz, pe care çi-i încorda ca-n joacå
båtåuçilor un respect, niciodatå luat în serios de „greii“ breslei. La
Spatele trapezoidal, uçor arcuit, bulbucat de muçchi, impunea
mulaÆi pe un poponeÆ de fatå mare, cum se exprimå careva.
Purta pantaloni evazaÆi, bine întinçi pe coapse, dar mai cu seamå
înalt, subÆire, cu ochi albaçtri çi plete blonde, låsate pe umeri.
Apåruse în oraçul nostru la începutul anilor 70. Un bårbat
(2)
LULU VISARIUC
LIA MORA 21
A trecut un an de cînd am întîlnit-o, a venit altå toamnå cu
våzduhul nemiçcat çi senin, çi eu çedeam deunåzi în fotoliu,
privind albastrul mårii çi azuriul cerului, iar Lia, sprijinitå pe o
pernå, îmi îmbråÆiçase picioarele, cu obrazul stîng pe genunchii
mei çi cu pårul risipit, în care degetele mi se jucau uituce. Çi-am
simÆit deodatå lacrimi ca picåturi de cearå pe pielea mea chircitå
brusc, çi m-am cutremurat de groazå. I-am apucat tîmplele çi-am
ridicat faÆa Liei spre mine. Apoi am açezat-o alåturi, pe braÆul
fotoliului, am obligat-o så må priveascå direct – iar ochii ei
påreau, la fel ca çi orizontul inundat de soare, o mare fårå Æårm,
un abis mat çi umed.
– De ce plîngi, Lia?
– Eu voi muri, çi n-o så-mi cunosc tatål!
Ce så-i råspund? Ce så-i spun, ca så o readuc lîngå mine din
teritoriul unde fugise fårå så-mi dau seama cînd, cum çi de ce?
Am bålmåjit ceva, nu mai çtiu ce, çi m-am trezit angrenat într-o
discuÆie confuzå çi misticå, sau misticoidå, la fel cum mai
fusesem prins de cîteva ori în såptåmînile abia trecute, dar atunci
ea nu plînsese... De ce nu må sustrågeam iluziei çi universului
åsta al morÆilor fårå cruce, al fiinÆelor de pe alte planete sau din
alte lumi, al vibraÆiilor cosmice çi al sufletelor care se reîntorc în
locurile unde au fost fericite, dar nu mai gåsesc decît tristeÆe çi
ruinå? Zadarnic îi spuneam Liei cå citeçte prea multe bazaconii
çi cå vede prea multe filme trucate, zadarnic îi aråtam frumuseÆea
luminii de afarå; nu pårea cå aude, nici nu vroia så ieçim pe plajå
sau pe malul lacului de lîngå oraç, sau så plecåm undeva peste
hotare... Zadarnic må chinuiam så o Æin în lumea realå, ea fugea
mereu undeva unde parcå nu-mi era îngåduit så intru. Çi
ceva-ceva se infiltra în comoditatea mea, sub forma întrebårii: dar
dacå are dreptate?
Çi deodatå Lia spuse:
– Hai så mergem så vedem mormîntul mamei mele!
Am acceptat fårå tragere de inimå. Cine çtie ce complicaÆii
se vor ivi, iar afiçarea mea cu Lia în acele locuri va fi un prilej de
nenorociri. Dar ca så o våd scåpatå de melancolia asta bolnavå,
am acceptat. De ce nu m-am aruncat pe fereastrå? Ne-am pregåtit
repede çi am coborît la maçinå. Cînd am pornit motorul, un clopot
mi-a sunat puternic în urechi, çi-am avut cîteva clipe de ameÆealå.

întuneric mi se açternu pe ochi...
påstratå, vie încå. Çi un tråsnet bubui în capul meu, çi o jerbå de
Atunci am privit fotografia imprimatå în ceramicå, bine
cînd lucra la Filaturå! Aceasta a fost mama mea!
– Acesta e mormîntul Corneliei! Aceasta e fotografia ei de
parcå vocea Lui gråi astfel:
nitå, cu ochii ca necuprinsul azuriu în care se afla Dumnezeu. Çi
asfinÆitului, cu pårul ei galben spålåcit, cu pielea ca pîinea rume-
Lia era o siluetå fårå forme, ca o razå de soare între razele
avansez deloc. Creierul îmi vuia, clopotele dångåneau necontenit.
Am påçit mai departe, dar parcå mergeam ca-n vis, fårå så
– Hai, vino, de ce-ai cåzut aça? spuse Lia.
pierdui respiraÆia çi må oprii ca poticnit de-o piedicå nevåzutå.
a soarelui în amurg. O jale nespuså cuprinse inima mea, îmi
flori ofilite. Lia må conduse cåtre un colÆ aflat sub lumina oblicå
Cålcaråm printre morminte aproape çterse, pe rådåcini çi
maçina çi-am urcat poteca grunjoaså, stîrnind gîzele amorÆite.
gardul de piatrå albå fusese nåpådit de iarbå çi ferigi. Am oprit
potniÆa care strîngea mormintele sta aplecatå, gata så alunece, iar
nåçteau senzaÆia cå aici este capåtul lumii, cum zisese Lia. Clo-
lemn, de fier sudat sau de ciment turnat în forme imprecise
måceçi zgîriau aerul cu crengi sîrmoase, bålårii netåiate, cruci de
cimitirul în vîrful unui deal ca o spinare de elefant. Tufe de
çi vii ruginite. Cînd ne-am apropiat de Cocargea, am zårit
Çoseaua trecea prin niçte locuri uscate, cu piersici desfrunziÆi
– Poveçti adevårate!
Nu i-am mai scris!
cå s-a måritat, cå se mutå cu soÆul în Bacåu, så nu-i mai scriu...
din caså, mai erau çi alte fete, çtii cum e! Mi-a scris ultima oarå
23 LIA MORA
22 DUMITRU UNGUREANU
Mi-am pus fruntea pe volan så-mi revin, çi-am înfipt dinÆii în
carnea buzelor.
– Lia, tu çtii ce vrei så faci? Çtii unde mergem?
– æi-am spus cå la mormîntul mamei mele! Çtiu unde e, cum
så nu çtiu?! Este aici, aproape de oraç, dar parcå este la capåtul
lumii... Nu Æi-am spus niciodatå unde e?
– Nu mi-ai spus! Unde anume?
– La Cocargea!
– Unde? – aproape cå era så ies cu maçina în decor.
– De ce Æipi aça? La Cocargea, n-ai auzul bun?
– De la Cocargea este soacrå-mea! Nu cumva eçti din neamul
ei, de-ai tras tot la mine? Ai o dulceaÆå ce-mi pare cunoscutå, cred
cå am gustat-o la altcineva...
– Nu cred, dar cine çtie?! Ai fost vreodatå acolo?
– Am fost o datå, dar atunci n-o cunoscusem pe LenuÆa mea,
nici nu credeam cå må voi însura...
– Cînd ai fost?
– Demult, så fie vreo douåzeci de ani, cînd eram militar în
termen la gråniceri...
– Ai fåcut armata la Topraisar?
– Nu, am fåcut-o la ConstanÆa, dar am avut o iubitå din Deleni.
O chema Camelia, lucra la Filaturå, am cunoscut-o într-o învoire,
cînd må plimbam pe Falezå, am agåÆat-o çi-am tråit cu ea cîteva
luni... Fugeam noaptea din unitate, pe la poarta CFR, îmbråcat în
tricou çi pantaloni scurÆi, çi må duceam la gazda unde çedea
Cameluç, aça o alintam, ne iubeam pînå ne pierdeam råsuflårile, çi
må întorceam în zori, cu ochii roçii, dar cu sufletul plin!
– Ai fost al dracului la tinereÆe, çi-ai råmas la fel! De asta te
iubesc! Mama se numea... æi-am spus, nu? Cornelia...
– Parcå am auzit-o pe soacrå-mea de o nepoatå cu numele
acesta... Oi fi rudå cu mine?!
– Vedem noi acum, cînd o så oprim la niçte neamuri care cred
cå ne descurcå! Çi mama a lucrat la Filaturå, ca atîtea altele de la
noi din sat, apoi s-a întors, m-a fåcut pe mine çi a murit. Råcise
la plåmîni, sau çtiu eu ce påÆise în nenorocita aia de fabricå...
Bunica m-a crescut greu... Camelia ta ce-a ajuns?
– Ne-am scris un timp, dupå ce-am plecat la facultate, tot
plånuiam så revin aici, dar eram tînår, nu må dådeau banii afarå
aparent fårå efort çi, desigur, perfect inconçtient. Înså cåsåtoria
(+ boaçelor!), n-ar fi ajuns ei la rezultatul înregistrat de Lulu,
Visariuc se cåsåtori. Så se fi scremut ani în çir, din afundul minÆilor
se zbatå prea mult, ai noçtri obÆinurå o satisfacÆie deplinå cînd Lulu
întotdeauna existå o revançå, o recompenså. În cazul dat, fårå så
oculte, declara în gura mare cå i-ar înfrunta pe TemuÆi!) Dar
la locul cuvenit, paradoxul cå Lulu, care nu nega legåturile sale
mai potente în Æarå, çi chiar peste graniÆå? (Va fi amplu dezbåtut,
Doamnei SecuritåÆi! Cine så riçte ancheta organelor de stat celor
(deçi nimeni nu putea preciza de unde) cå Visariuc este în graÆiile
noi. Çi nu din cauzå cå aça ceva ieçise din uz, ci de fricå: se aflase
cinematografelor çi televizoarelor, nu putea fi puså în aplicare la
influenÆa filmelor vestice, încå abundente în acei ani pe ecranele
stresarå de-un fleac! Alungarea publicå, la care unii se gîndeau sub
Lulu refuzau mîngîierile tradiÆionale, bårbåteçti, prea puÆini se
te complici! Chiar dacå, se devoalå treptat, curvele delectate de
aducea galeriei alt deliciu, suculent). De-astea sînt destule, ce så
fandositul? Pentru o pizdå de curvå, linså de åla? (Precizarea
çofer. În definitiv, pentru ce så-çi facå oarecine påcate cu
ca o povarå la care nu prea era nimeni dispus så se bage cåruÆaç ori
fåcut. Numai cå urmårile – judecata, închisoarea etc. – se adunau
omor sau alungare publicå. Omorul... Uçor de zis. Uçor çi de
vor izbuti; în mintea femeilor înså, nu! Så-l înlåture? Doar prin
ce obÆineau cu asta? Så se substituie lui, în patul amantelor, poate
ura. Så se batå cu el, pårea calea cea mai simplå de råzbunare. Dar
ApariÆia lui Visariuc aduse rivalitatea, stimulå invidia, dezlånÆui
mediocritatea anulatå çi mågulitå cînd se culcau în açternut stråin.
decît ale lor, fireçte!) era o recompenså necesarå. Îçi simÆeau
iertau! Pentru mulÆi dintre ai noçtri, succesul „la femei“ (altele
ascunderea vîrstei reale apårea drept cochetårie femininå. Çi nu-l
frustrare trebuie så fi introdus Lulu în rîndul concitadinilor,
în acei ani, detaliile intrau în mecanismul compensatoriu. La cîtå
bîrfå. Probabil cå la nivelul opiniei publice, aça cum se manifesta
fåceau deliciul galeriei, nici dacå se ofereau doar ca subiect de
cerute çi necesare. Nu-mi amintesc dacå amånuntele respective
personal. Desigur, Lulu informase acolo unde aceste date erau
greu, destul de tîrziu çi fårå consecinÆe asupra statutului såu
încorporårii în armatå. Cînd se nåscuse, çi unde, se aflå destul de
DUMITRU UNGUREANU 26
LIA MORA 27
(despre care voi da amånunte mai jos) îl puse pe Visariuc într-o
situaÆie paradoxalå: era invidiat în aceeaçi måsurå în care era
detestat! Ai noçtri exultau: çi-o fåcuse cu mîna lui! Se însurase cu
o çchioapå! Dar nu o çchioapå oarecare!...
Sar de la una la alta, încercînd så creionez (de fapt, scriu
direct în/ la/ pe computer, înså metafora e un reziduu de care nu
pot, nici nu vreau så må dezbar!) ceva din personalitatea
complexå, parÆial necunoscutå, ce face obiectul investigaÆiei.
Efortul meu este abia în stare germinativå. Dacå va rodi, nu çtiu;
dar cere muncå!...
Aç fi început cu o amintire proprie, din ziua în care l-am
våzut prima oarå pe Lulu Visariuc. Fårå så vreau, çi fårå ca omul
så însemne ceva pentru mine, la acea datå, chiar çi-n anii urmåtori,
întîlnirea mi s-a impregnat în memorie. Plecam så susÆin examenul
de admitere la facultate, în Bucureçti. Plecam dupå-amiazå; urma
så dorm la niçte rude, iar ziua urmåtoare så dau prima probå. Må
gråbeam, çi nu prea, cåtre garå. Pînå la tren îmi luasem o marjå de
siguranÆå mult extinså. Era una dintre acele clipe de varå, cînd
anotimpul pare oprit pe vecie, lumina soarelui îndulceçte çi aureçte
totul, oamenii se miçcå lent, ca în vis, sunetele se aud fårå
stridenÆå, sîngele pulseazå domol, viaÆa are un gust de neuitat.
(Cred cå „hard-disk-ul“ nu-mi joacå feste. Çtiu precis cå, dupå
studenÆie, am învåÆat så decupez/ localizez amånuntele înçirate; dar
secvenÆe asemånåtoare am gåsit çi în copilårie...)
Pe trotuarul umbrit de castani ce vine/ duce (din)spre garå,
mergea un bårbat impresionant. Era, desigur, Lulu. (Nu çtiam cine
este çi cum îl cheamå, dar nu are sens misterul aci.) M-au uimit,
de departe çi dintru început, pletele. Lungi pînå pe umeri, bogate,
ondulate natural, culoarea spicului copt, despicate în creçtet, pe
centru, ca pårul lui Isus din unele icoane, såltau maiestuos, în
ritmul mersului. Întîi mi s-a pårut cå våd o femeie. Apropiindu-ne
unul de altul, am remarcat cå nu doar pårul må indusese în eroare.
FaÆa omului aråta straniu, deçi cu greu puteam înÆelege anomalia.
Poetic spus, Lulu avea faÆå de înger. Buze roçii, ochi de un albastru
fermecåtor, piele albå (ca laptele, ar comite comparaÆia neråposatul
poet din mine), nas mic, çarmant, urechi subÆiri, stråvezii, cînd le
scotea de sub bucle. Mi-au trebuit mulÆi ani de studiu så înÆeleg
extravaganÆa chipului întipårit pe retinå. Çi dacå ar fi så folosesc
lume. Am strîns bani, am reparat casa, am luat o Dacie, am petrecut
ceva de mîncare, creçteam odraslele, parcå n-aveam vreun Æel pe
sîrguinÆå la uzinå, ne îngrijeam de gospodårie, din care scoteam cîte
care vremurile çi condiÆia noastrå îl permiteau. Munceam fårå
Unsprezece ani am dus cu LenuÆa traiul anost çi cuminte pe
la moartea lui, nu-mi plåcuse omul.
la cîÆiva ani dupå ce LenuÆa a nåscut al doilea copil. N-am plîns
zeama lungå de prune alcool metilic, rafinat industrial. S-a curåÆat
mult båtrînul, dar ieftin. Îçi fåcea singur båutura, amestecînd în
chircitå a soÆiei, care pårea så se însenineze cînd îi strîngea. Bea
Inofensiv, deloc cheltuitor, aducea toÆi banii cîçtigaÆi în palma
aceeaçi odaie cu paralitica, se apucase de båut. Rar cînd era treaz.
dent vasocerebral. Tatål, cînd s-a convins cå trebuie så tråiascå în
ea så poarte greul gospodåriei. Mamå-sa paralizase dupå un acci-
intrase funcÆionarå la CEC. Singurå la pårinÆi, picase necazul pe
cartier çi pårea nåscutå så må açtepte pe mine. Absolvise liceul çi
de inginer la uzina din oraçul åsta pråfuit. LenuÆa avea o caså în
så nu dau chix în cåsnicie. Am gåsit o nevastå, deodatå cu postul
flåcåu tomnatic în acte, bårbat cu destule experienÆe amoroase, ca
çi, în fine, o facultate din care am ieçit la douåzeci çi opt de ani,
påiatå ca burlac. Am fåcut çcoala profesionalå, liceul seral, armata
M-am cununat la treizeci de ani, dupå o viaÆå destul de zvå-
cårora capoteazå „victorioçi“.
nevastå, de obicei mai tînårå, cu coapse viguroase, în strunga
dar nu pentru a-çi recåpåta libertatea, ci pentru a fi înçeuaÆi de altå
regretå cå nu e. MulÆi bårbaÆi care tråiesc acest regret divorÆeazå,
e cåsåtorit, regretå cå s-a cåsåtorit (cu asta!). Dacå nu e cåsåtorit,
Ajuns la patruzeci-çi de ani, fiecare bårbat regretå ceva. Dacå
ALTERNATE TAPE
36 DUMITRU UNGUREANU
çi o çcoalå de coafeze, dar n-a tuns pe nimeni, nu-i place), de ce
lucreazå aici (unde så se ducå, parcå în altå parte sînt bårbaÆi mai
cinstiÆi? aici s-a obiçnuit deja, cu patronul s-a culcat o singurå datå,
cå are el boalå så nu-i scape nici o angajatå, dar s-a purtat ca un
domn, cu beÆivii se împacå, nu fac mai urît ca alÆii), are iubit?
prieten? amant? (n-are vreunul sigur, doar ce-i picå, dacå se îndurå
careva så se uite la ea, cînd e beat, tråieçte singurå, n-o doare capul,
nu-i trebuie balamuc), soÆ? (nici atît!), ce face cînd e liberå? (se uitå
la TV, n-ai våzut ce filme bune dau åçtia?), n-am våzut (çi citeçte,
asta îi place foarte mult, numai cå nu-i ajung banii så cumpere cîte
cårÆi ar vrea, cå apar atîtea, cu paranormal, cu mistere, cu tarot, cu
lumi ascunse, cu Dumnezeu çtie cîte çi mai cîte...) I-am spus – de
ce oare am vorbit fårå så gîndesc? – cå aç vrea så-i våd cårÆile, må
intereseazå çi pe mine chestiile astea... M-a privit speriatå, apoi a
råspuns, scuturînd scrumul în ceaçca de cafea:
– Vino la mine cînd vrei, stau în camera 69!
Am açteptat ziua ei liberå. M-am ferit så fiu våzut de lume
cunoscutå cînd am intrat în holul blocului de garsoniere, cu uçå
pe coridor comun. Må ståpînea un tremur ciudat, parcå mergeam
prima datå la o femeie, parcå aveam optsprezece ani çi må fofilam
seara pe uliÆa pe care çedea GheorghiÆa Grecoaica, despre care
çtiam de la ceilalÆi båieÆi cå e destul så îi duci o gåinå ca så te
înveÆe ce înseamnå så fii bårbat...
Lia purta aceiaçi blugi tociÆi çi un tricou roçu, sub care îi
jucau sfîrcurile întårite. Nu pårea spålatå, aråta la fel de slinoaså
ca în bar, poate cå asta era natura ei. Camera simplå, un pat, o
maså, un scaun, un dulap, o chiuvetå çi o oglindå, niçte preçuri
curate, cîteva nimicuri la colÆuri, un TV second hand, un caseto-
fon, un reçou. Prin fereastra în trei foi, cu perdea subÆire, se ve-
dea cîmpia pînå departe, spre Sud, într-o luminå de toamnå clarå.
Lia puse de cafea într-un ibric, trase o måsuÆå lîngå pat, scoase
douå pahare, în care turnå profesional din sticla de Martini aduså
de mine. Nu båuråm. Începu så-mi aråte cårÆile ei cu chestii
paranormale çi minuni secrete. Lua cîte una, o råsfoia, numea
autorul, enunÆa tema çi concluziile, detalia cînd credea cå e cazul,
povestea cu repeziciunea obiçnuitå felului ei de a vorbi cîteva
amånunte, vreun caz deosebit, vreo idee ciudatå sau vreo scenå
revelatoare, se aprindea la cîte o faptå pe care o considera im-
afirmaÆii categorice, dar poate este cel mai mare dintre toÆi!
– Acela, indiscutabil, este un criminal! Nu obiçnuiesc så fac
restricÆii celor care vor så-l cunoascå?
– Dar cel care, çtiind adevårul, nu-l dezvåluie, ba chiar pune
poate, e de neiertat!
de scuzat; în schimb, cel care n-a vrut så afle, deçi a çtiut cå
compåtimit; unul care n-a aflat, deçi putea, este de înÆeles, dar nu
care afirmå cå n-a çtiut pentru cå n-a avut de unde så afle este de
çtie! IgnoranÆa nu este o scuzå. Cel mult, una jalnicå. Individul
cauzå, corect çi bine – cel puÆin pentru persoana sa – el trebuie så
singur ce are de fåcut! Çi ca så decidå în perfectå cunoçtinÆå de
liber trebuie så judece singur, så ia decizii singur, så hotårascå
– Supunerea e „calitatea“ sclavilor! Omul independent çi
– Bine, dar tu îndemni la nesupunere!
– Mai ales de cåtre aceçtia!
– Chiar dacå e afirmat de partid çi de conducåtor?
adevår demonstrat, sau numai confirmat de alÆii...
o axiomå pe care n-ai înÆeles-o cu mintea proprie, så nu accepÆi un
struguri cînd faci vinul... Niciodatå så nu iei de-a gata, så nu admiÆi
ciur, så o freci pe råzåtoare, så o storci de sevå cu teascul, ca pe
realitatea, så o dai la întors, la råscolit, så o macini, så o treci prin
falsuri! Dacå vrei så çtii, så afli, så cunoçti, atunci trebuie så scuturi
mistificat, denaturat, simplificat, schematizat, pe scurt, minciuni,
ceea ce vrea dåruitorul så ofere, ceva ce poate fi prefabricat,
mulÆumesc doar cu ce mi „se dådea“! Cå, spunea, deseori Æi se då
iau realitatea la scuturat, dacå vroiam så o înÆeleg, så nu må
oferitå cu generozitate, cel puÆin mie, consta în aceea cå trebuia så
atenÆie, dacå m-aç fi låsat sedus de aparenÆe, poate cå... LecÆia
aparenta contradicÆie a prietenului meu? Dacå nu l-aç fi observat cu
valabil pentru francezi, pe orice plan... Så fi fost surprins de
frumuseÆea genului, nefiind în stare så o construiascå, lucru general
chiar cîte un San Antonio, despre care obiçnuia så spunå cå distruge
Simenon, Chandler, Agatha Christie, Hammett sau J.H. Chase,
Cred cå poseda, întreagå, colecÆia Enigma, volume semnate de
care obiçnuiam så ståm la taifas, am våzut doar romane poliÆiste!
måsuÆa din bibliotecå folositå ca birou, pe noptierå çi în salonul în
patalama datå de partid... Nu çtiu cînd çi dacå le citea. Acaså, pe
într-ale scrisului, profesori cu pretenÆii çi diplome, ideologi cu
DUMITRU UNGUREANU 48
LIA MORA 45
le zic bunuri de larg consum, pe care nici nu çtiam så le folosim.
Personal, dupå ce-am intrat în sfera amicilor lui Visariuc, m-am
ales cu multe discuri de muzicå rock, foarte rare în acei ani, de la
surså, nu la mîna a doua. Bolnavii apelau la filierå pentru
medicamente, profesorii pentru cårÆi. La jumåtatea anilor 80,
såptåmînal soseau pe adresa amicului pachete cu cafea çi diverse
alimente, conserve, båuturi, supe concentrate, zahår cubic etc.
Traficul negustoresc nu-i scåzu cota „intelectualå“, de care se
bucura încå din primii ani, dupå „debarcare“. (Folosesc vocabula
în cele douå înÆelesuri – a da jos din funcÆie; a coborî pe un Æårm.)
Atunci se mai purtau discuÆii pe teme abstracte, îndeosebi
matematice, foarte la modå în anumite cercuri, cele în care se
instalå, familiar, Visariuc. æin minte cum çi-a cîçtigat reputaÆia de
„creier“. Eram la grådina de varå a restaurantului Central, adunaÆi
ca de obicei la bere çi discuÆii. În coada mesei noastre, Lulu nu se
afla într-o zi bunå, altcineva conducea disputa, nu mai çtiu pe ce
temå. Ne-am pomenit deodatå cu BoiÆå, cel mai tare dintre
profesorii de matematicå, un ins retras çi ciudat, ca toatå tagma.
Minte strålucitå, creator de probleme, nu simplu dezlegåtor, BoiÆå
ieçea din caså numai cînd obÆinea un succes spectaculos çi vroia
så-l serbeze, vroia så se afle cå a mai urcat o treaptå în ierarhia
„creierelor“. Cunoscîndu-i obiceiurile, l-am întrebat cu toÆii ce
ispravå a comis. Mîndru çi modest în orgoliu, ca un adept al cine
çtie cårei secte, BoiÆå ne-a spus, în treacåt:
– Am demonstrat teorema lui Fermat, pentru n = 5!
PuÆini înÆelegeau despre ce e vorba. Doar profesorul Çemat,
un tip corcit, din tatå româno-jidan çi mamå trei sferturi ungu-
roaicå, un sfert nemÆoaicå, bun, dar leneç matematician, îndråzni
så se entuziasmeze çi chiar îl rugå pe BoiÆå så explice. BoiÆå
scoase imediat un carneÆel çi un pix, fåcu loc pe un colÆ al mesei
çi se puse pe scris. Çemat îl urmårea admirativ, scoÆînd neobiçnui-
te sunete de aprobare, spre nedumerirea noastrå, care îl çtiam
foarte rezervat çi ponderat. Cînd BoiÆå terminå, Çemat îi strînse
mîna cu toatå energia çi spuse cå acum poate intra în analele
matematicii, fiindcå nimeni nu mai demonstrase teorema în acest
fel. Çi comandå imediat o ladå cu sticle de Azuga, cea mai bunå
bere din cele douå „mårci“ vîndute la tejghea. AgitaÆia lui Çemat
îl trezi pe Visariuc. Påruse adormit. Fårå så cearå, luå carnetul lui
BoiÆå çi se uitå la cele scrise. Deodatå îl auziråm:
nåscut-o, tatå nu se çtie cine a fost), cîte clase a fåcut (zece clase
ei ce fac? (nu are pårinÆi; mamå-sa a murit la un an dupå ce a
unde s-a mutat dupå moartea bunicii), bunica a crescut-o? pårinÆii
(dintr-un sat, Glodeni, dar a fost crescutå de niçte rude în Jugureni,
unu), unde locuieçte (la cåminul de nefamiliçti), de unde e
început så o chestionez despre situaÆia ei. CîÆi ani are (douåzeci çi
cafea. Desigur, s-a bucurat. A venit pe scaunul de vizavi, çi-am
am cerut un Martini. Cînd mi l-a adus, am întrebat-o dacå bea o
client. Lia çtergea niçte pahare la tejghea. M-am açezat la maså çi
Într-o zi am intrat în bar la o orå matinalå. Nu era nici un
nevåzutå çi neprevåzutå, o complicitate – dar nu çtiam întru ce...
de lumea noastrå. Repet, între mine çi Lia se stabilise o legåturå
ochilor prin care mi se pårea uneori cå întrezåresc ceva de dincolo
murdare, acoperiç ca çi transparent pentru iriçii såi, pentru albastrul
mei. Tråiam un ciudat sentiment de triumf cînd îçi pleca pleoapele
zîmbeam, privind cum, dupå cîteva råsteli, se fîstîceçte sub ochii
cu reclamaÆii la patron, ca alÆii... Observam doar, înregistram çi
replic în acelaçi mod çi pe acelaçi ton, sau – stupid – så o ameninÆ
ferit så o „educ“, så-i dau lecÆii de conversaÆie, så o persiflez, så-i
vorbesc, dar ce mi-ar plåcea så-Æi arunc ceva în meclå...“ M-am
scurt, råstit, cu evident sictir, ca çi cum ar fi zis „sînt obligatå så-Æi
sau cînd må interesa ceva anume, fårå importanÆå. Råspundea
Am vorbit cu Lia de mai multe ori, cînd comandam båuturi
care sesizau ciudåÆenia afectivå.
putinÆå så evit recunoçtinÆa bleagå a fetei, çi mi-era jenå de amicii
nici astea nu-mi tentau viscerele în cazul Liei. Mi-era peste
vizibilå ca så taie pofta de niscai sårutåri. Cel mult felaÆiuni, dar
rujate, acolo unde se forma o pårere de clåbuc, suficient de
opacå, se aprindea, un surîs îi înflorea la colÆul buzelor prost
fiecare datå cînd intram pe uça boatei, privirea copilei, ca çi goalå,
vulgarului. Dar ceva se petrecea între noi; am observat cå, de
eu nu eram atît de depravat ca så am tentaÆia vulgului, agrementul
må apucase? Repet, Lia nu era atît de urîtå ca så fascineze, çi nici
zi, în såptåmîna ce a urmat descoperirii Liei în barul sordid. Ce
SenzaÆiile çi observaÆiile enumerate le-am tråit çi adunat zi de
vreo fascinaÆie a demonului...
mizeria asta så se degaje vreun mister, vreo atracÆie a urîÆeniei,
era aproape de limbå çi cu greu te abÆineai så vomiÆi, fårå ca din
35 LIA MORA
34 DUMITRU UNGUREANU
concedii prin staÆiuni litorale. M-am înÆeles destul de bine cu
LenuÆa. Nu era o frumuseÆe, dar nici o çtearså. Blajinå, supuså,
îndatoritoare, dornicå så mulÆumeascå pe toatå lumea din jur. Mi-a
fost tovaråçå de pat în felul ei placid çi corect, fårå entuziasme, fårå
surprize. Cinci ani çi doi copii ne aduseserå deja la inapetenÆå çi
indigestie. Dupå încå doi ani, mi se luase de fofoloanca LenuÆei ca
de-o gutuie acrå. Aveam de ales: fie så påråsesc traiul care nu-mi
oferea o motivaÆie, alta decît copiii (consideraÆi de LenuÆa drept
raÆiune suficientå), fie så-mi fac o amantå care så dea sarea, piperul
çi flacåra necesare unei tocåniÆe sleite. N-am gåsit curajul så rup
cåsnicia. La urma urmei, alt mariaj putea eçua, ca çi åsta, în rutinå
çi cenuçå. Mi-am fåcut amante, trei sau patru, în cursul anilor gri.
Escapadele au adus un aer respirabil; dar tipele vedeau în mine un
posibil bårbat „pe care så punå gheara“! Açteptau så-mi las nevasta
çi så må cåsåtoresc cu ele. Atunci, firesc, am apucat tot mai des
calea cîrciumii, stråduindu-må så nu depåçesc linia dintre
bunå-dispoziÆie çi viciu. Aça mi-am tråit viaÆa pînå la patruzeci çi
doi de ani, cînd am întîlnit-o pe Lia Mora.
Lucra la bodega în care îmi fåcusem obiceiul så intru cu doi
prieteni, dupå serviciu, la o bere. Am remarcat-o într-o searå, din
întîmplare, cînd cineva a ciupit-o de fund. În loc så rîdå nåtîng,
ca altele, Lia (numele îl çtiam deja) s-a råstit:
– Dacå mai pui mîna pe mine, îÆi dau cu sticla în cap!
Pårea gata så o çi facå. Nu çtiu de ce, n-am admirat demnita-
tea ei, afiçatå fårå ostentaÆie, ci m-am pomenit întrebîndu-må ce
va fi tråind ea în familie, de este obligatå så lucreze aici, între
bårbaÆi libidinoçi, pe un salariu de nimic. Am studiat-o discret çi
atent. Nu era deloc frumoaså, ci complet oarecare. Purta blugi pe
niçte çolduri osoase, o bluzå cu mîneci scurte ce-i dezvelea braÆele
subÆiri, urîte, cu palme noduroase, masculine. Pieptul pårea tras
îndåråt de ftizie, ÆîÆele nu se prea zåreau, iar umerii înguçti se
adunaserå în faÆå, dînd spatelui o curburå de bovinå aflatå
permanent sub bici. FaÆa aråta o adolescentå acneicå, mucoaså çi
slinoaså. Probabil cå glandele sebacee, sau crema dubioaså,
fåceau ca pielea så-i luceascå în luminå, dizgraÆioaså çi poate urît
mirositoare. Pårul blond, un ciuf cu fire puÆine, tåiat scurt çi
drept, în loc så capteze atenÆia, ca orice pår blond, inducea o
stranie reticenÆå. Iar cînd ochii ei albaçtri te aÆinteau direct, greaÆa
convingerea çi-l chestionam discret asupra trecutului såu. Nu
suferinÆå, pårea deviza lui. Må întrebam uneori de unde cåpåtase
Cam aça era stilul în care lucra Visariuc. Nici un bine fårå o
pentru înlåturarea cariei. Ceea ce nu pot nega, desigur...
Cîndva, amicul mi-a demonstrat cå durerea dintelui este inevitabilå
aruncarea în spital çi celelalte manii cåpåtate de profesor apoi?
dat ocazia så se facå de rîs în lumea matematicienilor justifica
de ales: Lulu i-a fåcut lui BoiÆå un råu sau un bine? Faptul cå nu i-a
radiat din memorie povestea, înså aça ceva nu se poate uita. Çi e greu
minte... M-a cuprins frigul cînd adjectivul potrivit s-a insinuat! Am
depistase eroarea... Totuçi, ca så descopere inexactitatea îi trebuia o
cel puÆin. Nu uitasem rînjetul acela diabolic, din clipa în care
cåpåtat convingerea cå Lulu fusese råutåcios la modul involuntar,
så le mediteze copiii pentru admiterea în facultate. Peste ani, am
avea trebuinÆå: cîÆiva pårinÆi grijulii îl chestionarå serios dacå nu vrea
Întîmplarea îi aduse lui Visariuc faima suplimentarå de care nu
DEMONSTRAæIA doar cu o fracÆie...
internat la clinica de psihiatrie, de unde a ieçit convins cå ratase
relaÆie, cå o echivalare îi joacå festa... Trei luni apoi, a fost
pe altådatå. El se ambiÆiona, simÆea cå îi scapå un amånunt, o
doar Visariuc çi eu ne aflam lîngå BoiÆå, çi-l imploram så amîne
a strålucitei sale inteligenÆe. Cînd a venit nevasta så-l ia acaså,
studenÆesc, cel de-al treilea cumpårat în råstimpul sforÆårii inutile
ultimii bani, BoiÆå tot refåcea demonstraÆia, pe un caiet tip
la aceeaçi maså încårcatå de sticle goale, pe care le plåtise cu
aproape. Peste douå sau çase ore, cînd mulÆi dintre noi plecaserå,
niçte mingi gåunoase. Mîna i se întinse automat spre sticla aflatå
Ochii aprinçi de un foc låuntric i se scufundarå sub pleoape ca
Nu-l scåpam din lentile pe BoiÆå. Se albise la faÆå ca o cretå.
– Da, dom’le, Visariuc are dreptate!
se lovi deodatå cu palma peste frunte.
hîrtie. Pe deasupra umårului såu, Çemat studia çi el intens. Acesta
la rîndul respectiv. Acolo se opri un timp, cu ochii pironiÆi pe
suplimentare, profesorul de matematicå refåcu demonstraÆia pînå
cine çtie ce atenÆie, atraçi de spectacolul lui BoiÆå. Cerînd låmuriri
Bågaråm de seamå rînjetul mefistofelic, dar nu-i dåduråm
rezolvatå la modul i-po-te-tic, nu exact!
– DemonstraÆia ta, dragå BoiÆå, e falså! Aceastå ecuaÆie este
DUMITRU UNGUREANU 46
LIA MORA 47
refuza prea des confesiunile, pårea chiar cå-i face plåcere så må
çtie în preajmå, så îl descos, cu un termen båtrînesc. I-am
construit biografia din fårîme, ca un adevårat detectiv. Çi nu
rareori am fost nevoit så las umbrele çi echivocul acolo unde le
plantase Lulu. Bunåoarå, n-am reuçit så aflu în mod precis care
este funcÆia ori locul în schema de personal pentru care Visariuc
lua salariu de la Primårie... Instructor de partid? Pårea plauzibil,
omul fusese ani buni în rîndul utemiçtilor, apoi al uteciçtilor, în
comitetul lor central, responsabil de legåturile internaÆionale. Dar
unde asta? La judeÆ, regiune, raion? Sau chiar pe toatå Æara?
Întrebårile mele treceau pe lîngå o ureche neatentå. Dacå discu-
tasem pînå atunci despre problemå, deodatå discuÆia se întorcea
spre alt subiect, ca çi cum acela ne-ar fi preocupat intens...
Abilitatea de a spune doar ce vrea el, alunecarea din chinga ce
pårea så-l oblige la mårturisiri inconvenabile, råsucirea întrebå-
rilor ce i se puneau, în aça fel încît råspunsul så fie exact, dar nu
cel cåutat, obiceiul de a råspunde punînd altå întrebare – toate
acestea aråtau o minte mobilå, exersatå cu dialectica, nu doar
cea clasicå, filozoficå, general recunoscutå ca bazå a marxismu-
lui, de care – surprinzåtor sau nu – Visariuc nu fåcea caz...
Am povestit deja despre sosirea lui în oraç, cu volumul lui
Platon la subsuoarå. Mi-aminteam scena de cîte ori îl vedeam, anii
urmåtori, circulînd pe Çtrasse cu o carte – neapårat de filozofie! –
sub braÆ. Cele 12 volume traduse din Hegel, fiecare în copertele lui
verzi cu dungi (cineva spuse cå de-ar fi fost dungi pe diagonalå,
cårÆile puteau fi considerate... legionare!), apoi Critica RaÆiunii
Pure, ca o cåråmidå neagrå, cu iniÆialele lui Kant vopsite
alb-murdar, Fizica çi Metafizica lui Aristotel, iar din Organon-ul
aceluiaçi autor doar volumul I, Eseurile lui Montaigne çi Locke,
scrieri de Pascal çi Descartes, Etica lui Spinoza, un volum semnat
Sextus Empiricus, masiva culegere de Scrisori cåtre Lucullus,
expediate sau doar adresate de Seneca, broçurile semnate de-un –
oarecare pentru mine, atunci – Noica (ulterior, am aflat çi cine
este, çi m-am înscris în noicomanie eu însumi!)... În fine,
volumaçul tradus de Sergiu Al.-George, „Din gîndirea indianå“ –
Bhagavat-gita... Lulu îçi fåcuse obiceiul så citeze din el, dupå
moartea soÆiei... Cu acestea, çi altele asemånåtoare, umbla prin
oraç, epatînd „cunoscåtorii“, cititori påtimaçi de literaturå, amatori
o facultate întîi, pe urmå så-mi gåsesc un serviciu bun, apoi så må
încå trei fraÆi, çi-oricum, eram prea mic... I-am scris cå vreau så fac
så nu må însor curînd. La ai mei så o duc nu puteam, aveam acaså
mei, ea se måritå, nu mai poate så açtepte! Eu plånuiam pe-atunci
dacå eu nu am de gînd så vin în permisie så o iau çi så o duc la ai
în armatå, n-a mai avut råbdare, mi-a scris cå çi-a gåsit un båiat bun,
– E måritatå în Timiçoara! S-a cåsåtorit dupå ce am plecat eu
– S-ar putea så o çtiu! Cumva e måritatå în Piteçti?
Vålcele, nu din Gîrla Seacå, de unde eçti tu...
– O chema Camelia, era tot din Glodenii tåi, dar din satul
– Da? De unde era? Çi cum o chema?
Textila, în Piteçti?
– Çtii cå am avut çi eu o iubitå, în tinereÆe, care lucra tot la
pe fiica ei, mama mea...
råzboaiele acelea care au låsat-o fårå sånåtate, çi-apoi fårå viaÆå
– Da, acolo çi-a distrus viaÆa! Mama-mare blestema mereu
– La Textila a lucrat? am întrebat în treacåt.
mîncat plåmînii la Textila, în Piteçti...
mamei mele! Såraca de ea! Cum a iubit ca o proastå, çi cum çi-a
– Cum så nu?! Mergem la Glodeni, unde este mormîntul
– Lia, tu çtii ce vrei så facem? Çtii unde mergem?
råsuflat greu, çi-am întrebat:
observå starea mea de – pot zice – ameÆealå. Mi-am revenit, am
convulsiv volanul. Lia, ocupatå cu açezatul în scaun, n-a pårut cå
Am pus fruntea pe dosul palmelor transpirate, cu care strîngeam
motorul, ceva ca un clopot a råsunat puternic în urechile mele.
Am acceptat, çi-am coborît. În clipa în care am pornit
dacå n-ai bani!
mai fost de mult acolo! Vrei? Ai benzinå în rezervor? Pun eu,
– Hai så mergem så vedem mormîntul mamei mele! Cå n-am
Çi-atunci, oarecum uçuratå, Lia îmi ceru:
– Deocamdatå så nu ne gråbim! am zis, prudent sau laç.
ai så-mi spui cå vrei copil cu mine!
så-Æi sparg casa! Dar n-o så må las gravidå cu tine pînå cînd tu nu
nimic?! Nici eu nu Æi-aç spune cå am råmas gravidå, cåci nu vreau
pretenÆii! Çi eu sînt tot proastå ca ea: nu te iubesc fårå så pretind
– Såraca mama! Ce proastå a fost, cå l-a iubit aça, fårå
spus cå a råmas gravidå...
– Poate cå el nici nu çtie cå te are! Poate cå mama ta nu i-a
41 LIA MORA
44 DUMITRU UNGUREANU
confuze. Nu ca realitate în sine, povestibilå, ci greu de explicat
fårå trimiteri la altå realitate, necunoscutå, din care så fi råsårit un
firicel, ici-colo...
– În fond, spunea Lulu, cu vocea gravå, coborîtå, conspi-
rativå, noi çtim despre Æara noastrå, despre ce se petrece în ea,
acum, adevårat, doar ce ni se spune, ce auzim çi ce vedem! Pe ce
punem bazå? Mai cu siguranÆå, pe ce vedem! Dar cît poate
cunoaçte un om, singur? Un bob, un pic, un fleac! Adåugåm
bobul, picul, fleacul vecinului, al prietenului, al colegului! Cît am
obÆinut? Douå, trei, patru, zece, o sutå, o mie de boabe, de
fleacuri! Tot un nimic, dacå çtim – çi çtim! – cå realitatea este
alcåtuitå din milioane çi miliarde de picuri! ÎnÆelegeÆi? Singur,
fiecare dintre noi este inexistent!
Ascultam cu neîncredere çi uimire. Dacå Lulu urmårea ceva,
n-a dat de înÆeles, vreodatå, ce. Parte dintre ai noçtri îl suspecta
cå este un provocator. Faima lui de „om care s-a båtut cu Securita-
tea“ acoperea scopul pentru care fusese trimis aici – så ne
supravegheze, så ne aibå la mînå, så ne çantajeze. Se povestea cå
încercase aça ceva. Cu cine çi cînd, erau chestiuni confuze çi
neimportante. Çi nu prea se agita careva så le låmureascå. Asta
poate çi din cauzå cå era mai bine så nu çtii nimic despre individ,
ca så nu fii obligat så råspunzi la întrebåri. O påÆise, pe tema în
discuÆie, unul. Chemat la „organ“ så dea declaraÆii despre niçte
rude råmase în Germania sau FranÆa, respectivul fu interogat
asupra lui Visariuc. Amånuntele nu contau, ci esenÆa: Lulu era în
legåturå cu åia care „çtiau tot“, Atot-Çtiutorii, cum le zise cineva.
Altå legåturå, care fåcea din Lulu Visariuc un tip cåutat çi
evitat în egalå måsurå, era cu stråinåtatea. Deçi evidentå, afirmatå
în public fårå teamå, utilizatå din plin çi cu folos, pårea la fel de
impreciså ca çi prima. Visariuc nu preciza cine este „dincolo“, ce
grad de rudenie sau ce prietenie îl Æine aproape, nici dacå e un
bårbat sau o femeie, o familie sau cineva izolat, unul singur sau
mai mulÆi. Cîteodatå, venea vorba despre lucruri stråine, cårÆi,
discuri, haine, maçini, medicamente sau alte obiecte de uz curent.
Lulu spunea, fårå ezitare, cå le poate obÆine, tot ce are de fåcut
este så comunice dincolo, çi i se vor trimite. Dar dureazå atît çi
costå atît, iar åçtia la vamå pun taxe mari, ca så descurajeze cere-
rea... Totuçi, el cerea çi obÆinea. Am våzut astfel o serie de – så
vorbå bunå... Nu ceream bani, vroiam så çtiu doar cå existå!
curajul så fie domn, dar måcar så-mi transmitå prin cineva o
de înÆeles cå nu poate så må recunoascå? Pricep cå i-a lipsit
– Dar de ce nu m-a recunoscut pînå azi? De ce nu mi-a dat
så-l tragå în jos, sau cine çtie ce mister al destinului o fi fost...
cå el ar fi vrut, dar ea, mama Liei, s-a opus, cå-l iubea çi nu vroia
s-au întîlnit pe ascuns, cum n-au izbutit så rupå cåtuçele, cu toate
în mrejele unui om lipsit de dragoste acaså, cum l-a iubit ea, cum
a început så fabuleze cum cå mama ei, fecioarå nevinovatå, a cåzut
Poate så-çi închipuie, i-am spus, cå doar este o fatå cititå... Çi-atunci
acrå çi de o situaÆie sus-puså, director, judecåtor, secretar de partid.
ajuns la o anumitå vîrstå, dar o fi fost Æinut din scurt de o nevastå
douåzeci-çi-ceva de ani. S-a îndrågostit de mama ei ca orice bårbat
creez iluzia cå tatål va fi fost un om cu oarecare situaÆie acum
dar nu aflasem mai mult decît îmi spusese ea. Am preferat så-i
Nu aveam ce så-i råspund. Investigasem discret trecutul Liei,
– Uite, eu o så mor, çi nu çtiu cine a fost tatål meu!
– Ce ai, Lia?
privit în albastrul ochilor ei nåclåiÆi.
Am apucat cu delicateÆe fruntea plinå de acnee a Liei Mora, çi-am
simÆit çiroaie de lacrimi pe genunchi, çi m-am scuturat de groazå.
ritå çi ascultam un blues numit November Rain. Çi deodatå am
Într-o dupå-amiazå de toamnå savuram poziÆia noastrå favo-
muzica luase, cu timpul, locul discuÆiilor mistice, absurde...
nu må atrage, nu må înveseleçte. Deseori ascultam muzicå, iar
îçi epuizase interesul de ocultism, sau båga de seamå cå subiectul
lipindu-çi obrazul de pulpele mele uçor transpirate. Nu vorbeam. Ea
açeza pe o pernå la picioarele fotoliului, çi-mi îmbråÆiça genunchii,
priveam în zare, pe fereastrå, cîmpia necuprinså. Uneori, Lia se
disperare. Dupå minutele de amor, çedeam amîndoi în fotoliu çi
neaÆa ce urma nopÆilor în care placiditatea LenuÆei må aducea la
Cele mai plåcute ceasuri alåturi de Lia erau acelea din dimi-
gata så împungå pe cine nu se då deoparte...
cu bårbia înfiptå în piept çi fruntea ca un corn de vitå înfuriatå,
oblic, cu un umår împins înainte, ca çi cum ar fi despicat vîntul,
maçina în spatele cinematografului, iar Lia venea, cu mersul ei
dezmåÆul cel mai crunt, în josnicia oarbå a Liei); çi parcam
dupå colÆuri ca un hoÆ, în camera 69 (unde aflam purificarea în
urcam la ultimul nivel al blocului cu garsoniere, tupilîndu-må pe
DUMITRU UNGUREANU 40
LIA MORA 37
portantå. Vocea ei cåpåtase o febrilitate cuceritoare, inflexiuni de
actriÆå frumoaså, tonalitate de crainicå a jurnalelor de actualitåÆi.
(Ciudat, în acea primå searå petrecutå cu Lia nu am deschis
televizorul, nu am simÆit nevoia altei prezenÆe, afarå de noi...) Am
båut cafea çi Martini, am fumat çi am mîncat snacksuri. Çi am
discutat continuu despre toate aceste nimicuri pe care Lia le lua
în serios, iar eu treceam sub tåcere cå mi se par prostioare... Cînd
se înnoptase bine, m-am dus la fereastra întredeschiså çi am
respirat aer curat. Lia råsucea paharul cu ce mai råmåsese pe
fund – felia de låmîie çi puÆinå båuturå. M-am întors.
– Lia, aç vrea så dorm la tine, dacå se poate!
– Açteptam så spui asta, de cînd ai venit açteptam!
A urmat ceva simplu, fårå pretenÆii çi fårå cine çtie ce patimå.
Cînd am ispråvit, må sufoca un nod mare în gît. Lia nu fusese mai
abilå în pat decît LenuÆa mea; dar må purjase complet, må uçurase,
aça cum de mult nu må mai uçurase o femeie. Poate de asta îmi
venea så plîng, så må urc pe pereÆi, så urlu ca un animal în capcanå.
Cu greu m-am abÆinut. Mi-am fumat Æigara, muçcînd filtrul, mi-am
muçcat buzele çi limba pînå la sînge. Am plecat spre ziuå de la
aceastå fiinÆå fårå consistenÆå, care se numea Lia Mora, cu senti-
mentul cå am comis o faptå urîtå, dar cu mulÆumirea cå, în sfîrçit,
mi-am gåsit adevårata femeie, perechea potrivitå, jumåtatea...
Au urmat cîteva luni de asemenea întîlniri clandestine, în
garsoniera Liei. Må feream så intru acolo cînd era agitaÆie pe
scåri. De obicei, mergeam spre miezul nopÆii, dupå ce ieçeam de
la cîrciumå, în zilele libere ale fetei, sau dimineaÆa, cînd blocul era
aproape pustiu. Uneori o açteptam pe Lia undeva în oraç; ea se
pitula în maçinå çi ne plimbam prin pådurile de pe dealuri sau în
lunca Argeçului. Ne iubeam cu greu în scaunele scobite, iar
satisfacÆia, fårå så aibå consistenÆa celei obÆinute în açternut,
conÆinea o dozå de otravå ce-mi înnebunea simÆurile. Dacå do-
risem vreodatå o iubitå care så må divinizeze çi så se poarte cu
mine ca o tîrfå, acum o aveam – Lia!
Am întrebat-o de ce face asta, de ce må primeçte în inti-
mitatea ei çi de ce må trateazå ca pe-un erou, ca pe-un zeu, sau
numai ca pe un bårbat care îçi plåteçte generos partida de sex
complet. Mi-a zis cå a gåsit în mine tot ce-çi dorise în materie de
bårbaÆi: iubitul care o trateazå cu respect, patronul care o plåteçte
dovediserå loialitatea, întîmplåri pe cît de simple, pe atît de
împrejuråri atent alese çi într-un anturaj sigur, cu amici care îçi
ce alÆii nu auziserå måcar. Ba mai mult, el chiar povestea, în
datele påreau valabile, çi despre toate Lulu çtia cîte ceva, în vreme
Poate în anii 50, cu partizanii? Poate la miçcårile din ’56? Toate
Cînd anume, nimeni n-ar fi reuçit så precizeze. În ’68? În ’71?
revolte bine jucate. Se povestea uneori cå fusese chiar arestat.
çtie cum, cåpåtå faimå de persecutat, probabil din cauza acestor
sigur cå nu are putere de decizie, nici våditå, nici ocultå. Nu se
împingea protestul numai pînå la un punct, çi doar faÆå de cine era
În mod obiçnuit, Lulu Visariuc protesta în orice ocazie, dar
gåseau oriunde, çi se importau doar cu aprobare de foarte sus!)
biliardul era un joc rezervat aleçilor, mesele çi ustensilele nu se
clubului, discutînd çi disputînd o bilå cu båieÆii. (Pe atunci,
cu diverçi tipi din brançå, iar uneori era våzut în sala de biliard a
oamenilor de fotbal. Asta pentru cå frecvent lua masa la restaurant
Visariuc amånunte çi secrete din anturajul jucåtorilor, antrenorilor,
a jucat în prima divizie. Înså nimeni nu cunoçtea mai bine ca
n-a cålcat vreodatå pe stadion, nici chiar în anul cînd echipa localå
mului personaj din folclorul microbiçtilor. Ca o parantezå, Lulu
Gicå-contra. Nu se lipi. Lulu depåçea mult imaginea simplissi-
alt fel, pe alt plan. Ai noçtri încercarå så-l boteze, tradiÆional,
dacå pierde o disputå, revine pe cåi dosnice, se råzbunå, cîçtigå în
om cu care nu-i bine så te contrazici, cå are argumente. Çi chiar
ierarhia abia stabilitå, indiferent în ce domeniu. Îçi fåcuse faimå de
Gåsea mereu ceva contra, agita orice discuÆie comodå, råsturna
general admise? Poate al pårerii conformiste, al locului comun!
Îi plåcea så treacå drept opozant. Al regimului? Al moralei
(3)
LULU VISARIUC
42 DUMITRU UNGUREANU
însor... A råspuns cå-mi doreçte noroc pe drumul meu, çi-alte
de-astea... Pe mama ta n-am cunoscut-o atunci, poate o luam pe ea
de nevastå, dacå çtia så må farmece aça cum m-ai vråjit tu...
– Da, mama mea, såraca! O chema Cornelia, Æi-am spus... A
lucrat la Textila pînå cînd a råmas gravidå cu mine, a plecat så
nascå la o prietenå, tocmai în Ciomågeçti, spre Vîlcea. Pe urmå
a venit înapoi în Glodeni çi a spus cå a påcålit-o båiatul cu care
se culcase, cå nu au vrut-o ai lui, cå e såracå, çi alte minciuni...
Dar ea må fåcuse cu contabilul-çef, iar el nu putea så o ia de
nevastå, cå-çi pierdea funcÆia çi casa, copiii çi ce-o mai fi avut...
– De ce zici cå a fost contabilul-çef?
– Contabilul sau alt çef, ce conteazå? Mai degrabå contabilul,
cå åçtia umblå cu bani çi pot så fie galanÆi...
– Poveçti adevårate! am zis, çi am încetinit mersul maçinii
cînd am coborît valea Neajlovului, dincolo de care se întindea
Glodeni, cu satul Gîrla Seacå, sub malul jupuit.
Cimitirul se gåsea chiar pe prispa açezårii, vecin bisericii, la
intrarea în sat, umbrit de salcîmi scheletici. O luminå roçie aråmea
casele, arborii çi aråturile bolovånoase din stînga çoselei, un praf
de toamnå ståpînea atmosfera, un aer de sfîrçit al lumii må sufoca,
deçi era senin çi råcoare în acel amurg de la jumåtatea lui
octombrie. Am oprit lîngå gardul cimitirului çi am intrat pe o
portiÆå låsatå în paraginå. Cu sufletul agitat de porniri confuze,
cålcam temåtor iarba unor alei nesigure, pierdute printre pîlcuri
de flori çi ferigi, açternute peste morminte demult uitate. Måceçi,
rogoz çi bålårii cåzute umpleau locul de o jale insuportabilå.
Crucile de lemn putrezit, de fier sudat, ruginit sub vopseaua
scorojitå, sau de ciment turnat în forme rotunjite aproximativ, çi
Æarcurile cîte unui mormînt de om pretenÆios, çi surpåtura din
spatele altarului bisericuÆei, çi sunetele neclare, venite de nu çtiu
unde, çi toate, toate acestea trådau atacul morÆii çi-al nimicniciei...
Lia må conduse într-un colÆ, un capåt de lume cuprins de o
teribilå tristeÆe, çi-mi aråtå o cruce de ciment, cu un medalion
încrustat în placa de marmurå.
– Aici e îngropatå, aceasta e mama mea!
Am privit fotografia corect lucratå çi bine påstratå – çi groaza
må cuprinse ca o mînå de fier înfiptå în beregatå, çi un giulgiu mi
se açternu pe faÆå.
bårbatul ei, o dezbråcam, se låsa în voia simÆurilor mele artificial
Nu-mi cerea så facem amor. Iar cînd eu, ca så-i aråt cå sînt, totuçi,
pe sexul meu. Pe LenuÆa nu o interesau amånuntele de acest fel.
prin buzunarele mele, pe faÆa, pe gîtul, pe pieptul, pe spatele sau
tem cå LenuÆa poate gåsi vreo urmå a Liei, låsatå compromiÆåtor
Nu må feream, deoarece ea nici nu le punea. Ar fi trebuit så må
Ar fi trebuit så må feresc de întrebårile justificate ale soÆiei.
mea paraliticå çi cu copiii mofturoçi?
hotårîrea cum dådeam ochii cu LenuÆa mea insipidå, cu soacra
cu hotårîrea de a nu cålca niciodatå îndåråt, dar îmi uitam
lîngå Lia? De ce veneam tot mai des la ea? De ce plecam scîrbit,
de problemele serviciului, de copii, de nevastå... Ce må Æinea
gicå, de parcå, ascultînd båsnirile ei, må drogam, uitam de mine,
în serios. Iar vorbåria Liei må liniçtea, må purta într-o stare ma-
ceva, o întrebare ce o fåcea så delireze în voie çi så se simtå luatå
ba chiar citeam çi eu unele broçuri doar pentru a-i spune cîte
cate, çi aça mai departe... O ascultam fårå så-i contrazic pårerile,
culaturå ocultå, se uitå la prea multe filme absconse çi bine tru-
Ce så-i råspund? Vorbe de copil care citeçte prea multå ma-
una, o voinÆå, un tot, un cerc, sau cum vrei så îi zici...
fi azvîrliÆi oriîncotro – de-acum, destinul nostru este unul, sîntem
ne potrivim, ne împårÆim çi ne întregim atît de bine, încît putem
unul pentru altul ca çi cum am fi fåcuÆi unul din altul, ne unim çi
toate o semnaleazå, o transcriu, o aduc pe maså... Sîntem fåcuÆi
a destinului pe care cårÆile, semnele, zodiile, liniile vieÆii, tarotul –
supranatural, o conjuncÆie a astrelor, o forÆå paranormalå, o voinÆå
imagineze... Pentru cå noi sîntem legaÆi de ceva profund, tainic çi
îi voi aduce o schimbare a vieÆii, aça cum nici nu vrea så-çi
speranÆa cå mîine va fi soare çi în camera ei, çi certitudinea cå eu
Dragostea noastrå îi då çi puterea så rabde alte nedreptåÆi, çi
recompensatå, pentru toate relele îndurate, de dragostea cu mine.
cedeze, ca så tråiascå un piculeÆ mai omeneçte... Acum se simte
care au luat-o de milå, poftele bårbaÆilor cårora trebuia så le
cruzimea colegilor de çcoalå, dispreÆul prost mascat al rudelor
suferit destule nedreptåÆi: moartea mamei, såråcia bunicii,
mîngîie fruntea încinså de închipuiri çi vise urîte... Mi-a zis cå a
a fugit de ea, fratele gata så o apere cu pumnii, bunicul så-i
corect, prietenul în care poate gåsi un sprijin la nevoie, tatål care
DUMITRU UNGUREANU 38
LIA MORA 39
stîrnite, cu o dezabuzare de prostituatå forÆatå la treabå, aç zice
chiar cu o dozå de repulsie neascunså, ca çi cînd aç fi fost vreun
vierme... Så-çi fi gåsit LenuÆa un amant? Så fi tråit ea, în felul ei,
aceeaçi stare de insatisfacÆie faÆå de cåsnicia noastrå, faÆå de vîrsta
çi decrepitudinea fiecåruia? Tot mai des se våita de beteçuguri –
dureri de dinÆi, de stomac, crampe intestinale, reumatisme,
dischinezii biliare, calculi renali, urechi înfundate... Nu m-am
întrebat de ce nu-i paså ce fac eu cînd råmîn peste program sau
cînd plec dimineaÆa altundeva decît la serviciu; nu m-a interesat
de ce n-o afecteazå cînd lipsesc noaptea çi invoc motive puerile.
Se mulÆumea cu ce este în caså çi în curte, se stråduia så-çi creascå
båieÆii sånåtoçi, iar fetele curate (vorbea la plural despre copii), se
consola, deçi nu aråta, alåturi de mama ei paralizatå, cåreia îi
citea seara din Octav Dessila sau Mihail Drumeç... Parcå
paralizase çi LenuÆa, sufleteçte...
Nu-mi lipsea nimic acaså. Dar nimic nu må mai atrågea
acaså! Ar fi trebuit så fiu mulÆumit cå nimeni nu-mi cere socotealå
ce fac, de unde vin, cîÆi bani am cheltuit, de ce n-am fåcut cutare
sau cutare chestie. Nu eram mulÆumit cå nimeni nu-mi cere
socotealå! Iar cînd o vedeam pe LenuÆa, cu figura ei de statuie a
råbdårii çi credinÆei, aproape cå aç fi dårîmat zidurile! Må
întorceam atunci, întîi cu gîndul, apoi cu pasul çi cu tot sufletul,
la cealaltå, la Lia Mora. Må întrebam ce are aceasta de-mi frînge
voinÆa, de må îngenuncheazå, må obligå så vin la picioarele ei
strîmbe, în formå de X, cu carne împuÆitå – cåci, deçi se spåla çi
se parfuma zilnic, Lia tot a balegå de miel sau a caca de copil de
ÆîÆå mirosea... În sinea mea, juram cå n-o så mai dau prin cîrciuma
aceea, cå n-o så mai urc la etajul cu camera 69 din blocul de
garsoniere, cå n-o så mai parchez maçina în spatele cinemato-
grafului, så o açtept pe Lia så termine slujba – strînsul paharelor,
çtersul meselor, ridicatul scaunelor, måturatul, cåratul gunoiului
la tomberon, încuiatul uçilor... Dar nu treceau nici zece minute de
la juråmînt, çi ceva pornea så roadå în adîncul minÆii mele, acolo
unde zåcea demonul necunoscut care må punea în stare de
inconfort, în alertå, în agitaÆie, în erecÆie, în suferinÆå, în miçcare
– çi mergeam la cîrciumå (unde o privire a Liei må liniçtea, îmi
reda încrederea çi foamea de murdåria iubitei mele, care nu se
låsa ciupitå de fund de beÆivi, dar nici nu evita mîna acelora); çi
întrebare!
albaçtri – se uitå parcå trece prin ziduri... I-aç rezista? Ce
viperå, te doboarå în luptå directå, te ucide fårå milå. Ochii
fibrå pe la rotunjimile ei, nu gråsime. Cred cå este agilå ca o
blondei. E înaltå, mai degrabå slabå decît bine fåcutå, numai
mijloacele de transport ale ITB. N-aç pune nota 10 pe corpul
misterios, ceva ce nu adulmec la alte femei de care må frec în
exersatå în ale patului, trupul çi comportarea ei transpirå ceva
cum sînt, çi må detest! De ce s-ar uita la mine? Cred cå este
Presupun cå este salariatå, eu sînt elev. Ea e ca lumea, eu sînt aça
blondele må atrag!). Aç vrea så o cunosc. Nu va ieçi nimic.
extraordinarå. Are înså ceva teribil, care må atrage (laså cå toate
Blonda cu care må întîlnesc frecvent în maçinå nu este
cum poÆi învåÆa eficient, dacå nu din înfrîngeri?
fete – n-are el timp så må educe în ceea ce pot så învåÆ singur. Çi
jignirile altora, nu laudele lor. Cît despre fratele meu çi despre
Nu-mi place så trag cu urechea. Må simt bine cînd înfrunt
mine cå mint...
atrågåtor pentru femei, çi zicea cå nimeni nu poate afirma despre
Celålalt, dimpotrivå, pårea convins cå tocmai handicapul må face
la fratele meu toate amånuntele çi cå eu aç fi un çchiop låudåros.
tier nu am nici un coleg la liceu, aici. Unul presupunea cå aflu de
Cå må feresc de ei, n-ar fi cine çtie ce, oraçul e mare, iar din car-
despre ele, încît trebuie så am o prietenå secretå, o viaÆå ascunså.
sînt våzut rareori în compania unor fete, dar çtiu çi spun atîtea
claså. Fac rezumat, fiindcå må priveçte. Ziceau despre mine cå
Aståzi am auzit, fårå så vreau, o discuÆie între doi colegi de
(file de Caiet pentru...)
PRIMELE ÎNFRÎNGERI
52 DUMITRU UNGUREANU
Ce-o så-i fac mîine, dacå o prind iar! A sunat telefonul, frate-meu
s-a dus în hol så råspundå, pe urmå a venit så ia ceva din camerå
çi mi-a spus cå-l cheamå aia. Çi a plecat, cu toate cå e trecut de
unsprezece seara. Ce curvar! Iar eu am råmas aici, så frec hîrtia...
Graba stricå treaba, m-am convins, pe pielea mea! Am agåÆat
çi eu o tipå astå-searå, pe aleea dinspre complexul comercial.
Cred cå este elevå, deçi purta haine uzate, ca de ucenicå la IMGB.
Mi-a zis cå o cheamå Katy, cu K çi y. Pårea dispuså la orice,
inclusiv så meargå la mine acaså, unde nu era nimeni. Numai cå,
încercînd så o iau în braÆe çi så o sårut, înghesuiÆi într-un colÆ de
pårculeÆ, a ieçit råutatea din ea: mi-a tras o palmå çi m-a dråcuit
ca ultima Æigancå din Ferentari. Apoi mi-a întors spatele çi a
plecat. Uimit, n-am fåcut un pas dupå ea. Iar ea asta açtepta, dacå
înÆeleg bine ce s-a întîmplat. Nu credeam cå existå astfel de fete.
Într-un fel, m-a înçelat çi înfåÆiçarea ei. Pårea o tipå gata så se
întindå într-un pat, dacå îi oferi ceva ce-i place. Avea un corp de
prostituatå çi buze fårå dubii. M-am gråbit, asta e, n-am aplicat
nimic din ce-am aflat de la fratele meu. Nu cred cå m-am înçelat:
vrea çi ea, numai cå n-am çtiut så o iau cum trebuie. Pornise cu
mine deja, se låsa pe braÆul meu, dar n-am råbdat så o duc pînå
unde aç fi fost sigur cå nu are altceva în gînd. Ce çtiu eu despre
fete? Recunosc aici cå nu çtiu nimic, fiindcå îmi lipseçte acea
experienÆå directå çi completå, care te schimbå fundamental –
concepÆii, stil de viaÆå, ideal, viitor, ca så nu mai zic de schim-
bårile fiziologice... Nu-mi ajung istoriile fratelui meu, ca så învåÆ
ce trebuie. Nu pot så accept intermedierea lui, cînd se oferå så må
ducå la o curvå, unde så fac ceea ce visez cå fac, dupå ce el îmi
povesteçte ce face el. Îl mint cå må descurc, îi argumentez cå am
viaÆa mea, preferinÆele mele, iubitele mele. Çi îmi place så
punctez, nu prea des, cînd îl prind exagerînd...
Hainele de uniformå sînt o piedicå în agåÆatul tipelor. Niciodatå
n-am reuçit så må lipesc de vreo gagicuÆå, îmbråcat în costum
oficial. Eleve, da; dar ce så faci cu angoasatele astea de vîrsta mea,
care te fac obsedat cînd le vorbeçti de sex? E teribil så fii elev de
liceu, så ai nouåsprezece ani çi så nu se uite la tine nici o fatå! Mai
ales la mine, care çi çchiopåtez! De nu çtiu cîte ori m-am gîndit så-mi
pun çtreangul de gît, så termin dracului cu viaÆa asta nasoalå! Dar så
impertinente la picioarele lungi, interminabile, printre care pot
mea! O priveam cu ochiul stîng, de sus în jos, de la pieptul cu ÆîÆe
înveselea, må agita çi må ameÆea de fericire. În sfîrçit, iatå femeia
pielea de sidef, iar fluidul transmis de atingerea permanentå må
palma prin deschizåtura bluzei, aça, ca din greçealå. Må fripsese
asta, care îmi aparÆinea! O luasem de braÆ, dupå ce-i strecurasem
ståpîneam çi eram hotårît så må bat cu oricine pentru frumuseÆea
oase, un frig în sînge – dacå se iau vagabonzii de noi? Må
simÆeam sigur pe mine, deçi PåuniÆa îmi strecurase o tulburare în
cu maci, de dincolo de çoseaua de centurå... Pentru prima datå må
care o simÆeam în ceafå, çi vorba ei ca un zefir peste cîmpul plin
provocator. Pårul blond, råvåçit de vînt, çi respiraÆia parfumatå, pe
despicatå între craci, în faÆå, låsa la vedere un genunchi alb,
Alåturi de mine, PåuniÆa plana superbå, iar minijupa de velurå
fost pasårea calandrinon, m-a vindecat cu o atingere doar...
necunoscuta brunetå a pus mîna direct pe penisul meu. Parcå a
irezistibil çi nu mai çchiopåtam, defectul mi-a cam pierit de cînd
împingeam pectoralii în faÆå, må credeam imbatabil, ireproçabil,
buzunarul, så må vadå careva çi så må toarne båtrînilor, çi-mi
tronconice, purtam un pachet de Æigåri la ciorap, så nu-mi umfle
imprimat color, purtam pleata în vînt çi ciocatele cu tocuri
plecåm în centru. Purtam blugii mei evazaÆi, tricoul cu Hendrix
pe aleea dintre blocuri, ne îndreptam spre staÆia de troleu, så
så cred çi ce så zic, så rîd sau så plîng... Abia må întîlnisem cu ea,
curva... Nici nu mi-am dat seama cînd çi cum, nici nu mai çtiu ce
meu a reuçit så mi-o sufle pe curva de PåuniÆa! Curva dracului,
rialist pînå la detaliu, practic çi didactic în acelaçi timp, fratele
Rapid, realist, sigur pe sine, afabil, amabil, impecabil, mate-
am fost luat de fraier în locul altuia...
nå întîmplarea asta? Tot ce pot scrie, am scris: quiproquo. Adicå
e cinci dimineaÆa, nu-mi revin din uimire çi încîntare. Ce înseam-
Ne-am despårÆit cu promisiunea unei întîlniri „pe mîine“. Acum
o vorbå care m-a tråsnit: „Sînt virginå, prostuÆule, n-ai înÆeles?!“
noapte, nu ne vede nimeni, sau så mergem undeva... Çi mi-a zis
întrebat dacå vrea så o facem cum trebuie, chiar pe bancå, tot e
nînd, bruneta mi-a mulÆumit pentru ajutor çi înÆelegere. Atunci am
fost fericit ca niciodatå de cînd mi-o frec singur... Tîrziu, suspi-
parcå înroçit în foc... Dacå åsta e amor, ori sex, dracu’ çtie! Eu am
DUMITRU UNGUREANU 64
LIA MORA 61
Lamentabil! Am tråit un vis teribil, eu çi ea într-un pat plin de
sînge, çi ce-i fåceam, n-are sens så povestesc... Sînt scîrbit de vis,
nu de poluÆia ce mi-a inundat slipul, este o senzaÆie mizerabilå.
M-am trezit nervos, am mers la baie, am spålat locurile çi rufele
murdårite, çi pe cînd må pregåteam så fac treaba ce må uçureazå,
a båtut båtrînul în uçå, vrînd så urineze. M-am întors în camerå,
e ora patru dimineaÆa, frate-meu nu-i aici, eu scriu cu dreapta, iar
cu stînga îmi frec måciulia... Mi-e silå, mi-e o scîrbå colosalå,
luasem hotårîrea så nu mai fac asta, så încerc så devin un tip
normal, dar cum? Nu må simt demn de nici o fatå, nu voi putea
så o mai privesc pe Carmen în ochi, sau va trebui så-i spun totul
çi så-i cer så må accepte aça cum sînt, altfel o iau razna. Va
înÆelege ea? Carmen, cîntec ciudat! O uråsc în acest moment, o
uråsc pentru ce m-a obligat så fac, o uråsc pentru cå m-a înfrînt,
chiar dacå nu çtie cå m-a înfrînt çi nu-çi serbeazå victoria... De
mîine refuz så mai stau de vorbå cu ea, refuz çansa de a-i fi
prieten, am så fug din lume, am så må sinucid, nu mai pot tråi
astfel, nu mai pot suporta aceçti ochi nevåzuÆi ce må privesc de
peste tot – dezaprobatori, dispreÆuitori, distrugåtori... Oroarea må
face så urlu – nu, nu, nu, nu, nu sînt normal! Onoarea må obligå
så spun nu, nu, nu – dar am eu onoare?
Numai cå trebuia så må açtept la asta: azi, Carmen nu mi-a dat
o cît de micå atenÆie, nu mi-a adresat nici un cuvînt, parcå nu må
cunoçtea, parcå nu existam în claså! Mai råu ca înainte! Am prins,
fårå så vreau, cîteva ironii, pe care le spunea cu voce scåzutå unei
colege, dar în aça fel ca så le aud çi eu, çi era sigurå cå o aud, se uita
spre mine de parcå ar fi rîs! DiavoliÆa! Zicea despre niçte båieÆi care
fac pe nevinovaÆii, dar ei sînt impotenÆi, spun vorbe mari, çi fug
cînd e så arate ce pot så înfåptuiascå, promit orice ca så obÆinå ce
vor, iar pe urmå pretind cå te respectå! De ce oare nu må atingeau
sågeÆile ei otråvite? Pentru cå deja hotårîsem: cu toate cå m-a
înfrînt, în dreptul numelui Carmen Movilå trag __________ çi pun
punct! Gata. De azi nu mai existå!
Oricînd, oriunde, oricum, în cel mai neobiçnuit mod çi loc cu
putinÆå m-aç fi gîndit la o eventualå întîlnire cu blonda mea,
numai în blocul de garsoniere pentru nefamiliçti, unde locuieçte
vårul Petre, numai acolo nu gîndeam så o gåsesc! Am råmas
în locul fratelui meu, nu între cracii fufei, ci între ai Mihaelei.
stinså, ascultam o bandå cu Melanie, iar eu îmi închipuiam cå sînt
Çedeam întinçi, eu pe pat, el în fotoliul extensibil, cu lumina
trebuia, så procedez asemenea lui, în caz cå-mi picå çi mie ceva!
fåcuse el ca ea så-l invite în apartament. Çi tocmai asta îmi
sexului, am simÆit cå mi se întårea penisul. N-am mai înÆeles ce
Æuguiate såltau ÆîÆele muçcate... Cînd a intrat în detalii de anatomia
miros ieçea de la subsuori; ce forme luau bucile tipei, dar çi ce
nuanÆa rimelului; ce miros de parfum ieçea din pårul ei, dar çi ce
amånunte, ceva de comå! Ce culoare aveau ochii tipei, dar çi
troleibuz. A început cu descrierea hainelor. Are talent la
Fratele meu mi-a povestit aventura cu o gagicå agåÆatå în
nu çtie, çi eu n-am cuvinte så explic greaÆa ce-o simt...
apropii iar de fata asta care îmi promitea orice... M-a înfrînt, dar
Înfrîngerea este evidentå, nu suport înfrîngerile, çi e greu så må
pe Mihaela. Ea numai cå nu cerçea o vorbuliÆå de la mine!
erotice. Iar dupå gestul ruçinos din baie, nu pot så o mai privesc
în mine nåmolul, rahatul dospit dupå o noapte de chinuri çi vise
pantalonii. E puÆin zis må iritau: må scîrbeau profund, råscoleau
genunchi în jos, pe care ieri le-aç fi mîncat, dacå nu erau
iritau ÆîÆele însufleÆite, må iritau mai ales picioarele goale de la
iritau cårbunii aceia negri, må irita faÆa de minge surîzåtoare, må
Evident, azi n-am reuçit så o privesc în ochi pe Mihaela. Må
nimic – vuiau oasele în mine de la atingerea Mihaelei...
fratele meu, un T. Rex, am luat o carte så citesc, dar n-am înÆeles
Mihaela. Pe urmå mi-am pus, în camera unde dormim, eu çi
treaba cu laba, mi-am stins focul din måruntaie, pe care îl aÆîÆase
trebuie så scriu cå, în timp ce apa curgea cu zgomot, am fåcut
så må uçurez. Fiindcå mi-am propus ca jurnalul meu så fie sincer,
bucureçtenizat de tot, ce mama dracului! Am intrat så fac baie çi
în satul din care au venit nu se mai duc, ne trimit pe noi, ei s-au
plimbare, la un restaurant, la munte, la mare, ca alÆii. Nici måcar
enervasem gîndindu-må cå ei nu pleacå niciodatå duminica la
råstesc, dar n-au sesizat, erau prea pasionaÆi de filmul imbecil. Må
pe un ton råstit cå de la niçte prieteni. E prima oarå cînd må
sticloanÆa alåturi. Cînd m-au întrebat de unde vin, le-am råspuns
gåsit pe båtrîni în faÆa televizorului, cu cafele pe måsuÆå çi
51 LIA MORA
50 DUMITRU UNGUREANU
Cînd am terminat orele, am råmas puÆin cu Mihaela, la colÆ,
lîngå bibliotecå. Am discutat banalitåÆi, gen: ce ore ai fåcut, cum
Æi se pare profesorul cutare, ai citit cartea cutare, ai ascultat
melodia lui cutare? Apoi ne-am despårÆit, ea avea încå douå ore
de laborator, ce så-i fac, e în anul doi, o så creascå çi o så dea cu
flit la ce nu-i place. Am stabilit o întîlnire pe bulevard, la cinema
„Favorit“, mîine, ora unu. Så våd ce-o ieçi, nu må omor dupå fata
asta cu coçuri pudrate, dar în lipså de alta...
Dupå-amiaza cu Mihaela a fost surprinzåtoare. Fata venise în
pantaloni, dar am putut så fac tråsnåile dorite. Din film am våzut
doar începutul, pentru cå restul timpului ne-am îmbråÆiçat çi
ne-am sårutat pînå am ameÆit. Aç fi rupt braÆul de la scaun, cåci
încurca al dracului. Må pot låuda cå m-am descurcat çi peste el,
çi pe sub el. Bågasem mîna în bluziÆa Mihaelei çi o plimbam
unde vroiam, de la sîni la chiloÆi. Mîna ei o strecurasem sub
centura pantalonilor mei. Nu îndråznea så apuce penisul direct,
dar nici nu se îndura så-çi ia palma de pe slip. Am scårpinat-o la
floci cît am vrut, pe unde am vrut (ai naibii pantaloni, ce m-au
încurcat!). Mihaela se låsase pe umårul meu, cu faÆa în sus çi cu
gura deschiså, îmi båga limba între dinÆi de cîte ori o muçcam.
Mai cå-mi vine så cred cå fåcea asta din prostie, nu din plåcere,
cå prea sta ca bleaga! Am våzut cum toÆi din jur se uitau la noi,
dar nu mi-a påsat. Ce înseamnå ei, niçte stråini, pentru mine?
N-am recunoscut pe cineva, så må feresc, så nu fiu turnat la
profesori, sau båtrînilor mei. Çi dacå m-ar pîrî, ce? Ei pe unde o
frecau, la vîrsta ce-o am eu acum?
Dupå film, ne-am plimbat mult în LibertåÆii. Am cåutat så
fac ceva, nu çtiam ce-aç putea: så-i trag pantalonii? Så çi-i lase ea,
dacå o påcålesc? Mihaela pårea beatå, drogatå, ameÆitå. N-am
reuçit så vorbesc clar, så-i spun ce vreau... A înÆeles din aluzii,
înså eu am fost un prost, n-am insistat, n-am crezut-o. Mi-a zis,
ea, cå, dacå am camerå, merge cu mine pînå la capåt! Poate cå ar
fi trebuit så o facem pe loc, în vreun boschet, erau destule frunze
uscate pe-acolo... Totuçi, nu sîntem cîini, are çi Mihaela dreptate,
oricît aç dori eu så... Nu-mi venea så ne despårÆim, aça de bine se
lipeau buzele noastre. Ea a zis cå trebuie så ajungå acaså la ora
nouå, ca så plece çi altådatå, så ne mai întîlnim. Am sosit în
Berceni pe întuneric, plin de euforie. M-am desumflat cînd i-am
pofteascå! N-am så fac un pas cåtre ea, ba chiar am så-i întorc
mine, i-am spus unde locuiesc, dacå are nevoie de ceva, så
n-am så mai umblu! Am hotårît: de acum încolo, så vinå ea dupå
dupå ea?! Dar dupå curvuliÆa asta ce se då aproape puçtoaicå,
ia dracu’ de labagiu, cum så pun mîna pe o femeie, dacå nu umblu
cu piciorul åsta beteag!... Sau poate cå nu çtiu ce vorbesc? Så må
bårbatul care så alerge dupå o meseriaçå ca ea, çi nici n-aç putea,
cu umblu dupå ea... PåuniÆa e o femeie teribilå, dar eu nu sînt
întreb pe vårul Petre, la el n-am urcat decît o datå, så nu se prindå
Cornelia-PåuniÆa, çi n-a råspuns nimeni. Mi-a fost ruçine så-l
dorinÆa cea mai fierbinte. Cinci seri la rînd am cåutat-o pe
Poate cå eram deja împåcat cu gîndul cå nu-mi voi împlini
sper så obÆin ceva, ar fi prea iute, n-am eu bafta asta teribilå...
serile urmåtoare. BineînÆeles cå voi merge chiar mîine, dar nu
A råmas ca de la sine înÆeles så-i vizitez garsoniera, într-una din
cu PåuniÆa, dar cum så ajung în patul ei? Nu i-am propus nimic.
iubim împreunå? Prea se uita cu neruçinare! Aç vrea så må culc
opt de primåveri... Ce-a mai rîs! Mi s-a pårut, sau chiar vrea så ne
decît mine, deçi nu pare, sau minte, eu i-am dat vreo douåzeci çi
fatå de la Æarå, deçi nu aratå, cå are cu vreo trei-patru ani mai mult
încît numai debitînd prostii am ieçit din impas. Am aflat cå este
proaspåtå, ca a ta...“ Iar eu, ca de obicei, m-am inhibat într-atît,
sånåtoaså?“ m-a întrebat. „Virilitatea place çi slutelor, mai ales aia
ironic çi a rîs. „Crezi cå asta deranjeazå pe o femeie liberå çi
gest indecent. Dar PåuniÆa – m-a rugat så-i zic aça! – a privit
nori. Am bîlbîit niçte scuze pentru ce credeam eu cå fusese un
blonda pe aleile uscate, sub un soare cu dinÆi, båtea vîntul, nu erau
holul blocului, unde eram, am ieçit afarå çi m-am plimbat cu
prezentat, apoi ne-a låsat çi a plecat, ca un zåpåcit ce este... Din
ce face çi alte amånunte. El, pur çi simplu, m-a dus la ea, çi ne-a
frumoaså, mai apetisantå. L-am întrebat pe vårul Petre cine este,
De atunci n-am zårit-o, måcar. S-a împlinit parcå, s-a fåcut mai
alint. Så fi trecut douå luni de cînd am påÆit ruçinea din maçinå.
O cheamå Cornelia Mora, dar i se spune PåuniÆa – e numele de
personalå, stå singurå, fårå obligaÆii. Stå la trei, çtiu camera acum.
toritå ori plecatå din cartier. Dar ea e nefamilistå, cu garsonierå
uitasem, de atîta vreme n-am întîlnit-o, mi-o închipuiam cåså-
blocat cînd am våzut-o. Nu eram pregåtit så o revåd, aproape o
DUMITRU UNGUREANU 62
LIA MORA 63
spatele cînd o întîlnesc. Så-i iaså limba dupå prospeÆimea pulii
mele, dacå-i place! Aiurea! M-aç duce tîrîç, dacå m-ar chema, aç
linge pardoseala pe unde trece... Vise de l... l... l... licean!
Quiproquo. Aça se poate defini întîmplarea ciudatå din seara
asta. Nu-mi revin din uimire çi emoÆie! Çi tremur tot. Så încerc o
Æigarå, poate må calmeazå. Bun. Iatå ce-a fost...
Eram la PiaÆa Sudului çi vream så iau troleul. Am våzut o
tipå care încerca så ajungå la scarå. Mi s-a pårut o brunetå
focoaså, poate Æigancå, deçi nu mirosea. Am glumit cu ea, zicînd
„hai, baby, cå Æii lumea pe loc“ çi-am ajutat-o la urcare. S-a uitat
la mine cu o privire verde, caldå, ce mi-a injectat fiori în sînge.
Fiori de plåcere. A luat bilet, a venit lîngå mine. Pînå la coborîre
am vorbit nimicuri, în çoaptå, eu cu inima duduind, ea... Mi se
bågase în suflet imediat, un picior împungea printre genunchii
mei, o mînå îmi intrase sub cåmaçå. Purta sarafan de elevå, nu çtiu
la ce liceu, cå n-avea matricolå, nici n-am întrebat. Am coborît
amîndoi ca çi cînd am fi fost înÆeleçi. Tot debitam prostii çi
minciuni la urechea ei, çi nu m-a uimit cå ascultå; m-a uimit cå
ståtea ca drogatå pe mine... Mi-am petrecut braÆul dupå mijlocul
ei, ne-am potrivit pasul çi am mers aça cine çtie cît. Må apucase
limbariÆa, ori faptul cå eram braÆ la braÆ cu o necunoscutå
formidabilå îmi dådea inspiraÆie. Ce i-am îndrugat, nici nu mai
çtiu. Ce Æin minte, e ce mi-a spus: cå suferise un afront amoros çi
vroia consolare! Poate cå ar fi trebuit så må prefac indignat, dar
cum så dau cu piciorul meu bont unei ocazii ca asta? Tipa era
de-o frumuseÆe rarå, n-am prea våzut pe-aici, armeancå sau arå-
boaicå, oricum, ceva oriental... Mirosea a cafea proaspåt rîçnitå,
am întrebat-o dacå båuse, çi-a rîs... Buzele ei aveau o dulceaÆå çi
o asprime fårå egal între buzele morfolite çi mozolite aiurea... Ce
så scriu? Am ajuns în parc. Am stat pe banca unde çezusem cu
Katy. ÎmbråÆiçarea a fost o contopire! Ne-am bågat mîna sub
chiloÆi unul altuia. Mîna ei, deosebit de caldå çi umedå, mi-a
frecat penisul pînå a scos ce scoate el regulat (laså cå nici nu era
greu, fiindcå...). Eu am atins zona de pår nåclåit cu dracu’ çtie ce,
çi am pus degetul pe o bucåÆicå de carne moale, presupun cå era
clitorisul. Cînd a simÆit mîna mea acolo, cu mîna cealaltå tipa a
apåsat vîrful degetelor pe moliciune çi a început så-çi frece fundul
de bancå, gîfîind ca apucata çi strîngîndu-må de penis cu un cleçte
elev, inhibiÆia congenitalå çi alte chestii pe care nu le înÆeleg încå.
cînd inspiram respiraÆia ei çi må îngheÆau neputinÆele, hainele de
de smarald, nu le-am desluçit culoarea... Må umplea fierbinÆeala
pieptul ei, çi m-am dezmeticit privind în ochii ca bilele de safir ori
ameÆit, am leçinat, iar fruntea mi-a cåzut pe umårul femeii, la
bolant (cuvintele astea le-am cules din cårÆi!), încît nu çtiu cum am
distins, violent, o senzualitate tristå, cuceritoare, un balsam miro-
mea, pot scrie fårå teamå cå må laud. Blonda împråçtia un parfum
simÆeam bine prin haine... Am tråit cea mai teribilå clipå din viaÆa
I-am intrat direct între sîni, atît eram de lipit de ei, deçi nu-i
cåldura blondei, m-am råsucit çi am avut visul pe pieptul meu!
a cui e! Ca de obicei, çedeam cu spatele cåtre interior. SimÆind
Am zårit lîngå ochiul meu stîng pielea sidefatå, am çtiut imediat
cum, n-am våzut-o decît cînd a întins braÆul çi s-a agåÆat de barå.
lipitå chiar de pieptul meu. Fusese împinså pînå în colÆ, nu çtiu
departe de asta... Azi n-am citit, n-am privit, pentru cå blonda era
sub maçinå îmi då o senzaÆie ciudatå, n-aç zice plåcutå, dar nu
Uneori citesc, alteori må tot uit pe fereastrå. Curgerea asfaltului de
cineva. Nu stau jos, dar nici nu dau pentru un bilet banii cuiva.
staÆie. Må açez în spate, så nu deranjez çi så nu må deranjeze
meraÆie teribilå în 32 barat. Eu urc la cap de linie, blonda la a doua
confirmarea situaÆiei, deçi azi ne-am vorbit. DimineaÆa e aglo-
mea“, cu toate cå sîntem perfect stråini unul altuia. Azi am avut
Iar m-am întîlnit cu blonda mea, în maçinå. Îi zic „blonda
blestemat? Dar de ce tocmai eu?
cînd vreau så må dau båÆos! Ce l-aç mai tåia cu toporul! Sînt
açteaptå så profit? Çi nenorocitul de picior, care må laså tocmai
vînd, cumpår etc. Ce så fac dacå åsta sînt, dacå nu pot profita de cine
pe care sînt lipite etichete cu diverse anunÆuri – primesc în gazdå,
atrage vreuna, trec pe lîngå ele ca pe lîngå stîlpii de iluminat public,
cu farmece ori mai çtiu eu cu ce? La astea am succes, dar nu må
fi gîndind? Cå dacå am blugi çi sînt bucureçtean, pot ele så må lege
care rînjesc dinÆi fasoliÆi çi put de nespålate! Ce så fac cu ele? Ce-or
hainå de velur, låsatå de frate-meu, dau numai de Æårånci tîmpite,
persifleazå çi-mi fac semne obscene. Iar cînd îmi pun blugii çi o
cînd sînt în rolul elevului întîlnesc niçte tipe de nota zece, care må
obligatorie la sacoul bleumarin, un obiect de... Culmea e cå tocmai
recunosc: n-am curaj! Dacå aç avea curaj, aç face din cravata neagrå,
53 LIA MORA
56 DUMITRU UNGUREANU
piept sau så-i bag mîna pe sub sarafan. Din trei motive: 1) nu
vroiam så par prost crescut, obsedat sexual, cum ne bîrfesc fetele
prin claså; 2) nu vroiam så creadå, Carmen, cå sînt înnebunit
dupå ea; 3) poate iese altfel de prietenie, de lungå duratå, nu
aburealå... Pe drum, spre caså, mi-am adus aminte cå, în timpul
sårutului, fata asta ciudatå murmura „så mergem înåuntru, cå ne
våd, ne våd...“ La cine se referea? Care înåuntru? Påcat cå nu am
fost atent atunci. Nu m-am excitat, cum påÆesc mereu cînd sînt cu
o fatå. E drept cå n-am atins-o pe Carmen decît cu buzele çi cu
degetele, superficial înså. Pot så må felicit? Nu e tot o înfrîngere?
M-am urcat çi-am coborît din maçina ITB fårå så våd pe unde
calc. Nu puteam så ies din vraja lui Carmen. Bånuiesc de ce a
fåcut asta. Am observat cå uneori må urmåreçte în tåcere, parcå
aç fi o vietate interesantå, de care nu îndråzneçte så se atingå. I-am
råspuns cu o privire plinå de poftå neascunså. La orele de sport
i-am admirat corpul splendid, i-am declarat de multe ori cå o
iubesc, amor etern çi alte replici de teatru, în glumå çi nu prea. Så
le fi luat în serios? De ce m-a ales, totuçi, pe mine, care sînt cum
sînt, dintre toÆi colegii? Nu vreau så explic de ce, så nu cad în
narcisism. Nu vreau så presupun o milå odioaså, de care mi-ar fi
scîrbå. Nu-mi råmîne decît – dar refuz – så cred cå fata asta are
niçte porniri perverse! Så fie oare aça? De ce så må aleagå tocmai
pe mine, handicapatul clasei? Såruta cu atîta patimå, ca o
disperatå, ca o însetatå... Oare ce-o semnifica înåuntru? Chiar så
fi vrut ea ce visez eu? Nu are prieten, iar familia îi impune un trai
de balamuc, numai învåÆåturå çi învåÆåturå, tîmpenie sigurå...
Totuçi, nu e cea mai bunå din claså, TomiÆå o bate de departe, fårå
efort. Dar, deh, ea e çefa clasei, çi e serioaså çi sobrå. Azi îmi fu
dat så aflu cå çtie så se bucure de „plåcerile tinereÆii“, vorba ålor
båtrîni. Recita sau compunea versuri cînd ne plimbam pe stråzi,
iar cînd am coborît pe Uranus, mi-a zis cå iarna îi place så se dea
pe alunecuç, la vale... Cine så-çi închipuie despre Carmen Movilå
cå are înclinaÆii poetice? Aç fi un mare mågar dacå aç tråda-o
colegilor. Oare ce ascunde sufleÆelul ei? Dacå eu am nevoie de
prietenia unei fete, de ce mi se pare cå n-ar avea çi Carmen nevoie
de prietenia unui båiat? Dar de ce unul ca mine? Da, are nevoie
de iubire, de altfel de afecÆiune decît cea pårinteascå, de dragostea
unui båiat çi, desigur, de ce nu, chiar de împlinire sexualå!... Ea
mi-a spus toate astea, ca o lecÆie bine învåÆatå! Iar mie mi s-a
orele cînd am fost alåturi de Carmen a erupt noaptea asta!
Må miram dacå s-ar fi întîmplat altfel! ExcitaÆia reÆinutå în
Açtept doar, la cotiturå, pregåtit så rîd...
precaut: Carmen este o tipå imprevizibilå çi NU trebuie så o cred!
ce-o fi gåsit la mine? N-am nevoie de alte semnale, ca så fiu
toate biruinÆele, idila lui Carmen må nedumereçte foarte mult:
zeiÆe din Grecia, pe care am våzut-o la televizor nu demult... Cu
strîns-o pe Carmen în braÆe, parcå am strîns statuia caldå a unei
tråit un sentiment raÆional, dacå se poate spune aça... Iar cînd am
m-am excitat, n-am împuns-o cu penisul, cum le fac altor fete, am
miçcåri în preajmå... Pot scrie çi despre mine un cuvînt bun: nu
ne vadå cineva cå ne sårutåm! Dar cine oare? N-am observat
impresia cå, de fapt, Carmen tocmai asta vroia: så fie våzutå, så
satul bunicilor, cu care m-am hîrjonit vara trecutå... Am avut
vede cineva. La ce înåuntru se referea? Parcå era o ÆåråncuÆå din
zefirul gurii ei, Carmen îmi spunea så intråm înåuntru, cå ne
mai leçinat sårut din viaÆa mea! Çi iaråçi, în timp ce pluteam pe
cu sårutul dinainte çi am continuat cu sårutul din seara asta, cel
Ba da, îi pot da toate astea, çi m-am dåruit deja ei, am început
m-am enervat cå nu l-am înÆeles pe loc, dobitoc ce sînt...)
l-am repetat pînå acaså, unde m-am dus direct la dicÆionar... Çi
siune? (Åsta e un cuvînt auzit de la Carmen, l-am memorat çi
puÆinå dragoste, solidaritate, iubire, compasiune, comprehen-
Vreau så o am pe conçtiinÆå? Nu pot fi eu prietenul ei, nu-i pot da
dacå nu-i råspund aça cum sperå, am nenorocit-o, se sinucide!
altcineva lîngå ea, dacå refuz så fim apropiaÆi, dacå o påråsesc,
mea, nu a altcuiva, må viseazå noapte de noapte, nu vede pe
animal se supårå çi o zgîrie... Are nevoie de prietenie, de prietenia
primului întîlnit pe stradå, alteori chinuieçte pisica pînå ce bietul
înnebuneçte sau se prosteçte definitiv, uneori îi vine så se dea
singurå, este insuportabil de retraså çi nu mai poate tråi astfel,
petrece, ce simt cu adevårat pentru ea. Mi-a mårturisit cå e foarte
toate astea n-ar fi existat. Am nevoie de timp så înÆeleg ce se
gol, o barierå, o diferenÆå, chiar dacå am glumit cu ea ca çi cînd
vreo speranÆå, o çanså, o încurajare, între noi a fost permanent un
gîndit la noi ca la niçte iubiÆi, îndrågostiÆi, niciodatå nu mi-a dat
iubesc, niciodatå n-am sperat så fim prieteni, niciodatå nu m-am
ce motive nu se culcå acum cu mine; i-am zis cå nu çtiu dacå o
DUMITRU UNGUREANU 60
LIA MORA 57
pårut cå le açteaptå de la mine, çi m-am crezut capabil så i le ofer
pe toate – dragoste, prietenie, sex –, numai cå nu çtiu precis ce
vrea, ce-i trebuie, ce urmåreçte, este cam confuzå la vorbå. În
toatå povestea persistå, sigur, o necunoscutå, ceva ce îmi scapå çi
nu må îndeamnå så må avînt aiurea. Lîngå aceastå fatå n-am
simÆit doar cåldurå, ci çi frig. Sînt urmele comportårii ei rigide.
Bine måcar cå nu i-am fåcut declaraÆii explicite în momentele de
intimitate: Carmen e în stare, nu çtiu de ce cred aça, så le repete
colegilor, pe un ton de batjocurå ucigaçå! Totuçi, acel fel de a
cådea în limbå, sårutul din poartå... Nu pot crede cå o face cu
oricine, çi în chip premeditat... Totuçi...
Jenant jocul jalnicei Carmen. M-ar fi nimicit, dacå îi dådeam
importanÆå sau numai dacå m-aç fi angajat sincer în chestia
descriså mai alaltåieri. De trei zile, dupå începutul acela frumos,
prea frumos ca så fie adevårat, Carmencita nu mi-a adresat nici un
cuvinÆel! Iar eu, ca tîmpitul, de trei zile încerc så intru în vorbå cu
ea, în fiecare zi, în fiecare pauzå, în fiecare orå. Stau în preajma ei
çi açtept så se uite la mine, incapabil så-i spun ceva, dacå nu må
priveçte. Refuzå, subtil çi imperceptibil, çi nu pot så n-o admir
pentru stilul ei. Ar trebui så-i çi mulÆumesc, pentru cå – la cîtå
nesåbuinÆå am dovedit – m-a ferit de ironiile colegilor, nu a
demascat insistenÆa mea. Må pune oare la încercare? Am simÆit cå
turbez aceste trei zile, iar azi m-am pomenit cu bileÆelul åsta, în
care scrie – dar nu semneazå! – så ne întîlnim mîine... Îi çtiu scrisul,
nu e fals, dar de ce n-are curajul semnåturii? „Så ne întîlnim mîine,
dupå-amiazå, la unu, în parcul tuturor îndrågostiÆilor, fiindcå
înfloreçte primåvara în mine çi vreau så beau apå din apa iubirii
tale...“ Aça îmi scrie. O så påstrez „documentul“, så-mi aduc
aminte cå... Vasåzicå, m-a fiert fårå apå trei zile negre, iar acum
vrea så-çi spele påcatele cu apa din mine, iar locul, parcul, e o
promisiune subînÆeleaså... De data asta e rîndul meu la serviciu:
NU, n-am så må duc la întîlnire, n-o så-i fac plåcerea så må port
cum vrea dînsa! Dacå simte ceva pentru mine, så simtå cå o doare!
Iar luni, la çcoalå, nici n-am så-i dau atenÆie. Nu sînt sigur cå e
sincerå, deja mi-a demonstrat cå çtie så se prefacå. Çi poate så fie
o farså, dar a cui? Oricum, pe Carmen nu pot så o cred!
(Notå ulterioarå. BineînÆeles cå n-am rezistat så stau acaså,
oricît am dat muzica de tare çi oricît mi-am muncit pectoralii cu
n-am întrebat de ce face asta, nici n-am îndråznit så o strîng la
parcå må scufundam între buzele ei pline de rouå... Atît. Nici
s-a låsat sårutatå çi m-a sårutat aça cum nu a fåcut-o nimeni:
înainte de a ne despårÆi, chiar în poartå, un pic pe trotuar, Carmen
searå caldå çi dulce, pe care n-o voi uita prea curînd. La poartå,
urmåriÆi de niçte priviri – n-am cuvinte så le descriu! A fost o
luat de mînå – ea, pe mine! – çi m-a rugat så o conduc. Am plecat
încotro så apucåm – la un film sau spre LibertåÆii. Carmen m-a
faÆå cu toÆi, în gura mare çi în mijlocul grupului, cînd ne sfåtuiam
Republicii. Un pas neaçteptat la Carmen, mai ales cå l-a fåcut de
boieresc sau cum i-o zice, pe o stradå din spatele stadionului
ea, mie! – så o conduc pînå la poarta casei. Este o caså veche, stil
de sub aripa mamei çi a nu çtiu cîtor måtuçi. Aståzi mi-a cerut –
alt båiat, dar este Æinutå foarte din scurt acaså, nu scapå nici o clipå
relaÆiilor din afara çcolii a eçuat; nu numai cå nu a fost våzutå cu
s-au împintenat så fie prieteni cu ea. A refuzat. Iar spionarea
deliberat asumatå, ca så-i întåreascå ostilitatea. Mai mulÆi colegi
Carmen e brunetå, apetisantå, rece – o atitudine studiatå, construitå,
evidentå pune în umbrå discreÆia lui Carmen çi a altor fete.)
Unii o preferå pe Adina, alÆii pe Liliana, a cåror frumuseÆe
probabil cea mai frumoaså dintre colege. (Pårerile sînt împårÆite.
erotism trucat. Dupå ore, s-a lipit de mine Carmen Movilå,
replici scînteietoare, cu metafore în cascadå çi gesturi de un
dispoziÆia mea, îndeosebi fetele, pe care le-am uimit çi încîntat cu
dupå-amiazå. Laborator. ToÆi din claså au fost surprinçi de
neuitat, dacå n-aç fi cucerit-o chiar. Numai cå azi am avut ore
De-aç fi întîlnit-o pe blondå, precis i-aç fi låsat o amintire de
rånit, dar vesel, degajat, pus pe ironii, proaspåt ras çi parfumat.
Înfrîngerea de ieri m-a ambiÆionat. Azi am fost ca un leu
nu te-oi prinde undeva... (Iar fac rime, så må ia naiba!...)
sau Parkinson, nu çtiu cum îi zice... Ah, blonda mea, blonda mea,
Dracu’ çtie, sper så nu pic în boala de care suferå labagii, dambla
må uçurez! Ce simt, e cå mi-am sporit suferinÆa, nimic mai mult!
blondei sînt în mine pînå la refuz, o mai omor încå o datå... Fårå så
îmbîcsit de scursoare, dimineaÆa. Çi pentru cå imaginea çi parfumul
baie, pe terenul predestinat acestei tråiri. Mi-am spålat slipul
timp suficient så scriu asta, dupå ce mi-am savurat înfrîngerea, la
tîmpite. Acum sînt acaså, ai mei n-au venit de la servicii, aça cå am
55 LIA MORA
54 DUMITRU UNGUREANU
Dar cel mai mult m-a lovit indiferenÆa ei! S-a uitat la mine în
treacåt çi çi-a schimbat mîna de sprijin, împingîndu-çi umårul
drept în pieptul meu çi un çold în pîntecele meu, în penisul
înÆepenit de dorinÆå çi ståruinÆå. Înså pînå så se întoarcå, blonda
m-a trimis o clipå în paradis. (Fac rime sau mi se pare? Ca så vezi
ce înseamnå o tipå miçto!) La un moment dat maçina a pornit
brusc. Surprinså, blonda a azvîrlit un picior între ale mele, cå nu
avea loc în altå parte. Inevitabil, ÆîÆele s-au izbit de mine, bazinul
çoldurilor ei s-a lipit de bazinul çoldurilor mele, sexul ei de sexul
meu, çi aça mai departe. Atunci am simÆit ce înseamnå femeia, a
fost de ajuns acea fracÆiune de secundå! Apoi dulcea mea blondå
s-a retras, cerîndu-çi scuze, cu voce çoptitå, mi-a vorbit numai mie,
doar mie, iar eu am închis ochii, så nu fac vreo nefåcutå... Aç fi
vrut så-i spun cå poate så cadå oricînd peste mine, aç fi vrut så-i
spun cå vreau så fiu salteaua pe care se aruncå despuiatå, çi cîte çi
mai cîte. N-am fost în stare så gîngåvesc un cuvînt, îmi pieriserå
graiul, mintea, limba. Çi-a fåcut loc lîngå mine, fårå så-çi tragå
çoldul de la trandafirul meu amorÆit ca un båÆ. Aveam senzaÆia cå,
deçi se uitå pe fereastrå, blonda må observå çi se amuzå. Mi s-a
pårut, sau chiar se freca de sexul meu cu çoldul, cu fesele ei
sufocante? N-am fost în stare så må abÆin, nu mi-a påsat de ce-o
så zicå ea sau lumea; decît så înnebunesc sau så fiu luat de fraier,
mai bine så må ia careva la çuturi çi huiduieli: am întins mîna
dreaptå çi-am cuprins-o pe blondå cam prin zona buricului, çi-am
tras-o spre mine o datå, o singurå datå! Era så leçin! Ea n-a zis
nimic, doar m-a privit dintr-o parte, cu coada ochiului. Açtepta så
scot o vorbuliÆå, så-i propun o întîlnire sau altceva? Eu, fir-ar
limba mea a dracului, n-am izbutit så descleçtez dinÆii, poate
mi-era teamå cå dacå deschid gura, o så miroaså caria pe care nu
m-am dus så o plombez... Poate cå... Dracul så må ia! Degeaba fac
planuri acum. N-am îndråznit alt gest, nici n-a fost timp. Blonda
a coborît la Viilor, iar eu am råmas mocofan, cu buzele uscate çi
slipul ud, distrus pe toatå ziua... Ea a stat în staÆie pînå cînd maçina
s-a pus în miçcare çi-am våzut cå se uitå la mine. Mi-a zîmbit çi
mi-a fåcut un semn din degete, åla care înseamnå futut, iar eu n-am
fost în stare toatå ziua de nimic!... Numai la asta m-am gîndit.
Maçina a plecat, iar eu, ruçinat în aglomeraÆie, duceam o durere
surdå în testicule, o povarå groaznicå pe suflet. La çcoalå m-am
simÆit ca la închisoare, iar glumele colegilor îmi påreau absolut
habar n-aveam cå din cauza mea suferea Carmencita. Începusem så
este bolnavå, cå stå în pat. Nu mi-am fåcut probleme de conçtiinÆå,
De marÆi, a lipsit o såptåmînå çi trei zile. Liliana parcå ne-a spus cå
s-a uitat la mine ca la urangutanul de la Zoo. Doar luni a fost la ore.
A doua zi dupå ce-am fugit din LibertåÆii, la çcoalå, Carmen
petrecut...
m-am ales cu o prietenå sau cå am judecat corect? Iatå ce s-a
så fie mai important dupå ziua aceasta – cå am luat o hotårîre, cå
din care pun pe hîrtie, aici, doar o micå parte, ca un fel de...). Ce
necruÆåtor promiscuitåÆile pe care doar eu çi Dumnezeu le çtim (çi
bucuria cå am avut dreptate så o evit, çi m-au trîntit de asfaltul
Lungå discuÆie, azi, cu Carmen Movilå. M-a purtat pe braÆe
vedem deseori, deoarece locuim în blocuri apropiate...
„çedinÆe de pupat“ (cuvintele ei!), fiind de la sine înÆeles cå o så ne
decît seara, cå dimineaÆa este la çcoalå. N-am fixat data urmåtoarei
orarul meu, nu sînt prea des singur, iar pe Katy nu pot så o întîlnesc
vizitå la mine? Dar cînd? Båtrînii au programul suprapus peste
mine. Nici nu çtiu cum så må comport mai departe – så-i propun o
nu-mi facå altå figurå, poate mi-a fost ruçine, så nu rîdå cumva de
ståpînesc, så nu-mi aråt instinctele. Poate mi-a fost çi fricå, så
vînt data trecutå. Personal, am fåcut un pas înainte, reuçind så må
ferim prea mult, Katy mi-a înapoiat cu dobîndå sårutul risipit în
cartier, pînå în parc çi prin parc. Acolo, pe o bancå feritå, fårå så ne
ajuns prieteni, parcå de cînd lumea... Vreo orå ne-am plimbat prin
o dacå mai este supåratå pe mine. A rîs, am rîs çi eu, çi cu asta am
cå nu m-am înçelat asupra ei. Întîlnind-o întîmplåtor, am întrebat-
Katy, tipa care mi-a tras cîndva o palmå, îmi dovedi astå-searå
fatå ciudatå e Carmencita, çi ce individ infect sînt eu!...)
trezitå în mine de fapta asta josnicå nu se va stinge niciodatå! Ce
de altceva. N-am reuçit så mi-o scot din minte decît la baie, iar ura
inaccesibilå. Am fugit de urgenÆå, poate mai mult de ruçine decît
legat mereu –, o rochie albå, cu flori çi frunze; mi se pårea
Purta pårul despletit, o vedeam prima datå aça – în claså çi-l Æine
unei poete gînditoare, cu spatele drept ca o dansatoare spaniolå.
ochi, îçi tot miçca nervoaså mîinile. Se plimba singurå, cu aerul
adicå am våzut-o! Avea o figurå sålbaticå, parcå îi curgea foc din
strecurat cum am putut mai bine, så nu må vadå. Çi am întîlnit-o,
så ne întîlnim. În parc am intrat pe la CuÆitul de Argint. M-am
extensorul. Am plecat chiar la ora la care Carmen scrisese cå vrea
DUMITRU UNGUREANU 58
LIA MORA 59
o uit, angajat în cucerirea altor fete –, sînt atîtea în clasele a IX-a çi
a X-a, încît e påcat så pierd timpul... Carmen a revenit alaltåieri,
palidå, slåbitå, nesigurå pe picioare çi pe cuvinte, ea, care altådatå
ne îngheÆa cu ståpînirea de sine. M-a privit o singurå datå, prelung,
cu sprîncenele concentrate çi genele înlåcrimate. A fost suficient ca
så-mi fie atîta ruçine de mine, cîtå nu mi-a fost niciodatå. Doamne,
ce prost am putut så fiu! Nu m-a onorat cu o vorbå, dar scria totul
în ochii ei negri, plini de sclipiri necunoscute, rele. Am fugit iaråçi
de ea, cînd toÆi se cåzneau så afle ce-a påÆit, så-i intre în graÆii. N-am
mîncat la prînz, nici la cinå, doar puÆin azi-dimineaÆå, ca så nu pic
de epuizare. Dacå am rezistat, e din cauzå cå am un trup robust,
atletic, minus piciorul, care m-a durut mai tare ca în alte dåÆi, cred
cå din cauza nervilor tulburaÆi.
Azi am mers direct la Carmen, înainte de a începe orele, pe
coridor. Råmåsese evident în urmå, cu niçte colegi din clasa
paralelå, çi am Æinut-o de mîneca sarafanului cînd am întrebat-o
dacå vrea så låmurim situaÆia, çi cînd. A acceptat, vorbind pieziç –
dupå ce terminåm orele, dacå mai pot så ne plimbåm... Cred cå
era çi ea la capåtul råbdårii. În pauze ne-am evitat, deçi ochii
noçtri se cåutau din orice colÆ, din orice loc. Nu Æin minte så-mi
fi mutat privirea de la Carmen, çi am avut baftå så nu må asculte
la lecÆii. Nu m-a interesat dacå observå ceilalÆi. Cu atît mai bine
dacå vedeau, abordam chestiunea exclusivitåÆii, ce mama
dracului! Dupå cursuri, am plecat iar pe jos, çi-am mers atît de
mult, încît mi-a amorÆit piciorul, dar n-am simÆit durerea. Mer-
geam ca atunci, mînå în mînå, çi toatå cåldura cu gust de conva-
lescenÆå a lui Carmen îmi transmitea o plåcere neasemuitå, un soi
de beatitudine niciodatå încercatå! Ne-am spus multe, poate cå nu
totul, mai sînt destule neclaritåÆi între noi, mai sînt destule ecleruri
de consumat în mårturisirile ce ni le vom face... Må iubeçte de
multå vreme, mi-a spus (çi eu nu çtiam, soro!), într-un fel cam
romantic, la fel ca o fatå de pension din secolul trecut, complet
demodat, dar ea aça a fost crescutå de familie, iar familia are
neamuri care au fost cineva în Æara asta, çi acum sînt cineva peste
hotare... Carmen e pudicå, se ruçineazå de vorbele vulgare auzite
în claså, nu-i stå în fire så se întindå cu mitocanii, ca Çtefania, så
se lase îmbråÆiçatå çi sårutatå în public, fårå pic de ruçine, ca
Adina. Nu se pune problema så ne culcåm, deocamdatå (nu a
pretins cå e virginå!), dar, dacå o så fiu råbdåtor çi atent cu ea, må
va iubi cum alta nu o poate face... N-am låsat-o så-mi spunå din

(Sfîrçitul caietului)
de Çtefy, ci çi – sau mai ales – faÆå de cel care a scris pînå aici.)
aceste însemnåri groaznice. Sper cå sînt alt om acum, nu doar faÆå
(P.S. Înainte de a må reîntîlni cu Çtefania, va trebui så distrug
* *
* ziså PåuniÆa! De trei seri merg la ea, ståm de vorbå, dar mai ales
bolnav çi deliram, cu gripå, sau oreion, sau dracu’ çtie ce boalå...
încet, se culcå peste mine, çi adorm ca în copilårie, cînd zåceam
soarbe lacrimile, må încalecå, se înfige unde trebuie, se miçcå
plîns, må scutur ca un diliu, tremur, plîng, PåuniÆa-Cornelia îmi
acum cå må iubeçti çi pot så rabd orice de la tine, eu izbucnesc în
în pat, schimbå cearçaful, ne açezåm alåturi, må mîngîie, çtiu
duç, se vede în oglindå, uite ce mi-ai fåcut, se spalå, ne ducem iar
degetele picioarelor, çi plînge peste ele, iar eu o ridic, mergem la
fac toÆi bårbaÆii... Çi cade în genunchi, îmi sårutå labele, gleznele,
port ca înainte, så må uit la ea ca la un om, nu ca la o tîrfå, cum
toate, îmi cade la picioare så o iert, n-am ce ierta, numai så må
fost dårîmatå de biletul låsat atunci, vrea så se spele de påcate, de
mine, eu sînt unicul tip care a våzut ce are ea frumos în suflet, a
dementå, cå nu pot så înÆeleg cît însemn eu pentru ea, cît Æine la
topitå. PåuniÆa îmi zice, printre sughiÆuri, cå må iubeçte ca o
bagå între picioarele ei. Parcå am intrat într-o mlaçtinå de smoalå
bagå limba în gurå, må stranguleazå cu degete neputincioase, må
meu ca o femeie care a våzut moartea, se lipeçte de mine, îmi
de o urîÆenie ce-mi produce milå. O iau în braÆe, se agaÆå de gîtul
inexpresiv, plinå de o tristeÆe cum încå n-am våzut altundeva. E
Torn lichidul råcoros pe faÆa umflatå, ea se miçcå, må priveçte
77 LIA MORA
80 DUMITRU UNGUREANU
insuportabile, sau cum le considera cel venit så obÆinå rezolvarea
lor... De pildå, dacå unul vroia o caså, Lulu îi demonstra cå nici
el nu are o caså proprie, ci stå cu chirie te miri unde.
– Çi ce så fac acuma dacå nu am posibilitatea så intru în pose-
sia unei cåmåruÆe måcar, care så fie a mea? Så-mi dau foc? Så må
arunc în faÆa trenului? Nu, måi dragå, må limitez la ce posibilitåÆi
am, strîng din dinÆi çi economisesc bani din salariu, pînå obÆin
suma necesarå!
Dacå omul se plîngea cå nu are de unde închiria camera,
primea råspuns cå existå o micå publicitate, o listå la ICRAL, sau,
pur çi simplu, existå oameni pe stradå, care pot fi întrebaÆi cu-
viincios, simplu, omeneçte. Ce este ruçinos în faptul cå nu ai încå
unde så locuieçti? Cîtå vreme ai dorinÆa så lucrezi în mod cinstit,
nimeni nu-Æi refuzå o mînå de ajutor. Çi nu trebuie så açtepÆi milå,
nu e omeneçte så rabzi pînå vine cineva cu soluÆii de sus, cå de
obicei nu vine, sau vine prea tîrziu, sau pune condiÆii neplåcute.
– Uite, bunåoarå, partidul nostru! Dacå açtepta ajutorul
fråÆesc, al çtim noi cui, ce se întîmpla? Açteptam mult çi bine! Dar
aça, ne-am pus mintea la contribuÆie, çi aståzi am dovedit cå se
poate! Aça cum partidul procedeazå în mare, fiecare dintre noi
trebuie så procedåm în mic, în dreptul nostru, în domeniul nostru
de activitate! Înainte så întrebåm ce face partidul (çi statul,
desigur!) pentru noi, hai så ne întrebåm ce facem noi pentru
partid! (Çi pentru stat, desigur!) Cåci, fåcînd ceva pentru partid (çi
pentru stat, se subînÆelege, desigur!), facem pentru noi, dragå
tovaråçe! Çi viÆåvercea!
Vå puteÆi transpune în situaÆia „låmuritului“!
Deçi se formase intelectual în epoca stalinistå, Lulu Visariuc
prinsese bine deschiderea spre Vest, începînd din anii 60. Circulase
mult în Æårile occidentale, çtia – çi povestea cu farmec, dar foarte
rar – cum aratå diverse capitale celebre, pe care eu le vizitam cu
gîndul, sau cu ochii pe vreun ghid turistic. Mai cu seamå America
exercitase asupra lui o influenÆå covîrçitoare. Inutil så precizez cå,
din cîte îmi dådeam seama, vorbea engleza destul de bine, iar
franceza pårea så-i fie cea de-a doua limbå maternå. Cåci, recu-
noçtea la cîte o beÆie, crescuse cu dådacå franÆuzoaicå! Azi, chestiu-
nea trece neobservatå. Atunci, pårea de neînÆeles ca un „cadru“ de
partid så aibå mentalitåÆi burgheze. Un alt vechi comunist, ilegalist,
cicå, îmi spunea cå partidul degenerase tocmai din vina lui
are forÆå în craci çi mîini, nu bånuiam cå e aça puternicå! Vin
de faptul cå nu se laså dezbråcatå de chiloÆi. Am tras de ei, dar ea
boalå? æine doliu? E gravidå cu altul? N-am ce-i reproça, în afarå
sincer, mi-e fricå så o întreb direct: e virginå? E pe stop? Are vreo
feluri, cu aluzii pe care nu le-am priceput bine, çi, de ce så nu fiu
Så fi minÆit fratele meu? PåuniÆa çi-a justificat amînarea în multe
PåuniÆa, çi eu nu-mi dau seama? Atunci de ce må primeçte la ea?
preferinÆa ei, dacå m-aç låcomi, precis må ia somnul! Må refuzå
nu-mi mai då!), çi nu beau decît un påhårel de lichior de cafea,
iar dacå intru în ei, consum din porÆia de vacanÆå, çi babacul
îndråznesc så cumpår ceva de båut (laså cå nici n-am destui bani,
o vorbå a ei!) Îmi place så joc cinstit çi încerc så fiu înÆeles. Nu
cafea, cînd nu e atentå? Cum så o påcålesc çi så o viclenesc? (E
cum så fac så o dezbrac – så-i rup hainele? Så-i pun ceva în
mamelesc çi o strîng de unde vreau, dar nu atîta cît vreau! Nu çtiu
ståm de hîrjonealå... O iau în braÆe, o sårut pe unde apuc, o
Toatå problema e så o prind pe blondå, pe Cornelia-Cordelia,
Cum de nu mi-am dat seama cå fratele meu îçi båtea joc de mine?)
(Notå ulterioarå. Incredibil ce mult ne credem irezistibili!
în ea, aça mi-a mårturisit, dracu’ çtie ce i-ai fåcut, ce i-ai spus...
am fost aça, ca un capriciu al ei, o toanå de moment, tu ai rupt ceva
nu îndråzneçte så må cheme. Çi tu? Pe tine de ce te-a primit? Eu
zis cå pot så merg oricînd la PåuniÆa, garsoniera ei må açteaptå, dar
vrea, çi ai noroc cu nemiluita, e o femeie datå-n Paçte... Mi-a mai
numai rîs çi batjocurå, ea te place foarte mult, de fapt pe tine te
vreun råu mie! Çi este? l-am întrebat. Nu este, a zis el, cu ochii
a vrut numai så verifice dacå PåuniÆa este coardå, nu så-mi facå
bebeluçul!... Printre dureri, scuipåturi çi înjuråturi, mi-a spus cå el
comentat ce s-a întîmplat, l-a doftoricit, så nu se infecteze,
batista udå pe umflåturå çi cu ceai de muçeÆel, iar mama, care n-a
aça loviturå nici în cafturile cu vagabonzii... Toatå ziua a stat cu
zis apoi, dupå ce s-a spålat çi s-a tamponat cu batista, cå n-a primit
în bot domnului frate al meu, de i-am umplut gura de sînge! Mi-a
din sårite, turbarea simulatå a devenit realå çi i-am tras un pumn
superior, çarmant çi ironic. Pînå la urmå, zîmbetul åsta m-a scos
gestul de mågar, iar el asculta injuriile mele cu un zîmbet subÆire,
improvizat çi plin de spumå. Jucam pe mîniosul, reproçîndu-i
DUMITRU UNGUREANU 68
LIA MORA 65
ajunge în iadul plåcerilor çi-al... Dar ce çtiu eu ce-o fi acolo, ca
så scriu aici? Måcar aici så fiu sincer, cå-n rest am umplut lumea
cu minciunile mele! Ne potriveam la mers, paçii noçtri se
deschideau egal, nu m-am poticnit niciodatå, PåuniÆa n-a fost
mai grea ca o palå de aer parfumat (uite ce må face så scriu!)...
Plutea alåturi de mine, iar eu, beat de prostie – cå de-atîta fericire,
eram prostit – incapabil så aduc vorba despre noaptea mult visatå,
rîvnitå de mine, çi promiså de ea – în fine, mi-a promis-o, cînd
ne-am sårutat, la jumåtatea distanÆei dintre staÆii, fårå så ne pese
cå sîntem våzuÆi... Dar fratele meu, enigmatic çi flegmatic, afiçînd
o suferinÆå ascunså, mi-a suflat-o de sub nas pe fiinÆa la care
începusem så... Iar ea, tîrfa, curva ordinarå, nu s-a împotrivit, ba
poate cå i-a plåcut så se lase luatå! De ce oare nu m-am opus, cînd
el, nemernicul, a cules cu neruçinare floarea îngrijitå de mine?
Pentru cå sînt mai mic, pentru cå sînt handicapat? Nu må voi
sinucide din asta, Æin prea mult la fratele meu, dar chestia m-a
enervat groaznic, înainte så pricep cå e o lecÆie! Påi nu vine el
acaså? Am så-l caftesc, deçi e greu så-l prind, e mai solid ca
mine, înså måcar så vadå cå nu sînt mucos!
Deci må întîlnisem cu PåuniÆa pe alee, spre centrala termicå,
çi-am ocolit pe çoseaua de centurå, så luåm troleul. În parcare,
frate-meu. Çtiam cå plecase la o întîlnire, mult înaintea mea, ce-o
fi cåutat acolo? În loc så-l iau la miçto pe tema plasei primite de
la amanta lui actualå, m-a întrebat el, cu o moacå extrem de
preocupatå, çi pårea cå nici n-a våzut-o pe PåuniÆa. Mi-a picat fisa
prea tîrziu cå vrea doar så se lipeascå! I-am råspuns cît se poate
de serios la întrebåri, fårå så sesizez pe moment cå erau incoerente
çi må puneau într-o posturå jenantå, de mucea al casei. Aparent
a fost mulÆumit de ce-i spusesem çi a zis cå, dacå e aça, poate så
meargå liniçtit în oraç. Am comis a doua sau a treia prostie, çi
i-am prezentat-o pe PåuniÆa. El n-a pårut încîntat, nici nu s-a uitat
la ea. În troleibuz n-am vorbit împreunå. Eu am înghesuit-o pe
blondå într-un colÆ çi-am izbutit så o sårut de cîteva ori, çi så-i bag
mîna unde trebuie, povestindu-i înså despre fratele meu, ce
gagicar e çi cîte aventuri a avut. El çedea impenetrabil çi
imperturbabil pe un scaun çi se uita pe fereastrå. Am coborît la
Universitate, çi-am luat-o pe bulevard înspre Ciçmigiu, så gåsim
bilete la un film. Natural, frate-meu s-a ataçat de PåuniÆa, în
partea liberå, n-a luat-o de braÆ, ca mine, dar a preluat iniÆiativa –
nu rîd. Prima parte a discuÆiei a fost un monolog al meu,
fofileze. I-am închis uça cu un gest de care abia m-am abÆinut så
açteptat så se scoale, så se spele, så-çi bea cafeaua, dar nu så se
aproape am uitat de povestea cu PåuniÆa çi fratele meu. Am
Çtefania, noua mea descoperire – pot så-i zic prietenå adevåratå! –
iar de cînd am început så må plimb zilnic, de la uzinå spre oraç, cu
vreau så-i fac råu... Dar azi l-am prins. Oricum, furia mi-a trecut,
cå aça hîrîi çi eu. Nu-l mai trezesc, çtiu cå munceçte din greu çi nu
perete, horcåie parcå se îneacå, mi-e milå çi silå så-l aud – poate
Cînd plec la uzinå, îl las pe frate-meu dormind, cu faÆa la
dacå am avea bani, çi tot aça...
mergem la concerte adevårate çi la bordel, ce gagici am alege
ora actualå! Ne închipuim cum ar fi så fim în Occident, så
Zeppelin çi mai ales Black Sabbath, asta-i trupa numårul unu la
sîntem buni prieteni de cînd ascultåm împreunå Deep Purple, Led
în vacanÆå am så merg la Mangalia, m-a invitat Marius la el,
asigurat, cå la facultate nu se çtie dacå intru din prima... Cred cå
m-a vrut tata cu meserie çi bacalaureat totodatå, acum am viitorul
de-acum în ultimul an, licean întîrziat, fiindcå fac industrialul,
de ales. Abia apoi så våd încotro apuc, så uit de prostii... Sînt
practicå. Practica ne månîncå trei såptåmîni de vacanÆå, dar n-am
så plec çi eu devreme, trebuia så ajung la uzina unde fåceam
întreb? Båtrînii pleacå devreme, eu sînt ultimul. Apoi am început
DimineaÆa nu-l gåseam lîngå mine, nici în fotoliu. Pe cine så
Obosit de açteptare, adormeam buçtean çi nu simÆeam nimic.
zice nimic. Seara n-a venit niciodatå acaså. Noaptea, nu çtiu.
acelaçi moment. Dacå sta, sta lîngå mama sau tata, çi nu puteam
destulå grijå, çmecher çi ipocrit. Dacå intram pe uçå, el ieçea în
mai våzut-o. Nici pe bandit, çi au trecut opt zile! El m-a evitat cu
dar nu må las, n-o så-mi scape! Din duminica respectivå n-am
Çtiu cå nu sînt de nasul PåuniÆei, n-am talentul fratelui meu,
deja trei zile, çi parcå mi s-a otråvit ceva în sînge...
un pas de mine, la o foaie de ceapå, azi cine çtie unde e... Au trecut
ajung vreodatå så bag ce trebuie unde-i este locul! PåuniÆa, ieri la
deschide porÆile... Iadului? Raiului? Så vedem! Dar parcå nu mai
o palmå cu piciorul! – poate tocmai ea va fi aceea care îmi va
frate-meu, fata asta, Katy, e un gunoi, înså nu-i dau cu piciorul –
asta)... În comparaÆie cu superba PåuniÆå, zburatå pe craca lui
67 LIA MORA
66 DUMITRU UNGUREANU
povestea, fluiera, spunea bancuri, glumea pe seama trecåtorilor,
må îndemna så ajut vreo båtrînå så treacå strada etc. PåuniÆa rîdea
de se pråpådea, eu abia reuçeam så strecor o vorbå, un cuvînt de
Doamne-ajutå... N-am intrat la film, iar cînd am ajuns la
„Gambrinus“, frate-meu mi-a dat o sutå de lei så cumpår un
pachet de Chesterfield. Cînd am ieçit, ia pe cine dacå ai de unde!
Încotro så apuc? IntersecÆia aglomeratå oferea doar patru direcÆii,
pe care så alerg? Oare merita så alerg dupå ei? Fratele meu må
fåcuse de rîs în faÆa PåuniÆei, sau eu må dovedisem mucea,
PåuniÆa nu dåduse doi bani pe mine, ce conteazå! Învîrteam
pachetul de Æigåri în mînå çi-mi venea så plîng de ciudå. M-am
întors pe jos acaså, habar n-am pe unde am umblat, Æin minte cå
am trecut pe la Bellu, cå am båut un coniac într-o cîrciumå pe
Våcåreçti, lîngå Abator, çi m-am luat de-o çtoarfå pe Cocioc...
Am sosit mort de obosealå, cu piciorul amorÆit complet, mi-era
somn de picam pe drum, iar ai mei nici nu m-au întrebat ce am,
de unde vin în halul åsta... Ce le påsa, beau cafea çi lichior çi se
uitau la televizor! Cît de obosit sînt, tot i-aç trage una în bot
deçteptului de frate, så må Æinå minte! Nu vine el acaså! Dracu’
îl gåseçte! (Çi-acuma l-o fi gåsit, bånuiesc unde se aflå, în iadul
dintre cracii PåuniÆei... Ar trebui så merg pînå la garsoniera
PupeziÆei, dar nu vreau så må fac de rîs, çi nu-l cred pe frate-meu
så se ducå în altå parte decît unde çtie el cå n-o så aibå greÆuri...
Çi mi-ajunge cît am mers pe ziua de aståzi!)
Så cad jos, nu alta, astå-searå, auzind-o pe Katy: „Bå, cînd
Æi-oi da o palmå cu piciorul, n-o så mai uiÆi în viaÆa ta så vii la
întîlnire! Te buçesc, dacå må laçi så te mai açtept, cotoiule!“ Am
întrebat-o cînd i-am dat eu întîlnire çi n-am venit. Am priceput,
dupå multå vorbårie, cå ea înÆelesese cå ne vom întîlni pe alee în
fiecare searå, çi m-a açteptat de trei ori, pînå s-a låmurit. Ei, parcå
eu n-aç avea altå treabå decît så pierd timpul pe alei, açteptînd så
aparå contesa! I-am zis înså cå nu mi-am dat seama, cå sînt sur-
prins så våd o tipå aça de miçto dîndu-mi atenÆie, cå nu îndråzneam
så sper nimic, nu credeam cå s-ar putea uita la unul ca mine,
handicapat de un picior etc. Îi fåcea plåcere ce auzea, iar eu mi-am
rîs de mine, încårcîndu-må cu toate påcatele. Minciuna risipea
sîcîiala pricinuitå de figura slinoaså, ca de prostituatå (cum o fi
asta, habar n-am, dar presupun cînd våd una de teapa lui Katy
zut. Cum så fie 1930?! A råspuns aça mirårii mele peste måsurå:
Anul naçterii îl precizå de la primele convorbiri. Nu l-am cre-
cu recunoscute calitåÆi çi abilitåÆi materne. Poate vroia så epateze?!
cå fusese crescut – alåptat sau dådåcit – de-o Æigancå mai spålatå,
acestei rase. Inventa? Evita o realitate care nu-i convenea? Poate
cu ascendenÆii såi Æigani, cåci Lulu nu poseda nimic din evidenÆa
celebru între råzboaie, iar mamå-sa Æigancå... Nu çtiu ce tot avea
Æigånimea, cei cu ochi albaçtri... Sau poate un boier cu nume
cå tatål ar fi fost un fiu de bulibaçå, din rasa celor care conduc
Tot astfel întreÆinea confuzia çi despre pårinÆi. Låsa de înÆeles
cabanå la munte...
ca un canton de cale feratå, acareturi la o moçie pe Bårågan sau
loc de trecere, o înjghebare puså sub semnul utilitåÆii de moment,
mahala de provincie, o margine de sat sau de oraç fårå ståpîn, un
chioarå! Ei, cam aça era localitatea unde m-a lepådat mama – o
tåria, cåci esenÆa superioarå se evaporå! Çi ce råmîne? Zeama
chestiunea pur fizicå: un alcool fiert este un alcool care îçi pierde
Pe lîngå nota de absurd criminal a faptului în sine, dåm peste
metricå (Æuicå încålzitå) împinge spre nonsens: baia în Æuicå fiartå!
o cacofonie (Æuicå caldå, Æuicå cålduÆå) çi de a îndepårta o forÆare
cå poÆi scålda un copil în Æuicå fiartå! Efortul poetului de a elimina
– E admisibilå naçterea printre butoaie, înså e greu de crezut
cea spaÆialå, eçuînd în aberaÆia botezului:
Critica poetul ocazional, care sårea de la localizarea temporalå la
Iar popa-n Æuicå fiartå m-a scåldat...
Cînd m-am nåscut, în jur erau butoaie,
Deseori fredona un cîntec de cîrciumå, celebru în anii 60:
caracteristic, zîmbind misterios, evita så elimine neclaritatea.
N-a precizat vreodatå care îi este locul naçterii. În stilul såu
(4)
LULU VISARIUC
LIA MORA 79
– Corpul omenesc e victima timpului, nu måsura lui! Faptul
cå eu n-am fost mursecat încå de ani e o excepÆie!
Dacå nu minÆea, numåra pe-atunci, cînd vorbeam despre
vîrstå, vreo patruzeci çi cinci de ani. Nu-i tråda. În special dupå ce
s-a tuns, la nuntå, aråta surprinzåtor de tînår, ca un copil vicios, alb
la faÆå çi moale în obraji ca un cur de bebeluç. Atent la detalii de
genul åsta nu eram; înså le observau alÆii, sau, mai ales, altele, çi må
chestionau asupra lor, fiindcå må vedeau mereu în anturaj... De
unde concluzia cå trebuie så fiu prieten foarte bun cu Lulu. Chiar
eram? Uneori må întrebam çi eu dacå este aça... Nu în puÆine cazuri
sufeream de pe urma „prietenului“! Pocinoguri precum cel fåcut
profesorului BoiÆå må açteptau såptåmînal. De ce le suportam?
Altå chestie caracteristicå lui Visariuc era, cum så spun,
plierea pe dorinÆa celuilalt! Asta deriva din structura lui tipic
politicianistå, aç zice azi, cînd çtiu mai multe. De obicei, apro-
fundînd o problemå ridicatå de cineva, cunoscut sau nu, Lulu
începea prin a-i da dreptate aceluia. Pårea bunåtatea întruchipatå,
cel mai înÆelegåtor om din lume, ca un fel de preot la spovedanie,
calm, blînd, afectuos. Totdeauna reuçea så dea interlocutorului
senzaÆia cå el, solicitantul umil, nefericit, nedumerit, nedreptåÆit
este cel mai important om din lume. Sau cel puÆin dintre ei doi,
care stau la acelaçi birou, înså în pårÆi opuse. Nu e greu de
imaginat cum se vor fi desfåçurat audienÆele, pe vremea (despre
care nu se încumeta så vorbeascå des, la începuturile prieteniei
noastre, ci abia prin ’88-’89) funcÆiei sale politice în cadrul
partidului. Venea omul în cabinetul sobru, dar elegant, cu mobilå
de lemn masiv, zugråvitå în tonuri stinse. Masa cu diverse hîrtii
çi dosare, un ceas ornamental, un penar açijderea, o vazå cu flori,
un tablou pe peretele din spate („Tovaråçul“!), o fotografie în-
råmatå, jumåtate întoarså cåtre deÆinåtorul scaunului confortabil,
jumåtate cåtre vizitator, ca så impunå seriozitate çi så dea impre-
sia de suflet, de sufletist... Desigur, petentul (altcumva penitent,
probabil) se va fi simÆit, în egalå måsurå, timorat de oficialitate,
dar çi încurajat så-çi expunå påsul fårå fricå. Înså nu micå îi va
fi fost mirarea, cînd va fi constatat, ulterior, cå n-a obÆinut decît
promisiuni, poate nici pe acelea! Pentru cå, ascultînd cu atenÆie ce
vrea petiÆionarul, Visariuc råspundea plîngîndu-se, çi el, de exact
aceleaçi neajunsuri, sau måcar de unele asemånåtoare, cumva
mai puÆin stresante, dar tot acute, sau derizorii, sau trecåtoare, sau
pornit så umble prin camerå, så se umfle la mine, cu ochii
poziÆia preferatå, çi ea o face...“ N-a fost nevoie de mai mult. A
de gros, cu poze numai ale ei, îl deschizi la întîmplare çi-Æi alegi
a urlat, çi-atunci am înÆeles cå l-am prins. „Are un album, uite-aça
venit asta cu...?“ „Cum, nu i-ai våzut pozele porno?“ „Ce poze?“
unde çtii tu cå eu çi PåuniÆa o frigem împreunå? Çi de unde Æi-a
face PåuniÆa-curvuliÆa? Mai suge puliÆa?“ A råmas tråsnit. „De
så scot nimic, pînå în momentul în care l-am întrebat: „Ce mai
råspunsurile sale erau, toate, o batjocurå nemiloaså. N-am reuçit
substratul atitudinii sale. Aproape cå-mi rîdea în nas. Iar
timp, m-a pus pe gînduri. L-am provocat la o discuÆie, ca så aflu
Veselia, voioçia cu care se uitå fratele meu la mine, de-un
proba contrarå. E o precauÆie necesarå.
fete, femei, muieri, ce-or fi ele... Nici în Çtefania nu cred, pînå la
mine, în fiecare zi. Dar am învåÆat så fiu reticent, nu må încred în
varå lungå çi uscatå, mi-ar fi de folos prezenÆa Çtefaniei lîngå
urechea mea, ca o alinare pentru rånile mele... Må açteaptå o
Çtefany, Fanny, Stephanie – ce frumos sunå, ca o mîngîiere pentru
îmbåÆoçat membrul çi am împuns cu el în Çtefy! Çtef, Çtefy,
despre sex, så o învåÆ çi pe ea... Nu mi-a fost ruçine cå mi s-a
de stradå, çi chiar îmi recomandå så fac asta, ca så aflu mai multe
Pînå atunci, din partea ei, am libertatea så frecventez orice femeie
toamnå, cînd va împlini douåzeci de ani, çi va începe altå viaÆå...
cråpat uça speranÆei, zicînd cå abia açteaptå så ne vedem la
Pårea dispuså la ceea ce eu i-am dat de înÆeles cå vreau, çi a
çmecheriÆå? De ce m-a întrebat dacå çtiu så iubesc o femeie?
gurile, teribil de sufocant. Så fie çi ea o prefåcutå? Så fie o
tam, mai ales cå mi-a aråtat un anume fel de a umple buzele çi
poate... Cine çtie, mai vedem!... Ne-am sårutat de nu mai supor-
reîntîlnire, în ultimul nostru an de liceu, vom fi la fel ca acum,
în satul bunicilor, undeva lîngå Cîmpulung Muscel, iar dacå la
promite, nici la o prietenie de duratå. A zis cå în vacanÆå merge
nu pentru ce-mi promite... Nu îndråznesc så sper la ce-mi
îmbråÆiçårile noastre de astå-searå, o respect pentru ce-mi spune,
pentru sentimentul aråtat faÆå de mine, nu pentru sårutårile çi
nou, dar må înfricoçeazå sinceritatea-i desåvîrçitå. O respect
admir la ea frumuseÆea sufletului, pe zi ce trece descoper cîte ceva
întors-o. Nu çtiu dacå îmi va fi sortit så o am alåturi pe Çtefania,
73 LIA MORA
76 DUMITRU UNGUREANU
ratarea, întunericul mi se laså pe ochi, muçc ÆîÆa femeii. Urlå
înfundat, înjurå cumplit çi-mi trage un pumn în frunte de våd stele
verzi. Atît mi-a fost! Dau çi eu pumni, ca la box, parcå m-aç bate
cu un coleg. Ea îmi vîrå degetele în nas, unghiile taie carnea,
sfîçie pieptul, pe care ies dîre de sînge. Cine mi le-a fåcut? Cålare
pe femeie, nu slåbesc strînsoarea genunchilor, chiar dacå primesc
lovituri în burtå çi coaste. Amestecul de sînge çi spermå råspîndit
pe patul de båtålie må îngreÆoçeazå, dar PåuniÆa parcå de asta e
mulÆumitå, excitatå, însetatå. Se linge pe degete, îçi pune clei pe
gît çi pe buze, pe sînii ca douå moviliÆe de nisip. Çi nu çtiu cum,
din luptå, må trezesc iar între cracii ei, potrivit çi proptit unde
trebuie, iar ea face valuri sub mine, trågîndu-må de cur cu
palmele. Mi se pare cå sînt într-o pråpastie furioaså, care
bolboroseçte necontenit çi scoate fum vulcanic. Parcå PåuniÆa nu
s-a culcat cu vreun bårbat de cine çtie cînd. Ori aça face cu toÆi?
Aça sînt femeile? Aud çoapta ei, çi nu-mi cred urechilor, sau doar
urechii în care îndeaså limba, saliva çi gîfîiala: „Te iubesc, te
iubesc, te iubesc...“ „Te iubesc, nerodule!“ zice PåuniÆa, iar
geamåtul ei må arde çi må sufocå, må face fericit çi må face så
vomit. Sar din pat, alerg la WC, boråsc pînå mi se întoarce
stomacul pe dos, maÆele dau så îmi iaså pe beregatå, totul se
råstoarnå în mine. PåuniÆa e alåturi, må sprijinå, må Æine de frunte,
iar priveliçtea flocilor ei nåclåiÆi îmi scoate tot ce mai aveam în
stomac... Må spål, curge apa duçului peste mine, cine çtie cît, am
pierdut legåtura cu timpul, reuçesc så calc pe tålpile mele... Ies,
må açez pe pat. PåuniÆa face duç, la rîndul ei, çi cînd se çterge, o
bufneçte rîsul. Ce-o fi apucat-o? Ce-o fi våzut la mine? Nu o
întreb nimic, ea nu se poate abÆine, se duce çi schimbå cearçaful,
se lungeçte în açternutul nou çi se zguduie de rîs. Pun un genunchi
lîngå ea, çi-i trîntesc un dos de palmå ce-i îngheaÆå rînjetul. „Ce
ai?“ întreabå, incredulå. Nu råspund, o lovesc metodic, fårå milå,
numai peste faÆå, pînå se umflå, se tumefiazå, se înverzeçte.
„Tîrfå, curvå, muistå, scîrbå“ – må aud scuipînd ura din mine,
gelozia, sålbåticia çi prostia. Nu-mi dau seama de cînd o bat, dar
cînd îmi dau seama cå açternutul e plin de sînge, iar PåuniÆa nu
mai miçcå, o sudoare absolut rece îmi inundå spatele. Må sperii
cå am omorît-o, çi-mi vine iar så vomit. Apuc så ajung în baie.
Vomit. Icnesc. Din intestin curge un lichid gålbui. Iau o gurå de
apå, clåtesc, scuip, apuc o canå, o umplu, må întorc la PåuniÆa.
întrebat-o. „Dar tu çtii så iubeçti cu adevårat o femeie?“ mi-a
iubi numai pe EL! „Tu çtii så iubeçti cu adevårat un bårbat?“ am
çi ar da toate onorurile, începînd cu acela, deloc simplu, de a-l
fericirea alåturi de o singurå femeie. Iar ea, Çtefy, ar fi devotatå
inteligent çi atent, deschis la noutåÆi çi decis så-çi construiascå
rîndu-le. Pentru Çtefania, idealul e un bårbat de vîrsta ei,
se çi poartå ca doamnele, pretind respect, ca så respecte la
severitatea çi devotamentul, se çi desfrîneazå cu bårbatul lor, dar
bine numai dacå se cåsåtoresc. Atunci îçi dezvåluie senzualitatea,
oferå cu tot ce are mai bun, inclusiv sexul. Sînt fete care se simt
familiei, atunci e jalnic pentru mine, nu pentru acea fatå care se
fufå, dacå nu vreau så våd într-o fatå fiinÆa devotatå iubirii çi
ca una din alea! Dacå eu nu-mi propun ceva mai de soi decît o
E firesc så vreau o tîrfå, dar nu e firesc så se poarte ea, Çtefania,
zbuciumul meu erotic, pentru cå çi ea se fråmîntå din cauza asta.
la fel, fie mascul, fie femelå. Mi-a zis cå înÆelege perfect
dacå båieÆii vor sex, çi fetele vor! Nevoile corpului omenesc sînt
Ea are delicateÆe çi inocenÆå, dar nu se fereçte så-mi spunå cå,
Çtefania o fatå care nu aparÆine nici unuia dintre cele douå feluri.
decît curvåsåria cinstitå. Dar sînt bucuros cå am descoperit în
oferi, pentru cå må dezgustå perfidia cu aspect de cinste, mai mult
decenÆå! Cu una din astea nici måcar nu m-aç culca, dacå ea s-ar
cå nu må pot apropia sufleteçte de prefåcutele care pretind numai
mult tovaråç de pat o noapte çi gata. Înså tot aça de clar îmi este
ca orice tînår. N-aç putea så fiu prieten cu vreuna de soiul åsta, cel
culc cu una din prima categorie, este pentru cå am nevoie de sex,
numai ce e frumos, pur, delicat. Dacå îmi doresc deseori så må
romantice, timide, aeriene çi ipocrite, care açteaptå de la viaÆå
picioare, ÆîÆe, sex, sifilis, ingrediente de-astea... Apoi existå femei
Unele vulgare, degradate, materialiste, vicioase, compuse din
mine. Am ajuns la convingerea cå existå douå feluri de femei.
nu-mi credeam simÆurilor, care certificau prezenÆa fetei lîngå
carte cu poze, inima mi se umpluse de fericire çi recunoçtinÆå, çi
cå-mi doresc råspunsurile... De fapt, Çtefy citea în mine ca într-o
alt eu însumi în fiinÆa ei! Îmi råspundea aça cum doar eu çtiam
spuneam tot ce am pe suflet, iar ea nu doar må aproba: parcå era
incomodat piciorul. Mergeam cu Çtefania, mînå în mînå, çi îi
unde am umblat, nu conteazå, nici n-am reÆinut nimic, nici nu m-a
lunga plimbare cu Çtefania, la sfîrçitul zilelor de practicå. Pe
DUMITRU UNGUREANU 72
LIA MORA 69
turbat acaså, må închid în baie çi o fac numaidecît, iar descårcarea
e o înfrîngere fårå pic de plåcere. Deocamdatå îmi înghit repulsia,
pot så o privesc pe PåuniÆa în faÆå dupå treaba cu laba. PåuniÆa e
mai presus de orice sentiment al meu. Cum o våd, uit de toate çi
zbor spre ea. Trebuie så o prind, trebuie så o despic, victoria este
aproape, adulmec parfumul ei ameÆitor, îmi vine så urlu cînd plec
blegit din camera unde am ratat, çi unde puteam triumfa, dar
unde o så rup bariera, presimt cå o s-o fac, çi acolo o så fie, çi cu
PåuniÆa va fi... Noaptea o visez pe blondå, çi e fårå chiloÆii åia ca
foaia de prelatå, çi nu mai scriu ce-i fac! Bine cå n-am poluÆii, dar
må duc uçurat la uzinå, unde o regåsesc pe Çtef, Çtefy, Çtefania...
De cînd facem practicå, iar clasa a fost împårÆitå la diferite
întreprinderi, Çtefania çi cu mine am devenit aproape nedespårÆiÆi.
Lucråm împreunå, eu o ajut, sînt chestii pe care o femeie n-ar
trebui så fie obligatå a le face, nu çtiu de ce så umble o fatå ca
Çtefy cu piuliÆe, çuruburi, çaibe... Çtefania – n-am scris pînå
acum – e o blondå gen Faye Dunaway, în Micul Om Mare, e
realistå çi practicå în relaÆiile dintre un båiat çi o fatå. Nu discutåm
numai mårunÆiçuri. Sîntem uimiÆi de faptul neaçteptat, impre-
vizibil chiar, al pårerilor çi preferinÆelor comune. Parcå am fi
gemeni! În claså n-am vorbit niciodatå aça. O taxam drept
uçuraticå çi consumabilå, ca un suc båut pe cåldurå. Se låsa luatå
în braÆe de colegi, iar eu o suspectam cå e coardå, reduså la minte,
cu probleme de ordin sexual etc. Dar ea, fåcînd pe proasta çi pe
vagaboanda, debitînd påreri derizorii çi idei puerile, ne analiza
fårå milå, ne studia prefåcåtoriile, çi consemna într-un carnet
aberaÆiile noastre. Ce-am rîs cînd mi-a citit pagini cu inepÆiile
deçtepÆilor! Altfel, anostå la învåÆåturå, pe linia medie, nu se
evidenÆia cu nimic. Nici chiar corpul, dezgolit la ora de sport, nu
atrågea priviri. Fire discretå çi independentå, nu se consuma cå
toatå lumea låuda frumuseÆea evidentå a lui Carmen çi frumuseÆea
distinså a Lilianei. Recunoaçte cå ele sînt deosebite. Nu i-a påsat
vreodatå, înså n-a fost în stare så-çi reprime invidia, ciuda sau
gelozia, cînd eu çi Carmen ne-am dat în spectacol, çi toatå clasa
a fost cu ochii pe noi ca pe catalog, la ora de dirigenÆie cu
pårinÆii... „Så înÆeleg de aici cå Æi-am trezit niçte sentimente?“ am
întrebat-o ieri. „Nu înÆelege nimic, çi nu te pripi!“ mi-a råspuns
Çtefy. Çi, fårå så-mi dau seama, am ajuns så açtept cu neråbdare
concluzie la care am ajuns dupå aventura cu PåuniÆa çi dupå
alåturi de o egalå nevoie de trivialitate. Asta a fost un fel de
Undeva, în adîncurile sufletului, existå o nevoie de puritate,
acaså nu era nimeni, så-mi cearå explicaÆii...
timp så trec pe acaså çi så-mi iau punga cu sandviçuri. Bine cå
mine dacå îndråznesc så mårturisesc aça ceva? Abia am avut
în spasme sexuale? (Açtepta pe dracu’!) Çi cine n-o så rîdå de
creadå cå am abandonat o femeie care açtepta så urle de plåcere
adormitå, fårå så-i faci ceea ce mureai de poftå så-i faci? Cine så
mîna pe ea! Çi cum så nu cråpi de ofticå, påråsind o curvå
parcå mor çi nu må våd intrat! Cine çtie dacå o så mai pun curînd
scåpasem ocazia så-i bag lunguieÆul în gaura blestematå, în care
afarå de scîrbå, trebuie så recunosc, mi-era un amar de ciudå cå
acolo, chiar dacå o så-mi parå foarte råu çi o så-i duc dorul. În
cîte altele. Am plecat de la ea cu gîndul precis cå nu voi mai intra
Intercontinental, c-aç vrea så o våd înfiptå în Foiçorul de Foc, çi
de fraier. I-am scris cå n-are decît så se prostitueze çi cu hotelul
înÆeleagå faptul cå nu sînt un tip oarecare, de luat la miçto çi bun
vulgare çi calificative gen curvå, tîrfå, muistå etc. Vroiam så
Am scris un bilet, în care må dådeam mare sculå, numai expresii
mirosit cînd l-au gåsit pe vecinul acela mort de douå såptåmîni...
påtrunzåtor, ca duhoarea de cadavru în descompunere, cum a
în tåcere, copleçit de scîrbå? Mirosea tulburåtor, a ceva greu çi
oare, în loc så o dezbrac uçor, am coborît din pat çi m-am echipat
fiu excitat çi plin de poftå, eram dezgustat de ce vedeam? De ce
chiloÆi çi bluzå de pijama din måtase vernil. De ce oare, în loc så
Cînd m-am trezit, era deja dimineaÆå, alåturi dormea PåuniÆa, în
mai departe. Am adormit ascultînd radioul çi råsfoind albumul.
så fiu cu femeia, dacå må Æineau muçchii, çi nervii, çi banii, çi aça
dupå ce iau 10 la matematicå, m-am culcat în patul în care trebuia
care mi-au plåcut mai mult, çi m-am uçurat. Liniçtit çi mîndru, ca
duç. Am pus albumul PåuniÆei în faÆå, pe etajerå, deschis la pozele
fåcut, era så o fac – çi m-am tras în baia micå, dotatå cu WC çi
alta decît cred eu, în neçtiinÆa çi prostia mea... Ce-mi råmînea de
cu bani, nu ca mine, cu muci... Mi-am dat seama cå PåuniÆa este
så-mi închipui – le vinde la babalîci çi maniaci, le aratå amanÆilor
åluia de-a pozat-o... Cine o fotografiase? Ce-o face cu pozele, pot
cîrnåcior-trandafir, çi cîte çi mai cîte îi dåduserå prin cap, ei sau
71 LIA MORA
70 DUMITRU UNGUREANU
întîlnirea de fiecare zi cu fata asta blondå, din partea cåreia prevåd
multe surprize...
æåranca de PåuniÆa m-a încuiat ieri-searå în garsonierå!
Urcasem la ea fårå gînd så råmîn sau så-i fac lucrarea. Mi-a
deschis dupå ce a întrebat cine este, pititå în spatele uçii, cu mîna
pe yalå, parcå se temea cå e altul. Am intrat çi cînd m-am întors
så-i spun nu çtiu ce, pur çi simplu am înlemnit: era complet goalå!
Så fiu al dracului dacå nu e o splendoare de femeie! N-am våzut
alta aça! Am presupus cå åla era momentul decisiv çi m-am
repezit så o iau în braÆe. Mi-a pus mîna în piept, çi parcå mi-a
fåcut o vrajå – deodatå m-am muiat, m-am astupat la gît, am
cåzut pe pat. A zis cå trebuie så fiu cuminte, så mai açtept un pic,
vine çi vremea mea, så nu forÆez nota, cå stric ce e frumos. Am
dat iar så o pun jos, m-a ameninÆat cå se supårå, cå må spune
fratelui meu, cå Æipå, cå se aruncå pe fereastrå... De ce am crezut
ce spunea? Dar auzeam ce spunea? Ochii må dureau, urechile îmi
vîjîiau, nu respiram, çuieram, îmi tremurau mîinile cînd mi-am
aprins o Æigarå, am scåpårat cinci-çase beÆe, iar cel mai nasol era
golul din plex, lipsa de aer ce-mi crampona plåmînii. Leçinul çi
ameÆeala scurseserå bårbåÆia din mine; så se fi låsat PåuniÆa, nu
cred cå îi puteam face, în açternut, ceea ce doream cu disperare
så-i fac! Într-un fel, a picat bine vorba ei – cå are puÆinå treabå la
Poçtå, så stau în camerå, så o açtept, så nu fug, revine iute... I-am
promis ce vroia, tot nu eram bun de nimic, iar ea a plecat rapid,
fårå så se uite la mine cînd m-a sårutat. I-o fi fost fricå? M-a
încuiat în camerå, unde am turbat patru ore çi mai bine! Så plec,
nu puteam, yala este dintre cele care nu se încuie automat, i-aç fi
låsat garsoniera deschiså çi cine çtie ce intervenea. Dar nu må låsa
inima så plec, cînd îmi promisese cå vine çi o så facem amor...
Tîrziu am priceput cå mi-a tras o påcålealå de nota zece, çi mi-am
luat adio cå se întoarce curînd. Am gåsit ceva potol în dulap
çi-am gåsit pe fundul unui sertar – cine ar fi crezut? – un album,
în care toate pozele erau ale PåuniÆei. Dar ce poze! Sexy, nu
porno: PåuniÆa goalå, aça cum o visam eu, în poziÆii senzuale,
excitante, provocatoare, cu un ursuleÆ de pluç pe post de amorez,
çi cu diferite obiecte folosite ca penis – fåcåleÆul de bucåtårie,
tocul de la pantof, mînerul clanÆei, un castravete, o bananå (de
unde dracu’ o fi luat-o, cå n-am mai våzut în comerÆ?), un
parfumez din obiçnuinÆå, nu de dragul muierii. Fratele meu e la
pahar de vin roçu, ca så am un tonus corespunzåtor, må spål çi må
trepidez ca un armåsar? Nimic de felul åsta. Sînt calm, beau un
consemnez aici, înainte de a pleca la PåuniÆa? Fumez, sînt nervos,
nouåsprezece ani çi o lunå, må pregåtesc så devin bårbat. Ce så
mea, despuiatå, gata de „sacrificiu“! Este sîmbåtå seara. Iulie. Am
demenÆå, care m-a fåcut så-mi storc testiculele – iat-o în faÆa
care va trebui så urc. Çi eu çchiopåtez! Femeia doritå pînå la
gîndesc, e un cobai, ceva depårtat çi detaçat de mine, o stîncå pe
PåuniÆa, îmi då un sentiment neplåcut. La blondå nici nu må
må tem de examene, înså faptul cå fratele meu çtie ce voi face cu
må jeneazå în aranjamentul åsta cu iz de examen de admitere. Nu
Zarurile au fost aruncate. Totul e pregåtit çi hotårît, dar ceva
atunci sînt impotent...“
zis, „tu spune-i doar så fie gata, çi dacå nu sînt în stare så o fut,
dat seama cå nu-i convine, dar nu are încotro. „Treaba mea“, am
poftesc! „N-o så fugi, ca data trecutå?“ a rînjit fratele meu. Mi-am
scuipat-o... Iar dacå ea n-o fi mulÆumitå, så rîdå amîndoi cît
mine, cît så-mi treacå greaÆa, cå nu pot så må uit la ea dupå ce am
nu e gelos, poate så-i cearå PizduliÆei så stea într-o searå lîngå
scoalå destul ca så o satur çi pe HulpåviÆa! Dacå are dubii, dacå
Asta nu admit, pentru cå nu sînt aça. Oi fi eu çchiop, dar mi se
la baie, în mînå cu poza unei femei despuiate?! Dar impotent, nu!
normalå, chiar çi el, fratele meu, o fåcuse, Æine minte cå l-am gåsit
ritos cuvîntul – ca toÆi tinerii care n-au început viaÆa sexualå
adresate mie, i-am replicat cå da, må masturbez – am subliniat
ruçine så plece imediat så verifice. Cum eu nu suport trivialitåÆile
în inima cråifåleanului... Chestia cu albumul cåzuse tare. Îi era
meu tot bîzîia ceva... Fugisem, dar acum reuçisem så bat un cui
îi spusese adevårul, çi oricît må çtia låudåros, în mintea fratelui
tråsesem cu PåuniÆa, de film porno, nu alta... Pesemne cå blonda
i-am bågat-o, cåci întinsesem struna, çi îi povestisem ce secvenÆe
fiindcå o påråsisem pe curvå fårå så i-o bag pe unde ziceam cå
eram de vinå cå îl spurcase aia... M-a fåcut impotent çi labagiu,
îmi fåcuse. Credeam cå sare la caftealå, s-a înverzit, parcå eu
breça în betonul lui, çi-i tocam nervii, så må råzbun pentru tot ce
mi-am continuat ironiile, destul de grosolane, recunosc. Gåsisem
bulbucaÆi de mînie, gata så må ia la pumni. Eu, calm ca niciodatå,
DUMITRU UNGUREANU 74
LIA MORA 75
serviciu, schimbul doi. Nu sînt sigur cå n-a trecut în prealabil pe
la CiuguliÆa, dar ce mai conteazå? E seara mea, çi voi da dracului
toatå buna creçtere, dacå am vreuna, toate inhibiÆiile çi inepÆiile
din minte. Ezit în faÆa blocului, cu garsonierele încuiate, mulÆi
locatari fiind plecaÆi în concedii sau excursii, sau la Æarå, în satele
lor, ca vårul Petre. Parcå aç vrea så fug, så dau înapoi, nu de
fricå – de greaÆå! Dacå simt duhoarea din dimineaÆa aceea, sigur
ratez iar çi abandonez pe veci! S-o pun så se spele, så se
parfumeze! Intru precaut çi, fårå så vreau, simt cum mi se moaie
picioarele, nu må Æin genunchii! Uça se deschide fårå så bat.
PåuniÆa må açtepta, îmbråcatå într-un neglijeu negru, ea blondå,
ochi albaçtri, îi vine minunat! Må priveçte puÆin ironicå çi
surîzåtoare, må pofteçte pe canapea, må întreabå ce vreau så
beau. „Laså båutura, çtii de ce am venit?“ „ Çtiu“, zice, „te açtept,
nu vezi?“ Zîmbeçte larg çi-çi desface måtasea, decopertînd un
corp ca un rîu de lavå albå. Deja nu mai pot så må controlez, fac
un efort çi vîr o Æigarå între canini, nu reuçesc så aprind. Îmi
întinde ea bricheta cu flacåra Æîçnitå – çi în flacårå eu våd corpul
ei gol... Geamul e deschis, perdeaua fluturå într-o pårere de vînt,
draperia e înlåturatå. „Nu ne vede nimeni, dar, dacå vrei, tragem
camuflajul“ spune PåuniÆa, çi urmeazå: „Hai, ce mai açtepÆi, nu
eçti neråbdåtor så må spargi?“ Så fie o jignire? O batjocurå? Nu
çtiu så deosebesc, nu sînt lucid... Aç vrea så fiu dispreÆuitor, så må
reÆin, så acÆionez calm, detaçat – dar îmi este peste puteri! Arunc
hainele de pe mine – blugi, chiloÆi, tricou. Råmîn gol în mijlocul
camerei, în umbra înserårii ce coboarå peste cartier. Penisul erect
e ars de umezealå. PåuniÆa nu s-a miçcat din pat – mi se pare, sau
fixeazå sexul meu? Visez? Rîde? E fascinatå de ce vede? Am un
membru urît, råsucit çi bont, cu rît ca de porc çi narå ca buza de
tigru. Ce-o gåsi de våzut la el? Brusc, må arunc peste ea, o trîntesc
în açternut çi o apås crîncen. Îçi desface picioarele. Sînt surprins,
sînt bulversat de contactul cu FEMEIA, pe toatå pielea de pe
piept çi pîntece... Noutatea senzaÆiei må ameÆeçte, nu çtiu ce se
petrece, nu çtiu ce fac, ce spun. O muçc de umår sau gît, în vreme
ce vîrful måÆåoanului intrå în despicåtura fierbinte. Se
împotriveçte, se miçcå, çi din cauza asta nu påtrund bine, nici
adînc... Sau poate atît trebuie? Spîrcîi la întîmplare, pe floci, pe
çolduri, pe catifeaua albastruie a coapsei, pe cearçaf, fiindcå ea,
PåuniÆa, se învîrteçte aiurea, iar eu nu mai termin... Umilit, simt
plåcere så vorbesc despre neîmplinirile mele, despre eçecul celor
fåcusem primii ani de çcoalå. În rest, nici o evaziune. Îmi fåcea
biografia, ascunsei cu sîrguinÆå acest amånunt – locul în care
de puçtan precoce. De ce? Parcå mai conteazå de ce!... Din toatå
îndelungile reverii senzuale, inevitabilele masturbåri çi suferinÆe
satul unde suplinise la materia „agriculturå“, nu-i povestisem
trådasem cine sînt, nu-i dezvåluisem faptul cå o cunoçteam din
bruma de apåråtoare pe care Leni çi-o împletise. În schimb, eu nu
rîcîiam coaja ca så aflu, insistam fårå så parå cå insist, jupuiam
påcat? Çi ce-mi påsa mie? De ce nu reuçeam så må abÆin? Tot
aduceau liniçte, nici izbåvire de påcat. La urma urmei, era un
Mi-am dat seama tîrziu cå întrebårile mele o chinuiau, nu-i
rana, cå nenorocirile atît açteaptå!
Påi tocmai asta e, cå nu çtie dacå çtie, çi îi este fricå så deschidå
abandonat fårå jenå!? O lua peste bot imediat. Dar dacå el nu çtie?
Leni, n-a protestat, n-a fåcut scandal? Cu un copil nelegitim,
decum, amantele nu i-au lipsit, chiar dupå nuntå a avut una. Çi ea,
nu bånuieçte? Poate! Asta îl face så umble cu amante? Nici-
Niciodatå. De ce? N-a gåsit curajul. SoÆul çtie de copil? Nu. Nici
Copilul era båiat sau fatå? Fatå. A mai våzut-o de-atunci?
m-a fåcut så întreb, så intru în amånunte, så zgîrii nefericirea.
suferinÆå, pieptul zguduit de spasme. Stupiditatea – ce altceva? –
incoerentå, cu obrajii cåzuÆi, ochii vineÆi, gura senzual ruptå de
îndurare. Cui, sau pentru ce anume, nici ea nu çtia, beatå çi
îçi amintea, fosta profesoarå plîngea la pieptul meu çi cerea
între ele, ci numai una spre afarå, çi trei ferestre cît palma. Cînd
cu lut pe jos, cu douå cåmåruÆe încålzite de o sobå oarbå, fårå uçå
fu înfiat çi crescut de femeie. Leni a locuit patru luni în cåscioara
nici popå. Atribuit fetei, care îçi abandonå slujba vreun an, copilul
în mijlocul Dobrogei, unde nu exista nici doctoriÆå, nici miliÆian,
Leni så nascå în satul lor de baçtinå, Cocargea pe nume, undeva
Aceea avea fata la Filaturå, încurcatå cu un soldat. Convenirå ca
care...? Gåsi ajutor la femeia de serviciu, o creçtinå miloaså.
acaså, cu copil. Nu-i da mîna. Ce båiat s-ar mai fi cåsåtorit cu una
moralå“, Cornelia se trezi în situaÆia neplåcutå de a se întoarce
carîmbul cizmei de pådurar. Exmatriculatå „din motive de
întreagå a umblat dupå el prin ConstanÆa, cu çiçul ascuns în
buçit. Tatål Corneliei era gata så-l omoare pe nemernic. O zi
nebuloase, mistice, oarecum stråvezii.) Scandalul nu a fost înå-
93 LIA MORA
96 DUMITRU UNGUREANU
usturå, cå nu poate så mai umble, cå o så moarå. I-am luat
piciorul. æineam în palme un obiect fragil de scrum întårit, ca un
lemn incomplet ars, uitat în cenuçå. SuferinÆa cîinelui a trecut
asupra mea. M-am trezit cu inima grea, cu lacrimi în ochi çi un
gust de cårbune pe limbå. Zorii nu såltaserå vålul nopÆii, negura
båltea pe la ferestre. Leni se sculase, trebåluia în baie. Nu i-am
povestit visul, deçi simÆeam nevoia så må descarc. Ne-am
îmbråcat în tåcere, am luat un dejun consistent çi-am plecat pe
munte, într-o plimbare demult programatå, dar amînatå fie din
lene, fie din comoditåÆi amoroase.
Cabana era açezatå pe-o coastå, la marginea unei poeni ce
urca lent spre pådurea de brazi. Poteca pe care, vara, se ajungea
sus, în locurile propriu-zis montane, fusese acoperitå de zåpadå,
groaså de aproape un metru. Nu îndråzneam så må aventurez.
Practic, nu aveam cum face pîrtie, nici nu puteam cålca pe
pojghiÆa de gheaÆå, nu exista aça ceva. Totuçi, Leni, îmbråcatå
adecvat, costum de fîç, bocanci, glugå, månuçi, baston, raniÆå –,
porni fårå så se uite îndåråt. Purtam çi eu echipament potrivit, dar
nu må Æinea piciorul, nici nu ardeam de vreo pornire sportivå
oarecare. Am urmat-o pe iubita mea în virtutea obiçnuinÆei.
ÎncålÆårile mi se cufundarå în omåt, cu picioare cu tot, pînå la
genunchi, apoi pînå la çolduri, alocurea pînå la piept. Femeia
croise un fel de canion; înotam în siajul ei, greu, încet, cu
obstinaÆie. Aerul curat må îmbåta, ca un alcool veritabil. Muntele
tåcut må atrågea çi må respingea în egalå måsurå. Îl priveam la
råstimpuri, cînd må odihneam, iar priveliçtea îmi insufla un
sentiment necunoscut. Desigur, n-am rezistat ritmului impus de
Leni, care înainta egal, precis, implacabil, ca un robot. Nu s-a
uitat vreodatå înapoi. Ce puteam så fac? M-aç fi întors, dar atunci
pråpastia s-ar fi cåscat automat çi definitiv. Mi se pårea cå Leni,
dupå povestea de azi-noapte, asta vroia: så se rupå de mine, så
fugå aiurea, så nu mai avem nici un fel de legåturå... Totdeauna
presimÆirile de felul acesta s-au împlinit. Çtiind cå asta o så
urmeze, la ce må agåÆam de coada femeii? Precum se cunoaçte,
actele îndrågostiÆilor – sau ale celor care au doar legåturi
sexuale – sînt iraÆionale. Dacå ne-am da seama de asta chiar în
cursul respectivelor acte, cîte suferinÆe am înlåtura!...
Dupå trei ore, Leni se depårtase la vreun kilometru. Sau må
înçelasem? Peste puÆin timp, n-am mai våzut-o. Urcase pe un
unei femei, fie aceea profesoara lui! Pentru cå asta era Cornelia,
Numai cå nu s-a våzut bårbåtuçul åla deçtept, care så dea dreptate
azi, poate çtia ceva ce noi nu çtiam încå. Desigur, avea dreptate.
situaÆii. Ea ne trata de sus pe toÆi, la gråmadå. Poate meritam, zic
stare så stau numai lîngå ea, fårå så am conçtiinÆa înjositoarei
nu-i pierdeam un cuvînt, cînd må aflam în vecinåtate. Çi eram în
Am fost la doi paçi de ei. Nu-mi scåpa nici o miçcare a stråinei,
fulgeråtor. I-a çi spus printre dinÆi un „març, potaie!“ umilitor.
o palmå grea! Fata nu s-a mulÆumit så-l scuipe çi så-l pocneascå
nesigurå palma pe care el a încasat-o. Pot depune mårturie – a fost
bine çi nu ezitase nici o secundå. Rumoarea întinså în urmå da ca
brutalitate, umårul ei, flegma fetei a poposit în ochii lui! Ea Æintise
care el s-a înfipt lîngå Cornelia, împingînd ca din greçealå, cu
nostru, n-am auzit. Înså am våzut clar ce s-a petrecut. În clipa în
tipe çi un prostovan, cum îl consideram noi. Ce-a spus eroul
frumoasa cu picioare zvelte perora vesel. Acolo se aflau încå douå
împårÆeam, ne-o însuçeam chiar. S-a apropiat de grupul în care
modå, Cassius Clay, cred. Ne bucuram de iminenta cucerire, o
erou, un învingåtor la Plevna sau Måråçeçti, sau ca pe-un boxer la
faÆå cu mai mulÆi, a pariat cå o agaÆå pe loc. Îl priveam ca pe-un
dupå ce îçi båtea joc de ele, întîlnind-o pe Cornelia, în centru, de
trecut prin çcoala Bucureçtilor, unde învåÆase så dea cu flit fetelor,
scenå antologicå. Un flåcåu, care se credea irezistibil nevoie mare,
Scuipa fårå jenå, îndeosebi agresori de ocazie. Mi-amintesc o
unghii lungi, låcuite cu roçu, bluzå decoltatå. Fuma. Bea cafele.
despletit, neglijent låsat pe umerii topiÆi. Purta minijupå, toc înalt,
ani. O fatå deosebitå de-ale noastre, blondå, cu pårul vîlvoi,
Pe Cornelia am våzut-o prima datå cînd împlinise optsprezece
LENI
LIA MORA 81
Ceauçescu, care permisese intrarea în activul superior a foçtilor
asupritori, iar åçtia îl îndemnaserå ori îl ajutaserå pe cretin så facå
nepotizarea partidului... Nu intru în subtilitåÆile subiectului.
Cititorul are surse de informare, poate så deosebeascå singur
nuanÆele. Vreau doar så subliniez – dar presimt cå este çi greu, çi
convenÆional, çi oarecum redundant – latura liberalå a viziunii poli-
tice din cauza cåreia va fi fost Lulu Visariuc expulzat de oficialitåÆi,
din vîrf. Aceasta era motivaÆia conturatå de „mårturisirile“ lui.
Istoriceçte, putea så aibå dreptate. Practic, Lulu venise în oraçul
nostru dupå momentul 1971, cu celebrele Teze din iulie. Înså...
Nu cå m-ar fi interesat amånuntele „cåderii“ sale. De altfel, nu
le acordam cine çtie ce coeficient de credibilitate. Chiar felul de a fi
al amicului må fåcea sceptic. Am spus deja cå protestele sale se
opreau la o limitå, dincolo de care nu se încumeta. Må îndoiesc så
fi învåÆat asta abia dupå ce suferise çutul în fund. Sînt unele obiceiuri
care se adoptå, altele cu care te naçti. Naturile catilinare nu sfîrçesc,
nu eçueazå în mefistophali de provincie! De-ar fi avut în sînge
libertatea çi independenÆa de care fåcea atîta caz, Visariuc fie se
numåra printre conducåtori, fie dispårea în beciurile închisorii, fie
pleca în Occident, ca mulÆi dintre cei cu gusturi cosmopolite. Înså...
Asistam cîteodatå la scene, la scenete demne de-un Teodor
Mazilu. Masa noastrå de la cîrciumå se umpluse de niçte sticle,
atmosfera se îmbîcsise nu doar de fum, ci çi de inepÆii savante,
mintea fiecåruia lucra la supracapacitate, stimulatå de alcool çi de
ambianÆå. Deodatå apårea çi Lulu. Cu cel mai firesc aer, saluta pe
toatå lumea, chiar çi cînd nu cunoçtea pe nimeni, eventual însoÆea
pe altul care cunoçtea comesenii. GentileÆea normalå în astfel de
cazuri impunea o minimå solicitudine din partea ambelor tabere.
Un pahar, o comandå în plus, o amabilitate. Acceptarea tacitå,
pînda grijulie, inconfortul reprimat în speranÆa unei revelaÆii umane
despre care poate se auzise –, toate astea se întindeau ca o pînzå
Æesutå de-un påianjen ascuns. De la un pahar, Visariuc ajungea
rapid la cinci, la zece, la cincisprezece. De la o pårere exprimatå cu
reÆinere çi sfialå de intrus, la afirmaÆii categoric-dubitative. De la
uçoara participare la dezbateri, Lulu se instala în fruntea ostilitåÆilor
dialectice, conducînd abil spre o Æintå vînatå pe parcurs, doar de el
çtiutå, sau poate nici de el. Îi fermeca pe toÆi prin generalizåri
rapide çi paradoxale. Lucra cu vagul, cu imprecisul, cu teoreticul.
De cele mai multe ori, prelua argumentul susÆinut cu mult elan
îmi spunea – çi beregata lui schelålåia cuvintele corect – cå îl
de Æigarå! A simÆit durerea abia cînd toatå laba i se pråjise. Acum
Bietul de el, îçi arsese laba stîngå, deoarece adormise pe un muc
çi discutam cu cåÆelul meu, un ciobånesc corcit, cu blanå gålbuie.
de mirajul nocturn. Am visat ceva ciudat. Eram acaså, la pårinÆi,
cådeau chiar pe pernå, lîngå faÆa mea. Somnul mi-a fost colorat
pace, abia spre dimineaÆå am reuçit så aÆipesc. Razele astrului rece
apropiatå, nåucitoare. Cum gîndul cå fåcusem o prostie nu-mi da
multå vreme. Cerul s-a limpezit, descoperind luna clarå, plinå,
veioza, a tras plapuma çi a pårut cå doarme. Am råmas tåcut
Disimularea o îngrozise? N-a spus nimic. S-a råsucit, a stins
îmi marcase creçterea? O impresiona puterea mea de reÆinere?
crudå de-altådatå? Se ruçinase acum pentru gestul neståpînit care
studiat, mutå. Încerca så descopere sub tråsåturile mature fiinÆa
Leni s-a ridicat în çezut, a aprins lumina pe noptierå çi m-a
flocilor, etalate fårå jenå în faÆa unui copil...
faza cu tipul pålmuit, apoi obsedanta scenå a picioarelor çi a
cutare – în care ea, Leni – Cornelia – profesase ca suplinitoare –,
întîlniri? M-am trezit povestind despre copilåria mea, în satul
servare, cel care îmi blocase pînå atunci confesiunea primei
iernii, neantul singuråtåÆilor – ce a tocit simÆul meu de autocon-
ficÆiune. Tåcerea deplinå a muntelui, lespedea ca de cleçtar a
cante. Tråiam ca într-un vis, ca într-un vas izolat, ca într-o
Beam çampanie, fumam Æigåri fine çi ciuguleam fursecuri cro-
natå, o iubitå perfectå, un suflet mårinimos, çi aça mai departe.
fufe, må ispitea så o laud, creçtea auzind cå este o femeie minu-
Marquez. Må îndemna så-i povestesc despre amante, neveste sau
pieptul meu, jucîndu-se cu penisul de-a påpuça, cå aça citise în
tatå din poieni çi cetini. Leni çedea, de obicei, cu fruntea lipitå la
ceam amor çi discutam pe întuneric, la „lumina“ zåpezii, reflec-
dar becurile nu prea le aprindeam nici noaptea, cînd mai mult få-
salvamontist. Nu oprea la casa noastrå. Încålzeam cu electricitate,
trecea un cålåtor pe poteca din vecinåtate – drumeÆ, pådurar sau
Eram singuri nu doar în cabanå, ci çi în zonå. Cîteodatå
din mine un bårbat aspru, peste putinÆå så refuz asemenea sejur!
circulaÆia. Evit cît pot muntele, råceala. Cu Leni, hotårîtå så facå
deasupra bazinului, unde se ramificå nervii çi se stranguleazå
stresant. Piciorul îmi amorÆeçte, chiar çi coloana vertebralå,
apa (nu marea caldå, vara) îmi produc un råu surd, sîcîitor,
95 LIA MORA
94 DUMITRU UNGUREANU
douå cåsåtorii, despre proiectele abandonate din lipså de susÆinere
familialå. Adicå nu neapårat familialå. Ai mei, pårinÆii çi fratele,
erau – sau fuseserå – de partea mea. Nu må înÆelegeau, dar må
sprijineau sincer. Înså nevestele, amîndouå, se feriserå de-o
încurajare måcar formalå, ceva simplu, necesar mie, un handi-
capat psihic în clipe de råscruce, înainte de a fi – sau mai mult
decît – un handicapat fizic. Çi cîtå nevoie resimÆeam uneori de-o
vorbå dulce, un îndemn convenÆional!
Leni se transpuse în situaÆia posibilei „tovaråçe de viaÆå“,
idealå. Må dådåcea, îmi da sfaturi cum så må îmbrac, cum så
umblu pe stradå ca så nu mi se vadå infirmitatea, cum så trec
peste momentele penibile, generate de imbecilitatea celorlalÆi,
care nu puteau accepta cå çi unul ca mine vrea så fie tratat ca
fiinÆå umanå, nu rebut al genului... O întrebam dacå nu cumva
este implicatå în vreo fundaÆie de-astea, cu profil umanitar,
apårute dupå revoluÆie. Refuza detaliile, må toca zilnic la cap çi
la creier, må fortifica prin tratamente alimentare çi cårturåreçti,
prin excursii în locuri visate, unde nu credeam så ajung vreodatå.
Am vizitat astfel FranÆa, Italia, Germania, Grecia çi cîte altele. În
oraç se coagulase un cor mixt, bårbaÆi çi femei, persoane cu
oarece stare çi statut profesional, profesori, medici, un inginer,
chiar çi un popå, foarte activ afacerist, pesemne ofiÆer cu patrafir,
prea le çtia pe toate... Nu-mi cultivasem vocea pînå atunci,
auzeam mai degrabå un scîrÆîit decît un instrument muzical.
Instructorul angajat ca dirijor îmi dezvålui cîteva trucuri. Dupå
exerciÆii çi antrenamente, devenii capabil så susÆin partitura
tenorului în timbru mulÆumitor. Leni cînta çi ea, dar nu excela în
vreun registru. Era nelipsitå în deplasårile „artistice“ din cauzå cå
soÆul sponsoriza generos fiecare „turneu“, oferind autocarul
firmei, çoferul çi benzina. El n-a venit cu noi vreodatå. În general,
turneele însemnau prilej de distracÆie, negoÆ ambulant çi aventuri
erotice între persoane care pofteau una la alta, fårå så aibå ocazia
så-çi împlineascå rîvna. Må împerecheam cu Leni fårå jenå,
profitam cå amanta mea face pe sufletista, pe mama råniÆilor. Iar
eu påream un rånit, deçi eram un hrånit...
Într-o iarnå, Leni aranjå så petrecem cîteva zile singuri, lîngå
Rucår, unde posedau o cabanå, ea sau firma soÆului, nu m-a
interesat amånuntul. Decorul fastuos, impresionant, sålbatic
nu-mi plåcea sub nici o formå. Frigul, îngheÆul, umezeala, ploaia,
– Çi ai gåsit iubire în politicå?
Ei, nu te mai obosesc!
capabil så delimitezi cele douå forme ale amorului în discuÆie, nu?
o iubire bårbåteascå, raÆionalå, conçtientå! Presupun cå eçti
sau aflate în relaÆia cu o femeie! Nu mi-e ruçine så spun cå eu caut
Iubirea invocatå de mine nu-i una simplå, de genul celei oferite
– Hai så amînåm un pic discuÆia despre femei çi iubirea lor...
– Bine, dar soÆia ta nu te iubeçte? Sau, må rog, nu te-a iubit?
caut oriîncotro må poartå soarta!
n-am fost Æinut în braÆe de cineva care så-mi transmitå iubire! Asta
de o privaÆiune strict omeneascå: n-am avut parte de dragoste,
eu... Eu am fost împins în faÆå de o lipså, de un gol în copilårie,
mereu, pentru cå permite cele mai diverse puncte de vedere. Înså
drume, så îndemne måcar! Despre asta am discutat çi vom discuta
microbul puterii, vrea så manevreze oamenii, så conducå, så în-
politician are înså altå structurå sufleteascå. El este bolnav, are
ceilalÆi despre ei! Fiecare în parte, fårå spectatori, nu existå! Un
luminile rampei, nu existå prin ei înçiçi, ci prin ceea ce cred
dragå prietene! Un fotbalist, o cîntåreaÆå, un actor, deçi sînt în
Mi s-a pårut cå da!... A fi în centrul atenÆiei nu înseamnå cå exiçti,
cetåÆean responsabil... Folosesc termeni care te agaseazå cumva?
egalitate teatrul cu politica, dorinÆa de afirmare cu nevoia de a fi
– Ai întrebuinÆat niçte cuvinte prin care pui pe picior de
Odatå mi-a vorbit aça:
convingåtor, dacå nu chiar Råspunsul, cu majusculå...
Dar nu våd cå ai fi neputincios så gåseçti singur un råspuns
– Våd cå te-ai molipsit puÆin de la mine, cu paradoxurile...
M-a privit ironic.
cå existå un motiv subconçtient? (Dacå îmi permite paradoxul...)
prim-plan, fie ca om politic, fie ca simplu oråçean... Este conçtient
tot mereu în centrul atenÆiei, care e motivul intim al jocului în
sau de ce iese la rampå aça, sau – cum så zic? – de ce vrea så fie
L-am întrebat, fireçte, de ce se complace în astfel de scene,
Çi urma recitalul!
autorizate în domeniu... Dar...
– Nu çtiu, nu sînt sigur, n-am acces la sursele cele mai
lipsurile de informaÆie. Deseori, chiar aça începea:
cå îl susÆine! Nu se sfia så-çi recunoascå limitele, limitårile çi
de-un conviv, çi-l întorcea împotriva aceluia, dîndu-i înså impresia
DUMITRU UNGUREANU 82
LIA MORA 83
– Nu iubire, ci o solidaritate bårbåteascå, una dintre acelea pe
care le ai la tinereÆe, cînd Æi se pare cå trebuie så schimbi lumea
çi ai forÆa necesarå så o faci! GeneraÆiei mele i s-a oferit acest
lux – så schimbe din temelii o lume! Nu oricînd çi nu oricui este
dat aça ceva! Aç zice cå e un dar divin, dacå n-aç fi cam sceptic
în privinÆa lui Dumnezeu... Am pornit la fapte cu aceastå
perspectivå captivantå. Numai cå... Çtii cum e la noi, în România:
teoria ca teoria, dar practica te omoarå! Forme fårå fond, asta a
spus-o cineva, çi åsta e defectul nostru naÆional!... Sau, må rog,
n-am gåsit prea bine ce ni se potriveçte, ca så facem o naÆie
puternicå, de bågat în seamå... Dar am luat-o razna... Aça e cînd
te ridici de la particular la general, asta e dialectica, sau viciul ei...
Al dialecticii, poate nu; al lui Visariuc, da! Ieçea deseori din
„clenciuri“ prin evaziuni stilistice, prin divagaÆii „filozofice“ pe
teme incontrolabile, aburoase, „generoase“. Enervante sau nu,
alunecårile sale trådau un spirit pe cît de cuprinzåtor, atrågåtor çi
încîntåtor, pe atît de nesigur. Dacå judec bine, incertitudinea era
singura constantå pe care o poseda Lulu. Nu aceea filozoficå, nu
îndoiala creatoare, nu punerea în discuÆie a cutårui fapt, pentru a
afla ce este bun, valabil, util în aparenÆa ori esenÆa lui. Nici acea
neîncredere funciarå în tot ce este construcÆie umanå, perisabilå
çi trecåtoare, despre care s-ar putea spune cå reprezintå un mod
de a fi, de a tråi, o „filozofie a vieÆii“. Çi nici veselul scepticism
datorat experienÆei, frecventårii istoriei la cursul de zi, nici ironia
corozivå, umorul „care îndreaptå moravurile“... Ciudat, dar Lulu
nu adoptase aceste instrumente de corecÆie çi de autoprotecÆie, la
care apelaserå mai toÆi congenerii såi, cei treziÆi la vreme din
utopia tinereÆii. Modelul Caragiale, referinÆå obligatorie în
discuÆiile despre „specificul neamului nostru“, era acceptat çi de
Visariuc. Înså partea întunecatå, lucifericå a lui Caragiale, din O
fåclie de Paçti, Nåpasta sau În vreme de råzboi...
Evident, generalizez çi alunec în explicaÆii secundare (m-am
virusat çi eu!), din lipså de repere. În perioada sa de glorie, cum
se spune, puÆin dupå apariÆia în oraç, înainte så se însoare cu
Ofelia Gîrlan çi mult dupå moartea soÆiei, Lulu Visariuc impuse
un personaj de care nu puteai så nu Æii cont! Cînd, personal,
mi-am dat seama de inconsistenÆa personalitåÆii „dilematice“,
Lulu cåzuse în ridicol, neseriozitate, beÆie...
triunghiul, mîngîindu-l totodatå cu un deget norocos. Între
chiloÆii jos çi mi-a aråtat påduricea – blondå çi ea – ce-i înÆelenea
paravanul catedrei, Cornelia çi-a desfåcut picioarele, çi-a tras
cå-i plåcuse îndråzneala –, m-a råsplåtit în mod parçiv. Feritå de
în loc så må pedepseascå public – de unde am dedus, peste ani,
fierbinÆi, nu era indiferentå faÆå de visele mele. Auzind cuvintele,
Nu-i scåpase îndrågostirea mea, nu o låsau rece ocheadele
sufleteçte. Alta så-mi fi fost vîrsta, må însuram cu blonda, poate.
speranÆå, mågulind fårå så çtiu singuråtatea unei fiinÆe fragile
mîncam fårå dinÆi, o lingeam cu privirea candidå, îndrågostit fårå
nu-çtiu-ce, sågeta cu coada ochiului. O sorbeam fårå lingurå, o
Cornelia privea çågalnic peste claså. La mine, cel gelos pe
fura dulceaÆa chipului çi – obsesia mea! – frågezimea pulpelor.
aproape de chiloÆi, pieptul bombat natural. Soarele toamnei îi
neglijent peste spåtar, dreptul învîrtind un stilou, minijupa såltatå
N-am så uit în veci: çedea pe scaun cu braÆul stîng atîrnat
– Ah, Doamne, ce picioare frumoase ai!
admirativ, în locul lecÆiei pentru care må scosese la tablå:
acelei femei! Ce alta, dacå nu ursita, m-a îndemnat så-i çoptesc
educau! Eram predestinat Corneliei, eram blestemat så aparÆin
pe uliÆele satului må incitau, må chemau, aç spune chiar – må
meie atît de goalå! „Scandalul“ çi provocarea lansate de Cornelia
vraja, provenea pesemne din faptul cå nu mai våzusem încå o fe-
Cred cå se manifesta în mine, precoce, bårbatul; dar atracÆia,
de-dulce!) formau o Æarå de explorat la vîrsta tinereÆii viguroase.
pietruiÆi (cuvîntul aparÆine unui båtrîn care, deh!, poftea la
culoarea cerului nu-mi trezeau fiori metafizici, ca aståzi. Sînii
indiferent; am învåÆat så-l apreciez mult mai tîrziu. Ochii de
çi crudå, genunchii delicaÆi çi gleznele subÆiri. Pårul må låsa
foarte bine cå må fascinau picioarele ei cu piele måslinie, netedå
Må Æineam dupå fusta Corneliei ca un cåÆel. Îmi amintesc
îçi poate imagina, desigur, contextul. Çi restul. Nu insist.
întîlnire cu Cornelia. Adaug vîrsta mea – doisprezece ani! Cititorul
çapte paçi de capitalå. Precizez cå în 1968 s-a petrecut prima
prin ungherele CarpaÆilor sau în pustietåÆile Olteniei, ci chiar la
într-un loc vetust çi ancestral, cum sînt în Æara noastrå nu numai
satul din josul cîmpiei. Era o apariÆie mai mult decît çocantå,
hotårîtå så nu se piardå, prin måritiç sau încurcåturi amoroase, în
profesoarå suplinitoare, de „agriculturå“, absolventå de liceu,
85 LIA MORA
88 DUMITRU UNGUREANU
nostalgii va fi trezit privirea mea ca limba umedå? Ce însinguråri
çi vise de cadînå a unui sultan cu sute în harem va fi risipit raza
de laser înfiptå în pieptul sculptural?
Atîta chestie pricepeam çi eu: cå Leni era stînjenitå de
prezenÆa mea, cå stînjeneala provenea dintr-un simÆåmînt de
complicitate la un act rîvnit, nu împlinit, cå tensiunea generatå la
frecarea vorbelor cu dublu sens electrocuteazå Æesuturi amorÆite,
çi le pune în stare emergentå, de nu chiar incendiarå. Ca într-un
dans al dez-våluirii, fåcut de-o stripteuzå thailandezå, jocul femeii
neglijate din faÆa mea înlånÆuia çi våzul, çi multe pårticele din
sufletul meu. Scanerul bilentil cu gene arse çi pleoape usturate
parcurgea masivul trup în care dospeau vulcani. Pår lung, vopsit
negru, ochi albaçtri, faÆå bine cremuitå, degete cu unghii fin tåiate,
låcuite cu roçu, pulpe gelatinoase, strunjite de fitness, ciorap
superfin. Ce avea femeia neobiçnuit, de-mi ridicase oblonul
întunecat? Ce sens puteam gåsi în ezitårile adolescentine? Ce
invitaÆii ascunse tipåreau ácele imprimate fårå cerneluri, înså
vizibile fårå soluÆii speciale?
Nu voi comite impoliteÆea så-l consider pe cititor naiv çi
neinformat, ca så descriu tot traseul parcurs pînå în momentul
„pusului (the score, în englezå) în paginå“. Tai proza pregåtirii
actului copulativ, cå nu e importantå aci, çi sar direct în patul în
care zac alåturi de Leni. Douå corpuri satisfåcute, douå fiinÆe
timide, una bulversatå de ardoarea sexuirii, cealaltå ghemuitå
încå de prelungita abstinenÆå, impuså de factori obscuri. Pe drum
spre açternutul ca un sanctuar pågîn, Leni îmi çoptise la ureche:
„Ah, ce poftå am så må distrez!“
Crezusem cå braveazå. Cå vrea så-çi ascundå obiçnuinÆa.
Cå – mågulitor pentru mine – încearcå så alunge tracul începu-
tului de legåturå. Sau cå – jignitor pentru ea, dar asta e! – justificå
adulterul cu o puerilitate nici måcar hazlie. O privisem întrebåtor:
interesul meu stîrnise oare cortexul ei? Conducea maçina cu
dexteritatea çoferiÆei profesioniste. Fuma çi-mi spunea poveçti
din lumea tipilor cu bani, între care se miçca obligatå de afacerile
soÆului. Pe care nu-l condamna pentru amantele schimbate ca
batistele. Dacå poate, zicea Leni, de ce så nu o facå?! Çi eu, dacå
aç putea, tot aça aç proceda! Dar eu nu pot, nu må laså inima så
o pun cu unul sau altul. Îmi trebuie un bårbat de suflet, så må
iubeascå aça cum sînt, nu pentru ce am sau ce dau, ci pentru asta
versuri; puÆin prea ermetice pentru mine, în descendenÆå barbianå,
låsase urme în poemele publicate deja. (Am citit çi eu acele
copilului, deçi experienÆa deflorårii unei fete, prima din viaÆa lui,
relevat forÆa inexistentå: n-a recunoscut cå el este autorul, tatål
Cornelia-LenuÆa-Leni a refuzat så se debaraseze. Asistentul çi-a
Dragostea sfîrçi printr-o sarcinå neprevåzutå, de care
risipind argumente scînteietoare çi metafore inedite...
poeme, romane çi criticå, individul se duela cu profesorul,
independent çi sarcastic. Celebru apoi prin cårÆile publicate,
consumase dragostea dintîi, cu un asistent orgolios çi impunåtor,
farmec nespus ale båtrînei cetåÆi. La mare, în studenÆie, îçi
închipui, cu învåÆåturå lejerå, cu plimbåri prin locurile de un
ConstanÆa. Trei ani tråise viaÆa cea mai frumoaså din cîte îçi putea
biografice. Dupå ce plecase de la noi, intrase la facultate, în
ca petrolul dintr-un puÆ proaspåt deschis. Aça am aflat amånuntele
bea, mårturisirile conteneau greu sau deloc, gîndurile se revårsau
o trecea din categoria vicioaselor în cea a nåpåstuitelor. Cînd
evaziune, dispoziÆia liricå a bietei femei, pe care doar un i în plus
marginea posibilitåÆilor, a ne-întîmplatelor, speculînd nevoia de
eçuam în retorica moralei aparte, fåceam hermeneuticå pe
venea în relaÆia cu Leni. Må fofilam pe dupå dileme cårturåreçti,
filozofie de nimic, truc ieftin de ocolit responsabilitatea ce-mi re-
suma actelor sale, desigur. Dar Actele fårå ConçtiinÆå? BanalitåÆi,
Talentul sau palmaresul? Moralitatea sau bibliografia? Omul este
unui om? Gîndurile sau gesturile? IntenÆiile, opiniile sau actele?
Faptele înså... Ce cîntåreçte mai greu, ce este mai preÆios în viaÆa
exterior. Se spovedea. Ascultam, înregistram, nu judecam.
neutre, Leni scoase la ivealå temeri çi obsesii fårå sens, privite din
Nici måcar nu fu o revelaÆie. Stimulatå de întrebåri aparent
placå traiul ce-l tråiesc!
murit! Ei, asta e perioada mea, acum! Vreau så tråiesc çi så-mi
Atunci cauÆi altceva, chiar dacå te doare, måcar simÆi cå n-ai
cînd te saturi de atîta bine, çi orice Æi s-ar da, nu mai are gust!
aça cum vreau, nimeni nu må întreabå de nimic! Dar vine o vreme
munceçte så meargå totul strunå! Eu am doar foloasele! Tråiesc
actele, puterea, dar el trage toate necazurile, el descurcå iÆele çi
– ÎnÆelegi? mi se plîngea Leni. Sînt la mîna lui, are banii,
niciodatå nimic!
låsatå, pentru tot ce-i oferå çi, mai ales, pentru faptul cå nu-i cere
DUMITRU UNGUREANU 92
LIA MORA 89
care sînt, asta care stå pititå sub mine, care îçi spalå mama cu
mînuÆa ei, cînd ar putea så plåteascå o infirmierå calificatå, chiar
douå, una care stå dimineaÆa çi citeçte Prins çi Marele singuratic,
Serenada la trompetå çi DimineaÆa pierdutå, EducaÆia senti-
mentalå çi Doamna Bovary, în loc så se uite la telenovele sau alte
prostii... Aç fi vrut så-i spun cå nu må priveçte; dar cum så tai o
confesiune imbecilå fårå så stric, fårå så ratez aventura? Am
açteptat så treacå momentul acuplårii. Pe urmå...
Pe urmå a fost foarte greu så-i dau cu flit bietei adulterine. A
cårei unicå plåcere pårea så fie asta – trådarea conjugalå, doar cu
mine! (Numai cu tine am îndråznit, zicea, så nu må-ntrebi de ce,
tu m-ai fåcut så tresalt ca la optsprezece ani...) Dacå infidelitatea
lui Leni ar fi fost simplå monedå de schimb pentru infidelitatea
bårbatului, pesemne cå nu i-aç fi acordat atenÆie multå vreme. Nu
doream så intru în conflict cu masculul potent, nici nu må cîçtiga
dåruirea de paradå cu care femeia se forÆa så må trateze. Dar,
încetul cu încetul, am înÆeles cå Leni tråia o dramå. Banalå,
obiçnuitå de cînd lumea civilizatå, dar nu mai puÆin dramå.
Påråsitå de soÆ, de copii çi de prietenele dinaintea îmbogåÆirii, fårå
o ocupaÆie bine stabilitå, cu o mamå paralizatå, chinuitå de
vinovåÆii neprecizate, femeia asta în vîrstå de numai patruzeci çi
cinci de ani vedea înainte doar moartea. NopÆi la rînd traversa
coçmarul sicriului, auzind cum cad bolovanii pe capac. Deseori,
visa slujba înmormîntårii, cu preoÆi în odåjdii strålucitoare, lumini
çi flori fårå numår. Se trezea rece la trup, cu pielea îngheÆatå
chiar çi în pijamale våtuite, cu dinÆii clånÆånind fårå ståpînire.
Dormea singurå. SoÆul, dacå venea acaså, gåsea culcuç pe vreo
canapea, în living, la televizor. Dar deseori nu venea. Leni bea
frecvent, ca så se încålzeascå, så uite, så adoarmå. Nu devenise
dependentå de alcool, dar pînå acolo poteca prea lungå nu era!
Amånuntele impresionau. Înså menÆineam distanÆa, ca så nu
cad în plasa unei slåbiciuni tolerabile. Un bårbat cu treizeci çi
nouå de ani çi douå cåsåtorii eçuate la activ este oricînd gata så
încerce. Måcar cå amantlîcul e o corvoadå, ca çi cåsnicia, poate
mai restrictivå chiar (nevasta o poÆi înçela, dar amanta ba!), cine
îl refuzå? Ne despårÆeau çase ani. Socoteam cå sînt insuficienÆi
pentru a umple diferenÆele multiple dintre noi. Dacå eu aç fi avut
vîrsta ei çi ea pe-a mea, poate cå falia existenÆialå s-ar fi lipit. Dar
aça, trebuia så am cu cincisprezece-douåzeci de ani mai puÆin, så
picioarele soÆului. Pentru confortul asigurat, pentru libertatea
murit, nici socrii, cå nu are aça ceva! Uneori ar fi în stare så-i lingå
care sînt mari çi seamånå numai cu tatål lor, nici tatål ei, cå a
zvîrle de-a berbeleacul pe scåri, çi nimeni n-o ridicå. Nici båieÆii,
plin de bani, n-ar çti, nu vrea çi nu se bagå så-l domoleascå. O
proastelor ce trag de el? Prost ar fi dacå le-ar da! Acum, cînd e
çeze, Leni refuza. Ce så-i reproçeze? Cå nu då cu piciorul
Afemeiat, omul nu pårea; înså nu rezista tentaÆiilor. Så-i repro-
regulå, nunta, copiii çi restul urmarå fårå alte complicaÆii.
cåzu! Måcar individul se Æinu de cuvînt: cåsåtoria se fåcu dupå
cu minte slabå, nevindecate la prima lecÆie, femeie proastå, Leni
minunat cu viitorul socru, cu care bea zilnic Æuici. Ca toate tipele
atracÆia infectului e o chestie, nu? El vîna „situaÆia“ çi se înÆelegea
insistent, îi ghici råceala çi calculul, îi simÆi noroiul sufletesc. Dar
fusta în colectivul mic, dar select, al CEC-ului. I se påru prea
care-i fåcea curte cam stereotip çi fårå talent, cînd ea îçi plimba
Pe soÆ, LenuÆa-Leni aproape cå nu-l plåcuse. Un individ insidios,
de mama paralizatå, ci de tatål viguros, pådurar cu relaÆii çi bani.
LenuÆa, apoi Leni, dupå o veche prietenå, i se lipiserå în caså, nu
Pe numele ei adevårat – Cornelia. Diminutivele CorneluÆa,
„agriculturå“, iubirea mea dintîi!
era una çi-aceeaçi cu pierduta Cornelie, profesoara suplinitoare, de
doisprezece ani! Pentru cå – vei fi ghicit deja, çcolite cetitor! – Leni
tînårå zbanghie, într-o toamnå auritå, cînd abia numåram
aceleaçi tufe, doar cå mult pipernicite acum, ce mi le aråtase o
spus – pentru cå-mi plåceau crizantemele-i galbene dintre coapse,
çi simplu, nu evitam så o întîlnesc, ba chiar o cåutam eu? Simplu
så-i spun? De ce-i acceptam moft urile çi entuziasmele? De ce, pur
„unicå çi singurå“ – toate astea må plictiseau. De ce nu îndråzneam
senatori, miniçtri, de care nu putea så scape, pretenÆiile de iubitå
soÆul, atenÆiile din partea unor oameni importanÆi, deputaÆi,
mare vedetå a reuniunilor la care se vede obligatå så meargå cu
care o neglijeazå, spaima de chestii nesigure çi dubioase, ifosele de
bunå stare, plînsul prefåcut pe marginea traiului prost cu bårbatul
våicårealå pe tema mamei bolnave çi a sånåtåÆii proprii, nici asta în
cå gemetele, înåbuçite astfel, må satisfac teribil. Apoi, veçnica
încît ajunsei så pun între dinÆii muierii un prosop råsucit, pretextînd
preferinÆe fårå importanÆå, zisei. Dar permanenÆa lor må scîrbi,
måcånea sau necheza. Odatå chiar cîntå cocoçeçte! CuriozitåÆi çi
91 LIA MORA
90 DUMITRU UNGUREANU
pot rezista lîngå Leni peste un semestru. Çi totuçi, am rezistat
cinci! De ce – må întreb çi azi, uite, cînd scriu! Iar de-aç vroi un
råspuns direct çi simplu, acela ar fi: pentru cå må fermecase
triunghiul blondelor tufe dintre coapse! Dar îndeosebi aluniÆa –
de fapt, o patå a pielii, nu o protuberanÆå! – dintre buric çi
pådurice, asta îmi da insomnii!... Glumesc, çi nu glumesc. Un
amånunt de nimic, un fleac så fie cuiul în care mi-am agåÆat
sufletul? N-aç fi eu primul bårbat distrus de-un floc! Çi nici n-am
fost distrus, de vreme ce scriu çi-s viu, cu ochiul îmbåtrînit çi
scrotul cenuçå, dar încå viu!
Au fost mai multe såptåmîni de eros påtimaç, aproape
adolescentin, ca în orice relaÆie nouå. Ne întîlneam prin diferite
locuri, atent stabilite, dupå un studiu prealabil. Pentru cå Leni a
refuzat orice cheltuialå din partea mea, iar eu, pragmatic, n-am
insistat, mi-am folosit resursele pentru surprize amoroase. Figuri
çi recuzitå, båuturi çi fructe, scenarii çi ritualuri, måçti sau
unguente afrodisiace – toate astea cåzurå în responsabilitatea mea.
De care må achitai cu tot mai plåcutå preocupare, descoperind la
fiecare întîlnire o altå Leni, o femeie fårå complexe, dar çi fårå
iniÆiative. Cåci, îmi spunea cu råsuflarea fierbinte, parcå am
renåscut din pulbere, s-au întors încå o datå cei optsprezece ani,
am devenit din nou o biatå studentå, defloratå de cel mai iubit
påmîntean, cel pe care îl suisem la icoanå, nenorocitul!... N-am
comis indelicateÆea så întreb cine-i omul. Nu mi-am consumat
afectivitatea doar pentru cå Leni îmi fåcea impresia cå må
confundå cu prima ei dragoste. Sau chiar gåsea în relaÆia cu mine
ingrediente din acea experienÆå? Ce importanÆå are? Ascultînd
sfatul unui amic çtiutor çi cabotin, tråiam clipa fårå så-mi pese de
rådåcinile înfipte – sau suspendate – într-un trecut fårå consistenÆå.
Numai cå acel trecut veni dupå noi, çi curînd ne çi întrecu, în
cursa cu obstacole, fårå premii, ci doar coroane. Pe mormînt.
De la un timp, legåtura deveni monotonå. Oricîte surprize
pregåteam, oricît entuziasm deborda Leni, trupul nu mai ascundea
nimic, nurii nu mai deschideau parfumuri negustate. Începeam så
înÆeleg de ce a påråsit-o – sexual vorbind – soÆul, de ce nu çi-a aflat
ea alt partener de scurtå/lungå legåturå. SaÆul gråsimii, totuçi decent
påstratå în linii fine prin fitness, parcå se revårsa deodatå cu
sinusoida orgasmului. Cînd ajungea la vîrful curbei, Leni grohåia
ca porcul la scopire, behåia ca oaia cåpiatå, mugea ca vaca,
neglijent într-o pungå transparentå. Ochiul meu zåri cotorul unor
librårie, cînd lua de la vînzåtoare un pachet de cårÆi, înfåçurate
locuitoare a oraçului în care îmi tîråsc neputinÆa. O întîlnisem în
De bunå seamå, pe Leni o cunoçteam de-o vreme, ca
modå în lumea lor – amantele...
Çi de aici porni aventura mea cu Leni, de la o discuÆie pe tema la
bårbatul femeii care îmi stricå açezarea în viaÆå? Amante, desigur!
haznale?!) Magazine, mori, maçini, cîrciumi – ce mai avea
în cîÆiva ani mirosea neplåcut. (Dar ce avere nu emanå parfum de
Nimeni nu-l apreciase ca om de prim plan, aça cå averea ce-o fåcu
pårea un tip oarecare, poate descurcåreÆ, poate legat de Securitate.
auzite ici-colo. Lucrase la serviciul „aprovizionare“ al uzinei,
ridicat dupå ’89, ca mulÆi alÆii. Îl çtiam din vedere çi din vorbe,
LenuÆa – Leni, în intimitate – era måritatå cu un afacerist
* *
*
noçteam! Jalnic final pentru povestea primei iubiri...
se topi în memorie. De-aç fi întîlnit-o fårå veste, desigur n-o recu-
terfeleam cu prima muiere agåÆatå la întîmplare. Chipul rotund mi
Cornelia. Stafia ei aurie må vizita rar în clipele de singuråtate. O
fripserå inima, plus tinereÆea toatå!) Apoi, cum se întîmplå, uitai de
din jur, nu numai blonde, ci çi brunete. (Acestea, îndeosebi, îmi
seducåtoare a pierdut interesul meu. Începusem så våd çi fetiçcanele
fi måritat cu un popå! Dupå ce-am aflat de måritiç, persoana
lume. Çtiu cå anul urmåtor Cornelia a intrat la facultate, apoi cå s-ar
cules informaÆiile care parveneau pe diverse cåi în mica noastrå
va fi låsat çi alte amintiri decît ale mele. Amorezat de ea fiind, am
În fapt, Cornelia a stat la noi doar un trimestru. De bunå seamå,
care må scald, uite, çi azi...
tudine, plutirea în zone superioare, cancerul emoÆiei de neuitat, în
cuvintele profesoarei, nici ale colegilor. Ci numai starea de beati-
împlinire eroticå, de vreme ce nu mai Æin minte nimic, nici
zece, fårå så çtiu lecÆia! Presupun cå atunci voi fi avut prima
ca în dupå-amiaza de toamnå cînd am cåpåtat singura notå de
påcåtoaså, çi de cîte ori må vizita Cornelia în somn, erecÆia venea
protuberanÆå, ci o patå a pielii. Ani la rînd am visat priveliçtea
pådurice çi buric era – de neuitat – o aluniÆå cît unghia, nu
DUMITRU UNGUREANU 86
LIA MORA 87
volume arhicåutate în anii 80 – Cel mai iubit dintre påmînteni,
ediÆia de buzunar. Pesemne cå çi Leni må remarcase dinainte –
nici nu e prea greu, cu defectul meu la picior, cu faÆa de copil
neînÆårcat, sînt inubliabil, vorba unei muieri. Privirea pe care
mi-o aruncå din ochii albaçtri nu tråda milå, silå sau oroare,
chestii gustate obligatoriu în dialogul mut cu persoane necu-
noscute. La iniÆiativa duduii gazdå întîmplåtoare, schimbaråm
cîteva cuvinte, evident, despre romanul învelit deja în legendå, nu
doar în polimeri... Complicitatea nescriså a celor care citesc
aceleaçi cårÆi îmi dådu dreptul så o salut çi så schimb cîteva
cuvinte cu Leni de cîte ori treceam unul pe lîngå altul, pe stradå
sau prin magazine. Alte locuri de întrunire nefiind în uz, discu-
Æiilenu progresarå. Nici nu-mi da brînci vreun sentiment stråful-
geråtor, ca-n romanul råscitit çi råscitat.
Leni era pe-atunci o femeie cam oarecare. Pårul galben, tuns
extrem de scurt, ochii apatici, trupul deloc sexy. Purta haine
cenuçii, fustå lungå, taior croit ca din topor, batic sau cåciuliÆå
roçie, cu moÆ çi boruri bulbucate. O vedeam uneori însoÆitå de
copii, mamå de provincie ca la carte, Æinînd sub braÆ poçeta cu
banii de cheltuialå. Så-mi fi fåcut vreodatå iluzia cå se uitå la
mine ca la un bårbat bun de iubit? Nu cred. Oricum, eu n-am
simÆit vreodatå dorinÆa så dezbrac aceastå femeie. Aça ne-am
trezit dupå ’89, în altå lume parcå...
Într-o zi må aflam în magazinul „Elvila“, unde un amic se
angajase recent. Salonul de expunere a mobilei ocupå un etaj –
primul çi singurul. Leni a urcat pentru o vizitå de rutinå. Nu
dorea så cumpere, ci numai så afle noutåÆi. M-am ridicat din
fotoliu în virtutea obiçnuinÆei de om bine-crescut, nu galant. Poate
cå silueta femeii trezea involuntar admiraÆia, iar såltatul din scaun
însemna un fel de erecÆie. Ca înfåÆiçare generalå, Leni se schim-
base mult. Nu o vedeam prea des, nici nu o urmåream special.
Constatarea noutåÆilor de look – aça se spune azi – o fåcu amicul,
vechi prieten cu familia oaspetei. Pe un ton glumeÆ, el aduse
elogii negative aspectului „la modå“, stil business-woman,
adoptat de femeie. Neatent la discuÆie, admiram – probabil fårå
jenå, cam indecent çi necuvenit – superbia mascatå a trupului
maturizat, înflorirea de crizantemå cu care, la patruzeci-çi-ceva de
ani, impresioneazå unele urmaçe ale Afroditei. Ce coardå, atinså
de unghia ochiului pofticios, va fi vibrat în sufletul lui Leni? Ce
greu, impracticabil... Cît despre Leni, tot douå variante: fie suferise
plec spre localitate, circa cinci kilometri pe drum nedeszåpezit,
reduceau la douå: ori nu plec, çi cad obosit de mers împrejur; ori
de junglå toridå, în ciuda îngheÆului. Acum, posibilitåÆile mele se
întuneric. Nu se desluçea nimic. Spaima crescu în mine ca vegetaÆia
problema påtrunderii în interior, acoperiçul fusese deja cuprins de
nu exista. Garajul blindat era impenetrabil. Cînd începui så-mi pun
se aflau la o înålÆime inaccesibilå. Scarå sau alt mijloc de cåÆårare
se încuia cu o broascå de penitenciar. Så sparg un geam? Geamurile
subtilitate. Så intru în clådire, n-aveam cum. Uça din lemn masiv
vreun urs? O fi degerat? Çi-o fi rupt piciorul? Frica se insinuå fårå
muiat bånuind cå påÆise ceva. Poate cåzuse în pråpåstii? O atacase
s-a instalat pe nesimÆite. De ce nu apårea Leni? Puterile mi s-au
de nori çi ceaÆå, din ce în ce mai îngroçatå. Dupå un timp, noaptea
Ziua pårea încremenitå la amiazå, cu lumina filtratå prin perdeaua
îndemna så rup gura femeii care, credeam, îçi båtuse joc de mine.
oricårui scandal ce l-aç fi putut face. Cînd mergeam, enervarea må
Cînd çedeam, gerul se infiltra în oase çi-mi tåia elanul necesar
M-am învîrtit în jurul temeliei de granit vreo patru ceasuri.
Uitasem „amånuntul“ cå Leni luase cheile asuprå-çi...
ore så revin. La cabanå am realizat cå sînt obligat så açtept afarå.
decît întorsul. Cålcînd pe propriile mele urme, mi-au trebuit douå
faÆå cu alÆii. Så o ajung din urmå, peste putinÆå! Nu exista alegere,
asta dinaintea ei sau så accept ruçinea, umilirea, înfrîngerea de
obosiserå. Leni må întrecuse fårå probleme. Råmînea så recunosc
dare a voinÆelor, nu o plimbare de agrement, aerul tare – toate må
sfîrçitå neprevåzut, tensiunea excursiei, care însemnase o încor-
poate moarte. Somnul îmi da tîrcoale. Oboseala durea. Noaptea
Frigul irezistibil m-a påtruns. Så råmîn pe loc, însemna îngheÆ,
pierdusem la propriu çi la figurat!... Am zåbovit un sfert de orå.
Æigårile se aflau în sacul graÆios purtat de Leni, pe care o
Foamea se simÆea amågitå; dar setea, deloc! Termosul cu ceai çi
capacele cutiilor çi cum am înghiÆit materia sleitå, peçte sau pateu.
minimul necesar pentru cålåtorie. Nu çtiu cum am desfåcut
çi-am lepådat rucsacul din spate. Cåram niçte conserve çi pîine,
jupuit. Am croit cu picioarele, båtînd troianul, un fel de vatrå,
stîncå ridicatå la doi metri deasupra zåpezii, un perete gol, ca
locul în care ajunsesem? M-am oprit lîngå un soi de teçiturå, o
tåpçan, coborîse într-o vale, gåsise o potecå, neobsevabilå din
97 LIA MORA
100 DUMITRU UNGUREANU
tîrziu, analizînd tot dialogul, care nu fusese decît o continuå jelanie
neglijent machiatå. Îmi råspunse, întrebîndu-må aça:
– Tu çtii cå soÆul meu e combinat cu fata mea?
Mi se påru cå nu aud.
– Cu cine?
– Da, cu fata mea, pe care am nåscut-o la Cocargea çi am
låsat-o femeii aceleia miloase!
– Nu se poate!
– Tu îÆi dai seama în ce situaÆie în-gro-zi-toa-re sînt puså?
Ce så-i råspund? Am înçirat niçte fraze convenÆionale, pe
care Leni nu le-a ascultat. M-a påråsit aça cum må întîmpinase,
cu un zîmbet evaziv çi miratå cå sînt aici, la îndemîna ei. N-am
stabilit altå întîlnire. Nu credeam cå voi regåsi vechile sentimente
pentru ea, nici nu må vedeam în posturå de vindecåtor, de çaman.
Realitatea m-a preocupat puÆin. Cu pretexte stråvezii, am iscodit
afacerea soÆului amantei. (Sau e corect, fostei amante?) SituaÆia
pårea posibilå, deçi neverosimilå. Individul tråia, la vedere, cu o
tipå blondå, genul manechin, agåÆatå nu se çtie unde, mai micå
decît el cu vreo douåzeci de ani, cåreia îi cumpårase un aparta-
ment în ConstanÆa. Am zårit-o în treacåt o datå, çi nu am înÆeles
ce gåsise la ea. Dar în materie de frumuseÆe, femininå sau mascu-
linå, fiecare stabileçte un ideal propriu, de necombåtut...
Leni a încetat så må caute. Pînå atunci, ea avusese iniÆiativa.
O datå cu ruperea legåturii noastre, nu mai fu våzutå în public.
Cunoçteam numårul telefonului de acaså. N-am sunat-o, çi din
dorinÆa de a ispråvi definitiv çi din precauÆie. Cine çtie ce faze
traversa!... La urma urmei, dincolo de problemele ei, gestul faÆå
de mine era incalificabil. Puteam så uit; dar nu så iert, asta nu se
prescrie! Multå vreme m-am amågit cu iluzia cå gata, s-a ispråvit,
am scåpat! Cum-necum, ce conteazå?! Mi-am rezolvat treburile,
am tråit cîteva luni ca çi cum n-aç fi întîlnit-o çi iubit-o vreodatå
pe Leni. Înså Leni...
Cînd a telefonat, era de parcå ieri am fi vorbit ultima oarå.
Vroia så ne întîlnim de urgenÆå, cå are ceva teribil, cumplit çi
demenÆial de spus. Sau de fåcut? Mi-a cerut så vin, dar unde – n-a
precizat. A închis înainte så aflu detaliul, çi-am råmas cu ochii pe
fereastrå. Afarå, primåvara trecuse, fructele våratice umpleau
grådina, iar cåldura îndemna la plajå. M-am privit într-o oglindå
imaginarå. Îmi luasem alte angajamente, croisem o viaÆå oarecare,
resat de mai multe chestii, detalii biografice. I-am råspuns pe un
Profesorul X face apelul, ca så ne cunoascå, zice. S-a inte-
23 septembrie
sigurå cå nevasta lui meritå un bårbat aça de bine, dar asta-i viaÆa.
dau seama cum le stå. Au un Renault roçu, au çi doi copii. Nu sînt
e cåsåtorit cu o doctoriÆå, dar nu i-am våzut împreunå, ca så-mi
umeri largi. Se cunoaçte cå face sport. Un bårbat perfect. Çtiu cå
Larisa zice!). Trupul pare bine întreÆinut, fårå burtå, spate drept,
verighetå. Are mîini delicate, foarte fine çi foarte masculine (tot
Poartå un costum gri, cåmaçå albå çi un inel cu safir lîngå
pårul grizonat. (Oare pot scrie cå ochii se asorteazå cu pårul?)
sorului X sînt albaçtri, ca çi ai mei. Se potrivesc, se asorteazå cu
mei sînt niçte secåturi, nu pun preÆ pe spusele lor. Ochii profe-
afirmat cå e impresionantå, impunåtoare, ucigåtoare. Dar colegii
frumoaså. Parcå må çi înspåimîntå un pic. Mai toÆi colegii au
întorc pe mai multe feÆe. Må urmåreçte privirea lui albastrå, foarte
Revin puÆin la profesorul X. Simt nevoia, nu çtiu de ce, så-l
19 septembrie
remarcat? Dar prin ce så ies în evidenÆå?
bågat de seamå cå exist çi eu în aceastå çcoalå. Pînå azi. M-o fi
numai bîrfe despre el, çi l-am studiat de la distanÆå. Nu cred cå a
Larisa, care a prins-o de la sorå-sa. De doi ani îl çtiu, am auzit
ameÆeala. E frumos, e un mascul adevårat, cum zice colega mea
catedrei chiar. M-a privit de cîteva ori în ochi, cå mi-a venit
aproape çi foarte de aproape, cå stau în prima bancå, în faÆa
Azi am început orele cu profesorul X. Îl våd întîia datå de
18 septembrie
FRAGMENTE DINTR-UN JURNAL
LIA MORA 109
povestit-o, ci numai cuiva (unei femei) care mi-a înÆeles frigul din
oase, într-un moment delicat.
Mama Ofeliei murise chiar la naçterea fetei. Måtuça care o
crescuse, devenitå amanta bårbatului aducåtor de bani în caså, se
purtase fårå reproç. Fiicå så-i fi fost, neînÆelegerile n-ar fi lipsit. Din
partea ei, Ofelia avusese tot sprijinul, mai ales dupå nenorocirea cu
piciorul. Cåzuse din greçealå, pe gheaÆå. Ruptura osului, nu prea
gravå, pårea så se vindece normal. Înså Anghel, neîmpåcat cå are
o fiicå mototoalå, çi nu un båiat, trînti fata cînd abia se ridicase din
convalescenÆå, çi-i fårîmiÆå lipitura. Un an çi ceva s-a chinuit Ofelia
cu gipsul, cu medicamente contra infecÆiilor de tot felul, cu mutårile
prin localitåÆi de la marginea civilizaÆiei, în care tatål era numit –
sau detaçat – çef de penitenciar... Obligatå så stea la pat, Ofelia
prinse patima cårÆilor. Måcar pentru asta gåsi înÆelegerea tatålui,
care cumpåra volume cu toptanul, de la anticari sau de la cei care
confiscau biblioteci în acei ani.
InteligenÆa naturalå se çlefui în contact cu minÆile celebre. În
tåcere çi singuråtate, bîjbîind sinuos prin geografia gîndirii, de-a
lungul veacurilor, Ofelia cåpåtå dezinvoltura omului cu çcoalå,
care se miçcå lejer în orice domeniu l-ai pune. ViaÆa în vecinåtatea
centrelor de pedepsire a celor care îndråzneau så gîndeascå în
primul rînd, nu neapårat infractori de drept comun, îi dådu lecÆii,
chiar indirecte, de cinism çi ipocrizie socialå. Treptat, îçi construi
o personalitate complexå, nu lipsitå de anumite atitudini echi-
voce, înså – indiscutabil – fårå nici o iluzie în ce priveçte viaÆa
personalå çi cadrul societåÆii absolutiste în care supravieÆuia.
Dezvoltarea fireascå pretindea dialogul, confruntarea. Neavînd la
îndemînå alt adversar, Ofelia deschise ostilitåÆile cu tatål ei.
Acestuia îi lipseau çi cunoçtinÆele, çi elementele dialecticii. El
executa ordine. Gîndirii, îi råspundea cu nagaica. Cînd pricepu
cam ce vrea fiicå-sa, nagaica fu argumentul-replicå. Båtåile
ajunserå specialitatea casei. Dacå çeful penitenciarului aplica
„învåÆåtura partidului“ pentru combaterea duçmanului, fiica
pesemne cå tråia sentimente masochiste, acceptînd så fie biciuitå.
Îndeosebi dupå punerea pe liber, cu pensie adecvatå, a celui
råspunzåtor cu „reeducarea“, båtåile administrate fiicei luarå
turnura unei relaÆii psihanalizabile. Lulu chiar se dedicå terapiei,
circa un an dupå ce se cåsåtori cu Gîrlanii. Pentru cå – recunoçtea

cununii! E încîrduitå cu dracu’! E orb, ca Lelia lui...“
çchioapå! A venit ea dupå el! I-a fåcut farmece! E legat la
obligat de socru, nu çtii ce om este?! Naiba l-a pus så se ducå la
vråjitoarea? A fåcut-o pentru caså! Pentru bani! Pentru... A fost
cîteva rînduri anoste. „Cu çchioapa? Cu pocitania? Cu
Comentariile sînt de prisos. Reproducerea lor încarcå în paginå
ca un Alain Delon blond. N-a fost nimic pe lîngå çocul cåsåtoriei!
Lulu çocase un oraç de muieri, cu apariÆia sa de actor elegant,
alte çase luni, murea çi ea, în chinuri de nedescris...
coçciug. Încå çase luni apoi, Ofelia nåçtea un prunc. Mort. Peste
Visariuc o luå de soÆie. Peste çase luni, Anghel Gîrlan era în
ghiceascå/ prezicå destinul! Avea treizeci çi çase de ani cînd Lulu
cu un cuÆit de bucåtårie... Doar pentru sine n-a çtiut så-çi
va muri groaznic. Çi-ntr-adevår, a fost uciså de soÆul gelos, håcuitå
direct. Dupå ce a plecat, Ofelia i-a deståinuit Niculinei cå femeia
amantlîc n-a vrut så-i prezicå nimic. Sau n-a vrut så-i spunå în faÆå,
Dar... a cîçtigat o Dacie la pronosport! Unei femei care tråia în
fetelor din oraç, cu D prima literå, ca så afle mai repede ursita.
o... ceva al cårei nume începe cu D. Omul a fåcut lista tuturor
mult de dragoste ghicea/prezicea Ofelia), i s-a citit îmbogåÆire cu
nuntå, dupå legea stråbunå. Unui holtei de nevoie (în genere, mai
111 LIA MORA
110 DUMITRU UNGUREANU
mirat de ce fusese capabil –, luînd-o în custodie pe Ofelia, se alese
çi cu tatål ei! Cînd îmi povestea despre cåsnicia sa, era la modå
un serial american, în care personajul cel råu se numea Falconetti.
Aça îi spuse totdeauna socrului såu – Falconetti –, chiar dacå,
mort de cîÆiva ani, acela nu mai putea fi motiv de teamå. Dar frica
transmiså de cålåu o puteam urmåri pe faÆa lui Visariuc. Povestind
amånunte despre socru çi soÆie, umbra faptelor cumplite se
råspîndea de la prieten la mine, çi simÆeam cum sînt, chiar eu,
scuturat de frisoane. În fond, nu trecusem cîndva la doi paçi de
nagaica demonului?
Dupå întîmplarea cu perele, n-am mai våzut-o pe Ofelia pînå
la cåsåtoria ei cu Lulu. Pentru cå nu eram însurat, çi pentru cå må
apropiasem de stråin mai mult decît alÆii, am fost cavaler de
onoare. Onoare nedoritå, deçi onorantå într-o måsurå, mai micå
decît aç fi vrut. Lulu îçi crease o anumitå faimå; Ofelia deÆinea,
la rîndul ei, un statut de ciudåÆenie. Prieten cu astfel de oameni,
cum aç fi scåpat eu de atribuirea unor etichete pe care nu le
consideram reale, cuvenite? Am înÆeles asta cînd credeam cå
gåsisem fata cu care, la rîndul meu, så „întemeiez“ o familie.
Discutam de ceva timp, nu îndråznisem så-i propun måcar o
aventurå, o excursie, un bairam. Må purtam corect çi sobru, îi
sårutam dosul mîinii drepte, îi ofeream garoafe de serå... Cînd am
îndråznit så-i solicit oficial acceptul pentru cununie, mi-a reproçat
sec prietenia cu Visariuc, trecîndu-må automat în categoria celor
de neluat în seamå. Am abandonat instantaneu ideea cå voi face
caså cu fiinÆa respectivå, çi-am încetat så pierd timpul pe lîngå
fustele ei... Episodul a fost un semnal, pe care nu numai cå l-am
neglijat, dar am çi încercat så-l combat. Inutilitate fastidioaså...
Pînå så intre în atenÆia lui Visariuc, Ofelia îçi cîçtigase faima
unei ghicitoare în cårÆi. Fårå egal, fårå echivoc, fårå greçealå
aproape. Niculina era mesagerul... Mai degrabå codoaça care
aducea prin fundul grådinii tot soiul de solicitante, femei lipsite
de noroc, de bårbaÆi sau de averi. Manevrînd vechi cartoane de
tarot, Ofelia reuçea le så dea amatoarelor iluzia cå au gåsit leacul
contra neîmplinirilor de tot soiul. Çtiu cå çi mama s-a dus la
ghicit, så afle dacå intru la facultate!... Unei vecine, fatå båtrînå,
i s-a prezis cå va så aibå nuntå mare, cu trei popi. Aceea a avut
parte de trei popi la... înmormîntare, fåcutå cu ceremonial de
al urçilor. Pînå så må asculte, mi-am dat seama cå, dacå povestesc
ocupat cu niçte ciobani care denunÆau nu çtiu ce caz de jaf sau atac
la postul de poliÆie, så comunic dispariÆia lui Leni. Dar poliÆistul era
platformå, ce mergea spre Cîmpulung. Înainte så pornim, am intrat
Autobuz nu circula, înså am gåsit o maçinå de çantier, cu dubå çi
muntenii – musai så fie un autobuz. Dacå nu e, må întorc la ei!...
de la gazde çi-am pornit spre centrul comunei, unde – afirmau
Refuzam så cred, înså... Am decis så plec. Mi-am luat la revedere
cabanå, çi-n garaj. Nici urmå så fi stat cineva acolo de curînd.
acceptat. Dupå vreo douå ore s-a întors, spunînd cå e pustiu çi-n
mai bine så-mi påstrez vlaga pentru coborîre la casa mea. Am
iubeam! Bårbatul s-a oferit så meargå el în cercetare, zicînd cå e
må intriga absenÆa femeii, aceastå Leni fistichie, pe care uite cå o
Cînd vremea s-a limpezit, am vrut så urc înapoi. Må durea çi
pricina...
s-au limitat så fie primitori. Probabil çtiau cine ocupa cabana cu
tåcuÆi, s-au ferit de iscodiri. Bånuiau o istorie neplåcutå mie çi
cincizeci çi cinci de ani çi nevasta torcåtoare de lînå, discreÆi çi
ienupår a fost un medicament imbatabil. Muntenii, un bårbat la
vremea rea, m-am vindecat çi mi-am refåcut forÆele. Rachiul de
n-a påråsit curtea. Nimeni n-a urcat la gazda mea. Cît a Æinut
ce-aç fi fåcut-o? DimineaÆa urmåtoare s-a pornit viscolul. Nimeni
Nu sînt sigur cå mi-au crezut povestea. Cel puÆin n-am minÆit. De
Trei zile am zåcut bolnav în casa acelor oameni cumsecade.
degajat vreodatå cåldura celui stråin!
în geam, un om a strigat cine-i acolo... Nici glasul tatålui meu n-a
marginea açezårii. Un cîine a pornit så latre, un felinar s-a aprins
instinctul de supravieÆuire decît altceva m-a condus la o caså din
clopote nebåtute, zgomote fårå sens, chemåri niciunde. Mai mult
necunoscute, vedeam lumini depårtate, inexistente, auzeam
invocînd numele unui Dumnezeu al pustietåÆilor, gåseam repere
punct ce mi se pårea animal de pradå, çi-l alungam cu rugåciuni,
ligamente... Må aplecam så dibui urme invizibile, fixam cîte un
vertebralå blocatå, încheieturile cu sticlå pisatå în loc de
cîntårind fiecare cît un sac de ciment, picioarele amorÆite, coloana
beznå, prin zåpada muiatå, cu hainele ude pînå la piele, bocancii
Nu voi uita prea curînd, nici uçor, acel drum parcurs în plinå
cine çtie unde çi cum, çi-atunci açteptam ca prostul...
un accident, çi-atunci trebuia så anunÆ; fie må påråsise, plecînd
DUMITRU UNGUREANU 98
LIA MORA 99
despre Leni, voi dezvålui, obligatoriu, çi faptul cå eram amanÆi.
Pentru mine, nu era o problemå; pentru ea, înså... Oare puteam
comite indiscreÆia? Dacå nu påÆise nimic (dar atunci unde
dispåruse?), nu era o prostie ce fac? Dar, dacå murise, voi fi com-
plice la omor, poate considerat criminalul? Indecizia m-a scos
afarå. PoliÆistului nu i-a scåpat miçcarea mea confuzå. Abandonînd
pe cei cu urçii, m-a întrebat ce doresc. Må interesa cum ajung în
oraç, cå m-a prins vijelia în munÆi... CostumaÆia, deçi sumarå, pårea
adecvatå. Ochiul expert m-a cîntårit neîncrezåtor, totuçi. Am tåcut.
O vorbå aruncatå prost îmi råpea libertatea, cel puÆin pe moment.
Revenirea pågubiÆilor de urs m-a scåpat de un interogatoriu pentru
care må pregåtisem, dar momentan eram incapabil så îl susÆin. Am
urcat în cabinå. Çoferul basculantei s-a dovedit taciturn. M-a låsat
în vecinåtatea gårii din Cîmpulung fårå alte comentarii. Am ajuns
acaså noaptea, puÆin înainte de ora unu.
Spre searå, ziua urmåtoare, am ieçit în oraç. Dupå cîteva ture
pe Çtrasse, de la piaÆå la Primårie, am våzut-o pe Leni. Conducea
maçina cu gesturile sale obiçnuite – un soi de exaltare istericå la
pericole imaginare, o siguranÆå de femeie care valoreazå atîtea
milioane. A oprit, a coborît, s-a îndreptat spre mine. Zîmbea ca çi
cum ne-am fi despårÆit adineauri, çi se confruntase între timp cu
o problemå la care doar eu deÆineam rezolvarea. Înainte så spun
ceva – çi ce-aç fi avut de spus? – Leni îmi apucå braÆul, se lipi de
mine çi må trase într-o direcÆie oarecare, cred cå nu çtia sau n-o
interesa încotro mergeam. Vocea joaså, råguçitå, de fumåtoare çi
båutoare påtimaçå, rosti ca în transå:
– Çtii, am descoperit un lucru îngrozitor! Dacå ai çti ce lucru
îngrozitor am descoperit! Nu pot så-mi revin, nu-mi vine så cred!
Îngrozitor, e îngrozitor! Çi nu pot spune nimånui, decît Æie! Doar
tu çtii, tu înÆelegi, tu må poÆi ajuta, ajutoor! Deçi cred cå nu, nu
se poate...
– Dar despre ce e vorba? am întrebat într-un tîrziu, dupå
bune variaÆiuni pe tema datå.
Påru cå n-a înÆeles, cåci continuå alte minute acest fel de
tînguire, destul de diferitå, ce-i drept, faÆå de cele cu care må
obiçnuise. Dupå episodul din munte, îçi pierduse credibilitatea, îmi
råcise compasiunea... În fine, auzi ce o întreb çi se opri. Må privi
în ochi, cu gîndul la chestiunea ce-o fråmînta, çi nu må vedea pe
mine, ci o închipuire a ei. Mi-am dat seama de amånunt ceva mai
doi X avansaserå suficient çi rapid. Probabil cå ascensiunea lor nu
cioçi, devotaÆi, hotårîÆi, bine orientaÆi asupra luptei de claså. Cei
de neatins, de nevisat în urmå cu un deceniu, dacå erau conçtiin-
dînsei. Tinerii de condiÆia lor, dupå ’48, puteau så urce la posturi
venise la Bucureçti din rîndul Æårånimii sårace, la fel ca çi soÆul
prilejul så revin. Tovaråça X (numele nu mi l-a spus niciodatå!)
anii 70 – 80. Notez aci pe scurt, pentru cå nu çtiu dacå voi gåsi
sovietice, foarte iubite de intelighenÆia româneascå marxistå, prin
filmificare, pentru cå povestea pårea mixatå din mai multe filme
Îl suspectam pe amic de literaturizare sau, mai bine-zis, de
sovietic, trezirea la realitate fu dureroaså...
cînd femeia „dialogase“ nepermis de admirativ cu un ofiÆer
çi opt-treizeci de primåveri, Visariuc se schimbase profund. Dar
dragostea cu o femeie aflatå la vîrsta frumuseÆii depline, douåzeci
nevindecat, al eticii comuniste. Atunci, turînd la putere maximå
ceea ce el numea „complexul puritåÆii“, viciu esenÆial, de
consumårii fructului oprit, experienÆå care îl eliberase pe Lulu de
bucureçteanå. Cei doi amorezi tråiserå adulterul cu sentimentul
çi-i nåscuse un båiat soÆului legitim, maistru la o fabricå
principial“ de frumosul „tovaråç“ Visariuc. Dînsa era cåsåtoritå
petrecerea pomenitå. Una dintre activiste se îndrågostise „ne-
sumatå în acei ani 50, cu final previzibil, hotårît sau gråbit de
Amintirea lui Visariuc påstra neçtearså o mare iubire, con-
vîrsta la care asemenea gesturi nu se comit în public...
unde Lulu avea så påtrundå peste ani, ginere trecut, însurat la
dezbaterea se încheiase cu un chef balçoi, chiar în casa neamÆului,
unor chestiuni specifice, Æinînd cont de condiÆiile locale. Fireçte,
o parte însemnatå a trupei era tînårå, påruse necesarå abordarea
discute unele probleme de tineret cu tovaråçii sovietici. Iar cum
acei ani, tînår cadru de nådejde, Lulu Visariuc fusese delegat så
amånunte. Dacå am pomenit de Çotov çi ai lui, este pentru cå în
moralei proletare afiçate de fiecare tabårå. Nu intru aci în
nenumårate ciorovåieli... Drame cu liubov au fost, în ciuda
Pirandele puiserå ca de obicei, dar culoarea plozilor produse
æigåneçti, nici de båÆoçenia fanfaraonicå a bårbaÆilor locului.
Presupun cå soldaÆii de rînd nu se jenaserå de murdåria cartierului
se jucau printre cei cu piele oacheçå, pår negru çi ochi de cårbune.
de-ale noastre, sau nu la vedere. Anii urmåtori, mulÆi copii blonzi
105 LIA MORA
108 DUMITRU UNGUREANU
pictor naiv (zic acum), obrajii ca pudra de zahår, gîtul subÆire,
neobiçnuit de lung, pårul strîns coc la spate, blond, împuÆinat çi
de nebågat în seamå. Era o frumuseÆe clasicå, spun azi, cînd am
învåÆat cîte ceva. Atunci nu çtiam cum så conversez, cum så må
port cu fata... Poate n-am avut destul timp de studiu, poate m-a
uluit vocea cristalinå, poate m-au fermecat mîinile cu degete fårå
egal... Dar så nu comit romanÆuri!... Ce mi-a captat memoria,
încå inocentå la acea vîrstå? Ofelia m-a invitat så-i spun cine
sînt, ce caut acolo, mårunÆiçuri de-astea... Abia apucasem så intru
în detalii, abia mi se deschisese mintea spre un dialog romantic,
abia asimilasem vraja frumuseÆii, cînd ne-am pomenit cu tatål,
cu... Så nu cad înså în påcatul acuzaÆiilor nefondate!
Era un om cam de 1,90 m înålÆime çi solid pe måsurå. Capul
tuns perie, rotund ca o bilå, fårå proeminenÆe, gîtul gros, spatele
uriaç, pieptul deosebit de musculos, braÆele zdravene. CîÆi ani så
fi numårat? Nu mulÆi peste cincizeci. Purta haine cenuçii, parcå
ale altuia, iar în mînå un bici, o nagaicå veritabilå, ruseascå, am
aflat ulterior de la Visariuc.
– Ce e, ’mbå, cu tine ’mp-aicea, ai? s-a råstit în direcÆia mea
ca un dulåu plictisit. Çi a continuat cåtre Ofelia: Tu ce ’mfaci, få,
stai då vorbå cu stråinii?!
N-am reuçit så articulez vreun råspuns. Biciul a çuierat,
despicînd cåldura zilei, çi a plesnit pe umerii fetei. Trupul fiinÆei
de vis, ce-mi apåruse în lumina clarå ca o icoanå pictatå, se chirci,
se råsuci, se ghemui cu faÆa între genunchi. Alte lovituri o
rostogolirå de pe påturå. N-am mai ascultat înjuråturile, n-am
stat så fiu atins çi eu. Poate cå nu m-ar fi lovit, presupun cå zbirul
evita så intre în conflict cu alÆii, din afara familiei peste care
ståpînea. Dacå ar fi vrut så må biciuiascå, Anghel Gîrlan nu m-ar
fi scåpat. Oricum, am rupt-o la fugå, uitîndu-må, ca Orfeu, o
singurå datå îndåråt. Çi-atunci am fotografiat cumplita realitate:
Ofelia îçi tîra piciorul, cocoçatå sub fiçca din vînå de bou, ce
cådea nåprasnic pe umerii ei! Încå påstrez în memorie rînjetul,
fålcile nerase, nasul borcånat, pielea unsuroaså, ochii de peçte
stricat ai omului care izbea mecanic, lipsit de sentiment. Ani la
rînd m-am trezit visînd aceastå scenå de coçmar, pe care n-o pot
istorisi amånunÆit, suculent, viguros, ca un romancier de profesie.
(Cel mult ca un ziarist de provincie...) Nici lui Visariuc nu i-am
Desigur, çi femei, fårå ele petrecerea lîncezea... Nu dråculeçtence
obligatoriu cam toÆi bårbaÆii cu oarecare faimå din oraçul nostru.
bine cå se dusese buhul despre aceste chindii, la care participau
mic, pe-atunci, så înÆeleg ce se întîmplå çi de ce. æin minte foarte
rus Çotov. (Så fi fost ucrainean, dupå nume? Cazac?) Eram prea
TradiÆia chefurilor în casa neamÆului o instaurase generalul
acolo chibuÆuri çi... capitalismul!
rînd. Plecå çi el, prin ’63 sau ’64, în „Æara sfîntå“, så construiascå
Romanescu, un evreu celebru prin chefurile prelungite nopÆi la
ocupantului extern, se instalarå „ai noçtri“, colonelul de securitate
cåmåruÆe din spate, pînå plecase armata ruså. Apoi, în locul
în Donbas. La revenire, se înghesuiserå patru inçi în douå
aproape de Obor. Zittmann çi ai såi fuseserå deportaÆi fårå vorbå
mentului unitåÆii 254 Infanterie, cantonatå lîngå Regia tutunului,
imediat dupå råzboi. Confiscatå, slujise drept cvartir comanda-
arbori, trecea ca çi neobservatå. Nu scåpase vigilenÆei sovietice,
obiçnuitå, casa putea så atragå atenÆia de la distanÆå. Pititå între
generaÆii de copii. De-ar fi fost cumva în centrul urbei, pe o stradå
unei grådini de pomi fructiferi ce råmase atracÆia oricårei
ropene. Toatå arhitectura asta teutonå era implantatå în mijlocul
din Æiglå våluritå, în stilul complicat, tipic burgurilor central-eu-
masiv întårite cu bare de fier forjat, pragurile înalte, acoperiçul
triple, cu rame minuÆios asigurate la încheieturi, uçile de lemn
zimÆuitå a ogivelor, ocniÆelor çi plintelor aparente. Ferestrele
Zidurile de cåråmidå roçie impresionau prin lucråtura atent
Sau ultimul care plecå în RFG. Era o clådire tipic germanå.
cumpårå casa lui Carol Zittmann, ultimul neamÆ din oraçul nostru.
Prin ’67-’68, dacå amintirile mele sînt exacte, familia Gîrlan
(5)
LULU VISARIUC
LIA MORA 101
departe de bucuriile tråite alåturi de Leni, destul de anostå, dar
satisfåcåtoare pe multe planuri. Cum så-i spun „fostei“ cå s-a
terminat? Çi cum så rezist ispitei? Curiozitatea må împunsei. Nu
doar cå Leni era o femeie pe cinste, cåreia meritå så-i treci cu
vederea orice, dacå ea te vrea. Pentru mine, Leni însemna mai
mult decît o simplå muiere. Însemna copilåria, fascinaÆia primei
fofoloance despuiate, adulmecate ca mascul, însemna siguranÆa
cå nu exist degeaba, însemna certitudinea cå posed o valoare,
dacå nu în sine, måcar una de utilizare! Mai mult, pot spune cå
Leni fusese – çi era – genul de femeie care defineçte viaÆa unui
bårbat, acea prezenÆå unicå prin care te legitimezi, nu dinaintea
celor din jur, ci în faÆa eternitåÆii! Leni era capabilå så-mi alunge
angoasele existenÆiale, så justifice respiraÆia mea, miçcårile mele,
gîndurile mele, faptele de orice fel, somnul, visele, båtåile inimii,
pulsaÆia sîngelui... Din cîte femei cunoscusem, Leni må absolvea
de inexistenÆå, dacå termenul nu pare pretenÆios! Uneori nu poÆi
exprima ce ai pe suflet decît prin parabole; alteori, prin exageråri
poetice de calitate comunå. Iar femeia pe care o iubeçti te aruncå,
inevitabil – çi nu o datå –, în ridicol!
Toate astea erau destul de limpezi în mintea mea. Dar n-aç fi
recunoscut în faÆa nimånui realitatea lor! Cu atît mai puÆin faÆå de
Leni. Pe care o vroiam înapoi, înså nu eram hotårît så må duc la
întîlnire. Unde så må duc? Nu precizase. Am îndråznit så formez
numårul telefonului de acaså. Mi-a råspuns o voce femininå,
necunoscutå. M-am prezentat ca un coleg din echipa coralå, ceea
ce çi eram. Mi s-a spus cå Leni este internatå în spital, cum de nu
çtiu?! Am fost plecat o vreme din oraç, scuze! – replicai. Cu cine
stau de vorbå? Cu menajera familiei! Domnul e acaså? Nu, este
la firmå sau unde are afaceri. Pot så aflu în care spital este
internatå doamna? Pot, desigur, dar nu înseamnå cå voi fi acceptat
în vizitå. De ce? Påi, doamna este la spitalul de... glumeÆi, cum se
zice, are regim forÆat, sau cam aça ceva...
Am råmas blocat. Deci asta explica incoerenÆa apelului!
Poate çi lipsa de atîtea luni!? Totuçi, Leni sunase dupå mine, nu
era chiar Æinutå cu, sau sub forÆå! Mi-am imaginat pe loc un
scenariu, obiçnuit cazurilor de gen. Bårbatul cinic çi brutal îçi
neglijeazå nevasta geloaså, divergenÆele o împing pe ea la
alcoolism çi nevrozå, psihiatria apare ca soluÆie etc. Hotårîi så
merg la spital. Må înarmai cu ce credeam cå poate så deschidå

nu-mi råmînea destul timp så o dezleg.
condamnat, definitiv, pentru o vinå pe care nu o pricepeam, çi
clarå, lipsitå de mister, deschiså oricårei alegeri, am înÆeles cå sînt
Mi-am întors încet faÆa cåtre Leni. Çi în lumina de august,
nasc?
tåu! Te-am adus aici så-mi råspunzi ce vrei så fac – avortez ori
– Dragule, trebuie så-Æi spun ceva! Sînt gravidå cu plodul
Într-un tîrziu, Leni se miçcå çi-mi apucå mîna.
priveam în tåcere golul strålucitor al zilei, misterios în simplitate.
trecute, îl jupuise çi îl descårnase. RezemaÆi de capota fierbinte,
de ziduri albe çi colorate. Liniçtea sufoca peisajul; vara, pe
aiurea. Nu departe, satul, oazå de pomi îngråmådiÆi çi acoperiçuri,
maçinå, cåruÆå, vitå sau siluetå umanå. Doar niçte påsåri ciripeau
fusese luat, se usca sub arçiÆå. Jur-împrejur nu se vedea nici o
Leni opri maçina. Coborîråm. Cîmpia nearatå, de pe care grîul
çi de aici apucaråm spre micul sat pierdut sub luminå. Pe deal,
De la Cernavodå, coborîråm în josul Dunårii pînå la Rasova,
vreau så-mi repar greçeala!
– Mergem la mare, dragule! Vom trece înså prin Cocargea,
motive de respingere. La întrebarea mea fireascå, råspunse:
singurå, gata så plecåm în excursie. Nu admise vreun refuz sau
ieçirea. O såptåmînå n-o våzui. Cînd må vizitå, era cu maçina,
lui august, femeia decise cå a stat destul izolatå. Ceru, çi obÆinu,
îçi amenajase cuibul çi nu må primea decît pe mine. Spre sfîrçitul
rece decît altele, petrecui nopÆile în camera din spital, unde Leni
împinse la demenÆå destråmarea mea... Toatå vara, ploioaså çi mai
fu pe måsurå, fericirea lui Leni aduse fericirea mea, orgasmul ei
pulpele, genunchii, coapsele, aluniÆa dintre floci çi buric. Råsplata
cau într-o pastå cu gust îndoielnic. I-am lins tålpile, gleznele,
epilase de luni întregi. Sudoarea, mizeria, jegul subÆire se ameste-
103 LIA MORA
102 DUMITRU UNGUREANU
uçile – Æigåri, cafea, båuturå. „Cheile“ funcÆionarå perfect. Se
însera, cînd eram în camera în care Leni nu îçi rodea unghiile, nici
nu rîcîia cu ele tencuiala... Asistentul må avertizase cå reac-
Æioneazå normal, nu-i violentå, singura manifestare abnormå fiind
aceea cå nu vorbeçte zile în çir. Nu cerui amånunte. Deoarece
soÆul plåtea generos spitalizarea, Leni beneficia de o camerå se-
paratå, cea mai bunå din cîte existau în pavilion, confort special.
Greu voi putea uita noaptea petrecutå cu iubita mea! Cînd am
deschis uça, Leni a schiÆat un gest de efuziune, apoi s-a retras în
sine, înÆepenitå la marginea patului. M-a privit pe sub sprîncene,
furioaså, înfricoçatå, supåratå, reticentå sau Dumnezeu çtie cum.
M-am açezat la maså, råsucit inconfortabil, pentru cå scaunul era
fixat de podea. Leni a tåcut mai bine de-un ceas. Am rezistat.
Brusc, icnind greu, çi-a slobozit herghelia dråcoaså. A nåvålit la
mine cu pumnii strînçi, m-a lovit, m-a zgîriat cu nemilå, m-a
strangulat fårå dibåcie. Am rezistat. Mi-a rupt cåmaça, mi-a smuls
fire de pår din cap, mi-a scos sîngele prin piele. Am rezistat. M-a
înjurat, m-a scuipat, m-a bålåcårit cum i-a trecut prin minte. Am
rezistat. A cåzut în genunchi, la picioarele mele, mi-a desfåcut
cureaua pantalonilor, mi-a dat jos chiloÆii çi s-a înfipt cu dinÆii în
carnea çoldului. Am rezistat. Dar cînd ÆîÆele fleçcåite au atins
mådularul meu, n-am rezistat. Pentru cå, înainte så-mi desfacå
çliÆul, ea îçi rupsese bluza çi-çi dezvelise pieptul scheletic, pielea
fadå, sînii storçi, plini de noduli. Hidoçenia corpului n-a
împiedicat erecÆia. Cînd vigoarea mi se consumase, energia lui
Leni abia era înjumåtåÆitå. M-a frecat în toate felurile, nemulÆu-
mitå cå nu are cu ce så-çi umple nesaÆul. Må açteptam la violenÆe
noi; s-a domolit treptat çi ne-am revenit. DiscuÆia a curs apoi
calmå. Leni nu suferea de nici o boalå psihicå. Traversase un çoc
la aflarea cumplitei – pentru ea – realitåÆi, din care cauzå ceruse
internarea. Nu soÆul o adusese aici, ea venise! Ca så nu fie
obligatå så-çi vadå familia, pe care n-o mai suporta, inventase
tratamentul de forÆå. Dupå ce prima vizitå se terminase înainte så
înceapå, scåpase de ingerinÆe nedorite. Apoi se adaptase regi-
mului, çi parcå nu-çi dorea altceva. Dar de la un timp funcÆionarea
corpului cerea un bårbat, o descårcare prin sex. Må chemase...
Cînd am înÆeles felul de iubire pe care mi-l rezervase numai
mie, lacrimile au început så-mi curgå çi n-am rezistat impulsului
de a må arunca la picioarele femeii. Erau påroase, cåci nu se
Dobrogea, la Canal. Unii ziceau cå l-au våzut la Poarta Albå, alÆii
Anghel Gîrlan fusese comandantul unui lagår de muncå din
Se spunea – dar ipoteza nu mi-a confirmat-o nici Lulu – cå
la suprafaÆå în împrejuråri atît de speciale...
aceste amånunte, importante pentru viaÆa prietenului meu, vor ieçi
adevårat. N-am cåutat martori, så confirme, nici n-am crezut cå
aflat de la Visariuc, picåturå cu picåturå, çi nu sînt sigur cå este
suspicioaså, dosnicå, ascunså. Ce voi spune în continuare, am
afirme cå çtie destul, extrem de reticentå în relaÆiile cu vecinii,
cruntå, predestinatå. O familie despre care nimeni nu putea så
fiicå, çi Niculina, o måtuçå, pesemne Æiitoarea bårbatului cu figura
acum în posesia legitimå a familiei Gîrlan – Anghel, tatå, Ofelia,
intereså de Zittmann, acesta se afla deja în Vest. Casa intrase
germani se eliberau fårå prea multe opreliçti. Cînd Ceauçescu se
datoritå politicii de „pretinie“ cu RFG, paçapoartele pentru
vînduse imediat çi ceruse paçaport. Pe atunci, dacå nu må înçel,
såtul de tergiversare, cum îçi våzuse actul de proprietate parafat,
ordonînd o anchetå, urmatå de redarea casei. Numai cå neamÆul,
mare Æinu så-l vadå pe Zittmann, cåruia îi fåcuse dreptate,
Ceauçescu. Çtiu cå în ’69, cînd vizitå oraçul nostru, çeful cel
demersuri, pînå la Comitetul Central, çi chiar îi scrise lui
Ca så-çi recupereze casa, Carol Zittmann fåcu numeroase
aprindere despre un subiect la zi...
interes, ca o femeie oarbå sau stråinå, chiar dacå vorbea cu
pierduse poziÆia socialå) priviri opace, lipsite de viaÆå çi de
întîmplåtor, arunca iubitului (din cauza – dar nu din vina! – cåruia
preluå starea sufleteascå a copilului handicapat. Cînd se întîlneau
în care consortul era maistru, ea se acri cu timpul, çi cåpåtå sau
cariera politicå a „tovaråçei“ se poticni aici. FuncÆionarå la fabrica
picior, din cauza cåruia çchiopåta –, nu trezi repulsia lui X. Înså
copilul, nåscut cu semnul evident al påcatului – avea un defect la
permite så treacå sub tåcere neplåceri fårå importanÆå. Chiar çi
acceptase nebunia femeii cu detaçarea omului superior, care îçi
vedere, opina Visariuc peste ani.) Calm çi indiferent, soÆul
nu schimbase felul de a fi al bårbatului molîu. (Din punctul ei de
poatå evita „demascarea“... Devotamentul soÆiei pentru alt mascul
se îndrågostise de Lulu çi se trådase în prea multe ocazii ca så
s-ar fi oprit, dacå „tovaråça“ X n-ar fi cåzut la examenul iubirii:
DUMITRU UNGUREANU 106
LIA MORA 107
cå ar fi fost çef la Aiud, la Gherla sau la Sighet. Nu mai reÆin cine
afirma cå Anghel l-ar fi omorît cu mîna lui pe Bråtianu, ål båtrîn
sau åla micu’, nu se çtia precis. Cu siguranÆå, dintre toÆi gardienii,
el båtea cel mai råu. Çi asta din cauzå cå, pe timpuri, Gîrlan
fusese biciuit de un boier, închis apoi ca duçman al regimului. Dar
cine? La data respectivelor discuÆii, toate astea erau oarecum
çoptite, ca fapte exotice, inimaginabile, dubioase. Dupå ’89,
subiectul a revenit cu atîta forÆå în public, încît este greu så
despart ce-am aflat acum de ceea ce çtiam deja. Pot scrie cu certi-
tudine cå Anghel Gîrlan o båtea fårå milå (nu çtiu dacå çi cu
plåcere) chiar pe fiicå-sa!
Am menÆionat anterior cå livada neamÆului reprezenta un
punct de atracÆie pentru fiecare generaÆie de copii. În 1969, deçi
eram elev la liceu, såream gardul çi furam pere din grådina ce
cåzuse în paraginå de cînd Zittmann plecase. Gîrlanii se
instalaserå în locuinÆå, înså nu påreau interesaÆi de pomi, nici de
caså. De fapt, nu prea erau våzuÆi, çi nu ne formaseråm o pårere
despre ei. Rîvneam la fructe çi învåÆaseråm så „atacåm“
dupå-amiezile, cînd çtiam cå foçtii locatari – ruçii, adicå – dor-
meau. În ziua aceea de varå, de la sfîrçitul lui august, îndråznisem
så må aventurez singur. Era un pår, în vecinåtatea casei, ale cårui
fructe zemoase au låsat un gust nepieritor pe limba mea. În pofida
stråduinÆelor, tata nu reuçise så påråseascå vreunui altoi
asemånåtor în grådina noastrå. Riscam orice numai ca så înhaÆ o
parå de culoare gålbui-roçcatå. M-am strecurat prin gaura curÆii
vecine, apoi printr-o spårturå mascatå cu tufe de måceç, m-am tîrît
pe brînci, furiçat sub boschetele de coacåze. Cînd am ajuns lîngå
pårul cu crengi låsate, m-am oprit speriat. O fiinÆå çedea lîngå
tulpina grunjoaså çi citea ziarul: Ofelia! Alåturi, pe påturå, un
pisoi lenevit, un borcan cu dulceaÆå din care ieçea coada lingurii,
o carte cu scoarÆe roçii, un creion, un caiet. Înaintasem fårå multå
grijå, nu credeam cå voi întîlni pe cineva, astfel cå am fost reperat
de Ofelia çi Æintuit de privirea ei nemiloaså. Un råstimp nedefinit
am råmas amîndoi nemiçcaÆi. Apoi a fåcut un semn çi m-am trezit
alåturi, açezat pe cuvertura asprå, admirînd frumuseÆea unei femei
cum nu våzusem încå.
Avea ochi albaçtri, ca rupÆi din cerul acelei zile; fruntea
înaltå, superbå, cu piele strålucitoare; gura desenatå parcå de-un
bine, cå se înÆelege minunat cu soÆul ei, chiar dacå e cu douåzeci
apartament nou, acum lucreazå la o firmå. Mi-a spus cå o duce
era în clasa a XII-a cu profesorul C. S-a mutat cu el într-un
Am întîlnit-o azi pe Virginia, fata aceea care s-a måritat cînd
30 septembrie
probleme la ascultare. De ce? De-aia!...
çi cred cå, dacå merg aça, nu voi înÆelege niciodatå. Nu-mi fac
dar eu nu l-am scåpat din ochi. N-am înÆeles nimic din ce-a predat
a stat mai mult în faÆa båncii mele? Nu m-a privit decît în treacåt;
nu a intrat niciodatå între rînduri. Mi s-a pårut? Sau e adevårat cå
Azi ne-a predat prima lecÆie. S-a plimbat prin faÆa båncilor,
29 septembrie
fost Y, dintr-a XII-a B?
çtiu så-i lipesc un nume sau o faÆå. Så fi fost profesorul X? Så fi
dînsei? Spre ziuå am visat cå må sårutam cu un bårbat cåruia nu
nume Stan). Asta ar fi o explicaÆie pentru refuzurile repetate ale
exclus, cå prea se înÆelege bine cu prietenul tatei, un nesuferit pe
glumå. Sau dacå aç afla cå mama are un amant (ceea ce n-ar fi
påråsi pentru altå femeie, cum l-am auzit ameninÆînd, poate în
stupide. Iar el, în loc så... Må întreb ce-aç face dacå tata ne-ar
pårinÆii mei. Desigur, mama l-a respins pe tata, din motivele ei
fereastra luminatå de becul din stradå. Am auzit iar ceartå între
noaptea n-am dormit bine. Ba aÆipeam, ba stam cu ochii pe
Enervatå cå ieri am fost de cîrpå în faÆa profesorului X, toatå
24 septembrie
îndîrjea, çtiam cå n-am nici o çanså în faÆa lui, çi tocmai de-asta!...
dreptate, m-a zåpåcit. Dar pe mine treaba asta må enerva çi må
gîndea cå m-a dat gata cu o privire çi un surîs. Çi aça era, avea
cålduri de gheaÆå, buzele afiçau un zîmbet de batjocurå. Probabil
în faÆa lui, discuta numai cu mine, ochii lui fåceau så må taie
s-a apropiat de mine. N-am auzit nimic din ce mi-a spus. Çedeam
n-am intrat la claså. Cînd s-a terminat ora, el a ieçit pe coridor çi
Mi-am dat cu apå pe faÆå la chiuveta din curte, mi-am revenit, dar
mi-e råu. Nu mi-era råu, ci foarte råu, çi-am cerut så ies afarå.
ton din ce în ce mai scåzut, cå la un moment dat m-a întrebat dacå
113 LIA MORA
116 DUMITRU UNGUREANU
maniaci. Le-a Æinut o lecÆie despre discreÆie în amor, despre acea
regulå de aur – cå un bårbat adevårat nu vorbeçte niciodatå de
femeile pe care le-a avut, çi aça mai departe, niçte chestii cam
nepotrivite, cred. Nu çtiu dacå este ipocrit sau îi place så se laude.
Face pe misteriosul, dar nu refuzå ocazia de a-çi etala mîndria.
Dacå vroia så ne aråte cå e cum a zis cå ar trebui så fie un bårbat
adevårat, nu începea så vorbeascå despre „marea dragoste a
tinereÆii“, cum s-a låudat. A motivat cå se simte oarecum ca de
vîrsta noastrå; iar cînd avea çi el anii noçtri, a tråit poate cea mai
frumoaså poveste de iubire din cîte i-au fost date. Iubirea lor a
început cu un telefon. Într-o zi a sunat cineva care cåuta regia de
cereale. O voce caldå, senzualå, råscolitoare, de femeie care çtie
ce vrea, çi are destulå ståpînire de sine så facå pe naiva. Evident,
ea îl cåuta, cu toate cå el spusese cå-i greçealå de apel. A revenit
de cîteva ori, prefåcutå, neçtiutoare, insinuantå. El a prins
miçcarea çi a îndråznit primul pas. Lungind convorbirea, s-au
înÆeles ca çi cînd se cunoçteau de ani. S-au întîlnit în oraç. El
bånuia o femeie de cel puÆin treizeci de ani, divorÆatå sau
nemåritatå, cum dedusese din discuÆie. Cum împlinise douåzeci
çi unu de primåveri, terminase armata çi tocmai se pregåtea så
înceapå facultatea, pentru X, o astfel de fiinÆå îi putea transmite
un sentiment de încredere pe care nici o fatå, cu mofturi çi
reticenÆe normale, nu o fåcuse. Femeia nu împlinise douåzeci çi
cinci de ani, fusese måritatå vreo trei-patru ani cu un imbecil,
aråta superb çi avea un suflet deosebit. Imbecilul cu care se
cåsåtorise din naivitate, la nici optsprezece primåveri, îi stricase
cei mai frumoçi ani çi o dezgustase de viaÆå, o tîrîse în cele mai
ordinare scene de mahala, îi mînjise idealul çi o batjocorise la
modul incredibil. Scåpase greu de el çi credea cå n-o så-çi mai
refacå viaÆa çi sånåtatea sufleteascå. Så nu aibå discuÆii, X o
avertizase cå el nu are de gînd så încurce pe nimeni. Dacå se vor
simÆi bine împreunå o noapte sau douå, bine; dacå nu, nimeni så
nu fie acuzat de minciunå. Dar ea, „fata de la celålalt capåt al
firului telefonic“, cum i-a zis X de cîteva ori, cînd ne-a povestit,
ea çi-a asumat povara çi a acceptat toate riscurile, numai så råmînå
împreunå cît va dori el. Au tråit fårå grijå acea lungå varå. S-au
plimbat prin tot oraçul, au fost la mare, la munte, într-o excursie
în Moldova çi la Curtea de Argeç, de Sfânta-Marie, au fost la
Lulu a cåzut în plasa întinså de Anghel Gîrlan. CîÆiva – tipi citiÆi,
våzute ale oraçului. Cei mai mulÆi credeau (sau poate sperau?) cå
rerile alor noçtri despre evenimentul çuçotit prin colÆuri nepre-
nat-o în momentul respectiv. Apoi... Må amuzau, în epocå, på-
anoste, simple anecdote, bîrfe. Pe Ofelia, desigur, n-am chestio-
ridica dincolo de fapte. Or, faptele fårå explicaÆii mi se påreau
Era un simptom, nu o explicaÆie. Respectiva muieruçcå nu se
– Nu i se mai scoalå cînd må vede!...
dintre „focoase“ cedå:
de-acaså... Am insistat: ce înseamnå cå nu mai e ca înainte? Una
obiçnuitå; amantele, cu discreÆie çi aluzii fine la cei çapte ani
începusem çi eu så trec, evitarå amånuntele. Lulu, cu ironia
înså. Atît Lulu, cît çi respectivele femei, prin casa cårora
cå le frecventa, totuçi? Întrebare de nota zece! Råspunsul nu veni
tembeli, adeverirå: nu mai este Lulu cel dinainte! Asta însemna
cåror farmece irezistibile întorseserå de la cununie bårbåtuçi
schimbat nimic în viaÆa lui, cîteva din amantele abandonate, ale
cå Lulu va fi liber pentru alte femei. Deçi el susÆinea cå nu s-a
Vestea cå Ofelia „a råmas borÆoaså“ lichidå ultimele speranÆe
gravidå chiar de la primul contact cu mirele...
feminitatea nu-i pierise definitiv. Nici fertilitatea, cåci råmase
evident fals, încît tåia orice aluzie çi orice iluzie de feminitate. Dar
Cîteodatå îçi punea corset ori sutien cartonat, dar era atît de
decåzute din ranguri. Sînii îi atîrnau complet, lipsiÆi de substanÆå.
vopsit çi coafat, pårul Ofeliei pårea ciuful unei vråjitoare,
pe înfåÆiçarea fetei båtrîne o slinozitate aproape scîrboaså. Rårit,
cårÆilor de ghicit, a forÆelor necurate puse în (sau la) joc, açternuse
se combinau, la ea, într-o råcealå greu suportabilå. Mînuirea
urîÆise figura. Totuçi, Ofelia nu era urîtå. Cinismul çi inteligenÆa
suferinÆå, autocompåtimirea îi stricase seninåtatea, singuråtatea îi
îndoialå, jumåtate din inima ei! Handicapul îi adusese destulå
adoraÆiei. Spune unei femei cå e frumoaså, çi ai cîçtigat, deçi cu
de lucidå ar fi, nu rezistå linguçelii, råsfåÆului, minciunii,
Ce-a turnat în urechea Ofeliei, se poate deduce. O femeie, cît
Anghel omul ce înghite orice...
cadre“, Lulu va fi dat informaÆii cu care så-i închidå gura? Nu era
sarcina nevestei? Despre sine, despre trecut çi propriul „dosar de
pe socru cå nu vrea „zestre“, apoi så fi pretins ceva, çantajînd cu
cåutat la o fiinÆå causticå, voluntarå, independentå? Så-l fi minÆit
DUMITRU UNGUREANU 128
LIA MORA 125
çi la ea în curte açteptau toÆi så plece... Çi vreo zece ani a tråit bine
cu soÆul ei, s-au înÆeles çi s-au împåcat ca oricare. Dar de la
RevoluÆie încoace, el nu mai este el! Umblå cu alte femei, se duce
la curve de-alea care fac toate porcåriile, çi vine acaså pretinzînd
de la ea – de la mama! – aceleaçi chestii ca de la curvele lui! „Påi
cum pot så fac eu ca alea? Ce-s eu, tîrfå?! Så se ducå dracului
unde-o vrea, la curve çi la cine îl primeçte, çi så facå tot ce-o pofti
cu ele! Dar la mine n-are ce mai cåuta!“ Aça a zis mama, çi
mi-era ciudå, nu çtiu de ce çi pe ce, çi m-am simÆit singurå pe
lume, cu toate cå mama era alåturi, çi mi-a fost milå de ea, çi-am
plîns, çi-am plîns, ca femeile din filmele sud-americane, numai cå
noi nu sîntem din filme, tråim aici, cît vom tråi, cå uite... Çi mama
plîngea de-ale ei, çi credea cå eu plîng de jalea ei, dar eu plîngeam
cu gîndul la profesorul X, care m-a påcålit! Doamne, ce proastå
am fost de-am plecat cu el, Doamne, då-mi puterea så må ridic çi
så-l pedepsesc, Doamne, ajutå-mi så må fac bine doar cît så pot
merge la çcoalå, så-i trîntesc nemernicului adevårul în faÆa lui
frumoaså çi scîrboaså de bårbat mortal! Doamne, ce proaste
sîntem noi, femeile, cå îi credem cînd ne cad la picioare çi ne spun
minciuni, cå în noi au gåsit fericirea çi împlinirea, doar în noi,
doar lîngå noi! Dar e fericirea lor, e împlinirea lor, nu a noastrå!
Aça spun ei fiecårei femei, iar fiecare femeie crede cå aça este,
proasta dracului! Doamne, då-mi putere, Doamne, då-mi cre-
dinÆå, Doamne, Doamne, Domnicule!...
10 noiembrie
Din nou hemoragie. Slåbiciune. Simt în mine o urå, cå aç
muçca din el, din obrazul lui proaspåt ras, din gura lui perverså,
din nasul lui drept! Doamne, îmi vine så Æip, så jelesc, så zgîrii –
dar ce folos! Mama nu-i acaså, o açtept så vinå, så-i spun ce-am
påÆit, så mergem la doamna Pantofaru, så-mi dea un tratament,
dacå n-o trebui så merg la spital. E ora zece dimineaÆa cînd scriu,
hemoragia nu se mai opreçte, abia-abia am venit de la baie, çi am
stat întinså mai mult de jumåtate de orå pînå så iau carnetul så
scriu. Carnetul åsta a råmas unicul meu prieten, mi-e foarte drag,
e confidentul meu çi-l pup la fel cum aç pupa un bårbat... Bårbat –
puah! Ce-am scris! Mi-e scîrbå de toÆi bårbaÆii, din toatå lumea...
virginå la treizeci çi çase de ani? Sau, ce fel de virginitate ar fi de
în ciuda faptului cå nici un bårbat n-o curtase? Dar cum så fie
Anghel Gîrlan, nu se çtie. Dezvålui cå Ofelia n-a fost „fatå mare“,
relaÆia dintre doi oameni care se detestau de ani... Ce-i spuse lui
unul care spårsese multe prietenii, era un fleac så rupå definitiv
liber. Ori poate chiar el stimula, întårîta, sufla în jar?! Pentru
mai tîrziu – nu-l deranja cearta permanentå, fiindcå el råmînea
milenare, ireconciliabile! Probabil – çi amånuntul fu descoperit
astfel de conflicte sînt asemenea celor dintre arabi çi evrei –
Lulu Visariuc nu interveni între tatå çi fiicå. Probabil çtia cå
cum îi spuneau în tainå toÆi vecinii.
pe stradå nu se mirau, într-atît devenise obiçnuit gestul „gîdelui“,
urinînd lîngå trunchiul primului mår, sub streaçinå. Trecåtorii de
era våzut în izmene, cu mantaua pe spate çi cåpåÆîna descoperitå,
ori, ieçea în grådinå çi-çi deçerta båçica pe dupå vreun pom. Iarna
neputincios, îçi lovea fruntea cu pumnii, înjura. De cele mai multe
zåcutul în suferinÆå, Ofelia råbda mai uçor. Anghel bolborosea
toaletå, dimineaÆa, era un chin pentru amîndoi. Obiçnuitå cu
audå unde este celålalt, så nu dea de el pe coridor. Mersul la
iaså din camerå, açtepta lîngå uça întredeschiså, chiar çi-o orå, så
se evitau cu obstinaÆie, se dråcuiau în surdinå. Cînd unul vroia så
cu vråjmåçia reciprocå. Mîncau pe rînd. Se pîndeau cu încordare,
în urå visceralå. Cînd se întîlneau, parcå electrizau spaÆiul din jur
urgiseau, fårå pic de reÆinere. Detestarea se preschimbase treptat
cåpåtå accente grave. Nu-çi vorbeau, se suduiau. Nu se acuzau, se
conflictul existent, vechi çi ambiguu, dintre Ofelia çi tatål ei
conflict între ståpînul „de drept“ çi intrus. N-a fost aça. Doar
Te-ai fi açteptat ca intrarea stråinului în caså så producå un
(6)
LULU VISARIUC
126 DUMITRU UNGUREANU
Çi mai tare mi-e scîrbå de profesorul X, de-aç putea, l-aç rîcîi pe
faÆå cu unghiile!...
Ora cinci, dupå maså. A venit mama pe la trei çi, dupå ce a
våzut starea mea, a plecat så o cheme pe doamna Pantofaru. Nu
pot scrie decît cå mi-a fåcut niçte injecÆii. A trebuit så-i spun tot.
DråguÆå, nu m-a întrebat cu cine am fost, numai ce-am fåcut eu,
ce-a fåcut el, çi-aça. Mîine må duce la spital. Nu çtiu ce a vorbit
cu mama. Dupå ce doamna Pantofaru a plecat, mama a stat lîngå
mine o jumåtate de orå, fårå så spunå nimic. Tata n-a venit. De
cîteva zile, cred cå de cînd a început povestea mea nasoalå, nu då
pe la mine decît douå-trei minute. Poate cå e ceva în ochii mei
care îl alungå? Îl uråsc çi pe el, aça cum uråsc toÆi bårbaÆii din
lume...
Ora zece seara. Am dormit dupå injecÆie, må simt mai bine,
întrematå, pot så scriu. Doamna Pantofaru a dat pe aici la ora opt,
mi-a spus adineauri mama, înainte så plece în camera ei så se
culce, zice cå e frîntå. Çi doamna Pantofaru a zis cå e bine cå
dorm, cå mîine, la spital, o så-mi fie greu, o så fac niçte analize,
dar crede cå o så trec peste neplåcerile de moment, sînt o fatå
robustå, de încredere. De ce mi-o fi spus mama toate astea, nu
çtiu... E o liniçte ciudatå în caså çi în cartier, nu se aude nici un
zgomot, nici måcar vreun tren în garå, nicidecum o maçinå pe
Strada Mare. Scrisul må oboseçte, må doare degetul mare, dar aç
vrea så scriu tot-tot... Am råmas cîteva minute cu ochii în gol, çi
lumina veiozei fåcea un con de umbrå spre sobå, iar lîngå soba
caldå i-am våzut clar pe profesorul X çi pe mama, Æinîndu-se în
braÆe, dezbråcaÆi çi frumoçi, cum erau ei la douåzeci de ani... Çi
ei fåceau ce cred cå trebuie så fi fåcut, dar în picioare, çi m-am
speriat... Nu, nu e bine spus, nu e corect! Am început så am
halucinaÆii? Dar de ce oare este atîta liniçte? Acum o så las
carnetul, poate mîine voi fi în stare så scriu iaråçi...
stadion. Ca så scurteze drumul, a luat-o pe aleea din parc, unde a
amiaza mare dinspre spital çi vroia så ajungå la cineva de lîngå
Zilele trecute a påÆit aça o vecinå, Mådålina, care venea ziua în
din pantaloni çi face clåbuci la gurå fluierînd dupå fete sau femei.
poate ieçi înainte un obsedat sexual, care îçi scoate chestia afarå
grådina Zoo, unde dai mereu de Æigånuçi care cer bani, sau îÆi
locurile periculoase. Sînt niçte alei încolo, pe sub deal, spre
cåtre Rîuçor. Çi l-am våzut pe profesorul X, care venea dinspre
M-am plimbat azi prin parc, dincolo de Curtea-din-Dos,
5 octombrie
cîteodatå aça de ciudat, cå må sperie! Så-l pîråsc tatei?
Zeppelin, Uriah Heep çi chestii de-astea depåçite. Çi se uitå la mine
împårÆit, çi ascultå cu tata muzica lor tîmpitå, Deep Purple, Led
såptåmînal, stå de vorbå cu mama, cå må enerveazå ce-au ei de
mi se pare cå întîrzie nepermis asupra mea. Ne viziteazå
åla cu barbå de popå, nespålat, cu doliu sub ochi, ale cårui priviri
poate, sînt o mutriçoarå, cum spune prietenul tatei, Stan, individul
carneÆelul meu. Vroiam så-l dau gata pe proful X! Sînt stupidå,
pregåtisem pentru profesorul X, pot så mårturisesc asta doar în
iubeçti tu?“ Prostul! Ce så-i fac, dacå nu observå? ...Dar eu må
B, s-a postat în faÆa mea çi-a zis: „Ce sexy eçti azi, Lia, pe cine
cu cine am întîlnire, cå nu-mi çtie nici un prieten. Y, dintr-a XII-a
ruj discret. Unghiile. Inelele cele mai frumoase. Larisa m-a întrebat
N-a venit la orå. Må aranjasem special. Ochii. Pårul. Buzele cu
2 octombrie
Îl accepta oare aça cum e? Eu ce-aç fi fåcut în locul ei?
Så nu fi avut bani profesorul C., se mai cåsåtorea Virginia cu el?
dupå profesorul X s-ar duce oricine, cå are dupå cine, el så vrea!
se mai ducea Virginia dupå el? Ce întrebare am pus! Nu-i corect:
doreçte, boçorogul are bani. Så fi fost el cåsåtorit, ca profesorul X,
Virginia pårea fericitå, poate chiar çi era, cå acum capåtå tot ce îçi
dacå îi face lucrarea cu chestia, sau cu limba, cum se aude.
ghebos, cum îi rabdå buzele de mortåciune çi n-am întrebat-o
obrajii cåzuÆi, cu picioarele ca doi Æåruçi, iar spatele ghem, aproape
fizicul åla dizgraÆios, cu burdihanul revårsat peste bråcinar çi
çi opt de ani mai micå decît el! N-am întrebat-o cum îi suportå
DUMITRU UNGUREANU 114
LIA MORA 115
dat de unul cu chestia în mînå. Mådålina a început så Æipe çi a fugit
de-a rupt çi pantofii, ca så scape de nebun... Çi pe-acolo se plimba
sau se plimbase profesorul X, dar nu cu soÆia, nici cu vreun
prieten, ci cu Doina Frîncu, dintr-a XII-a D! Cînd m-au våzut, s-au
întors imediat çi au dat buzna dupå niçte tufiçuri pline de frunze
galbene. Cred cå am våzut batjocurå pe faÆa Doinei çi un rîs ciudat
pe buzele frumoase ale profesorului X. Acuma, n-am eu treabå cu
aventurile lui. Doina, o çtie toatå çcoala, e cam curvuliÆå çi se
întinde cu oricine, mai ales cu profesorii care o laså corigentå ca
så profite de ea. Dar el? Nu må açteptam så se compromitå cu una
ca Doina! O fi crezut cå îl spionez? Uite ce zace în om!
6 octombrie
M-a privit azi cu destulå curiozitate. Se prefåcea cå nu må
vede, dar era mereu cu ochii pe mine. Iar ochii lui ardeau ca un foc
de la Polul Nord, unde gheaÆa e albastrå. Nu m-a întrebat nimic, nu
s-a purtat altfel decît în alte ore. Înså la sfîrçit parcå a vorbit doar
pentru mine. Ne povestise de-ale vieÆii, despre fericire çi regrete,
despre aparenÆe çi adevåruri. Çi a încheiat cu aceste cuvinte, pe care
nu vreau så le uit: „VedeÆi pe stradå un om bine îmbråcat, îngrijit,
aråtos, chiar frumos. AÆi auzit despre el cå are soÆie, copii, caså,
maçinå, bani çi tot ce-i trebuie. Çi într-o zi aflaÆi cå a påråsit casa çi
copiii, cå e în divorÆ, dupå ce s-a påruit cu soÆia. Ori cå a fost prins
cu altå femeie, ori cine çtie ce altå minune... Çi ziceÆi cå acelui om
i s-a luat de bine, sau cå l-au stricat banii, sau cå a înnebunit de-a
dreptul. Dar adevårul e mult mai simplu: omul era nefericit în felul
în care tråia, çi n-a fåcut decît un gest de revoltå contra abrutizårii
sale, çi a pornind iar în cåutarea fericirii. Çi care este felul de fericire
de care acel om are nevoie, numai bunul Dumnezeu çtie! Omul
niciodatå nu poate fi sigur cå a atins fericirea. E blestemat så caute,
çi e dator så caute mereu!“ Cam aburitå toatå treaba asta, n-o
înÆeleg, numai am notat exact ce ne-a spus el, çi am observat cå mai
mulÆi colegi au notat çi ei. Iar profesorul X, în timp ce vorbea, nu
çi-a pierdut zîmbetul acela din colÆul gurii, zîmbet despre care nu
çtiu dacå pot spune cå e o ironie!...
9 octombrie
L-am provocat azi så ne vorbeascå despre cuceririle sale,
arhicunoscute în liceu. Nu eu, niçte båieÆi cam mocofani çi
sau cine çtie ce! Çi cînd credeam cå o så ajung acaså udå leoarcå,
mai vorbesc, sprijineau barul vecin, cafele sau capuccino, bitter
am plecat singurå de la çcoalå, cå mare parte dintre colegi... Så nu
este sfîçiat. A plouat iaråçi pe neprevåzute, ca în alte dåÆi. Çi eu
çi cît de jos am cåzut! Ploaia asta e în ton cu sufletul meu, care
plînge pentru mine, pentru ce am ajuns, ce am fost în stare så fac,
Iaråçi ploaie! Ploaia care plînge starea mea! Ploaia care
3 noiembrie
învåÆ, ca så n-am tapaj cu el! De-acum nu vreau så mai çtiu de el!
çi-am hotårît så-l tratez drept ce e: un profesor la care trebuie så
scîrboase sînt amånuntele petrecerii sale, çi cît îl dezonoreazå,
pentru cå aråta aça cum aråta, çi-aç fi vrut så-i pot spune cît de
l-am urît pe X pentru petrecerea la care a fost, l-am dispreÆuit
de care dau dovadå çi eu, cå nu mi-s mai breazå ca Lavinia! Çi
o aude nimeni. M-a scîrbit amorul ei infect, çi m-a scîrbit prostia
din întîmplare secretul ei, cînd îi povestea Nicoletei çi credea cå n-
meu, cå çtiu – Lavinia, care e moartå dupå profesorul X! Am aflat
tacticå de-a lui? Nu m-am întors, så våd cine se gåsea în spatele
mereu în direcÆia mea, dar cumva pe deasupra capului. O fi vreo
çtiu ce så cred. Mi s-a pårut cå se scuzå faÆå de mine, se uita
nu cere ceva contra principiilor sale. Cam aburitå toatå chestia, nu
cui nu meritå, dacå acela – sau aceea – nu pretinde prea mult sau
Este genul de om care se simte dator så facå pe plac cui meritå çi
caracter, dar sînt momente în care nu poÆi så refuzi fårå så jigneçti.
vechi prieteni. A fåcut exces de båuturå, ceea ce nu-i stå în
la o petrecere de Sf. Dumitru, unde a chefuit pînå la ziuå, ca între
cålcatå, cravata împecabilå, costumul perfect. Ne-a spus cå a fost
menat, dar la fel de proaspåt ras, spålat çi parfumat, cåmaça
Azi a venit la orå cu faÆa buhåitå, ochii roçii, evident sur-
27 octombrie
aça mi-ar plåcea så pot fi!
pårinÆi: ea este ea, çi nimeni altcineva! Poate aça sînt çi eu. Poate
dreptate Nicoleta, cînd zice cå ea nu seamånå cu nici unul dintre
så miroaså a bårbat, nu a terci. Eu cui semån oare? Poate cå are
cum se spune. Are çi ea o mîndrie, vrea så fie cu un bårbat care
pe mama. Nu-i uçor så rabde un mototol, un tip fårå personalitate,
121 LIA MORA
124 DUMITRU UNGUREANU
povestit mama ce çi cum, a stat cu mine toatå ziua, biata de ea,
çi-am vorbit atîtea, cå am uitat tot ce-aveam contra ei. Încerc så
scriu în ordine tot ce mi-a povestit. Så nu uit nimic... Açadar,
våzînd cå sînt slåbitå, a venit la mine, s-a açezat pe marginea
patului, mi-a luat mîna în mîna ei micå çi-a început så plîngå. Am
çtiut atunci cå çtie ce mi s-a întîmplat, cå degeaba m-am ferit, çi
mi-a fost ruçine cå nu i-am spus. Am început så plîng çi eu, çi un
timp am plîns împreunå, fårå så spunem vreun cuvînt. Pe urmå,
cînd ne-a trecut, am privit la mama – çi parcå o vedeam întîia
datå, çi parcå era o fiinÆå stråinå! O femeie la patruzeci çi trei de
ani, nu prea bine påstratå, cu riduri la colÆul ochilor çi douå cute
în obraji, de la nas la bårbie, pe lîngå gurå, çi pe gît se våd urme
ale båtrîneÆii – deçi mama nu e deloc-deloc båtrînå... Azi am
våzut-o înså ca pe-o femeie båtrînå, çi parcå am auzit cum scîrÆîie
din încheieturi, çi am îndråznit så o întreb ce este între ea çi tata,
de ce nu se înÆeleg deloc noaptea în pat, mi-e ruçine cå-i spun, dar
aud certuri în camera lor deseori, çi nu-mi place deloc så aud ce
aud. A început så-mi povesteascå pe departe, de cînd s-a måritat
prima oarå, cînd abia împlinise optsprezece ani, cu un bårbat
încuiat la minte, cu care a stat patru ani çi n-au avut copii. A tråit
råu la åla. Ai lui ziceau cå e stearpå çi se purtau cu ea de parcå ar
fi omorît pe cineva çi se ascunde în casa lor. În loc så meargå la
un control, individul o båtea çi o chinuia în pat, çi ea a råbdat de
ruçine. Pînå la urmå, n-a mai rezistat, çi ca så nu-çi facå felul, a
fugit la pårinÆi, înapoi. Ei s-au strîns, cå erau doi fraÆi çi o sorå în
trei camere, un frate se însurase, dar nu se mutase la casa lui. Doi
ani dupå asta n-a mai vorbit cu båieÆi, n-a avut treabå cu nici un
alt bårbat. Çi cînd împlinise douåzeci çi cinci de ani, a gåsit unul,
mai mic decît ea cu patru ani, care a iubit-o ca-n filme. A dus-o
la mare çi la munte, a plimbat-o peste tot, a Æinut-o la cinste cum
nu-çi închipuia cå poate fi Æinutå de un bårbat. Ce mai la deal, la
vale, a fost dragostea ei adevåratå, singura çi cea mai frumoaså!
Dar el a plecat, çi ea n-a avut ce face, pentru cå el îi spusese de la
început cå nu se încurcå în cåsåtorie, cå vrea så plece pe vapor,
çi nu çtie cînd se mai întoarce. Çi pentru cå el n-a minÆit-o, ea nu
l-a urît niciodatå, nici nu l-a Æinut cu forÆa lîngå ea, deçi putea...
Çi s-a måritat de nevoie cu bårbatul åsta, a fost ca çi obligatå så-l
ia, cå el avea caså çi-i fugise nevasta, çi divorÆase, çi nu avea copii,
bunåtate vecinå cu prostia, dar eu îl înÆeleg. Cred cå o înÆeleg çi
gåinå, så loveascå o pisicå sau så omoare un çoarece. E de-o
ceva. Îl çtiu incapabil så comitå un gest urît, incapabil så taie o
iau partea cuiva, lui i-aç lua-o! Pare neajutorat, intimidat, ros de
a zåbovit så fumeze. Mi-e milå de el, nu çtiu de ce. Dacå ar fi så
lumina pe hol çi am mers la WC. Dupå mine a mers çi tata, care
båtut. Abia-abia au tåcut, cînd eu am ieçit din camerå, am aprins
Noaptea trecutå, ceartå urîtå între ai mei. Cred cå s-au çi
26 octombrie
cine çtie ce prostii fåceam!
Cu greutate m-am abÆinut så må întorc la el. Dacå må întorceam,
i-am simÆit parfumul çi aerul acela de bårbat, care må nåuceçte.
çi al Mirelei. I-am simÆit råsuflarea în ceafå çi pe lîngå urechi,
e temå çcolarå. Cît a Æinut filmul, X a stat pe scaun în spatele meu
de cuvînt. Ce-am våzut în film, e o poveste pe care o scriu separat,
proiecteazå un film despre viaÆa în Oceanul Antarctic, çi s-a Æinut
spunå, promisiuni nu face, fårå så le împlineascå. Ne-a spus cå ne
altele. Trucurile nu-i stau în caracter, minciuni nu are obiceiul så
sînt indiferentå. N-a fåcut cu mine aça cum am auzit cå a fåcut cu
våd nici un båiat din cauza lui! Çi sînt sigurå ca m-a remarcat, nu-i
pot piti în carneÆel: profesorul X e atît de fermecåtor, cå nu mai
Må pot ascunde cumva de alÆii, ai mei sau stråini – dar nu må
23 octombrie
crezut colegii? Çi el, de-ar çti, ce-ar zice?
så mint din cauza profesorului X, iar el habar n-are! M-or fi
cizme cu talpå turnatå, cum e moda acum. Ce frumos, am început
råspuns cå am certuri cu pårinÆii, cå nu vor så-mi cumpere çi mie
întrebat ce am, çi Nicoleta, çi Mirela, çi nu mai çtiu cine. Le-am
restul colegilor, m-am låsat prinså de supårare. Çi Larisa m-a
N-a venit la orå. Nu çtiu de ce, în loc så fiu bucuroaså, ca
20 octombrie
eram gata så-i spun...
culcare, vorba vine, cå, dacå o revedeam pe mama, nu çtiu ce
må spål, çi-n baie mi-a trecut starea de nervi, çi-am trecut la
vecinå, care a venit så cearå niçte antinevralgice, çi-am plecat så
DUMITRU UNGUREANU 120
LIA MORA 117
discoteci, la nunÆi, la onomastica prietenilor. Toatå lumea îi
felicita cå se potrivesc perfect, cå le stå bine împreunå, cå fac o
pereche idealå. Çi el, profesorul X, n-ar spune cå nu era exact. A
fost vara lui cea mai frumoaså, a fost dragostea lui cea mai plinå
de – cum a zis – „substanÆa inefabilå care ne då consistenÆå
traiului de zi cu zi, care ne face så tråim cu iluzia cå sîntem
centrul universului, sau în centrul universului...“ Çi finalul a dat
strålucire acelei legåturi de iubire. DespårÆirea n-a însemnat o
rupturå, n-a låsat regrete çi vorbe urîte, n-a råsturnat ligheanul cu
låturi. (Poate nici timp så se adune låturile n-a fost!) Nu a risipit
miraculosul unei iubiri de vis, de invidiat çi de necrezut. Ei s-au
despårÆit ca în oricare zi, cînd fiecare trebuia så meargå în alt loc.
El çi-a pregåtit valiza pentru facultate. Ea çi-a luat un bilet în
staÆiunea Herculane. În gara noastrå, acceleratul de Bucureçti
pentru Timiçoara opreçte exact cînd opreçte trenul personal de
Piteçti pentru Bucureçti. Profesorul X, atunci student, çi iubita lui
açteptau pe peronul comun liniilor doi çi trei. Trenul dinspre
Bucureçti a venit primul. X a ajutat-o pe ea så urce, apoi a fugit
så prindå scara unui vagon spre capitalå. De pe fereastrå çi-au mai
fåcut cu mîna o singurå datå, çi asta a fost! Privind cum se
depårteazå trenul celålalt, X a çtiut cå asta e despårÆirea! De ce,
nu poate explica!... N-a gustat regretul, n-a plîns dupå iubita
tinereÆii lui, pentru cå în compartiment a întîlnit-o pe fata care i-a
devenit soÆie, çi care mergea çi ea la facultate... Nici azi nu crede,
profesorul X, cå întîmplarea a fost doar o coincidenÆå!
10 octombrie
De ce am notat toatå povestea profesorului X? Azi a plouat.
Nu se ghicea de dimineaÆå, aça cå m-am îmbråcat obiçnuit. Cînd
am ieçit pe uça liceului, turna fårå pauzå, çi ne-am lipit toÆi de
ziduri, sperînd cå trece sau slåbeçte. Çi-atunci a oprit el maçina,
Renault-ul roçu, cu uça din dreapta în faÆa mea, çi-a zis cå ne duce
acaså. Pentru cå mergeam cel mai departe, m-am urcat prima,
çi-am stat în spatele lui. Pe drum m-a privit de cîteva ori în ochi
prin oglinda retrovizoare, çi i-am inspirat parfumul discret, çi îmi
venea så-i mîngîi ceafa cu pårul tuns perfect. Dupå ce l-a para-
çutat pe IonuÆ, ultimul coleg, m-a invitat så stau comod în scaunul
din faÆå. Am vrut så-i spun unde locuiesc, dar a zis cå çtie, cå îl
prietenå cu mama, azi am aflat cå e çi rudå cu noi pe departe, mi-a
asta care çi-a fåcut cabinet particular, doamna Pantofaru. E
gerez abundent. Cred cå mîine voi merge la medic, la ginecoloaga
am putut så merg çi så-mi clåtesc ochii, så-mi fac nevoia. Sîn-
pumå, umezite çi ele de transpiraÆia mea. M-am trezit mai bine,
mi-a cåzut din mîini, çi pixul... Le-am gåsit dimineaÆa sub pla-
Nu mai çtiu ce-am vrut så scriu asearå, am adormit, carnetul
9 noiembrie
petrecut cu mine, bånuie ce-am påÆit, dar...
Simt cå fierbe ceva în ea, cå are ceva-ceva çtiinÆå despre ce s-a
fricå så-i spun mamei, care tot vine çi må studiazå pe muteçte.
WC, am gåsit tamponul roçu. Nu înÆeleg ce se întîmplå, mi-e
de mare urîtå, noroi çi baltå ca sîngele stricat. Cînd m-am dus la
pårea cå sînt pe ceva plutitor, çi cînd må uitam în jur, era un fel
tot soiul de chestii pe care nu le-am mai våzut vreodatå, mi se
N-am izbutit så dorm, deçi tare aç fi vrut. Cred cå aiuram, vedeam
tremuram çi transpiram. M-am vîrît sub plapumå, îmbråcatå.
m-am culcat pe patul nedesfåcut. Çi iar au început frigurile, iar
în camerå. Ceea ce am çi fåcut. Pe la prînz, simÆind obosealå,
lapte fierbinte cu cacao, am zis cå pot så-mi fac puÆinå curåÆenie
unsprezece seara) çi oricum eram liberå. Am mîncat, am båut
çcoalå, aç fi mers la çcoalå. Dar azi e sîmbåtå (a fost, acum e ora
m-am trezit odihnitå çi uscatå, cu poftå de mîncare. Dacå ar fi fost
Credeam cå a trecut, cå totul merge spre bine. De dimineaÆå,
8 noiembrie
iar. Çi transpir.
trezesc transpiratå de parcå am ieçit din lac, må schimb çi tremur
çobolan cu coada lungå çi groaså, niçte ape în care înot greu. Må
pat, visez multe chestii urîte, un çarpe alb sau gri-cenuçiu, un
pierd echilibrul, ameÆesc çi aç tot zåcea în fotoliu. Cînd adorm în
çi fricå. Dar tot am roçu, durerea se simte, merg cu greutate, îmi
Nici azi n-am fost la çcoalå. Nu mai tremur, nu mai mi-e frig
7 noiembrie
çi ea! Dar nu vreau så afle, nu vreau så çtie, nu vreau så-i spun!
çaptesprezece ani çi çapte luni, pot så-i spun cå am fåcut ce-a fåcut
123 LIA MORA
122 DUMITRU UNGUREANU
a oprit maçina lîngå trotuar çi mi-a fåcut semn så urc. N-am våzut
nimic în jur de-atunci. Ce-a urmat, mi se pare un vis. Un vis
frumos? Un vis urît? Nu çtiu! Profesorul X m-a trecut prin toate
stårile frumoase çi urîte, çi nu çtiu ce så scriu, ce-ar trebui så
scriu, çi dacå ar trebui så scriu... Nu çtiu ce e cu mine, cine mai
sînt eu – fata de ieri, femeia de azi? Uite ce-am scris, må sperii de
ce se poate întîmpla, mi-e fricå de mama, dacå aflå? Dacå
ghiceçte? Nu çtiu ce-i cu mine, sînt sfîrçitå, nu pot så scriu mai
mult... Doamne, ce nenorocire se îngråmådeçte peste mine?
4 noiembrie
Azi n-am mai fost la çcoalå. Nu çtiu dacå må voi duce mîine.
Sînt bolnavå, am hemoragie, nu ciclu. Mi-e fricå de mama, i-am
spus cå mi-a venit perioada în mod neaçteptat, poate din cauza
ploii de ieri, cå am råcit. Aça o så spun mereu. Dar, dacå må duce
la spital? La control? Iau tot felul de pastile, mi-am fåcut çi ceai,
e cald în caså, poate îmi ajutå Dumnezeu så må fac bine, chiar
dacå picioarele îmi sînt reci çi tremur continuu. Çtiu de ce tremur.
A fost dureros, a fost ca o sfîçiere, çi chiar a fost o sfîçiere. Mai
mult nu sînt în stare så spun.
5 noiembrie
Trebuie så ascund cît pot ce am, altfel nu çtiu ce se va
petrece. Mama e intrigatå, tata pare nemulÆumit. Azi-noapte iar
s-au certat, çi el i-a zis: „Numai din cauza ta face asta aça, numai
tu eçti de vinå!“ De aceastå datå, mama n-a mai råspuns, dar nici
nu s-a låsat în voia lui. N-am înÆeles de ce-o acuza el, ce-i
pretindea, dar nu e greu så înÆeleg. Am plîns mult. Oare mama nu
se mai culcå, aça, ca o femeie, cu tata? Se culcå oare cu nesu-
feritul åla de Stan?
6 noiembrie
Durerea s-a domolit, dar tot e ca çi cum m-ar fi ars cu un drug
de fier înroçit în foc. Curge sînge, înså ceva mai puÆin. Så-mi fi
venit totuçi ciclul sau e altceva? Altceva ce? Ranå? Am auzit çi
despre råni, dar la mine parcå n-ar fi. Pe cine så întreb? Mama se
uitå ciudat la mine, parcå vrea så må întrebe ceva, parcå nu. Oare
ce va zice în clipa în care va înÆelege? Sau îi voi spune eu? Çtiu
cå ea s-a måritat prima datå la optsprezece ani. Eu am acum
mama mi-l då jos...
aranja dupå gustul meu, nici un poster nu pot pune pe perete, cå
„camera mea“, dar nu este a mea, pentru cå nu o pot încuia, nici
deosebite, iar de cîte ori am ocazia, må izolez în camera asta, ziså
de tata. Må feresc så spun vreunuia micile mele secrete sau nevoi
ea, zicîndu-i babå çi altele... Eu nu sînt ataçatå nici de mama, nici
cuvînt în tot ce spune, çi se îmbracå aça fel, cå rîdem deseori de
machiazå. Totuçi, Nicoleta îçi divinizeazå mama, o crede pe
slåbuÆå, cu gust ridicol în felul cum se îmbracå çi cum se
oarecare, este foarte ataçatå de mamå-sa, o muiere de treabå,
exemplu, deçi seamånå çi fizic, çi la minte cu tatål ei, un bårbat
nevoie cu ea... De ce nu sînt çi eu ca fetele din claså? Nicoleta, de
apropiatå ei? Simt un fel de paravan rece între noi, vorbesc de
îndråzneçti, mågarule!“ Oare ce ascunde mama? De ce nu sînt
tatålui meu, mama le-a råspuns cu sictir çi „så-Æi fie ruçine cå
noscutul, auzisem acelaçi soi de ceartå între pårinÆi. InsistenÆelor
Noaptea trecutå, cînd am visat cå må sårutam cu necu-
12 octombrie
pe care îl iubesc uneori çi îmi vine så-l ard, ca pe altele...
Cine så må înÆeleagå? N-am pe nimeni, doar carneÆelul meu, åsta,
început så plîng çi så bîÆîi, ca bolnavå. De ce? Cui så må jelesc?
sårutam, cine mai înÆelege cum eram! M-am trezit udå, çi-am
ceva pe pîntece, nu între picioare, çi må såruta cu foc – sau eu îl
glasul cuiva cunoscut... Îmi fråmînta sfîrcurile, îmi împingea
dar care el, n-aç putea så precizez! Cå nu apårea chipul clar, çi nici
BineînÆeles cå noaptea trecutå am visat cå må iubeam cu el –
11 octombrie
foame çi nu çtiu ce-i cu mine!
parfumul! N-am mîncat nimic, nu mi-e foame, nu çtiu dacå mi-e
din vis acaså! Au trecut atîtea ore, çi încå tremur, încå îi simt
m-au scuturat, cå tremuram din toate puterile, çi m-am trezit ca
cînd mi-a strecurat palma între coapse, çi nu çtiu ce fel de fiori
eu eram un copil mic, gata så adorm. Nu çtiu cînd m-a sårutat çi
care nu am mai auzit pe nimeni vorbind. Parcå spunea poveçti, iar
teamå, n-am simÆit nimic. Çi-a început så vorbeascå într-un fel în
atins pe picioare, dar, ori eu eram chircitå de frig, ori mi-era
cunoaçte pe tata, çi aça mai departe. Çi cînd a fixat scaunul, m-a
DUMITRU UNGUREANU 118
LIA MORA 119
13 octombrie
Azi m-a privit ca çi cum numai eu eram în toatå clasa, cå-mi
venea så intru în påmînt de ruçine. Oare ce spuneau ochii lui? De
învåÆat limbajul ochilor, dar de pe ce manual? Aproape cå n-am
îndråznit så ridic ochii de pe carte sau de pe caiet, må tot jucam
cu un pix çi må sufocam de nervi. Colega mea de bancå, Larisa,
må studia cu mirare çi surprindere, mi s-a pårut. Tot timpul må
açteptam så întrebe dacå e adevårat. Ce så fie adevårat? Nici eu
nu çtiu...
16 octombrie
Azi m-a oprit pe hol, cînd ieçeam de la bibliotecå. æineam
douå cårÆi la piept. A întins mîna, çi o clipå am crezut cå vrea
så-mi mîngîie sînul. M-am tras îndåråt un pas. Vroia doar så çtie
ce citesc. I-am aråtat. „Te intereseazå jurnalele sau ai temå la
claså?“ I-am råspuns cå vreau så aflu cum au gîndit çi ce-au fåcut
niçte femei care au ajuns celebre. „De ce? Vrei så ajungi çi tu
celebrå?“ Luasem volumele Jurnalul unei scriitoare, de Virginia
Wolf, çi Jurnalul unei fiinÆe greu de mulÆumit, de Jeni Acterian.
„Vrei så fii romancierå sau filozoafå?“ Aç fi råspuns ceva
obraznic, simÆeam nevoia så fiu rea, rea de tot. Merita. N-a mai
ascultat. Mi-a fåcut un semn cu ochiul. În loc så må simt flatatå,
semnul acesta vulgar mi-a rånit inima. L-aç fi înÆepat cu unghia
în ochi pe X! Am venit acaså foarte nervoaså çi mi-am tot zis pe
drum cå nu trebuie så må gîndesc la el. I-am råspuns numai în
råspår mamei, care nu înÆelegea ce am. Çi tocmai atunci a picat
Stan, amicul tatålui meu, care s-a întins cu mama la cafele çi
taclale, rîzînd çi povestind inepÆii. Iar tata nu era acaså, încît mi
se pare tot mai clar cå Stan e combinat cu mama într-un fel, çi
de-aia îi face ea ce-i face lui tata. Dupå vreo douå ore de vråjealå,
cînd a venit çi tata, Stan a pretextat cå nu mai poate råmîne, cå a
terminat recreaÆia acordatå de nevastå-sa, una slutå çi slåbånoagå,
cu buze pungite, ochi de peçte çi voce de tablå jupuitå. Tata nu s-a
supårat, nici n-a fost surprins, numai a spus cå nici el n-are chef
så lungeascå vreo conversaÆie insipidå, e obosit çi vrea så se
culce. S-a çi culcat, iar eu am råmas cu mama în bucåtårie, în faÆa
farfuriei cu spaghetti. Ea m-a întrebat ce e cu mine, de ce fac asta
çi asta, iar eu am tåcut çi am privit-o, cred, ironic. Noroc de o
 – Nu te mint, iubirea mea, dar...
dar nu se ascunde! De ce n-ai curajul propriei tale minciuni?
manifestå aça cum e, må tortureazå çi må bate ca pe-un animal,
tata îl suport de ani çi ani! Çi îl iubesc pentru cå nu minte, se
– Dacå pofteçti så må chinuieçte, nu te piti ca laçii! Uite, pe
dintre cei doi. N-am uitat pînå azi frazele Ofeliei:
indelicateÆe. Ori poate çtiam de ce. Asistasem, involuntar, la discuÆia
Personal, n-am îndråznit så-i pun întrebarea. Mi se pårea o
slugårit. Nu de familia Gîrlan. Totuçi, de ce se cåsåtorise cu Ofelia?
cå n-a priceput, dar e plauzibil cå nu-l interesa, nu-i plåcea så fie
gåsi în soÆie o slugå devotatå pînå la absurd. Existå motive så cred
çtiindu-se dispreÆuitå. Dacå Lulu ar fi priceput subtilitåÆile, putea
milei cuiva, fie chiar a propriului ei pårinte. Se simÆea confortabil
în viaÆa ei? Ca mulÆi individualiçti, Ofelia nu suporta så fie obiectul
Dezvåluirea fåcu ura doar så creascå faÆå de tatå. De ce se amesteca
citeascå psihologia bårbatului, så nu-çi înÆeleagå propriile ei scåderi.
soÆului nimic. Nici nu întrebå dacå... Era mult prea inteligentå så nu
giu!? Cearta Æinu o såptåmînå. Råstimp în care înçelata nu-i reproçå
Tot Ofelia culese fructele mîniei: de ce s-a încurcat cu un fustan-
faÆå de fiicå-sa. Îi çi spuse de ce, îl trådå pe ginere, fårå så-l acuze.
violentå. Nimic din astea. În schimb, Anghel îçi spori adversitatea
så producå, normal, o complicitate comprehensivå, sau o rupturå
la care çi el, socrul, contribuia financiar. Neprevåzuta întîlnire putea
Într-o searå, fu descoperit de Anghel Gîrlan în casa unei curve,
Lulu nu poseda curajul propriilor sale meschinårii...
çi se interpunea între fiicå çi tatå ca un factor de favorizare. Dar
mai çtiu eu ce demon meschin, scotea la vedere carenÆele firii sale
încerca så aplaneze conflictul. De-ar fi fost complet pervers, ca
abandona infernului girat de tatål ei. De-ar fi fost un om normal,
Lulu nu intra în familia Gîrlan, cel mult o seducea pe Ofelia çi o
çi sublim, tipic româneascå. De-ar fi fost un caracter puternic,
prietenul meu. Nu ele constituiau problema, ci simbioza de ridicol
eu însumi elemente din sufletul slav, larg, mult prea larg, la
tuns!... Recursul la rusisme nu mi se pårea deplasat. Am depistat
obligat pe Lulu så se cåsåtoreascå! N-aÆi våzut? Ginericå s-a çi
gardianul de serviciu al unei lumi delirante: Anghel! Åsta l-a
a dat naçtere råului... Numai cå aci era prezent, la datorie,
Feodor Karamazov, viciosul care s-a culcat cu nebuna tîrgului çi
cu imaginaÆie înflåcåratå – îl considerarå pe Visariuc un fel de
129 LIA MORA
132 DUMITRU UNGUREANU
iniÆiere în bårbåÆie“ çi celelalte chestii... Mult mai cititå decît mine,
Ofelia må studia ca pe-un exemplar de efebie stridentå, deçi nu
eram chiar adolescent întîrziat, nici lipsit de aventuri çi „succes“ la
unele femele, toate cu niçte ani deasupra mea. Nu a scåpat nici cea
mai micå remarcå. Foarte tîrziu am înÆeles trimiterea, çi mi-a fost
ruçine, chiar dacå inteligenta femeie råposase de mult...
A fost un råstimp al morÆii. Întîi, Anghel, apoi, copilul
Ofeliei, apoi, aceasta. O såptåmînå dupå moartea Ofeliei,
Niculina fu internatå la psihiatrie. Autismul ei evident nu însemna
doar alienare. Ruptå de realitate încå demult, Niculina sfîrçi ca un
corp fårå sistem nervos, în care lovea oricine poftea. Decesul ei
cåpåtå cel mai complet certificat medical. Devenise obiect de
studiu pentru medicii spitalului respectiv... Incontestabil, çi Lulu
suferi schimbåri, måcar de exterior. Albi. Låsat ceva mai lung
decît îl purtase în perioada cåsniciei, pårul lui strålucitor pårea un
coif de paradå, impresionînd pe oricine. Dacå priveai, totuçi,
atent podoaba capilarå, senzaÆia de nefiresc începea så se
insinueze. Oare albul era fals? Îçi vopsea Lulu pilozitatea? O
decolora? Pårea posibil, deoarece sprîncenele îi råmîneau mereu
negre sau gri-închis. Barba, cînd apuca så iaså peste un milimetru,
tot neagrå era. Dezbråcat, corpul såu se ascundea sub o blanå ca
de cotoi, jigåritå, råritå, înså complet închiså la culoare. Am
insistat asupra anomaliei, pentru cå totdeauna mi s-a pårut cå
Lulu se preface – de fapt, pretinde cå e – îndurerat de moartea
Ofeliei. În acea perioadå, prietenia noastrå deja se råcise, înaintea
sfîrçitului onorabil. Nu ne-am adresat injurii publice, n-am evitat
întîlnirile, dar nici nu le-am cåutat. Interveniserå între noi
mårturisirile Ofeliei. Lulu çtia cå ea mi se deståinuise. Probabil cå
nu mi-a iertat încrederea cîçtigatå, ceea ce el nu obÆinuse de la
soÆie. (Oare chiar vroise?) Va fi açteptat reproçuri din partea mea?
Tåcerea în care må închisesem va fi fost luatå drept judecatå
implicitå? Prietenia îmi conferea niçte drepturi faÆå de Visariuc;
n-aç fi mers pînå acolo, încît så-i pretind respectarea moralei,
minime, juste. Care moralå era justå? Çi cine stabilea justeÆea?
Despre Anghel se vorbi tîrziu cå a murit în condiÆii dubioase.
Zvonul era un ecou produs de copilul nåscut mort. Spînzurarea
Ofeliei apoi nu fåcu decît så amplifice rumoarea. Pe rînd, în cazul
lui Gîrlan, se vorbi de otråvire, sinucidere, råzbunare, pedeapså
divinå, blestemul victimelor. Nimeni înså nu avanså ipoteza cå
altoitå, ea fiind jumåtate româncå, jumåtate Æigancå. Bine am
veche çi mai nobilå. F e ca un must proaspåt stors dintr-o viÆå
coniac. Coniacul e o båuturå cu atît mai grozavå, cu cît este mai
acest coniac... ComparaÆia nu-i adecvatå, o puçtoaicå nu poate fi
trebui så gåsesc un hogeac, pentru a savura pînå la ultima picåturå
dealurile din jurul oraçului, în paradis. (Iar eçti cabotin!) Va
vedea. Întors la çcoalå, am luat-o pe F çi am urcat, printre
un semn de întrebare la rubrica Liei din catalogul personal. Vom
Dacå vroiam, o aduceam pe fata asta naivå în ipostaza lui F. Pun
efectuat apropierea de Lia doar ca un experiment. Mi-a reuçit.
mele californiene. Deoarece açteptam reîntîlnirea cu F, am
så ating picioarele çi pårul acestei fete care îmi aminteçte visurile
cå Lia a coborît ultima. Incitat de experienÆa de ieri, am îndråznit
de elevi din clasa Liei Mora. I-am dus la casele lor. S-a întîmplat
Azi a plouat. La ieçirea din çcoalå, am luat în maçinå un grup
10 octombrie
despre Stendhal... Un autor de modå foarte veche.
binele îmi va fi inaccesibil. (Cabotinule!) De asta am çi disertat
patetic. Scriind despre ceea ce mi-a fåcut bine, am superstiÆia cå
puçtoaice. Vreau så må opresc aici cu scrisul, nu pentru cå aç fi
çi împlinire. E prima datå cînd, la anii mei, încerc drogul unei
efluviile acelea misterioase çi electrizante, care mi-au dat satisfacÆie
care este pur senzualå, eroticå. De la prima îmbråÆiçare am simÆit
pialitåÆi etice... Nu astea conteazå între mine çi F, ci natura relaÆiei,
numårå anii fiicei tale e o rara avis çi un prilej de afiçat princi-
presupus normalå. Nu mai spun cå a fi cåsåtorit azi cu o fatå ce
din çcoalå, din oraç, din cercul meu de cunoçtinÆe care au o viaÆå
Azi, dacå aç plåti un apartament pentru F, çi s-ar çti, aç fi izgonit
cåsåtorit putea întreÆine o amantå fårå så scandalizeze societatea.
så fiu blamat de opinia publicå. În vremea lui Stendhal, un bårbat
cochetå pentru cå eu nu pot så-mi manifest interesul faÆå de ea, fårå
pentru cå altele sînt convenÆiile sociale. F poate fi îndråzneaÆå çi
înfumurare. DisjuncÆiile cu care opera Stendhal sînt desuete azi,
o formå de îndråznealå, iar îndråzneala, fårå seriozitate, e o
bårbaÆilor. Femeilor le-ar råmîne cochetåria. Dar cochetåria este tot
ne-ar face så fim. Îndråzneala este – sau ar trebui så fie – apanajul
Stendhal scria cå, dacå noi, bårbaÆii, n-am fi înfumuraÆi, femeile
DUMITRU UNGUREANU 144
LIA MORA 141
suflet çi liniçte. (Ce locuri comune comit aici, nu-i aça R.?) Voi
citi din ViaÆa lui Henri Brulard, çi nu-mi va påsa de nimic. O
Æigarå de foi, un balon de coniac çi o carte ce zace în bibliotecå
de peste douå decenii – ce fericire mai trainicå poate så existe?
(Çtii tu alta, çi e blondå cu ochi albaçtri, dar...)
5 octombrie
Zi absolut tîmpitå. Asearå, Livia n-a venit acaså. Mi-a
telefonat dimineaÆa, pe la nouå, de la spital. Ajunsese acolo la
cinci, båtutå mår de amorezul ei! Zåcea în cabinet, îngrijitå de
buna prietenå Crina Såvulescu-Bertea. Am gåsit-o întinså pe
muçamaua rece a patului de consultaÆie, cu diverse plågi çi urme
vineÆii ale gusturilor ei sado-maso. Trebuia så o transport acaså cu
maçina, feritå de ochi indiscreÆi. Cînd så plecåm, Crina a fost
solicitatå de familia Frîncu, bårbatul vår primar al Liviei, un beÆiv
nenorocit. Doamna Frîncu era în comå alcoolicå, båuse cot la cot
cu consortul. Crina m-a rugat så o duc acolo, nu çtiu ce obligaÆii
avea faÆå de ei. Am plecat tustrei, am låsat-o pe Crina la Frîncu,
çi-am venit cu Livia. Era lividå çi distruså, mai mult sufleteçte
decît fizic. Îmi producea o stare de inconfort, nu de satisfacÆie, nici
de milå (ipocritule!), pur çi simplu de indispoziÆie, cåci trebuia så
må ocup de persoana dînsei, nu de mine. Orice aç gîndi, am
obligaÆia så fac ce-am fåcut, pentru cå am fost cîndva atît de prost
încît så accept compromisul åsta. N-am discutat cu Livia decît
strictul necesar. Nu era nevoie de prea mare fineÆe så observ cå må
uråçte, din cauzå cå – ajunså unde a ajuns – aflå un îngrijitor
devotat tocmai în mine! Sigur n-o så înghitå asta, çi n-o så mi-o
ierte, de parcå eu aç fi vinovat de cåderea ei! PuÆin îmi paså!
Apoi, cînd credeam cå am terminat çi voi putea så må duc la
Ioana, a telefonat Crina, de la Frîncu. Trebuia så o duc pe doamna
Frîncu la spital acum, deoarece salvarea nu era bunå... Am plecat
fårå discuÆie, cum så refuz aça ceva?! În maçinå au urcat doamna
bolnavå çi Crina, pe bancheta din spate, iar alåturi de mine, fata
Frînculeçtilor, una Doina, elevå în clasa XII-a. Domnul Frîncu a
venit pe jos dupå noi. Le-am dus la spital çi am stat acolo mai
mult de o orå, solicitat de Crina, care vroia så discute ceva
personal cu mine, dupå ce-i aplicå niçte purgative beÆivei. Ca så
nu må plictisesc, am ieçit în parc, însoÆit de Doina. Nu çtiu dacå
nu cumva ea a propus så ne plimbåm, deoarece nu suporta så-çi
eu fiind totuçi un timid, femeile îndråzneÆe m-au cucerit fårå efort.
fereascå faÆa. Îndråzneala asta mi-a plåcut. Dacå analizez cu atenÆie,
Açtept ca F så iaså de la ore. S-a urcat în Fuego fårå så-çi
9 octombrie
citiÆi ca så înÆeleagå duplicitatea în care – cel puÆin eu – am tråit.
copiilor cînd vor întreba/acuza? Sper ca atunci så fie destul de
furioaså. Oare cît o så mai înghit minciuna? Çi ce-o så le spun
controlam lecÆiile copiilor, am avut aceeaçi stare de neputinÆå
ea a plecat så-çi rezolve afacerile, nu amoroase, în timp ce
împreunå doar pentru a nu dezechilibra copiii! Çi iaråçi, dupå ce
Calmi amîndoi, am ajuns la vechea concluzie: så ne suportåm
DiscuÆie cu Livia, la cafeaua de la ora patru çi jumåtate.
8 octombrie
abordåri metafizice.
aceastå legåturå, iar urmarea, deçi banalå, ne va låmuri dacå meritå
pentru melanjul åsta!) Între mine çi F s-a pus în stare emergentå
conteazå fericirea fiecåruia dintre actanÆi. (Ce-o så-mi facå R
doar tensiunea dinlåuntrul legåturii çi, ca så dau iar în predism,
dicÆionar), nu mai conteazå nici vîrsta, nici conexiunile. Conteazå
stabilesc legåturi extrasenzoriale (o fi corect zis? – de consultat un
melå (de aici iniÆiala F). Iar cînd între un bårbat çi o femeie se
tiçcanå nu au ce cåuta aici. Este vorba doar de binomul Mascul-Fe-
sionale. Raportul profesor-elev sau relaÆia bårbat cåsåtorit-fe-
cine este. Inutil så må ascund dupå scrupule morale sau profe-
reputaÆia. O så fie consemnatå aici cu F, deçi se va înÆelege uçor
La clasa a XII-a D, o fatå cu care va trebui så-mi terfelesc
7 octombrie
micile construcÆii poetico-filozofice...
menÆine treazå, în mine, aceeaçi curiozitate pe care îmi ridic
spuneam. Sper så nu-mi intre în reflex aceastå încîntare çi så pot
etc. Må încînta atenÆia lor, faptul cå unii – Lia între ei – notau ce
despre unde se ascunde frecvent adevårul çi cum se cautå fericirea
care se aflå Lia Mora. Le-am vorbit despre aparenÆå çi realitate,
Dintre orele de azi, consemnabilå este doar cea de la clasa în
6 octombrie
143 LIA MORA
142 DUMITRU UNGUREANU
vadå mama în halul acela de degradare fizicå, çi pårea gata så
vomite din cauza asta. Parcul era gol, cel puÆin noi n-am întîlnit
pe cineva în zona din spatele spitalului çi spre Zoo. Plimbarea
mi-a descreÆit fruntea (ce expresie, va zice R.) çi mi-a relaxat
nervii. Chiar dacå, de complezenÆå, am ascultat vorbåria Doinei,
o fatå care nu-mi spune nimic intelectual. Poate erotic, dar nu
eram în starea necesarå så receptez astfel de semnale. Întorçi la
spital, am discutat cu Crina despre – evident – Livia. Am aflat
astfel cå soÆia mea traverseazå o depresie psihicå çi are nevoie de
ajutor, doar eu o pot scoate la luminå etc. etc. Ce så zic? Çtiam cå
Livia çi Crina sînt bune prietene, îçi fac confidenÆe çi-çi zic una
alteia sorå. Nu m-a mirat cå sora joacå rolul avocatei apårårii, nu
m-a surprins ce-mi cere. Mi-a fost greu så fiu sincer faÆå de Crina.
Çi, adevår scriind, må stînjenea så intru în amånuntele sordide ale
cåsniciei mele. Cred cå n-am procedat cu diplomaÆie, evitînd
så-mi angajez vreo råspundere anume; dar ce rost ar avea
diplomaÆia într-o chestiune în care ai de optat între da çi nu?
De la spital, am trecut pe acaså, înainte så plec la socri çi så
iau copiii. Livia se trezise din somn, îçi îndrepta „machiajul“. M-a
privit cu urå, açteptînd så o întreb ce-a påÆit. N-am întrebat-o. Un
schimb de replici banale mi s-a pårut mai ucigåtor decît orice
„tragere la socotealå“(ipocritule!), çi destul de convenabil pentru
mine. Avantajul îmi aparÆine acum. Ce voi face cu el? Nimic. La
Ioana am fost primit çi m-am simÆit bine. Må întreb dacå nu
cumva m-am obiçnuit prea mult cu acest bine çi îl iau ca pe un
lucru ce mi se cuvine, fårå så am vreo obligaÆie, fårå så plåtesc
nimic în schimb. Am discutat cu Ioana orice, în afarå de chestiu-
nile mele casnice. De la ultimele cårÆi citite, la politicå çi la
interpretarea datå de Claudio Abbado pårÆii a doua din a VII-a
beethovenianå. I-am zis cå dacå ar fi traducåtoare din/în englezå
ori germanå, ar fi proiecÆia în real a uneia dintre eroinele lui
Buzura, autorul ei favorit. Çi iar am discutat relaxant, iar partida
de sex a avut aceleaçi ingrediente suficiente. Întors cu copiii
acaså, am avut parte de-o Livia superatentå çi serviabilå, o mamå
fårå preÆiozitate çi o soÆie calmå, înÆelegåtoare. Numai cå eu eram
în alt film, çi toatå mascarada mi s-a pårut un teatru de bulevard.
Acum, cînd scriu pagina asta, Livia îçi pregåteçte toaleta de
noapte. Må întreb dacå så må duc în patul dublu, pe care îl
folosim ca simplu, sau så må uit adormit aici, pe canapea...
discuta niciodatå cu Ofelia, nu-l interesa cum se simte, dacå îi
camerå separatå, îmbråcat, gata så plece rapid, la nevoie. Nu
Lulu venea din oraç dupå miezul nopÆii. Dormea pe o canapea, în
de vråjmaç, ura Ofeliei se råsfrînse asupra soÆului. Çi nu fårå motiv.
Decesul lui Anghel nu schimbase atmosfera din caså. Lipsitå
respectivå, Ofelia însåçi era moartå!
Niculina era complet stråinå de chestiune; iar la vremea
sau investigaÆii de altå naturå. Lulu nu manifestå vreun interes;
zvon. Nimeni nu ceru deschiderea vreunei anchete, deshumarea
otråvirii, deveni certitudine. Dar lucrurile råmaserå la stadiul de
cadavru, un negru-violaceu, un verde-påmîntiu, semn sigur al
Retroactiv, iluzia cå am fi våzut ciudata nuanÆå cåpåtatå de
ilinÆele çi båtåile, era gata-gata så piardå sarcina din cauza lor...
zvonul, Ofelia çi-a otråvit tatål, deoarece nu mai råbda um-
påmînt, çi falsitatea dragostei sale. Cum çi de ce? Påi, se råspîndi
mentelor, påru evidentå çi graba Ofeliei de a-çi vedea tatål sub
nici douå zile de la deces. Mai tîrziu, cînd reluaråm firul eveni-
oraçul), el îi dåduse viaÆå... Înmormîntarea se fåcu foarte iute, la
pentru tatål ei. Chiar dacå o chinuise, o båtuse (acum çtia tot
dical, la autopsie. I se considerå asta ca o dovadå a dragostei
Surprinse, çi nu prea, împotrivirea Ofeliei la examenul me-
tensiunea necontrolatå, pasul fu båtut fårå alte întrebåri.
lui, care ar fi fost provocatå de forÆarea în prostie a inimii, sau de
serios ceea ce tu consideri o glumå... De aici pînå la cauza morÆii
çi faimå de nebun, de om cu care nu-i bine så „te pui“, cå ia în
Dacie. A izbutit, fireçte. Fapt care îi aduse nu numai admiraÆie, ci
cîçtigului. Odatå pariase pe vadra de vin, în Obor, cå råstoarnå o
cå nu se agita pentru ele, ca unii, de obicei, lipsiÆi de çansa
våzut, pus la încercare, la întrecere. Îi plåceau pariurile, cu toate
de vin, cå månîncå liniçtit cinci kilograme de fripturå. Fusese
poveri mai grele decît poate oricine, cå bea fårå probleme o vadrå
plin de forÆå, sånåtos. Deçi rar våzut, în oraç se çtia cå ridicå
Nu impresionå, deçi îi surprinse pe mulÆi. Omul pårea viguros,
Moartea lui Anghel Gîrlan surveni pe fondul acestor certuri.
ritoare la mîncare, curåÆenie, spålat, încålzit...
pricepea nimic. N-am auzit de la ea alte cuvinte decît cele refe-
çi cei doi din camerå. Doar Niculina, anostå çi reduså mintal, nu
açteaptå deznodåmîntul. De fapt, pîndea, cu cuÆitul la brîu... Ca
Am ieçit pe furiç. La colÆul coridorului, Anghel pårea cå
DUMITRU UNGUREANU 130
LIA MORA 131
trebuie ceva etc. DimineaÆa nu açtepta så fie abordat de consoartå.
Îçi pregåtea singur cafeaua, se bårbierea la repezealå, îçi schimba
cåmaça. Intra o clipå în camera gravidei, spunea bunå, dragå!, se
prefåcea preocupat de nimicuri, se învîrtea de douå ori, cu ochii pe
deasupra lucrurilor, dådea de înÆeles în mod strident, aç zice, cå nu-i
paså de femeie, anunÆa cå are nu çtiu ce probleme urgente, çi ieçea
ca din puçcå, înainte så audå un cuvînt de la nevastå. Toatå ziua
umbla razna, oriunde numai acaså nu. În cele trei sau patru luni care
urmarå, Ofelia îçi dådu seama cå scåpase de-un demon – tatål ei –
çi dåduse de altul – Lulu! Ultimele cuvinte pe care mi le adreså
sunau cam aça (nu pretind cå le-am memorat precis):
– Am vrut så må cåsåtoresc, sperînd cå voi scåpa de iadul
administrat de tata! Çi n-a fost, n-a fost, n-a fost aça! Am spart
zidul închisorii, fåcînd ce nu trebuia, cu speranÆa cå ieçirea må va
duce, totuçi, afarå! Dar a dus în altå parte a iadului! De aici nu
am unde fugi, nu am pe unde pleca, pentru cå drumul trece
obligatoriu prin camera påråsitå anterior! Oare sînt condamnatå
la prizonierat pe vecie?!
Nu çtiu dacå era o constatare sau o interogaÆie. O vizitam rar,
çi eu, cît så nu dau dovadå de neam prost. Nu vroiam så intru în
casa ei, pentru cå relaÆiile cu Lulu, prietenul meu, deveniserå
extrem de reci. Pe de altå parte, niciodatå n-am fost în apele mele
la apropierea de Ofelia. FrumuseÆea-i ciuntitå, ca så scriu poetic,
må rånea; suferinÆa – pe care n-o ascundea niciodatå faÆå de
mine – îmi da ståri contrarii. Vroiam uneori så o ajut, så iau
asuprå-mi rezolvarea conflictelor ei, så provoc la discuÆii çi så-l
oblig pe Lulu la... La ce? Fidelitate conjugalå? Haida-de! El, care
fåcea elogiul libertinajului çi må îndemna så gust neîncetat bio-
diversitatea sexualå a eternului feminin?! N-aç fi obÆinut decît o
ironie în plus! Alteori vroiam så må substitui soÆului, så-i cer
Ofeliei så divorÆeze çi så se mårite cu mine! N-am rezistat fårå
aluzii la superioritatea posibilitåÆilor mele de înÆelegere, ce
transgresau eroticul pur, eu fiind adept al prieteniei platonice. Çi
exemplificam cu relaÆia dintre mine çi Lulu.
– Mde, platonism, çtiu çi eu?! fåcea Ofelia, privindu-må
cumva ciudat, în doi peri, curioaså, ironicå, sarcasticå.
Nu înÆelegeam de ce må trateazå aça, îmi închipuiam cå am
comis o impoliteÆe, dacå nu ceva mai råu. Pe atunci nu çtiam de
conotaÆiile iubirii platoniciene, de homosexualitate ca „metodå de

eleganÆa unui dandy îmbåtrînit în rele...
cea çchioapå, apoi så-çi plimbe nonçalant doliul pe Çtrasse, cu
Lulu Visariuc så-çi înmormînteze cu o discreÆie deplinå nevasta
çi toatå Æara fu pe brînci pentru cel puÆin çase luni. Suficient ca
nåscu, dupå trei såptåmîni de spitalizare, påmîntul se cutremurå,
natura Æinu så dea o mînå de ajutor uitårii. În seara cînd Ofelia
aproape neobservatå în contextul celorlalte întîmplåri. Chiar çi
La drept vorbind, naçterea sau moartea pruncului trecu
maçinii, iar în loc de puÆå – o coadå de porc!
ascuÆite. Sau, auzi tu, så nu spui la nimeni, avea cåpåÆîna cît roata
despicate, coadå cu påmåtuf la vîrf çi chiar corniÆe. Sau cu urechi
Ofelia nåscuse un monstru, jumåtate cîine-jumåtate Æap, cu copite
deloc, nu se vådea deloc – dar deloc! – a fi om, fiinÆå omeneascå!
colÆuri de ureche, cu jumåtate de glas, era cå pruncul nu aducea
fusese declarat un avort spontan. Secretul bånuit, sugerat, çoptit la
rea se produsese, dar, ca så nu aparå la cifra de morÆi a spitalului,
Deci copilul nici nu s-ar fi nåscut! Altå versiune susÆinea cå naçte-
Ofelia, dupå moartea tatålui, n-a vrut så nascå, ci forÆase avortul.
fricå! Neoficial, spuneau – dar cine anume, nu se preciza – cå
nuntele nu se aflarå. Nimeni de la spital nu vorbi. Le era, evident,
plare asemånåtoare. MulÆi copii nu rezistå ieçirii pe lume. Amå-
Moartea copilului påru la fel de normalå ca oricare întîm-
scenariul dupå care Visariuc regizå drama.
cunoçtea, fusese o joacå. Las cititorului libertatea så-çi formuleze
sentimentelor celorlalÆi în scopuri pe care numai el, Lulu, le
Lulu descoperise fårå probleme micul secret. Manevrarea
accepÆia curentå a lucrurilor – urå... Versat çi, de ce nu, pregåtit,
în exterior, de unde se vedea numai cearta, care exprima – în
Natura, tipul relaÆiei dintre cei doi nu se vådise, sau nu transpirase
disperare çi violenÆå, ca orice om lipsit de çansa unei alte afecÆiuni.
altceva decît amånunte din intimitatea fiicei, pe care o iubea cu
variantei åsteia. Ce îl putea împinge la moarte pe Anghel? Nimic
existau o sumå de elemente care, adunate, dådeau 75% în favoarea
Anghel fusese omorît de Lulu! Dacå s-ar fi analizat cu atenÆie,
133 LIA MORA
136 DUMITRU UNGUREANU
mea de idealuri! Dar idealurile nu coincideau chiar într-atît. Iar
Livia n-a fost capabilå så înÆeleagå. De-atunci s-a dus dracului tot
ce-a fost frumos în viaÆa noastrå. GreaÆa pentru felul åsta ipocrit
în care coabitåm se înalÆå perceptibil, milimetru cu milimetru, çi
o simt apåsînd tot mai greu pe ceea ce nu çtiu cum altfel så-l
numesc decît sufletul meu. Recunosc, Livia m-a stimulat så urc
destule trepte ale ierarhiei sociale. Dar, de la un timp, urcuçul m-a
obosit. Çi nu cå n-aç fi fost capabil så joc rolul profesorului de
succes, al omului de societate ireproçabil, al bårbatului irezistibil
sau al politicianului abil. SimÆeam cå toate ambiÆiile Liviei må
duc încet-încet departe de mine, departe de ceea ce eu consideram
important în viaÆå. Din acel moment mi-am reluat scrisul zilnic în
carnetul de faÆå. Este modalitatea cea mai accesibilå de a må
întîlni cu mine însumi. Cå voi påstra sau voi arde aceste file,
råmîne de våzut. Deocamdatå vreau så fiu sincer çi så nu-mi
pierd, iaråçi, naturaleÆea. Måcar aici.
26 septembrie
Våzut pe Lia Mora într-un grup. Aerul ei stingher, de timidå
împovåratå cu un trecut tumultuos. Aerul ei de feminitate in-
conçtientå, de femelitate, dacå pot scrie aça ceva, fårå så primesc
observaÆii de la R. Priveam din maçinå, în vreme ce açteptam så
vinå copiii, så-i duc la bunicii lor, socrii mei. Lia çi-a întors faÆa
de aur spre locul în care parcasem, ca çi cum ar fi simÆit cå este
observatå, ca çi cînd ar fi auzit chemarea dorinÆei mele. Oare
chiar o doresc?
27 septembrie
Sîmbåtå seara. Ca de obicei, acaså, råsfoind o carte pråfuitå,
mirosind a mucegai. Nu deschid TV, nu pun o casetå cu muzicå,
aça cum fac de obicei, cînd este aici familia çi vreau så må izolez
oarecum de obositoarea minciunå în care tråim. Copiii sînt la
bunici. Livia are întîlnirea såptåmînalå cu amorezul ei de nouå-
sprezece ani. Råceala cu care am ajuns så consemnez aberaÆia
asta, må face så-mi pun întrebarea dacå nu cumva sînt çi eu
pierdut, nu doar Livia. O ipocrizie în plus, ce mai conteazå? Sîm-
båta e ziua în care må regåsesc din plin, pe mine, cel de altådatå.
Citesc, pregåtesc teme pentru orele urmåtoare, conspectez, frun-
malul apei, m-a refåcut. Acum sînt singur, este sîmbåta mea de
...Ziua de pescuit, mai curînd reverie cu un båÆ în mînå pe
preÆul! (Pe care accepÆi så-l plåteçti!)
Må dezgustå çi må deprimå, dar n-am de ales, uneori. Åsta-i
neruçinatå, pe care doar o partidå de sex masochist o potoleçte.
bea ceva, ca asearå, devine un animal obstinat, o vampå
seama de afacerile ei... Uneori pare cå înÆelege. Dar cînd apucå så
cred eu, så-mi alcåtuiesc programul cum îmi convine, fårå så Æin
dorinÆå, legatå de ea, este så må lase în pace, så judec aça cum
Æine banii separat de-ai mei, nici alte aberaÆii. Singura mea
Liviei nici cå må forÆeazå la falsitate, nici cå are amant, nici cå-çi
farså çi pînå cînd o så-i guståm partea macabrå. Nu-i reproçez
face pe çefa. Må întreb, iar, cît vom putea så mai jucåm aceastå
pe toatå linia – çi casa, çi copiii, çi preÆuirea comunitåÆii în care
îi spun. Ce, e proastå så-çi admitå înfrîngerea? Çtie cå ar pierde
prietenie dezinteresatå, ca lui R. Dacå nu-Æi convine, divorÆeazå!,
dezamågirii ce i-am provocat, aproape cå aç fi capabil så-i port o
ar înceta så må tiranizeze, dacå ar înceta reproçurile pe tema
desigur, så consemnez cå seara precedentå m-a istovit. Dacå Livia
De dimineaÆå, la pescuit. Un mod de a må relaxa. Inutil,
4 octombrie
pot scrie mai mult?
i-am dus iar la bunici. Seara, cu Livia în living-room. Infernal! Ce
Copilul e bine, am recuperat lecÆiile împreunå. Dupå-amiazå
3 octombrie
are ocazia, må umileçte. Så fie asta victoria ei, numai a ei!...
çtie cå pot ceda orice, dar nu privilegiul de a fi tatå! Çi de cîte ori
idioÆeniile sale! Probabil cå asta açtepta de la mine, çi pe asta miza;
doar cå îmi asum creçterea copiilor mei, så må scuteascå de
gata så-i trag una peste bot, ca în romanele lui Preda... I-am spus
pentru îngrijit copiii. Çi tot aça clåmpånea „doamna“ Livia, çi eram
persoana pe care o angajåm çi så ne asiguråm cå este bine pregåtitå
de cåcåÆiçuri, copiii sînt pe mîini bune. E suficient så fim corecÆi cu
cîçtigå. E çi practic, çi pedagogic bine venit: noi sîntem degrevaÆi
A zis cå e cazul så angajåm o dådacå, îçi poate permite, la cît
mama lui, n-a putut så-l îngrijeascå: pierdea o afacere importantå!
DUMITRU UNGUREANU 140
LIA MORA 137
zåresc vechile volume pe care mi-am tocit ignoranÆa. Çi încerc så
uit cå acopår o promiscuitate care, de-ar çti-o X sau Y, ce mi-ar
rîde în faÆå! Cîndva, buba se va sparge, çi puroiul va murdåri în
jur pe mulÆi. Pînå atunci, så-mi fac datoria çi så fiu impecabil.
Datoria este un cuvînt cu care, azi, în lumea româneascå, destui
se drapeazå în eroii neamului. Datoria mea este så fiu eu însumi,
nimic mai mult. Çi fiind eu însumi, sincer, în acest carnet pe care
poate îl voi arde, trebuie så consemnez cå lupt cu o unicå himerå:
så fiu iubit de o femeie adevåratå. Nu de o puçtoaicå oarecare, aça
cum e Lia Mora. (Ipocritule, ce-Æi mai doreçti una ca Lia!) Nu am
vîrsta la care o astfel de iubire poate fi organicå. Posibila
puçtoaicå m-ar „iubi“ dintr-un oarecare interes. Altå ipocrizie,
deci! Dacå m-aç låsa dus de ameÆeala unei iubiri livreçti cu o fatå
de nici douåzeci de ani, atunci cu siguranÆå voi ajunge în situaÆia
de a må salva prin sinucidere. Vîrsta îçi reclamå drepturile.
Douåzeci de ani nu tocmai se potrivesc la patruzeci. Amantul
Liviei o toacå de bani fårå jenå çi fårå milå. În lipsa banilor, cine
s-ar uita la faÆa ei stricatå de viciu? S-ar putea înÆelege din nota
mea cå mi-e ciudå cå Livia îçi tråieçte viaÆa, iar eu îmi usuc
instinctul erotic. E posibil. Eu înså mi-am luat obligaÆia så
consemnez adevårul faptelor: Livia plåteçte un amant, eu îmi
alin libidoul cu o amantå. Nu sînt chiar ascet, nu caut så-mi etalez
superioritåÆi ce nu le am, nici nu ascund înfrîngeri care mi se par
evidente. Partea frumoaså a ipocriziei este cå må însoÆeçte gloria
unui cuceritor irezistibil! Ajutå la întreÆinerea faimei (de fapt, o
altå minciunå, înså nevinovatå) înfåÆiçarea mea distinså, pe care
doritorii o pot studia în fotografiile publice.
28 septembrie
Înainte så-mi iau copiii de la socri, må opresc douå ore la
Ioana. Aç consemna mai pe larg delicateÆea acestei femei care må
açteaptå de atîÆia ani. Dar ce så fie notabil la o fiinÆå a cårei cali-
tate este resemnarea? Bem o cafea çi facem amor cu regularitatea
ceasornicelor nemÆeçti din turnuri medievale, cu indiferenÆa
påtimaçå a celor ce çtiu cå numai aça îçi påstreazå echilibrul çi
sånåtatea. De cîte ori våd figura bunå, blîndå çi poetic-ruinatå a
sensibilei Ioana, må apucå o stenahorie çi o acrealå de viaÆå, pe
care numai lumina ochilor ei mi-o alungå, ochi din cel mai
rece. DimineaÆa avea febrå, gîtul umflat, ochii roçii. Doamna,
Pierdut toatå ziua cu un copil råcit. Alergase ieri çi båuse apå
2 octombrie
adolescent imberb. Mai lipsea doar masturbarea.
fost stupid çi cå m-am comportat ca un vicios ratat, ca un
iubitå de mine, uvertura la Tristan, de exemplu. Mi se pare cå am
îmi da o stare de ameÆealå, de beatitudine, ca o muzicå foarte
interesa ce spune: må captiva felul cum spune. Timbrul vocii ei
asigurat cå este ea. Am pîndit apoi, ascuns dupå perdea. Nu må
Jos, în curte, cîteva eleve. Am desluçit glasul Liei Mora çi m-am
Fumam o Æigarå la fereastra laboratorului de çtiinÆe naturale.
1 octombrie
individul så intre în vorbå cu mine. N-a fåcut-o.
ciunea poporanå...) (Ipocritule, eçti gelos!) Açteptam curios ca
adunå“, din proverbul çtiut. (Sper cå R. nu-mi va tåia înÆelep-
oarece complexe... Dar e un caz clar de „cine se aseamånå, se
unele ca Livia! Måcar de-ar fi fost un tip frumos, så am çi eu
Dar te pui cu „intelectualele“?! Bastarzii cu bocanci au succes la
o iubesc! Putea så-çi cumpere un exemplar mai de soi, la banii ei!
animalului clasic. Ce gusturi la femeia pe care mi-am închipuit cå
destul de brutalå, picioarele strîmbe çi ceafa umflatå. Tipul
Pare bine fåcut, dar privirea îi este complet inexpresivå, faÆa
în vecinåtate pe amicul Liviei, puçtanul de nouåsprezece ani.
Cînd spålam azi maçina çi lustruiam capota roçie, l-am zårit
30 septembrie
må tem cå n-am så pot ocoli manifestårile de adolescent îndrågostit.
intelectual vorbind, peste medie, înså mi-a atins punctul sensibil, çi
claså mediocrå, cu cîteva figuri mai interesante. Lia nu este,
tic, vreau så le uit... Så revin la clasa în care învaÆå Lia Mora. O
må streseazå deseori çi n-am cum så le evit. Chiar dacå, programa-
pomenit de ei aici, pentru cå asemenea aspecte fac parte din peisaj,
rebuturi umane chiar, nu ale unui sistem prost aplicat. Inevitabil am
conversez cu aceste råmåçiÆe comuniste, deçi pot scrie cå sînt
poveste veche!) Cam asta e mentalitatea. De multå vreme refuz så
curte... (Cå unii profesori preferå så vadå scene de striptease, e
urechii trebuie pedepsitå, ca çi cum çi-ar fi dat poalele peste cap în
139 LIA MORA
138 DUMITRU UNGUREANU
frumos albastru natural. Ioana este ieçirea secretå, rezerva care
îmi asigurå rezistenÆa. Deseori, Livia urlå, iritatå de siguranÆa
mea imbatabilå. Asta demonstreazå cå nu çtie de Ioana çi nu
crede så existe altå femeie în viaÆa mea. Çi må apucå rîsul cînd
Livia afiçeazå superioritatea fandositå a muierii intangibile.
Tragic este cå, tot promovînd – så folosesc un termen din
publicitate – imaginea mea de succes, am ajuns la superstiÆia
succesului ca modalitate prin care am acces la Ioana. Pentru cå ea
este mulÆumitå cînd îi povestesc noile mele cuceriri, despre care
a auzit vorbindu-se în cancelarie. Iar eu inventez. Cît voi putea så
mai joc çi aceastå comedie? Cabotin cum sînt, aç juca-o la infinit,
cåci în ziua în care çi Ioana må va respinge, s-a sfîrçit cu mine!
29 septembrie
Încep så sufår atracÆia Liei Mora (nu atracÆie pentru, a se
reÆine!). Predînd prima lecÆie la clasa ei, m-am plimbat prin faÆa
båncilor, ca de obicei. Clasa nu-i foarte grozavå, dar simt cå acei
copii n-au cu cine comunica, acaså. Cîteva dintre vechile mele
trucuri pedagogice au prins lejer. Am imaginea unor fiinÆe cu care
nimeni n-a discutat – problemå ce pare nesemnificativå oamenilor
maturi, angrenaÆi în plictisitoare lupte de orgolii stupide. Aceastå
vîrstå presupune primele întrebåri asupra ta, ca persoanå çi ca
individ integrabil. Dar integrabil în ce? Aceastå vîrstå este una a
luårii la cunoçtinÆå cå exiçti çi cå existenÆa înseamnå ceva, mai
degrabå o durere decît bucurie (rareori bucurie!). Çi aceastå vîrstå
înseamnå o avalançå de întrebåri, la care nu-i obligatoriu så dea
cineva un råspuns, dar vai de acela care nu are norocul så formu-
leze întrebårile corect! Or, rolul meu, ca profesor, este så-i ajut pe
aceçti copii så-çi punå întrebårile în forma lor corectå, çi abia apoi
så schiÆez unele råspunsuri posibile. Nicidecum så le impun. Çi
niciodatå så afirm cå existå doar un singur råspuns. O coafurå
originalå, un cercel în ureche, o bråÆarå, o amuletå, niçte haine
fistichii sînt semne exterioare ale personalitåÆii fiecåruia, çi eu sînt
dator så nu le interzic tocmai aceste semne, dacå vreau så am o
sumå de individualitåÆi, nu o adunåturå de uniformitåÆi. Este o
micå çi banalå subtilitate aici, pe care puÆini dintre profesori, colegii
mei, o înÆeleg. Çi, practic, nici unul nu o aplicå. Pentru ei, o fatå
care îçi pune un inel pe degetul mare sau cercelul mai sus în lobul
så cad, så må calce în picioare cînd m-aç tîrî så-i cer clemenÆå.
locuri. Dacå ne suportåm reciproc din cauza copiilor, ce n-ar da
vede în bunå formå fizicå. Ea se vaitå mereu cå o doare în diverse
lålîu. M-a privit cu obiçnuita acrealå. Nu-i picå bine cînd må
buhåitå, gura strîmbå, ochii umflaÆi, pieile cåzute la guçå, pårul
frecam spatele cu prosopul råsucit ca o frînghie, a venit çi Livia:
simt împuÆit çi greu: defecat, ras, danturå, unghii, duç. Cînd îmi
la vîrsta mea. Apoi am intrat în baie pentru toaleta fårå de care må
M-am trezit ca de obicei çi am fåcut gimnastica, obligatorie
19 septembrie
måcar cum se numeçte. Am destul timp.
çtiu cum o så rezist ispitei. (Påi, cå çi vrei!) Azi n-am întrebat-o
(moda revine!), ceva din America viselor mele de adolescent. Nu
Dincolo de vulgaritatea fizicului, se detaçeazå un aer flower-power
çoldurile generoase çi coapsele binecuvîntate, de lårgime totemicå.
asta de ceva timp. Fårå så vreau (ipocritule!), i-am remarcat
machiate. (Ce stil! Ce-o så må taie R., cînd va citi!) O çtiu pe fata
alb-roçcatå çi pare o tipsie, fårå strålucirea unsuroaså a femeilor
monturå de aur, nu de argint sau de platinå. FaÆa ei are culoarea
de un albastru cum e safirul ridicat în lumina soarelui, piatrå în
onduleazå ca aripile unei påsåri, cînd çi le strînge dupå zbor. Ochii
de cårarea perfectå, îi cade în cascadå pe umeri. La tîmple se
mici idile? (Parcå çi våd!) Pårul bogat çi blond, despicat la mijloc
a smuls preÆuirea çi m-a fåcut så n-o uit, consemnînd debutul unei
silueta pe care o admir în secret. De cînd mi-a atras atenÆia? Ce mi-
Orå la clasa a XI-a B. Chiar în prima bancå, surprizå: fata cu
18 septembrie
FRAGMENTE DINTR-UN ALT JURNAL
LIA MORA 135
Dialog minim, obligaÆii precis delimitate, teatru. Nu må întreb cît
o så mai reziståm aça. Eu deja m-am împåcat cu ideea cå abia
dupå ce vor intra copiii la facultate, så-mi refac viaÆa çi idealul,
dacå se va påstra ceva din el, çi dacå voi fi în stare så o iau de la
capåt. Dacå nu, nu. Înså nu-mi pot reprima îngrijorarea pentru
ziua în care copiii vor çti så ne judece çi vor înÆelege artificia-
litatea în care ne complacem. Çi ne-o vor reproça. Uneori må
întreb dacå nu-i cumva mai bine så disparå unul din doi – Livia
sau eu. Çi încå îmi pun întrebåri asupra sinuciderii. Simptom al
neputinÆei, sau al lipsei de curaj? Voi avea oare forÆa så o fac?
23 septembrie
Lia Mora. Acesta e numele fetei menÆionate în 18 septem-
brie. (Ciudat: citit Mora Lia, ca la catalog, då Moralia... Iar dacå
pun iniÆiala A în faÆå, iese Amoralia... Ciudat, foarte ciudat!)
Amånunte din viaÆa familiei. Notez cå îi cunosc pårinÆii, am fost
chiar apropiaÆi într-o vreme, cînd Lia avea doi sau trei ani. De ce
nu mi-o reamintesc? Sînt aproape så refac povestea lui Ibråileanu,
din Adela. Nu çtiu dacå trebuie så pun semnul întrebårii sau
semnul mirårii. Asta înseamnå cå Lia mi-a trezit instincte pe care
le credeam uscate? Çi dacå ar fi aça? Patruzeci çi unu de ani nu-i
o vîrstå la care så fiu consumat. G.X. abia acum çi-a tråit povestea
de amor cea mai teribilå din viaÆa lui, el o recunoaçte... (Dar nu
cu o puçtoaicå, ipocritule!) În definitiv, ce-am cåutat atîÆia ani çi
nu am gåsit? Stendhal a spus-o: cåutåm o fiinÆå faÆå de care så
putem urma întotdeauna primele noastre impulsuri, fårå a ne
gîndi vreodatå la convenienÆe. Så fie Lia fiinÆa pe care am
cåutat-o? Råmîne de våzut dacå voi fi dispus så nu må gîndesc la
convenienÆe. Sau la consecinÆe.
24 septembrie
Livia, înnebunitå cå nu s-a înscris din prima lunå la GSM.
Economisea abonamentul, chiar dacå nu putea så vorbeascå de la
inaugurarea sistemului åsta telefonic. Aça a fost de cînd o çtiu: så
fie prima! La orice. Un timp, ambiÆia ei m-a ambiÆionat çi pe
mine, çi-am delirat amîndoi la unison, într-un clasic exemplu de
paranoia în cuplu. Filmul s-a rupt cînd eu n-am vrut så intru în
politicå. Avea planuri måreÆe cu mine, ea, Livia, soÆia çi tovaråça

permiteau så-i fac vreun reproç. Se råciserå pînå la simplul salut...
cå fata este a lui, relaÆiile dintre mine çi fostul amic nu-mi
aflat cå Lelia, oarba violatå de Lulu Visariuc, a nåscut o fatå, çi
Avea sau nu dreptate, n-am stat atunci så cercetez. Cînd am
pot zice? Am fåcut o experienÆå deosebitå, într-adevår!
cå fac o experienÆå deosebitå, atît sexualå, cît çi sentimentalå! Ce
cuvintele celei pe care m-am milostivit så o iau de soÆie, crezînd
jgheab, pentru cå mintea ta a fost îndoitå în formå de jgheab de
scap?! Toate cuvintele mele trec prin mintea ta ca apa pe un
fost arestatå, iar eu a trebuit så depun diligenÆe disperate så o
acuza pe Niculina cå vrea så o omoare, çi de-aia biata båtrînå a
pîntec un copil monstruos, cå a låsat scris un bileÆel în care o
ea l-a ucis pe tatå-såu, cå çi-a provocat avortul pînå a scos din
meu, cînd te-a impregnat minciuna ei? Cum så-Æi demonstrez cå
så må acuzi de obscurantism. Cum så te conving de adevårul
rog så ai în vedere ce fel de activitate practica ea cu ghicitul, ai
a fost întruchiparea råului, ai så zici cå o judec în lipså! Dacå te
te întreb! Pentru cå tu nu çtii cine a fost Ofelia! Dacå îÆi spun cå
– Aç putea så te întreb – cine eçti tu, ca så må ierÆi? Dar nu
sinucidere, asta nu Æi se iartå! Nu eu!
ta de conçtiinÆå! Dar cå ai împins-o pe sårmana femeie la
Ofelia, este omeneçte admisibil! Cå n-ai vrut copilul, e problema
– Cå te-ai culcat cu alte femei, fugind ca un laç de lîngå
cineva faÆå de care ai greçit impardonabil!
Çi cum se çtie, este foarte greu, dacå nu imposibil, så suporÆi pe
mai ales din pricina reproçului pe care nu m-am ståpînit så i-l fac.
Lulu çi din cauza presupunerilor asupra deviaÆiei sale sexuale; dar
s-a gåurit; în fine, chestii derizorii... Evitam så-l mai vizitez pe
faianÆå albastrå! – nu o pot utiliza, cå vine apå puÆinå, iar boilerul
mîndru cînd am dat-o în funcÆie, fiind unica în oraç placatå cu
fundaÆiei prost calculate; pereÆii au igrasie; baia – de care eram
nisip. Azi, casa mi-a cråpat din cauza terenului moale çi a
activitate perisabilå çi la fel de utilå ca înålÆarea castelelor de
cåsåtorisem în acei ani, çi-mi rostuiam din greu gospodåria,
pårile çi ce fel de atmosferå se crea cînd îl vizitau prietenii. Må
respectivå. Deci, nu pot preciza cum tråia, care îi erau preocu-
157 LIA MORA
160 DUMITRU UNGUREANU
bun så cheltuim çi bruma de bani ce-o avem? Çi n-a izbutit la
facultate... Se fåcuse octombrie, eu nu gåsisem serviciu, ea nici
atît. De la forÆele de muncå ne îndemnau så açteptåm, cå o så
aparå nu çtiu ce lege. Ajutorul pe care îl primeam, çi eu, çi Lia,
ne ajungea cît så nu facem foamea. Aça a trecut iarna. Så muncesc
pe la vreun patron, la butic, pe degeaba, nu mi-a venit la
îndemînå. Te angajeazå unul çi zice cå-Æi då o sutå de mii pe
lunå. Iar cînd se terminå luna, îÆi face inventarul çi te scoate lipså
în gestiune. În loc så iei banii promiçi, zici mersi cå nu te reclamå
la poliÆie, çi te mulÆumeçti cu nimica toatå. Asta nu e viaÆå de
mine. La fabricå, de bine, de råu, lucram ceva çi luam un ban la
timp, cît am luat. Nu era destul, dar måcar nu te acuza cå te-au
furat clienÆii. Aça cå am tot açteptat, cît am avut ajutorul de çomaj.
Pînå la urmå, mi-am fåcut socoteala cå n-am la cine gåsi
scåpare, decît la X. Ce så fac? Så fac trotuarul? Så apuce Lia pe
drumul åsta? Måcar eu sînt hîrçitå, dar ea... Eu n-am ce mai
pierde. Çi m-am dus la X. Îl çtii, l-ai cunoscut bine, poate mai bine
ca mine. Acum s-a ajuns, e mare patron! Are nu çtiu cîte
magazine, moarå, fabricå de pîine, maçini peste maçini. Nevastå,
doi copii, alÆi doi copii cu prima nevastå, plus amantå, pe una de
la liceu, o profesoarå, mi-a spus Lia cå o açtepta så iaså de la ore,
seara, fårå så se jeneze cå-l vede lumea. Ba poate cå e chiar
mîndru cå-l vede çi cå çtie ce face el acolo – îçi açteaptå amanta!
Çtii ce-i putea pielea cînd era un oarecare prin fabricå. Så-l vezi
acum! Nu-i ajungi la nas! Aça mi se pårea, cînd îl vedeam de
departe, prin maçinile sale, sau la firmå în prag. Azi mai degrabå
aç zice cå e un infect. A råmas cum îl çtiam.
O så må întrebi ce-am cåutat la el, cînd am tråit ce-am tråit
împreunå, çi cînd lucrurile n-au fost desurcate pînå la capåt, cînd
s-a purtat nu numai ca un laç, dar çi ca un nenorocit, o jigodie
împuÆitå. Ce-aç putea så-Æi råspund? Nu prea aveam încotro. Tu
eçti departe. Çi deçi gîndul la tine îmi då încredere, nu puteai
så-mi vii în ajutor. Apoi, a fost o împrejurare care m-a obligat
aproape så merg la X, pe mîna lui, cum se zice. Så-Æi povestesc.
Eram la oficiul de plasare a çomerilor. Cåutam ceva conve-
nabil çi aproape de oraç. N-am gåsit. Am plecat. Pe treptele clådirii,
cu cine dau nas în nas? Cu X! Ne-am salutat, cå nu putea så treacå
pe lîngå mine ca çi cum nu m-ar fi våzut. S-a oprit çi m-a întrebat
carnetul cu mine, simt nevoia så fiu singur, altfel, altcumva...
nevoie de mine în sat. Plec pentru douå zile chiar acum. Nu iau
spus Liviei cå m-au cåutat la çcoalå sorå-mea çi cumnatul, cå au
Aceeaçi greaÆå. Am dus copiii la socri çi, întors acaså, i-am
31 octombrie
La fel ca çi ieri.
30 octombrie
vorace.
GreaÆa dupå sabatul cu Livia persistå. Încå. Vie, vîscoaså,
29 octombrie
R, laså-l!)
definitiv, cå Livia este o formå goalå! (Nu-i un calambur, dragå
lîngå F çi îl presimt lîngå Lia Mora.) Abia acum pot afirma,
plinåtatea care ne motiva altådatå. (Sentimentul åsta l-am regåsit
avut un gust amar çi sec – çi un gol imens în suflet, în loc de
meschinårie mincinoaså. La sfîrçitul acestor zile de orgie, am
cinci-çase ani de iluzii sfårîmate çi prin bålegarul celor doi ani de
Tot ce-am comis (åsta-i cuvîntul!) acum trecea prin filtrul celor
de-acum zece ani, nu înså çi amoralitatea de atunci. (Bolnavilor!)
Livia, am avut porÆia mea de sabat sexual. Am regåsit fervoarea
Au fost cîteva zile incalificabile. Sîmbåtå çi duminicå, acaså, cu
Abia azi reiau scrisul aici. Dar ce så mai fie de consemnat?
28 octombrie
mizerabilå...
frumos mergea, ce siluetå de vis californian plutea pe stråduÆa
så o iau în maçinå. Puteam så o chem, dar n-am îndråznit. Çi ce
Am açteptat så o våd pe Lia, la ieçire. Ca çi altådatå, aç fi vrut
24 octombrie
gåsesc dincolo de faza asta!
în faza asta – çi nu çtiu dacå voi avea norocul så må înÆeleg/re-
întîmplå în raportul cu Lia, este complet de neînÆeles! Cel puÆin
corp, fiziologie), în nici un caz ceva ilogic. Or, ceea ce mi se
metafizicul este, simplu spus, ceea ce trece dincolo de fizicå (sex,
DUMITRU UNGUREANU 148
LIA MORA 145
ajuns, n-am ce zice! Oare cine o judeca pe Livia mai ieri, çi o
detesta pentru gusturile ei brute? Çi ce va zice oare R?
...Mi-ar trebui un caiet så-mi explic – så må explic – de ce am
intrat în combinaÆie. Asta dacå mi-aç propune så comit o analizå
psihologicå. Am cåzut în påcat, în desfrîu, în banal? Literaturå!...
Ce doresc, e så-mi påstrez luciditatea de la început, så tråiesc
intens fiecare clipå, så pot memora fiecare clipå, så am despre ce
scrie apoi... (Meschinule!)
11 octombrie
O sumå de exerciÆii pe sîrmå så må întîlnesc cu F. Norocul
meu cå, provenind dintr-o familie destråmatå, fata nu are obligaÆia
så dea socotealå unde se duce, cu cine se întîlneçte çi ce face. Am
mers la o discotecå aproape de Bucureçti, unde F mai fusese.
Atmosferå de Occident, lume diverså, nu numai tineret. Am
observat o serie de bårbaÆi a cåror corpolenÆå tråda starea socialå.
Çi o mulÆime de fete disponibile, consumabile, accesibile. Nu
må mir. Çtiam de mult cå existå o industrie ascunså a prostituÆiei.
Chiar F mi-a dat de înÆeles cå urmeazå çcoala doar pentru a intra
la o facultate particularå, de unde çansele sînt altele, lumea în care
se va miçca – alta... Astfel, este uçor så aleagå un bårbat cu bani,
så îl scarpine pe burtå çi så aibå apartamentul ei. Må pufneçte
rîsul: mai alaltåieri scriam cå Stendhal e depåçit!... Så nu uit:
intrarea în discotecå s-a fåcut cu un permis special çi un control
serios – de arme! F avea permisul, cu pozå color...
12 octombrie
Dupå noaptea cu F, întîlnirea cu Ioana a fost lipsitå de haz.
Fireçte, a simÆit, çi am citit reproçul ei tåcut, care m-a oripilat. Så
lichidez orice legåturå cu aceastå femeie, profesoarå tipicå, uitatå
într-o debara mucedå, açteptînd nu se çtie ce. F mi-a deschis porÆi
nebånuite. Tot ea mi le va trînti în nas, desigur, dacå nu voi çti så
evit asemenea finaluri ruseçti. Pe Ioana o voi Æine totuçi... De
rezervå. (Ipocritule!)
13 octombrie
Orå în clasa unde învaÆå Lia Mora. Nu çtiu dacå e ceva
întîmplåtor sau nu: azi mi s-a pårut cå întrezåresc în figura Liei o
imagine a cuiva care mi-a fost cîndva drag çi apropiat. Så fie
dorit o femeie cu care så am legåturi metafizice, da; dar
chestiilor orientale – adicå mitologie çi misticism! Cå mi-am
culmea ca eu, adept al explicaÆiilor raÆionale, så pic în abureala
surpat cînd må gîndesc numai la Lia – çi nu la altcineva... Ar fi
viciul cel mai detestabil la un profesor. Dar må sufoc, må simt
oare am cåpåtat pasiunea asta, cînd çi de ce m-am molipsit de
o am pe Lia în... Prostii, banalitåÆi, desigur. Må întreb de unde
cå transmite dorinÆa pe care vrei så o transmiÆi. Çi eu doream så
de la F, atingere despre care aceea spunea cå are valenÆe magice,
filmul çi ne-am ridicat så plecåm. Am mîngîiat-o în felul învåÆat
în creçtet. Am mîngîiat-o, ca din întîmplare, cînd s-a terminat
dezvelitå sub pårul ridicat månunchi çi prins cu un ineluç tocmai
greu m-am abÆinut så întind mîna çi så-i ating ceafa, senzual
manevrat în aça fel încît a ajuns unde ai vrut!) lîngå mine. Cu
metru distanÆå. Le-am pus un film. Ea a nimerit (ipocritule, ai
Azi am avut-o pe Lia în faÆa mea, pe un scaun, la nici un
23 octombrie
întîlnit-o pe Lia Mora, dar am simÆit nevoia så o våd...
Abia azi mi s-au vindecat rånile çi am mers la çcoalå. N-am
22 octombrie
adevår!) Asprul adevår, vorba cui se çtie...
Promiscuu çi insuportabil, dar acesta este adevårul... (E boalå, nu
impulsivitate/primitivitate – evident, doar la capitolul sex!
cå pot face orice cu ea; efectiv, sînt sub categoria ei la capitolul
fie ruçine de impulsurile mele, atunci Livia este aceea! Nu doar
råmîne de fåcut? Dacå am cåutat o femeie faÆå de care så nu-mi
preÆios pacient al ei. Mai degrabå voi rîde alåturi de ea. Ce-mi
pe Livia, care tot rîde çi må îngrijeçte, numindu-må cel mai
çtiu dacå e cazul så fiu furios pe mine, cå am acceptat, sau furios
vorbå. Stau în caså, cu bustul gol, uns cu alifii anti-infecÆie, çi nu
cå nici nu pot så îmbrac o cåmaçå. De maiou sau hainå, nici
vigoare am fost capabil så am; mai mult, m-a lovit çi m-a zgîriat,
Livia nu este o femeie cåreia så-i reziçti uçor. A stors din mine cîtå
Nu pot spune cå din milå, ci poate dintr-o atracÆie spre josnicie.
de la båtaia de pominå!) Uite unde am ajuns! De ce am fåcut-o?
reînceput så må culc cu Livia! (Care n-a mai avut un sex-tango
147 LIA MORA
146 DUMITRU UNGUREANU
vorba despre mama ei? Nu-i posibil. Am cunoscut-o bine pe
mama ei, çi çtiu cå n-am avut niciodatå vreo clipå de intimitate,
necum de amor! Atunci despre cine så fie vorba?
14 octombrie
Azi am luat plaså de la F. Deja! De-aç fi un pic mai tînår, aç
insista så o întîlnesc, så-i cer explicaÆii çi toate celelalte. Am înså
destulå experienÆå çi suficientå raÆiune ca så pun punct aici.
ComplicaÆiile nu-mi sînt necesare. Oricum, så-i mulÆumesc lui F
pentru cele trei întîlniri care au deschis pentru mine niçte
coridoare pe unde nu credeam så am curaj a påçi vreodatå. (Ce-o
zice R de pastiça asta?) (Ridicol!) Mi se pare uçor så faci gesturi
de care så-Æi fie ruçine, apoi, chiar så te dispreÆuieçti, ca un semn
cå n-ai pierdut sentimentul moral. Dar cine mai pune preÆ pe aça
ceva? Sper så nu må cobor pînå acolo.
15 octombrie
Ieçind de la o claså, am zårit-o la capåtul coridorului pe Lia
Mora. Am avut deodatå un puseu virulent de... Cum så-i zic? De
pasiune? Un puseu violent çi clar de dorinÆå, de iubire pentru Lia,
sau, mai precis, pentru ceea ce îmi aminteçte icoana Liei – toatå
tinereÆea mea irositå, tot idealul meu terfelit în zeama ambiÆiei tip
Livia... Pe scurt, viaÆa mea, adevårata mea viaÆå, pe care – într-o
fulgerare cît o miime de secundå (acum am înÆeles ce vroia så
spunå poetul care a scris, în Bhagavad-Gita, cå Vishnu s-a revelat
complet într-o asemenea fracÆiune de timp!) – mi-am våzut-o ca
din afara mea, cu ochii altuia, complet, de la prima iubire pînå la
ultima nefericire. De ce îmi spune cineva cå asta nu e viaÆa mea?
Cine este acela care a tråit în locul meu? Cine m-a tråit?
16 octombrie
Iar am întîlnit-o pe Lia. Sper så nu fac din asta o banalå
obsesie. Oare îmi va deschide Lia porÆi metafizice? Så fie ea femeia
de care am nevoie ca så fiu eu însumi? De studiat. Nu! De încercat!
19 octombrie
Prima duminicå, dupå mai multe såptåmîni, cînd nu må duc
la Ioana. Çi asta din simplul motiv cå ieri çi azi-noapte am
termina prost. Draga noastrå prietenå de departe – de ce eçti aça
cå tu n-ai zis niciodatå aça, cînd pacostea nu se mai sfîrçea sau se
beleaua se sfîrçea cu bine pentru noi; çi ne certam una pe alta –
iar dacå nu le spuseseçi, îÆi atribuiam gîndurile noastre bune, cînd
zice tu, ce ne-ai sfåtui så facem. Çi ne aminteam vorbe de-ale tale;
loveam de vreun necaz, ne gîndeam la tine çi ne întrebam ce-ai
Ai fost çi ai råmas nådejdea noastrå, lumina noastrå. Cînd ne
care ne-am sprijinit mereu la greu, måcar cînd vorbeam între noi.
încredere în tine. Tu ai fost, pentru mine çi pentru Lia, fiinÆa de
la inimå. Acum asta fac. Nu çtiu dacå voi scåpa scriindu-Æi, dar am
du-te la un popå sau la o prietenå, fie scriind pe o hîrtie ce ai greu
învåÆat cå aça te despovårezi de gîndurile negre – fie deståinuin-
så-mi uçurez sufletul, îÆi scriu ca çi cum m-aç spovedi. Tu m-ai
posibilitåÆi så ne ajuÆi. Nu-Æi scriu ca så-Æi cer ajutor. ÎÆi scriu ca
M-am hotårît så-Æi scriu. Çtiu cå tu n-ai prea multe ore libere, nici
acaså. Dar vremurile acelea s-au dus çi n-ai cum le întoarce!
çi o îndestulare cu de toate, ca pe vremuri, cînd fåceai sårbåtorile
împins så joc niÆel teatru, ca så-Æi aråt ce nu conteazå – o bogåÆie
vreme, çi erau çi prea multe de spus. Iar bucuria de a te vedea m-a
n-am fost în stare så-mi descui sufletul pe moment. Nici n-a fost
poate cå nu e aça, înså nu mi-o pot închipui altfel. Eu, pentru cå
delicatå, çi nu vrea så intre cu necazurile ei în viaÆa altora. De fapt,
aça. N-am fost în stare så råspundem. Lia, pentru cå este o
supårate, distruse aproape, çi ai întrebat ce e cu noi, de ce sîntem
ståm de vorbå aça cum aç fi vrut. Ne-ai gåsit pe amîndouå
De sårbåtori ai trecut pe la noi în fugå, încît n-am apucat så
Draga noastrå prietenå de departe,
O SCRISOARE DESPRE „UMANISM“
LIA MORA 159
departe? De ce nu ne-a låsat viaÆa så fim una lîngå alta, ca în
tinereÆe? Så fim ca surori, cum ne-am dorit çi cum ne-am simÆit!
Nåpasta noastrå a început anul trecut, cînd eu am intrat în
çomaj, iar Lia a terminat liceul. Banii nu ne ajungeau nici înainte;
dupå asta, chiar cå am ajuns la såråcie. Locuim la bloc. Cumpå-
råm tot ce mîncåm, de la pîine la påtrunjel. Noroc cå am apucat
så achit apartamentul, altfel ne dådeau afarå. Ce-oi face cu plåtitul
întreÆinerii, curentul, apa çi restul, vom vedea. Nu sîntem doar noi
în situaÆia asta. Måcar avem unde sta, çi dacå ne silim un pic, o
så ieçim cumva la capåt. Aça ne-am fåcut socoteala atunci. Dar
am tot dat îndåråt pînå n-a mai fost loc de întors. Aça cå îÆi dai
seama cå n-am dormit niçte såptåmîni...
M-am trezit în çomaj la 42 de ani, dupå aproape 25 de muncå
în fabricå. Încotro så o iau? Ce så fac? Lia, cuminte çi nepreten-
Æioaså cum este – sau mai bine zis, cum era – nu cerea nimic. Aç
fi vrut så aud de la ea o încurajare? Cine mai çtie ce era çi în
sufletul meu! Acum vreun an çi jumåtate, cînd se zvonea cå
fabrica o så fie închiså, cå e falimentarå, mai vorbeam cu Lia
despre ce o så fie. Ea mi-a zis: Laså, mamå, cå dupå ce termin
liceul, må angajez çi eu, çi-o så ne fie bine! Nu çtii cît m-a durut
vorba asta! Så se angajeze! Dau deoparte cå nu prea ai unde în
oraçul nostru. Dar så se angajeze! Så fie toatå viaÆa la cheremul
cuiva! Så depindå de bunul plac al vreunui patron sau al vreunui
maistru, cum am depins eu! Mi-am våzut deodatå toatå viaÆa, tot
ce-am tråit în anii åçtia de cînd lucrez în fabricå, fårå så am altå
ieçire decît cimitirul sau spitalul de nebuni. ÎÆi dai seama? Asta era
tot ce învåÆase Lia de la mine: så se angajeze, ca så cîçtige bani de
trai! Eu nu Æineam minte så-i fi spus vreodatå aça ceva! Totdeauna,
cînd vorbeam de viitor, mi-o închipuiam måcar învåÆåtoare,
indiferent în ce sat. O învåÆåtoare la capåtul Æårii, în cel mai amårît
sat, tot e mai bine decît muncitor în fabricå. Dar n-a putut så intre
la liceul pedagogic, a cåzut la muzicå! Çi ce-a mai plîns, ce s-a mai
jelit, ce-a suferit! Cred cå nici acum nu i s-a çters amåråciunea
de-atunci! Iar eu n-o så uit cît voi tråi durerea care mi-a înÆepat
inima cînd am auzit-o pe Lia vorbind de angajare la patron...
A încercat la facultate. Toatå vara s-a stråduit så înveÆe
singurå ceea ce colege de-ale ei învåÆau meditate. I-aç fi plåtit çi
eu profesoarå, dar Lia n-a vrut. Zicea cå dacå nu izbuteçte, la ce
resemnat. Nu mi-a reproçat cå am lipsit ultimele duminici de la
m-a privit lung çi ciudat, cu teamå, oroare çi admiraÆie, Ioana s-a
...O rog pe Ioana så se intereseze de situaÆia Liei. Dupå ce
7 noiembrie
lipseçte de marÆi. Ce-i de fåcut? Tac çi açtept.
de luni. Azi açteptam så o gåsesc în claså. Aflu cå este bolnavå çi
revedea pe Lia se manifestå la fel de violent ca înaintea întîlnirii
Pe fondul reglementårii relaÆiei mele cu Livia, dorinÆa de a o
6 noiembrie
clipa mea astralå...
o impudoare cå dezvålui çi-atît, dar nu pot eluda – tocmai aici –
Ce s-a petrecut acolo între mine çi Lia, trec sub tåcere. Mi se pare
N-am dus-o acaså, ci pe drumul pe care am mers cu F în paradis.
Mora. A urcat în Fuego, naturalå, timidå, tulburatå çi tulburåtoare.
Dar azi, dupå orele de çcoalå, cînd ploua, am întîlnit-o pe Lia
Anevoie mi-am ascuns repulsia...
råspundå cum credea ea cå-mi place. M-a dezgustat amarnic.
çi fericitå, Livia mi-a declarat amor înfocat çi s-a simÆit obligatå så
luat-o în braÆe. Ce-a urmat, a fost un fel de viol. Surprinså, mågulitå
Am ezitat så o trezesc pe Livia, dar pentru cå nu se mai putea, am
sufleteçte, lac de transpiraÆie çi ars de nevoia unui act sexual real.
uneia la care tînjesc inexplicabil... M-am trezit distrus trupeçte çi
o fetiçcanå ca acelea care mi-au plåcut în zilele din urmå. Fantasma
vreme. Noaptea am visat ceva erotic, o scenå extrem de violentå cu
m-am culcat cu nevastå-mea în mod firesc, dupå cine çtie cîtå
de a fi acum? Asta nu e o întrebare la care så råspund uçor... Seara
adecvate felului meu de a fi. Må mai întreb înså care este felul meu
unitate de succes pe care o visa Livia, dar cu obiective-Æintå
cumva meritå så ne întoarcem pe calea comunå, så redevenim acea
venÆionalå. Primit cu cåldurå çi recunoçtinÆå, m-am întrebat dacå nu
acaså, am gåsit copiii çi pe Livia la televizor, ca o familie con-
infernul sentimental-senzual numit Livia. Duminicå seara, venind
de precedenta. Deci, am fost în sat, nu conteazå care. M-am rupt din
Noapte. Ce så scriu mai întîi? Trebuie så leg cumva nota asta
3 noiembrie
149 LIA MORA
152 DUMITRU UNGUREANU
manevrå era suficient de îngust ca så nu existe ramificaÆii, deviaÆii,
conotaÆii. Niculina, întoarså din piaÆå dupå tîrguiala zilnicå, o gåsi
pe Ofelia agåÆatå în laÆ, chiar în holul de intrare, unde se afla o
grindå transversalå. Cum çtia cå o låsase în toane bune, glumind
chiar despre nu çtiu ce poveste a unor vecini, uimirea Niculinei fu
nemåsuratå. Båtrînica råmase blocatå aproape o orå, cu plasele
cåzute pe jos, mîna la gurå çi ochii fixaÆi la çtreang. Apoi se miçcå
încet, cu lentoarea unei påpuçi manevrate de-un mecanism ruginit.
Ieçi din caså, din curte, la poartå. Aci se propti de stîlpul înclinat,
ce nu fusese reparat de cînd plecase neamÆul. MulÆi trecåtori îi
dådurå bunå-ziua. Nici unul nu o întrebå de ce stå aça. Pînå cînd o
vecinå observå ciudåÆenia: Niculina, care niciodatå nu zåbovea
decît strictul necesar, acum çedea degeaba la poartå! Vecina puse
întrebåri, çi dezvålui oroarea...
Ca un fåcut, Lulu nu se afla acaså. Plecase dis-de-dimineaÆå
într-o afacere necunoscutå Niculinei. OfiÆerii çi procurorii, sosiÆi
în anchetå, açteptarå fårå impacienÆå –, fåcîndu-çi meseria –,
revenirea soÆului. Chemat çi eu la cåpåtîiul sinucigaçei, dådui
detaliile cerute, nimic în plus faÆå de ce-mi cereau anchetatorii.
Eram oarecum çocat. Zic oarecum, pentru cå – çi nu çtiu de ce –
fusesem sigur cå aça o så se termine povestea asta. N-am rezistat
lîngå moartå pînå a venit Lulu. Paloarea cadavericå, ori poate
rictusul întipårit pe faÆå în momentul acela de groazå, în care
Ofelia înÆelesese cå nu mai existå posibilitatea supravieÆuirii, m-a
gonit. Vreo trei-patru zile n-am fost capabil så månînc. De la
moartea bunicului nu tråisem un astfel de sentiment. De scîrbå.
A doua zi, Niculina fu arestatå sub acuzaÆia cå ea ar fi
omorît-o pe Ofelia! Cîteva amånunte duseserå la concluzia cå
sinuciderea era improbabilå din punct de vedere tehnic: grinda era
prea înaltå så ajungå Ofelia acolo cu scaunul gåsit sub picioarele
ei, frînghia fusese legatå la distanÆå de perete, suficientå ca så
nascå dubii. Existase o mînå de ajutor, dacå nu una criminalå. Or,
Niculina fusese în apropierea victimei, pregåtise fapta cu destulå
viclenie çi acÆionase chiar cu riscul de a fi descoperitå din
întîmplare... Dar ce mobil så fi avut o femeie reduså mintal,
evident devotatå familiei, ca s-o ucidå pe cea care îi era un fel de
fiicå? Råspuns logic putea fi aserÆiunea cå anumiÆi ucigaçi nu au
motivaÆii prea bine delimitate, explicabile prin conexiuni validate
de experienÆå. Apårurå ipoteze ca: Niculina vroia „averea“; o
singur, în casa neamÆului. Nu l-am vizitat niciodatå, în perioada
zvonurile çi necazurile furå uitate. Lulu se instalå definitiv, çi
Revin la perioada Gîrlan, din motive de coerenÆå. Açadar,
preçedinte de Front, pînå la... Dar så nu anticipez.
activ, iar oraçul nostru se trezi cu Lulu în frunte, primar sau
precizez cå evenimentele din ’89 îl gåsirå pe Visariuc extrem de
obstacole de neînvins, çi ocolesc, ocolesc... Nu e prematur så
urmei... Tot ce vreau, e så låmuresc enigma prietenului, dar simt
åsta e procesul meu, çi nu despre mine vroiam så scriu, la urma
unei realitåÆi, cå lecturile m-au condus paralel cu viaÆa etc. Dar
cå idealizez din lipså de prizå la real, nu din ambiÆia reformårii
mi-am dat seama cå am o idee preconceputå despre lumea din jur,
Vroiam så scriu ce se întîmplå, så consemnez fapte çi vorbe. Aça
Am rårit, inevitabil, articolele de „atitudine“, trecînd la concret.
„contrå“ a diavolului må arunca în dilemå, dubiu, nesiguranÆå.
ce mi se påreau justificate, noi, liberale, europene. Iatå cå o
bîrlogul meu“, aproape zilnic umpleam un colÆ de ziar cu „opinii“
vecinå cu umilinÆa. Pornisem deja pe calea scrisului, „ieçisem din
a fost ultima oarå cînd am discutat, çi mi-a pricinuit o ciudå
doi sau trei ani înainte de moartea lui Visariuc. La drept vorbind,
Inutil de precizat cå discuÆia s-a purtat dupå decembrie ’89,
opiniile despre poporul român çi rostul såu pe lume!
sau simplå aglutinare de informaÆii. Oricum, trebuie så-Æi revizuieçti
Mai råmîne de våzut dacå suma cunoçtinÆelor tale înseamnå culturå
care pårea cultivat, lucid çi sånåtos. Nu eçti nici lucid, nici sånåtos.
la timp? Dar fraza ta probeazå cå boala s-a råspîndit pînå la un om
popor! Subtilitatea nu-i prea grea pentru tine, cum de n-ai receptat-o
– Una e så vrea poporul, alta e så vrea conducåtorul acelui
så fie respectat, dacå nu temut çi admirat?
– Generalizarea ta cade în banal! Ce-i råu cå un popor vrea
Asta, dacå ne trezim, într-adevår!
dar nu suficienÆi, cel puÆin cincizeci de ani ca så ne vindecåm!
ambele çi-au pus amprenta pe istoria noastrå. Ne vor fi necesari,
Legionarismul çi comunismul sînt mesianisme, sînt boli, çi
a Dementului este identicå României în delir a Descompusului!
românå pe un drum care nu-i este potrivit! Industrializarea forÆatå
Ceauçescu, la fel ca çi Cioran al tåu, a vrut så împingå naÆia
existå popoare de primå linie çi popoare de linie secundarå!
– Dragul meu, aça cum existå un Dobrin çi un Prepurgel,
DUMITRU UNGUREANU 156
LIA MORA 153
invidia pe nepoatå pentru „norocul“ numit Lulu; sau çtia (?),
bånuia (?) vinovåÆia fetei în moartea tatålui, a bårbatului pe care
ea, Niculina, îl iubise; sau Lulu o sedusese çi pe Niculina, iar asta
ar fi fost geloaså pe Ofelia... Toate påreau bîrfe, dar nu fårå o dozå
de credibilitate, ceea ce dusese la circulaÆia lor o bunå bucatå de
timp. Cît despre alibiul femeii, nu exista!
Nu acelaçi lucru se putea spune despre Visariuc. El nu numai
cå avea alibi solid, ci era din start absolvit de suspiciune, pentru
cå – se aflå ulterior – în dimineaÆa respectivå fusese convocat la
biroul colonelului S.S., çeful SecuritåÆii oraçului. Cine scorni,
totuçi, cå era un alibi fals, çi cå securistul i-l oferise lui Visariuc
tocmai pentru a-l „avea la mînå“? Fårå îndoialå, tot cel care lanså
ipoteza cå Lulu este autorul ambelor crime.
– Crime?!, rîse cu poftå, peste ani, comandantul Mårgineanu,
cînd îl chestionai asupra acestor neclaritåÆi din trecutul prietenului
nostru. Dacå ar fi fost un criminal, crezi cå scåpa el nepedepsit?
O fi fost regimul trecut dictaturå poliÆistå, cum ziceÆi voi, åçtia
intelectualii, dar nu fåcea scåpaÆi infractori de drept comun,
ucigaçi sau delapidatori...
– Dar unde este dosarul instrumentat atunci?
– Dacå a fost fåcut, este la tribunal. Dar nu existå aça ceva,
m-am interesat!
Prea tîrziu mi-a picat fisa: oare de ce se interesase Mårgi-
neanu despre dosarele lui Visariuc? Degeaba nu, çi asta pentru cå,
aça cum îl çtiu, fostul meu coleg nu este un tip care så piardå
timpul cu investigaÆii literare, ca mine...
Niculina ieçi de la arest peste vreo såptåmînå. Mai apoi fu
internatå la psihiatrie, de unde „scåpå“ moartå. Cît despre Lulu
Visariuc, o ipotezå dådea ca sigurå prezenÆa lui în patul unei femei,
alta decît Ofelia (dar care?), în clipa sinuciderii soÆiei. Peste niçte
ani am auzit cå fostul meu „profesor“ çi „magistru“ era în pat cu un
båiat sau bårbat, ceva mai tînår çi pidosnic... Cu alte cuvinte, må
confruntam cu zvonul cå Lulu era homosexual! Ceea ce pårea så
çtie çi Ofelia, cînd îmi spusese, pe un ton ciudat, acele cuvinte
apropo de platonism(e)... Din aceastå cauzå så se fi sinucis ea? Nu
era plauzibil, nu pentru mine, care cunoçteam cît cinism poseda
femeia... Fårå a nega posibilitatea obiceiului sexual mai special, pot
så afirm: mie, Lulu nu mi-a fåcut nici o propunere suspectå, nici un
gest de curvåsårie masculinå! Ori poate am fost orb la asemenea
 – Ai nostalgii dejiste, ca toÆi cei traçi pe linie secundarå!
utopia egalitarå nu va pårea o aberaÆie!
Ai så vezi – nu vor trece nici cei douåzeci de ani ai jidanului – cå
idealul stråmoçesc al burÆii pline çi atît, cred cå nu vorbeai astfel!
Gheorghiu-Dej, cu lejeritatea, cu egoismul mic-burghez, cu
ne-a condus Ceauçescu! Dacå evoluÆia mergea în stilul impus de
– Asta o susÆii acum, avînd la spate trecutul deprimant în care
tuturora la fel!
ceva natural, oamenii se nasc inegali, çi nici Dumnezeu nu le då
– Dar generaÆia voastrå a visat o aberaÆie! Egalitatea nu-i
care este zadarnicå în final, dupå cum putem constata pe viu!
prinzi o conjuncturå favorabilå, çi-Æi vezi împlinit visul de mårire,
cu lumea, ori eçuezi între cracii unei femei sau pe gîtul sticlei, ori
halucinat al iluziilor tinereÆii, ai trei opÆiuni: ori sfîrçeçti în conflict
dai seama cam cum merg lucrurile, çi-apoi... Dacå råmîi un
cinci-patruzeci de ani, dacå ai råmas ori ai devenit un tip lucid, îÆi
tåu, dacå nu toatå omenirea! Dupå un timp, pe la treizeci çi
nutreçti convingerea cå poÆi schimba ceva în lume, måcar în jurul
– Desigur, am avut, nu mi-e ruçine så recunosc! La tinereÆe
stîrnesc.
– Înseamnå cå ai avut cîndva! spuneam, oarecum ca så-l
nu mai are ambiÆii.
bine ce învîrtea. Înså tocmai în zona politicului, Lulu pretindea cå
„fruntea“ partidului în acest ungher de Æarå, unde nu se çtie prea
Din ce perspectivå? Politic, sigur era, cåci fusese zvîrlit din
Æine loc de justificåri pentru învinçi... Era Visariuc un învins?
uitå, iar dupå un sfert de veac, la bilanÆul inevitabil, amintirile pot
fåcut chefuri (chiar tovåråçeçti!), vor fi visat poate... Astea nu se
verificaÆi, oamenii aceçtia vor fi tråit çi ei clipe de iubire, vor fi
nostalgie dupå anii tinereÆii. ÎndoctrinaÆi politic, supravegheaÆi çi
anti-rus modelat de propaganda ceauçistå, le consideram simplå
veçnic îngheÆat... La data evocårilor sale, fiind eu un fel de
scriu zece pagini de „atmosferå“, îmbibate cu aerul Nordului
dar despre oraçul Leningrad mi-a povestit atîtea, încît aç putea så
punct de vedere politic. Nu vorbea despre cursuri çi „învåÆåturå“;
Uniune“, la începutul anilor 50, laolaltå cu tineri „sånåtoçi“ din
de urme vizibile. Doar çcoala (de partid?) fåcutå în „måreaÆa
genealogic al amicului niçte legåturi cu Råsåritul. Înså n-am dat
„avea suflet rusesc“. Asta m-a determinat så caut în arborele
155 LIA MORA
154 DUMITRU UNGUREANU
subtilitåÆi? De asta så fi ieçit din orbita preocupårilor amicului?
Bîrfa (cum så-i spun altfel?) susÆinea cå Ofelia renunÆase la viaÆå
din cauza înfrîngerii sale în lupta cu demonul de care era ståpînit
soÆul ei. Sau cå bårbatul era chiar Demonul, çi-atunci nu-i råmåsese
decît så se sinucidå. Evident, incongruenÆele acestor presupuneri
„certe“ nu dådeau nimånui dureri de cap, nici insomnii...
Cå între Ofelia çi Lulu a fost o femeie totuçi, constituie azi
un fapt sigur. Persoana nu era, cum te-ai fi açteptat, o mîndreÆe de
muiere, focoaså, voluntarå, perfectå, cu ochi scåpåråtori çi carne
planturoaså. Ci o sårmanå oarbå, pititå ori uitatå de ai såi într-o
cåmåruÆå dosnicå, un fel de ruçinea sau påcatul familiei... Se
ascundea, så zic aça, sub numele Lelia. Sau Lea. Sau Leliah.
Ceva de sorginte iudaicå, deçi nu çtiu dacå femeia este fiica
biblicului Israel. Am fost o singurå datå în preajma ei. N-am
îndråznit så repet vizita. Dar niciodatå n-am simÆit vreo dorinÆå
mai acutå decît så o revåd pe Lelia. Çi så fac dragoste cu ea! Îmi
pot imagina ce va fi fost în sîngele lui Visariuc, de ce s-a culcat
cu fiinÆa nåpåstuitå, el, focosul cu altruisme bolnåvicioase. Pot så
må transpun în situaÆia sexualå vecinå cu viciul, pot så refac tra-
seul sentimentelor, de la curiozitate la indecenÆå, de la minciunå
la cinism. Totuçi, Lulu a depåçit locurile comune ale tribulaÆiilor
erotice. Am aflat îndeajuns de tîrziu (çi într-un mod nu prea
elegant, recunosc) amånuntul cå relaÆia cu Lelia s-a desfåçurat sub
semnul ororii, al celei mai josnice monstruozitåÆi. Cititorul îçi va
fi dat seama, desigur, despre ce este vorba: profitînd de situaÆia
exilatei, påråsitå çi neputincioaså, Lulu a violat-o, pur çi simplu!
Nu vå gråbiÆi så-l acuzaÆi! Visariuc n-a fost un Feodor
Karamazov (cum ziceau unii, uitînd cå deunåzi tot ei îl numiserå
astfel pe Gîrlan), iar Lelia, dincolo de cecitate, poseda o frumuseÆe
absolutå, perfect asemånåtoare statuilor antice! Întocmai ca mar–-
mura era carnea sa, limpezi tråsåturile feÆei, sobre, sîngerii çi sen-
zuale buzele, gingaçå rotunjimea obrazului, de måtase pårul împletit
în coroanå de cozi, codiÆe, çuviÆe råsucite îi sprijineau tîmplele,
nasul zvîcnea cu nepåsare çi atenÆie, pieptul înålÆa valuri de... Dar ce
fac eu aici? A, nu-i permis! Dupå ce cå încerc så justific imoralitatea,
vorbesc çi la trecut despre Lelia, iar ea tråieçte, må cautå uneori la
telefon, vorbim... Så-mi fie ruçine de impoliteÆea comiså!
Cei care îl asemuiau pe Lulu Visariuc lui Feodor Karamazov
nu greçeau. Lulu poseda multe apucåturi de rus, ca så nu zic
cum le-am ars pe celelalte. Dragå R, te rog så ai grijå ce faci cu el!
savurez ultima plåcere. Scriu aici – çi n-o så ard acest carnet, aça
LaÆul de frînghie este pregåtit. Fumez ultima Æigarå de foi,
13 noiembrie
dator cu o victorie! A cui victorie så fie?
la nefiinÆå. În fond, de ce nu? Am eçuat în atîtea, måcar aici sînt
Ieri, vestea despre Lia. Azi, privirile Ioanei, ca o condamnare
12 noiembrie
discernåmîntul actelor ei. Lia înså... Ce pot så mai scriu?
o mai Æine în viaÆå... Så nu fiu nedrept. Ioana este adultå, are
speranÆå, cå çi-a agåÆat de mine ultima iluzie, poate chiar ceea ce
deloc moralå!) – am descoperit faptul cå Ioana må iubeçte fårå
care habar nu are ce înseamnå viaÆa, pur çi simplu viaÆa (care nu-i
de aspectul banal, Æinînd de morala publicå – apåratå de cineva
sînt un biet ipocrit, un cabotin!... Am suportat cu stoicism. Dincolo
cretin, dement, infractor de drept comun, diavol çi cîte încå! Iar eu
voi auzi. Ioana s-a dezlånÆuit, m-a fåcut imoral, pervers, pornograf,
mai bine. Oarecum uçurat, am urcat la Ioana, fårå så bånuiesc ce
Ioana a intrat pentru cinci minute. S-a întors cu vestea cå Lia este
mers acaså la ea, trecînd pe strada unde locuieçte Lia. Am oprit.
privirea înÆelegåtoare çi dezaprobatoare. Am luat-o în Fuego çi am
Lia tot nu vine la çcoalå. Ioana, în cancelarie, må striveçte sub
10 noiembrie
vinovåÆia – dar în faÆa cui? Çi ce se mai poate repara? Ce pot spera?
SituaÆia Liei ar trebui så må îngrijoreze? Nu çtiu. Så recunosc
9 noiembrie
nimic – nici måcar de ce må intereseazå, nici dacå sînt implicat.
Ioana îmi descrie starea în care se aflå Lia. Nu må întreabå
8 noiembrie
duminicå iar. Mîine voi fi în patul Ioanei. N-am de ales.
ea. Privindu-ne în ochi, am çtiut înså cå nu voi açtepta så fie
DUMITRU UNGUREANU 150
LULU VISARIUC
(7)
Cînd oare se nåscu întrebarea dacå nu cumva Lulu Visariuc a
omorît-o pe Ofelia pentru a moçteni o caså invidiatå çi rîvnitå de
mulÆi? Çi cine formulå acuzaÆia? Prieten så-i fi fost? Exclus!
Inamic? Pe cine så conteze Lulu, ca duçman sigur, cînd toÆi îl
primeau cu zîmbete çi efuziuni netrucate? Så fi îndråznit vreun
mocofan care suferise umilinÆe din partea iubitei „suflate“, cucerite
de Visariuc? Vreo amantå înçelatå? Posibilitatea asta pare viabilå,
se çtie cå femeia påråsitå devine o Furie necruÆåtoare!...
Lulu afirmå, în unica, lungå, discuÆie ce-o mai avuråm între
noi, dupå nenorocire, cå Ofelia, pur çi simplu, a ars de prea multå
dragoste! Çi cå se simte vinovat pentru sentimentul provocat
nefericitei. Nu-çi închipuise cå se va aprinde atît de tare, iar faptul
cå ea îçi asumase – cu o hotårîre demnå de cauze mai juste –
sarcina (copilul), fusese peste capacitatea lui de înÆelegere.
Desigur, instrumentase o minciunå ca så intre în sanctuarul
Ofeliei, înså n-o fåcuse cu rea intenÆie...
– Dar de ce te-ai lansat în minciunå?
– DorinÆa de a experimenta ceva nou! Pe urmå, aventura
m-a prins la modul serios çi mi-a fost greu så dau înapoi! Ofelia
poseda o forÆå gravitaÆionalå de neînvins!
– De-asta fugeai tu între cracii altora, cå te atrågea Ofelia!
– Dragule, din momentul intrårii în sfera de atracÆie a unei
femei, nu scapi oriunde vei fugi! O gåseçti pe acea femeie – vrei,
nu vrei – în toate femeile cu care te vei culca! Ba chiar acolo
prezenÆa dînsei este mai pregnantå, apåsåtoare, durå! N-ai nici o
çanså de scåpare!
N-am insistat, cåci putea så parå cå am de revendicat ceva,
vreun sentiment obscur çi necuvenit pentru defunctå. Zvonistica în
cazul Ofeliei n-a fost mai amplå decît în cazul tatålui. SpaÆiul de
complex de reguli proprii, fie acelea necunoscute mie, fie
dacå a fost o apariÆie realå, adicå una cu existenÆa definitå de-un
scuturå çi azi, scîrba îmi provoacå vome imprevizibile. Çi nu çtiu
Fiecare amånunt mi s-a impregnat în memorie, frigul råspîndit må
Am simÆit-o cu atîta acuitate, cå nicicînd n-o voi putea uita!
Nu çtiu cum çi cînd a venit lîngå mine creatura aceea oribilå.
tråit în continuare poate fi numit somn. Dar cum altfel?!
de forÆa necunoscutå. Aça mi-am aflat somnul, dacå ceea ce am
m-am låsat strivit de apåsare, sufocat çi aplatizat, ori poate sorbit
orice gåseam la îndemînå – pernå, pat, veiozå sau gînd violent –,
cå voi muri! Ciudat, în loc så må agit, så må agåÆ cu disperare de
coastele mi se tasau sub presiunea nevåzutei greutåÆi. Mi s-a pårut
respiraÆia pårea un exerciÆiu deosebit de complicat çi chinuitor,
naiba çtie ce era! O povarå ca de plumb mi se açeza pe piept,
scurgea precum sîngele dintr-o venå tåiatå, curgea un fel de mîzgå,
råsuflarea mi se duce cu sufletul tîrîç. Aluneca din mine ceva, se
cei nouå care alcåtuiesc cifra ce v-am pomenit-o, am simÆit cum
666 666 666, iar eu nu adormisem! Cînd am çoptit ultimul 6 dintre
De data asta, Æin bine minte, numåråtoarea se apropiase de
sau ca în ce vreÆi så vå imaginaÆi...
simt împåcat cu mine çi cu soarta, çi somnul coboarå ca în basme
ajung pe la 666, ritmînd numerele cu båtåile inimii. Atunci må
punct oarecare din tavan. Çi-am început så numår. De obicei,
lumina, am tras cearçaful sub bårbie çi mi-am fixat ochii într-un
automate, ca de fiecare datå cînd intru sub plapumå. Am stins
m-am pregåtit de culcare, cu gesturi aproape mecanice sau
paginile de publicitate, unde gåseçti mici istorii în cîteva rînduri,
decente çi credibile?! Dupå vreo douå sau trei ore de frunzårit
gust – ce pretenÆie så ai la niçte cretini så guste laudele subtile,
aceeaçi propagandå imbecilå, aceleaçi laude fårå sens çi fårå
altfel, ce-ai putea citi în ziarele noastre de azi? Nimic interesant,
douå zile, uitatå pe maså. Nu apucasem så citesc nimic din el. De
negru, minunat. Am deschis ziarul, o Românie liberå veche de
stilul meu, dupå tipicul cåpåtat în atîÆia ani de sorbit lichidul åsta
obiçnuita mea cafea naturalå, måcinatå cu rîçniÆa proprie, fiartå în
så pot închide ochii – le-am înlocuit, cum vå spuneam, cu o cafea,
îl obligå så se trînteascå pe o pernå, pe ceva tare, pe orice, numai
creier, o greutate surdå ce urcå din måruntaie çi-mi råpune capul,
173 LIA MORA
176 DUMITRU UNGUREANU
gardurile cåzute, cîinii, puradeii mai agresivi decît javrele, porcii,
caprele çi iezii låsaÆi de izbeliçte, caii uitaÆi lîngå vreun gard, fårå
mîncare, fårå apå, vacile tåiate sub vreo polatå de carton, ce så
insist – o poezie! M-am înfundat printre magherniÆe – deodatå se
înserase, un vål de ceaÆå se råspîndise peste clådiri çi oameni,
bîjbîiam în cåutarea drumului. Dar încotro mergeam? Iatå, aceastå
întrebare nu mi-o pusei deloc, dar deloc! Må înÆelegeÆi? Eram atît
de sigur cå merg în direcÆia cea bunå, încît nu vroiam nimic alta
decît så-mi påstrez mersul pe porÆiunile drumului, uscate,
pietruite sau måcar fårå de noroi. Dar ceaÆa se îngroçase într-atît
de mult, cå nu mai vedeam la doi paçi în jur. Chestia nu må
speria, nu må agita. Repet, çtiam încotro merg çi tot ce vroiam era
så calc pe påmînt solid, nu prin çleau. Dacå må întrebaÆi cu ce
eram încålÆat de-mi feream tålpile, n-aç prea çti så precizez. Nu
Æin minte så fi våzut dacå purtam pantofi, ghete sau bocanci.
Dupå cum çtiÆi, cizme nu obiçnuiesc. Din principiu.
Çi deodatå eram iaråçi în casa mea, unde må drågåleam cu
femeia, cu creatura påroaså, rece, umedå, slinoaså. UrîÆenia mi se
pårea evidentå, necesarå çi inevitabilå. Mi se pårea, zic, deoarece
n-am privit niciodatå faÆa ei. æin minte perfect cålcîiele, ascuÆite ca
niçte pene de metal, din acelea folosite în satele de sub munte la
cråparea buturugilor uscate. Pe urmå, urcînd în amintire privirea
mea bolnavå, dezvelesc picioarele subÆiri, noduroase, båÆoase, nu
båieÆoase. Çi pårul de pe ele, o adevåratå blåniÆå de caprå, deaså,
asprå, scurtå. La gleznele roçii, pårul forma un fel de guleraç, parcå
era tuns cu maçina numårul zero, cåci se vedeau rådåcinile ca niçte
puncte negre. Femeia, v-am spus, era uscatå ca o scîndurå. Nu i se
evidenÆiau çoldurile, nici ÆîÆele. Bazinul era un fel de burlan, un cot
cu încreÆituri fåcut dintr-o singurå tablå, îndoitå de-un meseriaç
începåtor. N-am asemånat aiurea femeia cu un burlan. SenzaÆia mea
cea mai acutå asta a fost: cå mi se dåruise o muiere de tablå!
PorÆiunea dintre buric çi fofoloancå, porÆiunea asta teribilå, cea
mai periculoaså parte a femeilor, terenul de båtålie unde au abdicat
generali celebri çi napoleoni de mucava, ei bine, dragilor, asta era
ca un çorÆ din tablå galvanizatå, proaspåt scoaså de la fabricå,
strålucitoare, ce-i drept, dar perfect rece, platå, seacå, uscatå, asprå
çi... cum så zic? AstuÆioaså! Da, vicleanå çi ascuÆitå într-un cuvînt,
deçi astuÆios este sinonim doar cu primul! Poate aÆi våzut, la unele
så fac mîine, la ce probleme vor fi la noul meu serviciu.
toatå noaptea aceea n-am dormit, visînd cu ochii deschiçi la ce-o
pe post de çefå în secÆia unde zicea X cå vrea så må punå çefå, çi
fågåduiascå çi så nu împlineascå. Iar eu må vedeam luînd avînt,
de la bun început cå nu poate. Nu se auzise pînå atunci så
cuvînt, dacå promitea cå te ajutå, te ajuta; dacå nu putea, spunea
mulÆi se duceau la el ca altådatå la primul-secretar! Era om de
batjocurå. Era patron, tot oraçul discuta de reuçita lui în afaceri,
de ales? Zi tu! Nimic nu-mi da de înÆeles cå X ar fi vorbit în
Ce bånuia? Poate cå vroia så-mi reproçeze umilinÆa! Dar aveam
ajung – la cheremul lui X! Çi Lia, cu reproçul ei... Ce simÆea ea?
parte, simÆeam aça o ciudå cå am ajuns acolo unde nu vroiam så
gîndeam la X, la ce i-aç fi fåcut dacå îl aveam alåturi. Pe de altå
el, så-mi înfig unghiile în pieptul lui – e de prisos så-Æi spun cå må
arså, fleçcåitå, nervoaså, çi aç fi vrut så am un bårbat, så muçc din
neauzit. Eu m-am perpelit ca pe jar. Pe de-o parte, må simÆeam
întors. A stat cu spatele la mine çi cu faÆa la perete, respirînd
Noaptea aceea n-am dormit. Cred cå nici Lia, dar ea nu s-a
seama cå greçesc. Ce-o fi crezut biata Lia, ea çtie...
ce ne-am despårÆit. Aici am greçit, înså pe moment nu mi-am dat
ascuns cå am tråit cu el, înainte så o fac pe ea, dar nu i-am spus de
vrea så facå pentru mine çi pentru ea, çi aça mai departe. Nu i-am
lor. I-am explicat cine era tipul cu Cielo, cînd l-am cunoscut, ce
calzi, în ciuda albastrului îngheÆat, cum ai zis tu despre culoarea
am obligat-o så se uite la mine cu ochii ei atît de frumoçi, atît de
camera unde fata råmåsese nemiçcatå. Am pus mîna pe umårul ei,
m-am dus la baie çi m-am spålat. M-am întors mai liniçtitå în
Am våzut prea tîrziu cå plînge. Ca så nu izbucnesc çi eu în lacrimi,
capul plecat, cu degetul rîcîind cuvertura açternutå pe canapea.
nu mi-ai luat gura, så nu mai iaså din ea prostii?! Lia a ascultat, cu
umblu ca proasta pe la încuietoare. Ce nu i-am zis! Doamne, de ce
Am nåscocit cå nu-mi deschisese uça, deçi sunasem, må låsase så
pentru bani! Atunci m-am descårcat de nervi pe ea, pe biata Lia.
deci! Çi-çi închipuia cå m-am culcat cu vreunul plin de bani –
intru în baie, mi-a zis: De cînd te plimbi tu la Cielo? Må våzuse,
în sufragerie, må privea ciudat, parcå zîmbind a reproç. Cînd så
pot face asta, dar aç fi fåcut-o, dacå n-ar fi fost Lia. Ea må açtepta
rugîndu-l pe X så vinå la o cafea çi tot ce urmeazå... Çtiam cå nu
DUMITRU UNGUREANU 164
LIA MORA 161
ce fac. I-am spus. Påi de ce n-ai venit la mine, zice, cå eu, uite, îmi
extind investiÆiile çi vreau så angajez oameni prin oficiul de çomaj,
cå am scutire de impozit. Am îndrugat ceva la nimerealå. N-a
ascultat. Stai niÆel, zice, så las niçte hîrtii aici, çi te duc acaså... N-a
açteptat så-i råspund. A intrat. Am råmas ca viÆeluça între apå çi
iarbå. Aç fi vrut så plec, så-i aråt cå n-am cåzut chiar atît de jos, så-i
aråt cå mai am niÆicå demnitate. Çtiam înså cå n-am unde merge så
cîçtig un ban, çi çtiam cå acaså frigiderul e gol, scos din prizå chiar,
cå tocmai se terminase ciorba de legume çi nu apucasem så fac alta,
la ce så mai Æin aparatul în prizå, så consume degeaba?
Aç fi vrut så plec çi din altå cauzå. Cum çtii, de cînd lucrurile
cu X au råmas aça cum au råmas, n-am vrut så må cåsåtoresc. Am
avut çi eu ambiÆia mea, çi Dumnezeu mi-a ajutat så-mi cresc fata.
Pînå la treizeci çi ceva de ani, au dat raitå în jurul meu tot felul
de mameluci. Unii erau de bunå credinÆå: pentru cå nici o altå fatå
nu le da atenÆie, s-ar fi cåsåtorit cu mine, chiar dacå o aveam pe
Lia din flori. CinstiÆi, ascultåtori, necheltuitori – cum så nu faci
caså cu unul dintre ei? Nu-mi trebuiau. Må simÆeam tare, eram
frumoaså în felul meu, gåsisem apartament, nu datoram nimic
nimånui. Ce-mi folosea un mocofan în caså? Så-i spål ciorapii çi
chiloÆii? Så-i suport gîfîiala? MulÆumesc, nu! AlÆii erau çmecheri.
Încercau la mine cum încercau çi la altele. æinea, bine; nu Æinea,
salut! Cu cîte unul din åçtia m-am încurcat chiar çi-o jumåtate de
an. Dar le spuneam de la început: apartamentul este al meu, uça
e a ta! Cine înÆelegea, bine; cine nu, treaba lui! Iar dacå vreunul
fåcea pe jupînul, îi aråtam cum pun ceva în cafea. Çi-l întrebam
dacå vrea så moarå otråvit. Nu-l mai prindeam! Cu åia care må
fåceau så må simt prea bine, nu må culcam decît o singurå datå.
A doua oarå nu exista. Dacå dådeam de gustul bunåtåÆii, må
învåÆam çi ajungeam gata de orice... Iar bårbatul, çtii bine, dacå
aflå o muiere slabå çi fleaÆå, se crede cocoç unicat, nu concepe cå
poÆi så-l înlocuieçti ca pe-o pieså defectå, nu înÆelege cå e doar o
sculå între altele... Am avut doi dintr-aceçtia care se pricep så
fericeascå o femeie în pat. Amîndoi însuraÆi! Lor le-am spus mai
iute ca altora – apartamentul este al meu, uça e a ta! M-am înÆeles
bine cu unul cåsåtorit, familist convins, cicå, dar care se prostea
cîteodatå la picioarele mele de-mi venea så vårs! Såtul de nevastå,
sau numai pofticios la carne de împrumut, se fofila printre blocuri
sacrificii pentru el! Çtiam cå Lia este acaså, altfel m-aç fi umilit
så vrei, så poÆi çi så n-ai cu cine, fiindcå tipul nu meritå så faci
broasca uçii. Tremuram. Ce înseamnå så fii toatå o piftie de nervi,
doi, unde este apartamentul nostru, çi abia am nimerit cu cheia în
dat jos din maçinå, udå toatå çi plinå de draci. Abia am urcat la
bårbat – çi çtiam ce poate X, cînd vrea... Cum så må abÆin? M-am
încerca un sentiment de ciudå pe mine, cå mi se trezise pofta de
numai så-l fure, çi alte de-astea. Aç fi putut så nu-l cred? Må
cå e bucuros så må çtie pe mine, e såtul de neserioçi care cautå
mi-l încredinÆeazå, mi s-a plîns cå nu are oameni de încredere, aça
cå sperå så må descurc în serviciul çi în postul important pe care
decît cele legate de meserie. Mi-a spus ce are de gînd, mi-a spus
trecut, nu s-a aråtat interesat de alte aspecte ale situaÆiei mele,
fusesem impresionatå: X se purta ca un domn. N-a fåcut aluzie la
X, çi n-am avut ce face, decît så trag ponosul! Pe moment,
douå miloage! Numai cå mi-am dat seama prea tîrziu ce-a urmårit
era situaÆia: cînd ne-am angajat la el, çi eu, çi Lia, parcå am fi fost
vinovatå, eu, cå nu m-am dus så-i cer de pomanå! Pentru cå asta
îÆi dai seama: cînd m-a låsat acaså, în faÆa blocului, må simÆeam
çi tocmai mie så nu-mi dea ajutor?! Tu çtii ce vråjealå are, aça cå
oameni, el este un umanist, în fond, cå alÆii nu meritå ce cîçtigå,
cå de ce nu m-am dus la el pînå acum, cå a dat de lucru la atîÆia
plecat. Pe drum m-a tot descusut de mine çi de fatå, mi-a reproçat
ca çi cum toatå viaÆa må plimbasem numai în maçini de-astea. Am
Cum så-i rezist? L-am urmat ca o cåÆeluçå, m-am urcat în Cielo
bine! O leprå, o jigodie, un îngîmfat scîrbos, dar bårbat bine!
X s-a întors. L-am privit de departe. Må, recunosc, e bårbat
m-a Æinut pe loc? Cine çtie?!
så plec, de vreo trei ori am pornit în direcÆia pragului. Ce dracu
cînd ieçeau din clådire çi vroiau så çtie dacå merg çi eu. Eram gata
întreba de una, de alta, çi zåu cå mi-era greu så-i suport, mai ales
mutrele care se fîÆîiau pe uçi. Må mai cunoçtea cîte cineva, må
toate anunÆurile afiçate pe pereÆii oficiului çi am cîntårit toate
S-a întors cam într-o jumåtate de orå, timp în care am citit
Çi-am råmas. N-aç mai fi råmas!
poate amintirea nopÆilor de-acum douåzeci-çi-ceva de aniçori...
dorinÆa, nu çtiu de unde venitå pe neaçteptate, de a-l mîngîia. Ori
tîrî la picioarele lui. Dar privirea de oÆel må împiedicase. Ori poate
163 LIA MORA
162 DUMITRU UNGUREANU
çi se azvîrlea pe mine ca disperatul! Punea atîta patimå în coÆåialå,
cå eram gata-gata så cred cå eu sînt marea lui iubire! Cåcat! Un
încuiat la suflet, un uscat la umbra unei neveste cu burduf în loc
de burtå, deformatå çi obositå, såraca, de håmålealå – çi caså de
Æinut, cu trei copii, çi muncå în fabricå, çi în bucåtårie, çi påmînt
de pråçit, cum så mai fie bunå de pat? Ce så-i ceri uneia ca ea? Ce
çtie ea ce înseamnå dragostea? Dînsa gîndeçte numai cå trebuie
så spele, så cureÆe, så facå mîncare, çi tot de-astea... Måcar eu må
çtiam liberå çi må puteam plînge de orice neajuns, dar de unul nu
må puteam plînge: cå trebuie så stau cu cracii în sus cînd vrea
bårbatul meu! Cînd i se scoalå dumnealui, dupå ce se trezeçte din
beÆie sau dupå ce vine de la meci, ca så nu mai zic de la cîrciuma
unde a båut çi s-a uitat la pornografii pe video, iar eu abia am
terminat de întins rufele sau am sosit de la serviciu – çi chiar dacå
n-am nici un chef e musai så îi fac domnului pe plac, se supårå çi
se duce la alta! De asta nu må plîngeam – cå nu luasem bårbat în
custodie. Sau cu chirie!
Dar cînd l-am regåsit pe X, m-a furnicat ceva dintre buci pînå
la ceafå. Så fi fost privirea lui albastrå çi rece, care trece prin om ca
o lamå de cuÆit prin gelatinå? Så fi fost amintirea celor ce-am tråit
noi atunci? Så fi fost nevoia mea de bårbat? Cå de mai bine de-un
an nu må culcasem cu un bårbat, de cînd era Lia pe terminarea
liceului. Atunci gåsisem unul cuminte çi tåcut, însurat, cu doi copii,
ce-o fi våzut la mine, nu çtiu, cå nevastå-sa nu aratå råu, are corp
çi picior frumos, e tînårå, cu pårul lung – da, dar poÆi så çtii cum
tråiesc unii?! Çi åsta se învåÆase la mine de douå ori pe såptåmînå,
çi aç fi mers cu el mult, dacå într-o zi nu l-aç fi întrebat de ce se tot
uitå la pozele Liei – çtii cå a umplut toate camerele, asta i-a plåcut
så punå pe pereÆi... Tocmai fåcusem sex (el m-a învåÆat så zic aça!)
pe covorul din camera Liei, çi ce crezi cå mi-a råspuns båiatul? (Are
31 de ani, cu 11 mai mic decît mine, så nu zici cå am luat-o razna?!)
Cå s-ar culca çi cu Lia, ar plåti oricît så o aibå! L-am dat afarå chiar
atunci, cu pantalonii neîncheiaÆi! Îmi fåcuse niçte draci... A fost
momentul cînd am observat cå Lia e o fatå frumoaså çi m-am
gîndit cå nu mai trece mult pînå se aruncå în braÆele unuia... Çi de
la båiatul åla nu må culcasem cu altul, båtrîneÆea sau oboseala, ce
vrei... Cînd l-am våzut pe X, eram fleaçcå! Vroiam så plec, så aråt
cå am demnitate çi libertate, vroiam så nu-i dau satisfacÆia de a må
despre care scrie autorul vostru. Am tråit îndeajuns printre ei, ca
paltonul pe puncte çi mîncarea la cantinå! Cel puÆin aceçti oameni
acest çmecher. Aveau altele pe cap, de la dosarul de cadre la
oamenii din anii 50 nu se preocupau de chestiile atribuite lor de
unor oameni ceea ce este omenesc, general valabil. Numai cå
juraÆi. El are dreptate, dar la modul absolut, adicå pune în seama
spuselor unui romancier pe care voi îl credeÆi, chiar sînteÆi gata så
zilele noastre. Çi nici nu se preocupau de dragoste, în ciuda
depune mårturie cå nu atingeau cota de senzualitate a celor din
militåreçte. Ca unul care am trecut printre femeile acelor ani, pot
ciuf în creçtet, urechile descoperite, ceafa liberå, perciunii retezaÆi
bårbie, cu pårul tuns în stilul comunistelor din anii 50, un fel de
de mine, åsta care sînt, påcåtosul!... Avea un cap Æuguiat cåtre
în coçmar, n-are importanÆå – de reversul tipului de femeie preÆuit
Ei bine, dragilor, mi-a fost dat så fiu vizitat – în somn, în vis,
Shakespeare, ca oameni de culturå ce vå pretindeÆi a fi!
animal care a pierdut a doua spinare, sper cå l-aÆi citit pe
otråvite çi otråvitoare, toxine scåpate de sub epiderma vreunui
Dar în dragoste çi în gelozie nu existå cadavre! Cel mult trupuri
poate exista în adulte decenÆå –, cå am trecut peste „cadavre“...
cå am exagerat, cå de multe ori am depåçit limita decenÆei – dacå
viermii, încît nu ai scåpare decît în sinucidere sau crimå... Admit
prostului! Te îmbåloçeazå cu viciul såu, te ingurgiteazå cum fac
din cauzå cå n-ar pofti! Oho, så te fereascå sfîntul de pofta
alåturi de drum. Numai proçtii se Æin deoparte de adulter, dar nu
nu le doresc. Orice om de bun-simÆ, oricît ar fi el de cinstit, calcå
încerc så scap de el – çi så-mi atribui merite pe care nu le am çi
N-am så fac pe ipocritul – åsta e viciul epocii noastre, dar eu
degenerat într-o situaÆie fårå ieçire, din motive independente.
parcå, un gest de altruism neprevåzut, neplanificat, care a
mele în materie de femei. Cåsåtoria cu Ofelia a fost, v-am spus-o
aschimodie neagrå, urîtå, rece, påroaså, jegoaså! Voi çtiÆi gusturile
Marylin!... Vå asigur cå a fost una complet opuså acestora, o
sigur cå aÆi presupus vreo Sophia Loren, Ava Gardner ori
tasma întruchipa o femeie! Dar ce femeie! Nu, nu veÆi ghici, sînt
gatei abstinenÆe sexuale. Pentru cå, veÆi fi bånuind poate, fan-
mele obosite, tumefiate, a indigestiei, a insomniei çi a îndelun-
inacceptabile pentru lumea noastrå. Sau a fost o creaÆie a minÆii
DUMITRU UNGUREANU 174
LIA MORA 175
så çtiu ce vorbesc. Ei bine, de fiecare datå cînd må culcam cu una
dintre acele femei voluntare, devotate liniei politice a partidului,
una subÆire, arså de idei, cu pieptul scobit de ofticå çi fundul
întårit de çezutul pe scaune la çedinÆe interminabile, tråiam
senzaÆia cå fac amor cu o scîndurå în care este o gaurå îmblånitå,
un fel de piele de caprå muiatå în sînge, în seu, în muci. Eu n-am
întîlnit niciodatå vreuna dintre acele „tovaråçe“ obsedate çi
frustrate sexual, de care pomenesc unii! Or fi fost, nu zic ba. Dar
n-am avut parte de una måcar, aça, de poftå! M-am stråduit så
cunosc diversitatea speciei feminine, så cuprind o arie largå de
relief, så-mi îmbogåÆesc zestrea naturalå çi dotarea profesionalå,
så fac pe dracul în patru, doar-doar må voi låmuri ce este cu
jumåtatea noastrå fizicå! Pentru cå femeia, dragilor, este jumå-
tatea bårbatului, cum spuneau vechii greci, çi cum spune chiar
Biblia, nu cum afirmå „învåÆåtura“ marxist-leninistå! Dar hai så
trec la subiect, cum se cerea în çedinÆele în care mi-am pierdut
„credinÆa“ comunistå, de voi fi avut-o cu adevårat cîndva!
Må aflam la marginea oraçului, împreunå cu socrul meu,
Gîrlan. Mînam împreunå o mîrÆoagå de cal, înhåmat la o cåruÆå
plinå cu påmînt. De unde încårcasem påmîntul, habar nu am.
Çtiu doar cå mirosea puternic, aça cum miros aråturile primåvara,
cînd solul este uscat, çi numai umezeala zåpezilor topite se
påstreazå în Æårînå. Calul trågea din greu, roÆile se înfundau în
asfalt, cåci eram pe o stradå cu bitumul gåurit, ciuruit de îngheÆ.
Eu împingeam de o leucå, socrul meu îndemna cu håÆul çi cu
biciul, dar calul nu avansa deloc. Må gråbeam, ca de obicei, cå-
ruÆa îmi sta în drum, nu numai la propriu, înså ceva må împiedica
så plec, så las dracului atelajul çi pe socru. De unde! Vroiam så
porneascå, naibii, calul, så pot urca çi eu în spate, unde îmi
pregåtisem locçorul, un fel de cuib în påmîntul afînat, pe care
açternusem un nailon så nu-mi murdåresc pantalonii... Dar calul
nu vroia sau nu putea så înainteze! Abia îçi miçca un picior, tîra
cåruÆa cîÆiva paçi, apoi se oprea iar. M-am våzut obligat så plec
fårå socru. El a bodogånit ceva, vreo înjuråturå, cum îi sta în fire,
çi a råmas cu mîrÆoaga. Din strada pe care poate o çtiÆi, aia de
lîngå bodega „Trei-jumate“, am urcat deluçorul spre Mårgi-
neanca, am traversat Râul Târgului, am ocolit parcul, çi-am intrat
în æigåneçti. CunoaçteÆi cartierul. Stråzile mizere, casele turtite,
Dar ce-a fost, a trecut! Nimeni n-are vreo obligaÆie! Çi så-Æi fie
– Ce importanÆå mai are asta acum? Eu am spus adevårul!
– Cornelia, tu chiar crezi cå e adevårat ce-ai susÆinut atunci?
de pe altå lume. Abia acum mi-a fost fricå de el, çi-am dat så ies.
acelaçi fel, credeam eu. S-a îmblînzit treptat, ca çi cînd ar fi revenit
teamå, dar nu çtiu ce m-a fåcut så nu dau îndåråt. L-am privit în
sus çi cu aerul de nebun gata så se repeadå la gîtul tåu. Mi-a fost
tulbure, cu faÆa cåzutå çi buhåitå, cu un tremur nervos al buzei de
Bårbatul amabil çi vesel de adineauri låsase locul unuia cu privirea
M-a privit îndelung, nemiçcat. Parcå deodatå se schimbase.
– I-am spus totul, cum puteam så-i ascund?!
– Ascultå, i-ai spus Liei ce-a fost între noi?
lui de gheaÆå înfipÆi în ochii mei, X a întrebat:
rugat så råmîn puÆin, låsînd-o pe Lia så iaså. În picioare, cu ochii
dornicå så lucrez cît mai iute. Ne-am ridicat de pe scaune. X m-a
mai plåcut decît så çtii cå ai pe cine te sprijini la nevoie? Eram
SimÆeam cå încep bine o viaÆå nouå lîngå un vechi prieten, çi ce e
de angajare, am semnat ce era de semnat çi eram gata så plecåm.
se ocupau cu hîrÆogåria firmei, çi le-a pus så întocmeascå formele
împiedicat de ea. Cît a Æinut discuÆia, X a chemat niçte femei care
ochii spre Lia, nu mult, nici cu plåcere, aça, ca çi cum s-ar fi
toriu, mi-a dat så studiez acaså niçte dosare. În råstimp, arunca
eu am spus cum våd treaba, X a completat cu ce credea el obliga-
mai interesat-o, cît am råmas acolo. Am discutat planul de muncå,
Lia, vroiam så-mi vadå triumful. Lia studia podeaua. Nici X n-a
angajatå çefå la secÆia cea nouå, çi aça mai departe. M-am uitat la
cu mine, intråm înaintea altora, fårå så ståm la uçå, cå de azi eu sînt
trei cafele. Cînd aia le-a adus, el i-a spus cå de-acum, noi, Lia çi
scaune pînå a terminat el cu telefonul. Pe urmå a cerut secretarei
Iar Lia, la rîndul ei, îl privea curioaså çi indiferentå. Am stat pe
continuat så vorbeascå la telefon. Se uita la noi, la Lia, mai ales.
intrat. Cînd ne-a våzut, X s-a oprit din råsfoitul unor hîrtii, dar a
Æi-e prieten, ca pe una oarecare. Am råbdat. Greu. În fine, am
patronul tåu, care Æi-a fost amant pe vremea ta, çi care te lauzi cå
privirile ironice ale Liei. Parcå spunea cå uite, aça te trateazå
îi låsa så intre în ordinea sosirii. Am açteptat çi-am suportat
Erau acolo încå vreo zece femei çi patru-cinci bårbaÆi, iar secretara
A doua zi ne-am dus, Lia çi cu mine, la sediul firmei lui X.
165 LIA MORA
168 DUMITRU UNGUREANU
semeaÆå çi înfumuratå ca tatål ei – çi pînå la urmå n-am çtiut dacå
trebuie så fiu furioaså ori mîndrå cå este aça.
– Dacå te-ai liniçtit, pot så plec fårå grijå?! – asta çi atîta a
gåsit de spus dupå toatå ora aceea, sau cît o fi Æinut plînsul meu.
S-a îmbråcat, çi-a dat cu spray çi a ieçit fårå måcar så spunå pa! Çtii
ce groaznic m-am simÆit apoi? Ce plînsesem çi ce suferisem
înainte, abia må atinsese. În definitiv, odatå çi-odatå, tot trebuia så
treacå çi Lia mea în rîndul femeilor, chiar eu o pregåtisem ani çi
ani, învåÆînd-o ce så facå! Dar gestul åsta indiferent çi nesimÆit, de
a pleca fårå så-mi spunå måcar la revedere, åsta m-a dat gata!
Doamne, pentru ce m-am chinuit eu cu fiinÆa asta, 21, ba chiar 22
de ani, dacå pun la socotealå çi perioada sarcinii?! FiinÆa asta
egoistå çi meschinå e fata mea? Puteam så înÆeleg: are viaÆa ei,
preferinÆele ei, plåcerile ei. Putea så fumeze, så bea, så se ducå la
discoteci, så se culce cu cine vrea çi cît vrea! Dar så fie indiferentå
faÆå de mine – ei, asta a trecut peste puterea mea de a suporta! Så
accept, så îndur, så car dupå mine bolovanul åsta? Mi se pårea
nedrept! Cînd oare se schimbase fata mea? Çi unde greçisem, çi cu
ce greçisem eu faÆå de ea, ca så se poarte în felul åsta faÆå de mine?
Draga mea prietenå de departe, de ce eçti aça departe? De ce
n-ai råmas alåturi, så-mi fii ca o sorå çi så-Æi spun tot ce må arde
pe suflet, atunci cînd må arde! În ziua aceea, çi în cele urmåtoare,
n-am fost bunå de nimic. Lucråtoarele de la firmå au crezut cå
m-am îmbolnåvit din cauzå cå am pus prea mult suflet çi am dat
aproape totul cînd am pornit secÆia. Mi-au propus så-mi iau o
såptåmînå-douå de concediu, så merg undeva, så må refac. Nu
puteam primi aça ceva. Pe de-o parte, îmi fåcea bine tocmai
munca, preocuparea çi problemele de fiecare zi, må obligau så uit,
så fiu activå, så am mintea agåÆatå de-o chestie care må pasiona.
Pe de altå parte, ideea de a pleca de lîngå Lia, acum, de a o låsa
singurå acum, mi se pårea de neacceptat, de negîndit. Îmi
închipuiam cå o pierd definitiv. Nu concepeam cå deja am pier-
dut-o, cå deja Lia are drumul ei, viaÆa ei, destinul ei. Nu-mi intra
în minte ideea cå Lia a crescut, nu mai este copila neajutoratå de
mai an, fetiÆa cuminte çi lipsitå de pretenÆii din urmå cu cîteva
luni... Nu pricepeam çi nu înghiÆeam chestia asta banalå – çi pace!
Înså înÆelegeam cå Lia fusese dintotdeauna aça cum se aråta
acum, numai cå îi lipsise anturajul, ca så-çi dezvåluie adevårata
çi ale luciditåÆii, cîteva pahare de vin dîndu-mi un fel de vertij în
înlocuit båuturile dizolvante – dizolvante ale osînzei din stomac
mînå, nici în caså, nici la cîrciuma apropiatå nu gåsisem. Am
verificate pentru cårnuri. Nu aveam în seara aceea vin la înde-
slujitå de vinuri, cele închise la culoare fiind recomandate çi
al tåriilor, Æuicå, rom çi mai ales coniac. Masa cu fripturi se cere
fi båut, vin beau frecvent, cu poftå netrucatå, deçi eu sînt iubitor
Era exclus deci så folosesc usturoi la masa de searå. Vin aç
nici cu Rudotel, nici cu morfinå injectabilå...
am asiguratå o durere de cap ce nu-mi dispare nici cu Fasconal,
må dor îngrozitor. Dacå am apucat så înghit fie doar un gråunte,
gata så iaså din orbite, iar orbitele, apåsate de globurile oculare,
peste limita suportabilului, creierul mi se tulburå, ochii se dilatå,
intestinele în mine, cum viteza de rotaÆie a sîngelui capåtå valori
niciodatå intenÆionat sau cu bunå çtiinÆå – simt cum se revoltå
fiecare datå cînd pun pe limbå, din întîmplare sau din greçealå –
întrucîtva greaÆa. Nu obiçnuiesc înså usturoi. Nu çtiu de ce. De
indigestii, îmi asigurå insomnii. Usturoiul putea så diminueze
multå gråsime çi mult zahår. Alimente care îmi provoacå
sem pe maÆ çi niçte pråjituri greÆoase, un fel de baclavale, ceva cu
spus, numai o bucatå de stîrv, de cadavru fårå formå, mai båga-
meniul propriu-zis, care nici måcar meniu n-a fost, ci, cum v-am
må cred voinic çi sånåtos, ca în urmå cu... niçte ani! Afarå de
råu?! Påi de-aia, cå uneori uit de mine, uit ce-am påÆit înainte, çi
vîrîsem asta pe gît? Mai ales cå çtiam, din alte ocazii, cå-mi face
fleicå fårå gust, un fel de gråsime aÆoaså, plinå de zgîrciuri. De ce
de vin. Nici usturoi nu adåugasem la fripturå. Dar ce fripturå! O
Cred cå seara mîncasem prea multå carne. Çi nu båusem pic
(8)
LULU VISARIUC
LIA MORA 169
fire! ÎnÆelegeam çi må trecea un fior de frig, må durea treaba
asta, dar ce puteam så mai fac? Pînå så-mi dau seama bine, må
trezisem deodatå singurå – o pierdusem pe Lia! Dar încå nu-mi
închipuiam ce va urma!
A trecut aça vreo lunå sau douå. Lia venea de la serviciu la cele
mai neobiçnuite ore, uneori råmînea acaså peste zi, çi pleca seara,
cînd eu, frîntå de obosealå, abia må întorceam. N-am deschis o
discuÆie pe tema relaÆiilor ei cu amanÆii, prietenii sau ce-or fi fost
åia cu care umbla. Nici n-am încercat så aflu, prin interpuçi, cu cine
se întîlneçte Lia mea, çi pe unde umblå. Între noi discutam doar
de-ale casei çi de-ale muncii noastre la firma lui X. Îl låudam
amîndouå, cå e un bårbat adevårat, se Æine de cuvînt çi face treabå
serioaså, çi alte de-astea. Ne era bine în apartamentul nostru, aveam
acum tot ce ne dorisem, iar eu îi mai ziceam cîteodatå Liei cå ar
trebui så se pregåteascå de o facultate, fie çi la particular, cå prinde
bine. Ea îmi spunea cå n-are nevoie så piardå timpul prin çcoli, totul
e så çtii så faci bani. Cu cît ai mai mulÆi, cu atît nu-Æi trebuie
diplome. Ce så mai zic? Aça era, aça este, dar nu ziceam cå e aça,
så par çi eu mai sigurå pe felul meu de a vedea lucrurile...
Çi pe 28 noiembrie, într-o vineri, fiindcå venise iarna, X a zis
så ne pregåtim de-o micå vacanÆå, eu çi Lia. SecÆia are liber pe 1
Decembrie, iar familia lui este în excursie în Italia. Noi vom
merge la munte. Ne duce el, cu maçina, la o cabanå a lui, într-un
sat de lîngå Rucår. A spus cå mi se cuvin douå zile de respiro,
dupå tot ce-am fåcut pentru el. Iar Lia meritå çi ea o încurajare,
cå a început så prindå çpilul afacerilor, a çi dat vreo cîteva lovituri
de toatå frumuseÆea... Iar el, X, vrea så se izoleze în munte, så nu
çtie de nimic, så se cureÆe de zaÆ çi så ia aer pentru încå un an!
L-am privit miratå. Eram în birou noi trei, Lia, el çi eu. Ce vroia
så însemne asta? Normal, cum îÆi închipui, m-am gîndit cå-mi
face o surprizå – pofteçte så se culce cu mine, ca pe vremuri!
æi-am spus, cînd l-am întîlnit la oficiul de çomaj, må dåduse pe
spate doar cu privirea. Dar de atunci, luatå cu treaba, uitasem
aspectul åsta al colaborårii noastre. Comportarea lui faÆå de mine
fusese fårå reproç. Nici o vorbå în doi peri nu scåpase, nici vreo
aluzie, acolo, despre sex... Çi-acum uite cå... Dar de ce o lua pe
Lia cu noi? Normal, çtiind toate cele ce fuseserå înainte, mi-am
zis çi eu ce Æi-ai putea închipui çi tu: cå vrea så recupereze timpul

aça, eu, asta care am greçit de neiertat?
så murim amîndouå! Sau doar så må spînzur... Cum så mai tråiesc
gîndesc deseori, cînd nu dorm nopÆile, så dau foc apartamentului,
fåcut? Cum så mai tråim pe lumea asta? Çi unde så ne ducem? Må
sînt îngrozitå. Tu ai trecut în fugå, prea în fugå. Ce ne råmîne de
liniçtit, apoi am devenit nepåsåtoare, apoi m-am îngrijorat. Acum
legume. În faÆa muÆeniei pe care o påstreazå Lia, întîi m-am
ieçind doar dupå cumpåråturile strict necesare – pîine, zahår, ulei,
scutit de-o clipå penibilå. Tot acest decembrie am stat acaså,
printr-una din muierile lui. Mi-era scîrbå så îl våd, aça cå m-a
El n-a îndråznit så må vadå; mi-a transmis hîrtiile semnate
Fireçte, a doua zi am lichidat ce era de lichidat la firmå, la X.
De-o lunå må roade aceastå întrebare.
Lia nu vorbeçte cu mine! Cum am putea så tråim în situaÆia asta?
bine îmi jupuiam pielea decît så rabd ce-am råbdat! De-atunci,
dezvålui prea tîrziu ce-a fost între mine çi X, çi, mårturisesc, mai
poate så te întrebe çi pe tine, dacå nu crede. Am regretat cå
întors de la munte – nu ne-am mai fi întors! I-am spus Liei cå
M-am hotårît så spun adevårul. Chiar atunci, cînd ne-am
çi acum trebuie så culeg roadele minciunii!
cuvenitå, ba am çi minÆit, crezînd cå o protejez. Da, eu am minÆit,
Lia nu çtia, çi eu sînt vinovatå cå nu çtia! Nu i-am spus la vremea
cå nu crede, cå are motivele lui så nu creadå! Treaba lui! Numai
så repet! Ce çtii tu, çtiam çi eu, çi çtia çi X, deçi el a spus totdeauna
adevårul are altå faÆå, una de groazå, çi tu o cunoçti, nu-i nevoie
çi în mod normal, eu aç fi cedat – vîrsta, deh! Çi gata! Numai cå
n-ar fi fost de condamant. Ne-am fi certat între noi, Lia çi cu mine,
alesese pe cea tînårå, dupå ce-o avusese pe cea îmbåtrînitå – tot
dracului, ai zice tu! Dar noi eram mama çi fiica, çi faptul cå X o
acelaçi tip, puteam så ne çi batem pe bårbatul fatal – fatalul
acum! Dacå am fi fost douå tipe stråine una de alta, amorezate de
însetatå de bani çi dornicå så-çi tråiascå viaÆa din plin – så tråiascå
muiere båtrînå deja, intratå în menopauzå, de la o fatå ca ea, tînårå,
zeflemea, fårå milå. Påi cum?! Ce milå puteam så pretind eu, o
171 LIA MORA
170 DUMITRU UNGUREANU
pierdut, fårå alte complicaÆii! Sau, mai bine, o lua pe Lia ca un fel
de paravan, så nu se spunå în firmå cå... Sau pentru a-çi acoperi
spatele faÆå de familie...
Dar adevårul era altul, çi era cel mai råu din cîte puteau fi! Pe
scurt – cå nu mai pot så rabd, nu pot så scriu din aproape în
aproape, må sufoc! X tråia cu Lia! Nu se mulÆumise c-o batjocurå:
acum tråia cu Lia! ÎÆi dai seama? Dupå ce tråise cu mine, acum
tråia cu ea! Am înÆeles asta prea tîrziu ca så-l mai pot opri. Cum
de-am fost aça oarbå çi proastå? Aça sîntem noi, femeile, cîteodatå:
nu vedem ceea ce este clar ca bunå-ziua, çi mare cît cuprinde! Nu
înÆelegem ceea ce nu vrem så înÆelegem, pentru cå tråim ca oarbele
cu credinÆa cå dacå noi sîntem cinstite, çi ei, porcii åçtia bårbaÆi,
sînt cinstiÆi ca noi! Sau måcar pe jumåtate ca noi!
Asta e, prietena noastrå dragå çi de prea departe! X o påcålise
çi pe Lia, nu conteazå cum! Mi-am dat seama în casa aceea de la
munte (cabana lui!), cînd am açteptat ca el så vinå în camera
unde dormeam eu – çi n-a venit! Eu am adormit, båusem cam
multå çampanie, obosisem, aerul de iarnå ca în poveçti era prea
tare pentru mine... Iar dimineaÆå, cînd m-am trezit în odaia rece,
nu mi-a venit så cred cå sînt singurå în pat, iar X çi Lia se båteau
afarå cu bulgåri de zåpadå! Atunci, privindu-i pe fereastrå, am
simÆit cå totul se întunecå în jur, çi am cåzut pe mochetå. Mi-am
revenit cine çtie cînd. Lia çi X erau lîngå patul meu, må gåsiserå
çi må açezaserå în açternut, çi continuau så rîdå, zicîndu-mi så
beau mai puÆin... Abia cînd au våzut ura din ochii mei, pe care eu
n-o vedeam, dar o tråiam, s-au tras îndåråt çi-au tåcut, arun-
cîn-du-çi ocheade peste ocheade...
Ne-am întors în oraç imediat ce-am putut så stau în cur.
Tåceam. Ce mai era de zis? La uça blocului nostru, Lia a coborît
prima, fudulå de nu se poate, çi m-a låsat så închei cu X. I-am
spus doar:
– Eçti un monstru!
– Dar ce-am fåcut?
– Ai fåcut påcat cu Lia!
– Nu çtii ce vorbeçti, femeie! – a råspuns.
Am urcat în apartament çi mi-am lepådat haina, fularul çi
jacheta. Lia se açezase în fotoliul ei çi se pregåtea så aprindå Æigara.
Pårea cå çtie ce vreau så-i spun çi pårea gata så-mi råspundå în
taÆii! – må asigura. Çi eu o credeam, de ce-aç fi fost bånuitoare?!
aerul cå aurul çi argintul çi pietrele se pot arunca la gunoi. – Imi-
– Astea nu sînt bijuterii, astea sînt fleacuri! – fåcea Lia, cu
– Dar bijuteriile de unde le ai?
creme, parfumuri – ca så intre mai iute la patron.
de afaceri ai lui X, obligaÆi la atenÆii mårunte – oje, rimeluri,
despre care aflam cå le-a primit cadou din partea unora, parteneri
pe unghii cu negru çi mov, çi-mi låuda toate nimicurile astea,
ce nu i-l çtiam çi må miram cå-l cåpåtase. Se machia çi se vopsea
cumpårate, care mai scumpe, care mai ieftine, dar toate de-un gust
avut de lucru la birou. Se îmbråca în tot felul de Æoale, nu çtiu cînd
poate mai încoace... Venea acaså numai noaptea çi spunea cå a
s-a schimbat. Poate la vreo trei-patru luni dupå ce ne-am angajat,
caså, nici la altele. Mi-am dat seama destul de tîrziu cå fata mea
pretenÆii – nici la mîncare, nici la îmbråcåminte, nici la lucruri din
pînå mai ieri fusese neajutoratå çi nesigurå, tåcutå çi fårå
parte, parcå am uitat cu totul çi cu totul de Lia! De fata mea, care
parte, adormitå de încrederea pe care X mi-o acordase, pe de altå
fost atentå la ce se întîmplå cu Lia. Preocupatå de treabå, pe de-o
bine. Nu må îndoiam cå çtie ce responsabilitate çi-a luat. Çi n-am
fost contra? Dacå el simÆea cå trebuie så procedeze aça, foarte
mîine-poimîine firma ei. L-am crezut çi-am acceptat, de ce-aç fi
o aibå sub ochi, så creascå din ea o çefå, care så poatå conduce
înveÆe calculatorul çi probleme de secretarå. Mi-a spus cå vrea så
Lia n-a intrat în halå. X a reÆinut-o la birouri. A pus-o så
deoparte, cå nu se çtie ce aduce ziua de mîine. Iar Lia...
aveau ce lucra, eu eram bucuroaså cå pot Æine casa çi pot pune ceva
mea. Banii încå nu råsplåteau efortul, dar nu må plîngeam. AlÆii nu
secÆie çi cîte 14 ore pe zi, çi nu-mi pårea greu. Se vedea ceva în urma
trecut pe producÆie. Luna urmåtoare, am ieçit în profit. Çedeam la
apucat de treabå la serviciul cel nou. Într-o lunå, dupå teste, am
era pe pile, nu pe ce çtiai çi ce fåceai. Nu-Æi închipui cum m-am
secÆie ca asta unde m-a pus X çefå. În fabricå n-am reuçit, cå acolo
plåcut de cînd eram ucenicå. Am dorit mereu så ajung çefå peste o
Am început munca. Tu çtii, dragå prietenå, cå meseria mea mi-a
– Fie cum zici! – a încheiat el.
altceva! Nu caut så complic viaÆa nimånui!
clar: am venit la tine pentru cå vreau så-mi fac meseria, nu de
DUMITRU UNGUREANU 166
LIA MORA 167
Eu n-am purtat niciodatå o bijuterie de aur, n-am cumpårat aça
ceva çi n-am dorit vreodatå chestii de-astea. Cum så-mi treacå
prin minte cå Lia minte?! Dacå mi-ar fi spus cå agoniseçte aur
pentru cå leii pierd valoarea, n-aç fi fost mai miratå ca atunci cînd
mi-a råspuns la întrebarea dacå nu cumva se întîlneçte çi se duce
undeva cu bårbaÆii åia care îl cautå pe patron. Nu m-a privit în
faÆå, dar nici nu s-a ascuns cînd a zis aça:
– Tu çtii cîÆi ani am eu, mamå? Douå-zeci-çi-unul!
Parcå mi-a båtut fiecare literå ca pe un cui în cap! Parcå
mi-a båtut cei 21 de ani ca 21 de cuie în creier! Am simÆit cå nu
mai am aer, cå må strînge o mînå de beregatå çi un cuÆit mi se
învîrteçte în inimå. Nu çtiu cum aråtam, dar trebuie cå eram de
speriat. Lia m-a privit în liniçte, s-a dus în baie, a muiat un prosop
în apå çi mi l-a legat pe frunte. Apoi a desfåcut poçeta, a scos un
pachet de Æigåri de culoare verde, a aprins una çi mi-a pus-o în
gurå, îndemnîndu-må så trag, cå-mi face bine. Am tras çi, nu çtiu
de ce, m-am înecat cu fumul, am tuçit din stråfundul plåmînilor
çi al sufletului, mi-am revenit – dar se clåtina apartamentul cu
mine, de tutun çi de nervi. Dar mai cu seamå fiindcå înÆelesesem
cå Lia o fåcuse! Çi de vreme ce-a fåcut-o, ce mai conta cu cine?
M-am våzut în situaÆia ei, cînd am fåcut-o çi eu prima datå, duså
pe un cîmp de lîngå sat de-un çmecher de Bucureçti, care îmi
luase minÆile cu vråjeala çi-mi trezise mila cu un fel de çchiopåtat,
sau o nesiguranÆå la mers, n-am înÆeles bine ce avea... Era båiat
de capitalå, dar pårea de-al nostru, bunicii tråiau în sat, el venea
în fiecare varå la ei çi ståtea o lunå-douå. Mi-a dat chiloÆii jos fårå
så-l plesnesc peste mînå çi mi-a desfåcut picioarele fårå så se
lupte cu mine, cå çedeam ca proasta! Çi m-am våzut în Lia, parcå
eram eu, deçi eu o fåcusem la 17 ani... Mi-a fost dragå Lia tot
timpul; înså acum o uram, nu înÆeleg de ce, poate fiindcå seamånå
mult cu tatål ei, nu cu mine. Mi se pare normal så-i semene, doar
s-a purtat cu mine aça cum çtii... Am început så plîng. Nu çtiu cît
am plîns. Înså tot acest timp, Lia n-a scos un cuvînt, n-a låcrimat
o boabå, nu s-a uitat la mine decît în treacåt. A fumat în tåcere,
çi-a våzut de unghii în tåcere, çi-a tras sprîncenele tot în tåcere,
çi-a stors coçuri pe care nu le avea, tot în tåcere, çi-a miçcat
degetele de la picioare tot în tåcere. Ajunsesem la capåtul
råbdårii. Era insensibilå çi rece, era plinå de ea, çi sigurå de ea, era
cînd o så le aruncåm de sus în capul vreunui noctambul... Asta era
o sticlå de Angelli, cå paharele çi-aça o så le spargem într-o searå,
ca-n filmele våzute de Lia, dar decît så luåm de-alea, plåtim încå
pînå am gåsit un set convenabil, fabricaÆie româneascå, nu sunau
curbate, çi am colindat prin ConstanÆa o dupå-amiazå întreagå
el o vårsase, nenorocitul dracului... Nu aveam pahare înalte çi
dracului, fåcea Lia, nu obiçnuia! Iar cînd cumpårase ea o sticlå,
zgîrcitul, care nu vroia çampanie – cå „nu obiçnuia“! Auzi, al
generozitatea mea, cum se simÆise cu doctorii ei, mai ales åla
de fericire sau nefericire, eram darnic çi nu se simÆea umilitå de
printre ÆîÆe, ca actriÆele porno... Se arunca de gîtul meu çi plîngea
bea, çi mi-a zis cå o excitå mai mult ca orice, îçi turna din sticlå
Beam numai çampanie, asta vrea Lia, învåÆase din filme cum se
în camerå. Så ståm e un fel de a zice; fåceam sex pînå la epuizare!
Zilele ploioase, mai multe ca în alÆi ani, ne-au forÆat så ståm
seama ce zace în tine.
de-astea, cu titlu definitiv ca un ordin de platå. Nici nu-Æi dai
tudinile mele de maniac inofensiv. Nu e bine så-Æi faci socoteli
açternut unui mod de viaÆå, cå nimic n-o så må scoatå din habi-
în acel august. Lia a råscolit în mine tot nåmolul. Credeam cå sînt
de incendii, accidente auto etc. Am fost la un pas de indigestie,
sinucidere, o rupturå cu familia, cu prietenii, ca så nu pomenesc
acestei perioade çi nu rareori izbucneçte nefericit – o crimå, o
August e o lunå grea. Tensiunea verii se adunå sub capacul
* *
* vulva... Cornelia trecuse atunci de patruzeci de ani; azi, de va mai
aça îi dicta abecedarul meseriei...
cå minte din obiçnuinÆå, cå este interesatå de bani, sau pentru cå
bun, çi-alte cliçee dulci çi gratuite. Iar eu am crezut, deçi bånuiam
såtule. Mi-a spus cå må iubeçte, cå o excit, cå i-o bag bine, cå sînt
a unei îndrågostite de altul, çi cu placiditatea naturalå a femeii
unei femei cåsåtorite, scåpatå o orå de acaså, cu pasiunea simulatå
m-a dezinhibat, cu nonçalanÆa unei curve profesioniste, cu viteza
puçtoaicelor funcÆiona un embargo inconçtient. Lia m-a bulversat,
„prospåturå“, nu-mi ridicase nici o „fetiÆå“ libidoul. Dinaintea
Ea nu era Lolita, eu nu eram Humbert; nu dorisem nicicînd
189 LIA MORA
192 DUMITRU UNGUREANU
Sigur, mai tot timpul petrecut cu Lia må vedeam în oglinda
lecturilor recente, çi încercam så-mi dau seama în ce tipar må
încadrez, ca så am idee cum så procedez în continuare (çi-n
epilog!). Nu eram nici Stavroghin, nici Omul din subteranå, nici
Humbert Humbert, nici Marchizul de Sade, nici Magistrul din
Cajvana, nici ucenicul Playboy al acestuia, nici Dumitru
Ungureanu, nici vreun erou de filmodramå snoabå franÆuzeascå. Çi
chiar dacå Lia må vînase, må agåÆase, må lovise cu dragostea ei de
curvå necoaptå, eu må vedeam factorul distructiv, demonul care
perverteçte, agentul oranj pulverizat pe-un suflet pur... Må înçelam?
Îmi supraestimam vigoarea narativ-negativå? Tînjeam zadarnic så
fiu bad-boy-ul demn de un scenariu filmat la Hollywood?
N-am cum så evit, în context, singura scenå de „tensiune çi
suspans“ întreÆesutå în povestea cu Lia. Era a doua sau a treia searå
dupå ce ea se mutase în camera mea, låsîndu-çi prietena singurå.
Singurå – vorba vine, cåci aceea trågea zi çi noapte la ramele unei
bårci banale: se prostitua pe bani, nu-çi fåcea probleme psihologice
nici cît Nutzi, spaima constituÆii din revista CaÆavencu, lucra rapid
çi eficient. Cît pot så strîng, zicea, cå pe urmå nu se uitå nici dracu
la mine, çi dacå nu pun mîna pe niçte milioane acum, am pizdit-o!
Numåra vreo treizeci de ani, çtia ce vrea, çi chiar avea bunåtatea
unei eroine zoliste: o îndemna pe tovaråça ei mai micå så fugå de
meseria asta, så scape cît e posibil...
– Çi ce så må fac? Çomerå, ca mama? – zicea Lia.
Çedeam în bar, seara amintitå, cînd a venit un tip plin de sine,
care se dådea dur. Çi-a pus fundul pe scaun la masa noastrå, fårå
så cearå voie, çi a zis Liei cå dacå are de gînd så se mårite, el nu
e contra, numai cå vrea banu’ lui! M-am simÆit mascul ca un stu-
dent în club „La Preoteasa“, çi-am dat så låmuresc eu chestiunea,
dar Lia mi-a retezat elanul, zicînd cå e treaba ei, så nu må
amestec... Çi-am råmas inutil pe scaun, în timp ce puçtoaica mea
s-a dus cu individul afarå din bar, a revenit dupå vreun sfert de
orå, çi-a reluat paharul ca çi cînd ar fi fost la WC. M-am consi-
derat çi prost, çi laç, çi nepermis de puÆin curios; n-aç fi întrebat-o
ce s-a întîmplat, cine era tipul... Dar Lia mi-a cerut special så nu
insist vreodatå så aflu ce nu vrea så-mi spunå ea... Am trecut
indelicateÆea ei pe seama fricii de individ, çi-am trîntit o glumå,
înghiÆind în sec: Lia s-a uitat la mine cu mutra unei feline
Çi-un teanc de cårÆi ca un zid circumflex
Aç vrea o mansardå cu-n pat çi o maså
frecventam cenaclul literar de la Casa de culturå:
compus pe la douåzeci-çi-ceva de ani, cînd må credeam poet çi
nesårate. Norocul mi-a surîs. Am tråit conform cu „idealul“ meu,
virtuoze în ale patului, cu fantezii çi preferinÆe dintre cele mai
curve în adîncul firii lor, unele decent mascate în soÆii virtuoase,
Poate par pretenÆios. Dar n-am dus lipså de femei pe gustul meu,
så lege o frazå, så înÆeleagå o glumå sau o idee neconvenÆionalå.
nu mi-a trezit vreun interes, erotic sau ba, o femeie care nu poate
de acord cu adagiul conform cåruia „p... nu çtie carte“! Niciodatå
încît abia le suportam la slujbå, darmite în pat! Niciodatå n-am fost
devine de nesuferit. Colegele mele erau – çi sînt – aça de proaste,
înçelat, ci de silå. Cînd te freci prea des de cineva, mirosul aceluia
cu colegele de birou, nu de teamå cå m-ar fi agresat vreun soÆ
ironiilor çi a cîtorva gelozii. Am evitat încurcåturile sentimentale
La serviciu, ca burlac între nenumårate femei, am fost Æinta tuturor
nimeni la proprietåÆi, çi l-am utilat cu tot ce mi s-a pårut necesar.
cumpårat apartamentul åsta, înainte de ’90, cînd nu se înghesuia
prea mari regrete. Dupå ce mi-au ras casa la sistematizare, am
motive... blonde çi brune! Mi-am petrecut pårinÆii la cimitir fårå
energia çi ignoranÆa necesare; nu am fåcut-o apoi din diferite
viaÆå modestå, decentå çi liniçtitå. Nu m-am însurat cînd aveam
la sucursala comercialå a Båncii NaÆionale. Pînå în ’89 am dus o
Am fåcut liceul economic çi-am ocupat un post la CEC, apoi
fi tråind, îi zic vecinii babå...
pådure de floci sîrmoçi? Fugit irremeabilis tempus, futut irrepletus
la contactul cu himera ascunså între coapsele maronii, sub jerpelita
de tutun, amara limbå ce mi-a înfåçurat nepriceputa puÆå, fleçcåitå
pahare, cu proteza dentarå puså la apå, saliveazå limba ei ca frunza
îngust çi descårnat, în care inima båtea så spargå sternul? În ce
buzele ei roçii, pungite çi lipicioase, încet plimbate pe pieptul meu
cu ciupituri electrizante prin locuri neprevåzute? Ce mai sårutå
mi-au salvat bårbåÆia de la blegealå çi-au alungat din mine emoÆia,
cåzute, reci çi albe? Ce colonei salutå palmele ei calde çi fragile, ce
hangarul tulburåtor çi moale? În ce paturi îçi va fi açternînd bucile
Unde o fi azi nepreÆuita Cornelie care çi-a deschis pentru mine
DUMITRU UNGUREANU 180
LIA MORA 177
femei, pîntecele se revarså deasupra dungii chiloÆilor ca un çorÆuleÆ,
ca o guçå inesteticå, o pungå de osînzå neplåcutå privirii, dar atît
de caldå çoldurilor noastre înfrigurate, cînd, rebegiÆi de frig çi
abstinenÆå, nåvålim asupra sobei ascunse între coapsele ca niçte
dealuri calcaroase! La multe gråsane dintr-astea, actul futerii
solicitå eforturi deosebite, cu rezultate dezamågitoare nu de puÆine
ori. Dar dai uneori peste vreo bunåtate de balenå, un miraj ca Moby
Dick, dupå care alergi obsedat, Ahab lunatic çi psihopat fårå leac!
Pînza ce atîrnå deasupra påduricii are, la gråsanele astea, dulceaÆa
sînului mamei, dacå vi-l amintiÆi! Plutirea pe pîntecele umflat este
asemånåtoare cu plutirea pe un val din vecinåtatea Havanei, çi çtiu
ce vorbesc, am fåcut experienÆå! Nimic nu egaleazå îmbråÆiçarea
coapselor grase, cînd Æi se urcå pe umeri sau cînd pieptul Æi-e
cotropit de burdihanul senzual, genunchii te apaså pe coaste, iar
fofoloanca te çmirgheluieçte pe unde nu çtii!
Dar çorÆuleÆul creaturii care må asaltase, må asfixiase aproape,
cu råceala çi mirosul de curvå rar spålatå, forma o streaçinå, de pe
care picura un lichid scîrbos, parcå alcool tehnic sau ulei mineral
diluat cu neofalinå sau naiba çtie ce substanÆe de rafinårie. Flocii îi
crescuserå pe un teren miçcåtor, o mlaçtinå sau mocirlå fårå crustå
de frunze la suprafaÆå, çi se ridicau dupå cum dicta sau mai bine-zis
bolborosea turba de dedesubt. Vå puteÆi, desigur, imagina ce fel de
miros degaja acea turbårie, acel Æinut fårå consistenÆå, din care
izvora pucioasa, în rîuri fårå noimå çi nume... Alte amånunte ale
individei n-am reÆinut. Ochii mei nu s-au cåÆårat mai sus de ÆîÆele
ca doi vulcani din munÆii Buzåului. FaÆa mi-a råmas nedezvåluitå,
deçi, v-am zis, avea aspectul acelor comuniste românce din anii 50.
Poate så fi fost comunistå evreicå, dar una tînårå, pînå în treizeci de
primåveri. Nicidecum o – de altfel vå sînt arhicunoscute – Ana
Pauker sau Nina Cassian! Ei, da, mi-amintesc gura – micå, moale,
o moliciune asprå, cu limba ca un raçpel! Da, asta mi-e clarå, limba
ca un glaspapir de tîmplårie! De ce tîmplårie? Pentru cå este mai
aspru, mai rugos, mai greu de îndoit... Çi pentru cå, v-am spus, per
total, Æineam în braÆe o muiere de tablå! Dar o tablå ca pielea de
caprå, pe care tåbåcarul abia a scos-o de la cenuçårire, din cada cu
sulfurå de sodiu, var çi caolinå în care pårul a cåzut aproape
complet, smocurile råmase ici çi colo intrînd la rotativå, aparatul
acela greoi, cu perii de sîrmå ce jupoaie definitiv pilozitåÆile... Îmi
altå femeie cu care m-am culcat, vibra întîia!
prin açternutul îmbibat în zeamå de clistire -, pentru cå în orice
n-am revåzut-o niciodatå dupå ce-am (pe)trecut vreo douå luni
încå. Çi-am råmas devotat acelei curve, ca un amant fidel – deçi
Dacå medical m-am vindecat, sufleteçte – cum se vede – sufår
o boalå scårpinåtoare, de care tot ea m-a scåpat cu sulfamide.
nitatea. Femeia care a cules nectarul tinereÆii mele mi-a dat în loc
mi-am låsat – lepådat, mai bine zis – sfioçenia, caracterul çi virgi-
într-o mansardå – demult demolatå – de pe Calea Våcåreçti,
raiului... Açteptînd întîlnirea asta, au trecut douå decenii de cînd,
vreau, în inima cåreia så plantez eu råsadurile unei grådini a
indiferent çi deprimat, o femeie pe care så o modelez eu cum
så fi distrus capacitatea de a iubi, o femeie cu sufletul gol,
inerÆie afectivå! Da, mi-am dorit intens o femeie în care pasiunea
de hapuri... O singurå certitudine pretindeam viitoarei consoarte:
uscatå de neajunsuri, fricå, libido, stoarså de solicitåri sau umflatå
blondå, cum era femeia care mi-a sorbit fecioria, planturoaså ori
poate acoperi striaÆiile dezamågirilor, cu limba uscatå de felaÆiuni,
triçti, apoçi, visåtori, cu buzele fanate, pe care nici un ruj nu mai
trecutå, cu carnea flascå, ruinatå de Æigåri, alcool, cafea, cu ochii
copulare. Cel puÆin eu asta am cåutat douåzeci de ani: o curvå
care çi-au bågat colonelul, în actul de curaj numit de medicinå
aleargå så ia de nevastå o cópie cît mai preciså a primei femei în
vorbi doar din punctul meu de vedere. Iar eu cred cå bårbaÆii
çtiu cum e cu fetele. Bårbat fiind, adult, matur copt chiar, pot
subconçtient, uneori pînå la moarte, nostalgia sînului matern. Nu
båiat/bårbat asemånåtor tatålui; båiatul, masculul crud, poartå
dupå arhetipul pårintelui de sex opus. Tînåra fatå alege un
Unii psihanaliçti susÆin cå orice om îçi cautå partener în viaÆå
THE FINAL CUT
178 DUMITRU UNGUREANU
ståtea în gît gelatina ce Æinea loc de muçchi, ce înlocuia gråsimea
normalå a muierilor natural dolofane. Creatura n-avea nici carne,
nici ligamente. Doar gelatinå çi oase, încît trupul meu poartå, ca
amintirea unei båtåi, semnele låsate de protuberanÆele çi colÆurile
scheletului vîrît în såcoteiul-burduf. Împreunare cu aschimodia
n-am fåcut. Vå asigur înså cå a fost ca çi cum m-aç fi împreunat
întîia datå cu o muiere! GreaÆå necuprinså, silå de mine, vomå, tot
ce înseamnå prima oarå!
A doua zi abia må tîram. Creatura nopÆii supsese din mine tot
ce må Æinea la verticalå. Boaçele mi-erau golite çi må dureau,
muçchii spatelui se blocaserå contractaÆi ca de råcealå, inima îmi
båtea greoi, plåmînii-mi çuierau ca la tuberculoçii în ultima fazå,
mii de ace îmi înÆepau beregata. Stomacul refuza chiar çi o
picåturå de apå, nasul mi se înfundase, ochii må usturau, limba
parcå-mi fusese vîrîtå într-o boia de ardei cu piper, gingiile îmi
sîngerau, scuipam cheaguri ca femeile la ciclu. O dupå-amiazå
întreagå m-am chinuit så vomit. Nu se gåsea în mine nimic de
vårsat, borîsem tot ce se cheamå aliment. Sucurile gastrice nu
îndråzneau så iaså din glandele lor, saliva mi se uscase pe papilele
gustative, care se transformaserå în solzi de reptilå puså la fript.
Din cînd în cînd må încerca senzaÆia de urinat. Mergeam la WC,
sprijinindu-må de pereÆi sau de gard, îmi scoteam puÆa, icneam
degeaba. Må uitam la carnea moartå. Parcå fusese puså la
saramurå cu usturoi. Era chircitå, vînåtå çi tumefiatå ca o çuncå de
porc uitatå în borcanul cu zeamå de varzå acrå. Må ustura cînd o
atingeam, pårea cå o folosisem intens, pe o dungå de pizdå crudå,
noatenå neînvåÆatå, dar zurlie... MaÆele mele chioråiau neîncetat,
pîrÆîiam fårå så må pot controla, rîgîiam în loc så purjez, chiar çi
urechile mi se påreau gåuri de sac fårå noimå... Tot mai clar mi se
infiltra gîndul cå fusesem vizitat de o strigoaicå, de-o çtimå sau de
iele, de-o vråjitoare ce bîntuia în cåutarea fraierului de muls...
Ofelia så fi fost? ÇtiÆi doar cå ea umbla cu forÆe necunoscute, greu
de înÆeles pentru oamenii simpli, greu de ståpînit la o adicå! Dupå
moartea ei, nu-i exclus ca lumea de dincolo så nu fi primit-o! Çi
sufletul îi råtåceçte între lumi, ca un demon turbat. Deh, ce så-i
faci?! Ea s-a vîrît în chestia aiasta, ea så tragå ponoasele, cum a
tras çi foloasele! Dar dacå n-a fost ea, atunci cine?
În seara acelei zile de chin jenant, am zårit-o întîia oarå pe
Livia.
Atunci, în plimbårile de dupå prînz prin bazarele ambulante
urme de dragoste lîngå lipsa capacitåÆii de a simÆi dragostea...
inerÆia afectivå a femeii rånite profund, adåuga lipsa oricårei
a curvei båtrîne, ajunså la cap de linie fårå nimic agonisit, instaura
sau nostalgia, sau nesiguranÆa turna în Lia fragilitatea deprimantå
nostalgie, o nesiguranÆå... Atunci îmi plåcea, la disperare: frica,
iar eu simÆeam nu çtiu ce misterios în fiinÆa ei, un dor, o fricå, o
zicea în treacåt, çi må lua de braÆ, çi se lipea de mine cu afecÆiune,
– Îmi place så caut, niciodatå nu çtii peste ce poÆi så dai! –
– Dacå nu alegi nimic, de ce mai scotoceçti?
spunea, cu privirea visåtoare, pierdutå çi neclarå, neconvinså...
timpul; nu alegea, laså, mai încolo, sau mai tîrziu, sau altådatå,
ciurucuri! De multe ori insistam så aleagå ceva, dacå tot pierde
nici calitatea, nici utilitatea. Çi nu-çi cumpåra mare lucru –
conta cå a våzut alåturi exact ce vede çi aici, nu conta nici preÆul,
råscoleascå toate tarabele, pe care zåceau aceleaçi nimicuri. Nu
çi buticurile cu mårfuri turceçti. Avea o pasiune morbidå så
Ce nu-mi plåcea, era fascinaÆia Liei pentru Satul de vacanÆå
camerå, zgribuliÆi, çi ne-am îndestulat...
tråznit a låsat doar un apetit generos pentru cînd am ajuns în
cu stabilopozi, valurile ne-au dezechilibrat. Încercarea de amor
faÆå de lume så ne despuiem, iar cînd am trecut dincolo de digurile
încercat så facem çi sex pe çaua de plastic, n-am reuçit, era jenant
subconçtient cå pot lovi pe cineva, cå pot da într-o groapå... Am
altceva decît mersul cu maçina; pe valuri nu må temeam
asta, n-am luat droguri, dar îmi închipui cå aça ar fi...) Oricum, era
pe apå aducea cu ameÆeala unui vis de narcoman. (Nu çtiu cum e
cå-i plåcea Liei. A meritat banii, era o senzaÆie neobiçnuitå, goana
sky-jet-ul, am cheltuit o groazå pe aça ceva, çi-am fost mulÆumit
cu douå spinåri, condus de o dorinÆå comunå. Ne-am plimbat cu
la gusturi, nu doar în pat, unde lucram ca un singur trup, un animal
gheaÆå, så nu fim ca în reclamå, zicea Lia. Pînå çi aici ne potriveam
çuncå, dulceaÆå, cafea, çi un aperitiv, de obicei Martini sec, fårå
coboram în restaurant. Luam un mic dejun consistent – ouå, unt,
fåceam o partidå eroticå, ne Æineam unul altuia duçul, dupå care
Ieçeam pe plajå puÆin dupå ora zece dimineaÆa. Ne trezeam,
iubeam din ce în ce mai profund?
Lia, çi eu nu o corectam la nimic... De ce-aç fi schimbat ceea ce
DUMITRU UNGUREANU 190
LIA MORA 191
risipite pe aleile din Mamaia – çi am fåcut aceastå plimbare
aproape în fiecare zi, chiar çi în cele ploioase, ca un exerciÆiu de
siestå neconvenÆionalå – atunci am simÆit sufletul gol çi indiferent
al Liei, çi l-am îndrågit cu patima oarbå çi absurdå a bårbatului
matur, care çtie cå nu poate ståpîni instabilul, incoerentul suflet al
puçtoaicei de 17-18-19 ani, dar se încåpåÆîneazå så-l ståpîneascå,
så-l domine, så-l „formeze“ çi „educe“... Så-l cultive, ca pe-o
grådinå, fie çi lumeascå, dacå nu paradiziacå, aça cum visam eu...
Mi-am påstrat luciditatea, cred, çi n-am ajuns pînå acolo
unde ajunge – mai bine zis, cade! – bårbatul matur, fiindcå între
mine çi respectivul tip existå o diferenÆå: nu sînt cåsåtorit! Asta
îmi acorda, în relaÆia cu Lia, çi libertatea de a må situa la vîrsta
partenerei, çi posibilitatea de a greçi fårå urmåri, çi necuviinÆa de
a îndråzni orice... Cînd am înÆeles-o pe Lia (oare chiar am
înÆeles-o?) n-am dorit så fac din ea acea grådinå în care så plantez
ce credeam eu cå meritå plantat. Nu un teren neînceput cåutam,
ci unul peste care trecuserå toate calamitåÆile! Çi-apoi – era ele-
mentar, ce dracu’! – orice acÆiune, cu orice scop, din partea mea,
va distruge goliciunea, indiferenÆa, fragilitatea, inerÆia çi
nesiguranÆa acestui suflet... Adicå, îmi ziceam, voi distruge chiar
eu ceea ce må fascineazå, må atrage, må extenueazå...
O priveam dimineaÆa, cînd dormea cu faÆa spre interiorul
camerei, nederanjatå de lumina strecuratå prin draperie. Cine era
fiinÆa asta care råspundea la numele Lia? (Lia çi mai cum?
Celålalt nume nu conteazå, n-are sens så-l Æii minte, eu sînt doar
Lia!) De cine îmi amintea? Mi se pårea atît de apropiatå, încît o
asemuiam cuiva din preajmå... Treaz, conçtient, lucid, nu încetam
så må uimesc, så må întreb dacå nu visez, dacå fata asta cu trupul
ca un solo de saxofon nu e o iluzie holograficå... Eram treaz çi
lucid, conçtient çi pregåtit pentru ce va urma – dar nu îndråzneam
så-mi imaginez ce va urma, ca så nu gråbesc, så nu urnesc, så nu
canalizez faptele pe fågaçul care... Am fost meschin, am fost
cinic, am fost de un egoism insuportabil. Dar nu aveam de ales –
iar meciul åsta pervers çi inocent merita toate cheltuielile. Måcar
sub aspect financiar mi-am permis så fiu „grande“, så am fantezii,
cu nepåsarea unui jefuitor de bånci exilat într-o Æarå caldå. Dacå
nu aç fi avut bani, cådeam în promiscuitate çi fapt divers, în
melodramå sovieticå sau comedie fårå happy-end...
 – La ce-ar folosi?
– MinÆitå? Cum çi de cine? Povesteçte-mi!
multå vreme minÆitå, ca så må las amågitå de aparenÆe...
– Vodcå çi cola. Çi nu judec dupå aparenÆe. Am fost prea
– Nu judeca dupå aparenÆe. Ce bei?
– Dacå n-o tråiai, nu dansai aça.
– Eçti sigurå cå tråiesc muzica asta?
fi dansat...
m-a tulburat. TranspiraÆia îmi curgea acum çi pe spate, çi n-aç mai
al meu. Purta un fel de maiou ce-i låsa buricul gol, iar atingerea
ridicat tricoul, så iau aer, çi ca din întîmplare, çi-a lipit pîntecul de
çi îi proptisem sfîrcurile de pieptul meu. Transpirasem, Lia mi-a
fireascå a unui dans lent, fals numit blues, cînd o Æinusem la piept
dumneavoastrå subînÆeles, la acest tu nesigur – era urmarea
Ne açezaseråm la maså, iar schimbarea de persoanå – de la
Lia. – Çi uite, tu chiar o tråieçti ca noi...
– Nu credeam cå te loveçte la fix muzica noastrå! – zise
reconfortantå, eliberatoare...
plåcut, o senzaÆie fizicå, çi de bunå seamå cå çi metafizicå,
simÆeam efectiv o izbiturå de box în stomac; dar impactul era
puternice, båtaia tobelor imprima aerului o miçcare ca de piston,
vibreze independent, suficient sieçi. InstalaÆia audio avea boxe
rupea din context, îmi påtrundea în fiecare nerv çi-l fåcea så
atent la partenerå, la vecini. Muzica må cotropea, må umplea, må
muzical în dozå unicå, proprie... Intrat în carusel, nu mai eram
izolau, se despårÆeau, fiecare trepida singur, fiecare primea drogul
dezmorÆit, mi-am dat drumul, m-am dezlånÆuit chiar. Perechile se
så må miçc greu, çi açteptam så aparå Daniela... Dar pe ring m-am
Eram deja amuzat de insistenÆa ei, çi destul de alcoolizat ca
de tot çi am poftå så vå distrez!
– Nu scåpaÆi fårå så dansaÆi! Vå iau cu mine, cå sînt singurå
m-a apucat de încheietura stîngii:
fi dansat, mi-a întins mîna, eu nu i-am prins-o, nu m-am prins, çi
pricep cu ce se ocupå „fetele“. Lia a venit spre mine ca çi cum ar
fustå çi doar un tip, altul decît cei dinainte, çi nu mi-a fost greu så
Urmåtoarea searå, acelaçi scenariu. La masa Liei era cealaltå
dispårut Lia, cu cine, çi cînd.
Danielei, parcå aça a spus cå se numeçte. N-am fost atent unde a
185 LIA MORA
188 DUMITRU UNGUREANU
aranjeazå angajare la firmå. O Æinuse bine, e drept, îi împlinise
toate poftele, scotea bani cu ghiotura, era despårÆit, nu divorÆat,
de nevastå, avea doi copii, chiar çi o nepoÆicå. Ar fi stat la el
oricît, nu rudele erau problema, ci moçul, doctorul... Era un
desfrînat fårå pereche, un afemeiat care mai aducea çi alte femei,
çi le punea så facå tot soiul de chestii... Perversul o iniÆiase pe Lia
în arta sexului, aça pretindea, îi aråtase casete video çi cårÆi stråine
cu poze color, çi jucaserå toate prostiile pe viu, çi n-ar zice cå nu
era miçto, moçul avea talent la dat limbi çi alte chestii, o lua cu
frumosul, punea ceva în båuturå, se simÆea plutind pe un nor, pe
o coajå de portocalå în mijlocul mårii... S-a såturat înså de ea, çi
a plasat-o altuia, tot babalîc, dar zgîrcit, çi ea nu l-a plåcut, a fåcut
ceva scandal, s-a ales cu niçte bani çi cu un çut în cur, çi gata. Nu
era proastå, så nu înveÆe rapid lecÆiile astea, se descurcase...
Nici eu nu eram prost, så nu înÆeleg... Am uitat înså cine a
luat iniÆiativa så mergem în camera mea, iar odatå intraÆi, så... Nu,
nu am început imediat... Lia s-a açezat pe pat, obositå çi fragilå,
çi a adormit pe loc, cu picioarele strînse, genunchii aproape de
gurå, braÆele peste ei... Eram ca un pepene copt, gata så plesnesc
de dorinÆå, vroiam un contact sexual aça cum vreau så beau o
cafea înainte de ora zece, dimineaÆa... Am îngenuncheat lîngå pat
çi-am început så o mîngîi pe pulpe, pe mîini, pe umeri, pe ceafå,
cu teamå så n-o sperii trezind-o, cu spaima cå må trezesc din vis,
singur... Cînd palma mea a ajuns pe obraz sau pe frunte, Lia a
zîmbit çi a deschis ochii enigmatici, puÆin oblici:
– Credeai cå te las aça, în întuneric?
M-a apucat de umeri çi m-a tras peste ea, çi-a lipit buzele
mincinoase, nesåÆioase, indecente chiar, de gura mea uscatå, mi-a
bågat între dinÆi limba ei asprå – çi må gîndeam cîte felaÆiuni fåcuse
cu ea, dar nu-mi era scîrbå, nici n-o respingeam, nici n-o simÆeam...
Am descoperit atunci ceea ce nu aflasem cå existå: curva
tînårå, cu carnea tare çi pielea finå, cu ÆîÆele pietroase çi gåuricea
îngustå, cu limba amåruie çi buzele veninoase, cu beregata ca un
vagin çi vaginul ca o beregatå, cu buricul proeminent ca un
sîmbure de rodie çi cu bucile ca piersicile dobrogene – tari,
pufoase, aromate. La început avusesem o reÆinere. Mi se pårea cå
nu voi fi în stare så înghit cruditatea asta, cå voi rata, cå va rîde
fårå jenå de mine, ba – cel mai råu lucru – îi va fi milå de mine!
aplicînd o reÆetå simplå, iar sfîrçitul nopÆii m-a gåsit în patul
într-un anturaj de unde scåpa ocheade spre mine. Am çi agåÆat-o,
cåtre o femelå cu iz de intelectualå påråsitå, aflatå în vecinåtate,
Pur çi simplu constatam; organele mele detectoare erau orientate
bine proporÆionatå, promiÆåtoare, picantå. Nu må atrågea deloc.
Dupå cîteva banalitåÆi, a plecat. Atunci am remarcat cå e
– N-am partenerå, iar de unul singur doar beau coniac!
– Dacå vå place muzica, trebuie så dansaÆi! Hai!
fi despårÆit adineauri:
de tari. Lia a venit la mine, çi-a zis fårå så se açeze, parcå ne-am
çi au consumat ceva în pahare înalte, cred cå erau coctailuri destul
de vîrsta ei, mi s-a pårut, doi båieÆi çi o fatå. Au dansat tot timpul
revedere. Am revåzut-o în bar, seara, la o maså cu alÆi trei tineri,
banal. Cînd a terminat de båut coca-cola, a plecat fårå så-çi ia la
ConversaÆia a durat vreo jumåtate de orå în stilul åsta plat,
în particular? Çi nu pentru cine m-ar tenta?
– Ce rost ar avea så par interesant în general, dacå nu pot fi
– Nu çtiu, aça, în general...
– Interesant pentru cine?
– Çtiu çi eu? Ca så påreÆi mai interesant...
– De ce-aç minÆi cå-mi place?
– Chiar vå place? Nu pot så cred!
condiÆioneazå plåcerea sau bucuria ascultårii?
– Da? MulÆumesc de compliment! Dar crezi cå vîrsta
så aibå trecere... Asta e o muzicå pentru ciutani!
– Nu prea aveÆi vîrsta la care genul de muzicå difuzatå acum
– Poftim? Da, îmi cam place muzica, recunosc påcatul...
Era oare doar un joc?
nu prea deçtepÆi, dar simpatici? Çi de ce nu vroiam så intru în joc?
De ce må simÆeam „Æintå“, ca un diplomat stråin vizat de spioni
cupatå de niçte tineri care înotau în mare fårå så le pese de ploaie.
frumoase, întinse pe maså. Må cerceta în treacåt çi pårea preo-
cu un inel, avea cercei claps çi bijuterii de plastic la mîinile
privit-o. Purta un tricou alb pe care scria YES, pårul strîns la ceafå
A repetat cuvintele astea de cîteva ori pînå am auzit-o çi am
– Våd cå vå place muzica!
zis:
toatå atmosfera otråvitoare a zilei ploioase, a plajei pustii... Mi-a
DUMITRU UNGUREANU 184
LIA MORA 181
Çi-o curvå båtrînå, så îmi spunå: „Laså-
-må så-Æi pun fericirea cu limba pre sex!“
Am avut mai mult: un apartament çi niçte femei nu prea
trecute, toate în jurul vîrstei de 40 de ani, vîrsta cînd iluziile
tinereÆii s-au spulberat, çi orice persoanå cåsåtoritå are impresia
cå a ales greçit çi cå poate så o ia de la început, dar n-o ia; çi atunci
se mulÆumeçte cu ce picå – o privire vinovatå, o orå furatå, o
fericire mimatå...
Dar am trecut çi eu pragul lui 40, çi nici n-am început
„primul început“! M-am obiçnuit singur çi mi-e foarte greu så
„întemeiez o familie“, cum se spunea pe vremuri. Ce sens så dau
vieÆii mele? Cum så-mi cheltuiesc banii? (Da, am bani, nu mi-e
ruçine så spun, am avansat în ierarhia båncii...) Cum så-mi
valorific resursele afective, råmase aproape intacte de la Cornelia
încoace? ToÆi anii de „comunism“ m-am Æinut de citit, de ascultat
muzicå, de petreceri în cerc restrîns, de vieÆuire la un nivel
oarecare. Dupå „revoluÆie“ am råmas pe loc. N-am dorit så fac
nici politicå, nici afaceri, nici averi, nici måcar så umblu în lumea
largå. Slavå Domnului, bani am avut mai mulÆi decît îmi trebuiau,
plåcerile trecåtoare s-au diversificat, dar nu s-au intensificat,
mi-am luat aparaturå hi-fi, mi-am luat un Volkswagen cu douå
uçi, alte obiecte nu foarte necesare. Cred cå sînt acelaçi tip modest
çi oarecare. Pårul mi s-a rårit puÆin çi e cårunt la tîmple încå
de-acum vreo zece ani, îmi conferå un fel de çtaif, cu succes la
tîrfe. Nu obiçnuiesc så må recomand „bancher“, ca unii colegi,
dar nici contabil, ceea ce profesez. Nu ezit så fac exerciÆii de
gimnasticå dimineaÆa, çi nu uit så iau înainte de micul dejun o
linguriÆå de miere. Mi-am påstrat cele douå slåbiciuni la care
n-aç renunÆa pentru nimic: så-mi fac concediul în august, numai
la Mamaia, çi så torn în cafea cîteva grame de coniac, indiferent
dacå çofez sau nu dupå ce plec de la maså...
Pînå acum, tot femeile trecute au råmas idealul meu erotic.
N-am coborît sub 28 de ani; de ce, nu çtiu! Poate cå „aça a fost
så fie“... Dar femeile care acum zece ani împlineau 40, çi må
devastau cu ultima lor rafalå de pasiune, azi au 50-çi! Çi sînt
gîrbovite de neajunsuri, necazuri, nepoÆi... Unele au divorÆat;
fireçte, le-am evitat, fiindcå le simÆeam gata så-mi cadå în caså –
late çi înamorate de independenÆa mea, care ar fi murit odatå cu
dus de vedenii, de muzicå, de coniac, de tutun, de reverii çi de
eram singur, çi neatent, çi multe minute n-am bågat-o în seamå,
påpuçå. Era singurå, çi a cerut voie så se açeze la masa mea; çi eu
parcå prea mici ca så-i acopere globurile, aproape nemiçcate, de
de care el nu se çtia vinovat. Çi må iritau pleoapele de asiaticå,
senzaÆia unui rictus permanent, o dezaprobare a interlocutorului,
gropiÆele din obraji – dar pe cine interesa plåcerea mea? -; dådeau
sportivå, piept strîns, mijloc subÆire, ÆîÆe slobode. Nu-mi plåceau
pistruiatå, buze late, urechi mici, çolduri formate, picioare de
Ochi albaçtri, pår blond, faÆå rotundå, piele albå, uçor
çi simplu zis – Lia!
profesionistå? Curvå? Micå prostituatå? Toate întrupate în – pur
Puçtoaicå? Adolescentå? Copilå? Tînårå? Liceanå? Liber
moment dat, a venit – de unde, nu çtiu – o... Cum så-i zic? Fatå?
pe care îl credeam luminos çi pur, curajos çi tandru! La un
adîncurile nebånuite çi mîloase ale sufletului... Ah, sufletul åsta
Pe neaçteptate, ceva mi-a tulburat siesta, mi-a dezvelit
pluteau alene pe valul unui vis exotic, çi-mi eram, mie, destul...
aici, poate doar imaginea societåÆii, stratificatå deja. Çi ochii mei
vremea urîtå, schimba vorbe cåznite. Nu vedeam nimic interesant
pårinÆilor... O altå familie, fårå nimic de consumat, agasatå de
grijå care pare a spune cå ei, copii, vor råzbuna neputinÆele
mutre, jinduiau la båuturile vecinilor çi se råsteau la copii cu acea
parå degajaÆi, poate chiar erau, deçi li se citea çtatul de platå pe
de vîrsta mea, beau coca-cola çi mîncau snacksuri, se cåzneau så
vodcå Rasputin cu suc la cutie. O familie cu doi copii, pårinÆii cam
mese çi jucau remy, în timp ce beau Metaxa cu apå gazoaså çi
într-un colÆ, açteptînd så treacå ploaia; patru cupluri uniserå douå
çlagårul zilei, cum se spune... CîÆiva puçtani se înghesuiserå
otråvit de ambianÆa vag libidinalå, creatå de melodia Casablanca,
sub copertina terasei, ca legånat de hula mårii, ameÆit de viciu çi
un coniac, o cafea çi un pachet de Rothmans pe maså, leneveam
una ucigåtor de plåcutå pentru deguståtorul de inedit din mine! Cu
Ziua era ploioaså, dintre cele nedorite de nimeni la mare, dar
ideal, poate cå doar visez...
rentier într-o staÆiune pe litoral! Poate cå voi atinge micul meu
nu mi-e mai dulce pe lumea asta – ca stare socialå – decît så fiu
nevertebratelor, a mineralelor chiar... Nimic nu-mi surîde, nimic
183 LIA MORA
182 DUMITRU UNGUREANU
acceptarea lor la mine... Femeile generaÆiei mele sînt angrenate în
afaceri, au devenit materialiste vulgare, realiste sau încrezute,
dupå cîÆi bani au în cont, au pierdut romantismul, çi parcå au
pierdut çi farmecul vîrstei lor... Cele care „vin tare din urmå“ –
28/35 – sînt çi mai materialiste. Multe çi-au fåcut „stagiul“ în
Turcia, au pus de-un butic sau de-o afacere, se fut între douå
socoteli, çi mai degrabå te trag în Æeapå decît se laså trase, Æeapa
fiind o figurå de stil atît comercialå, cît çi sexualå!... Nu toate au
prosperat, unele çomeazå, s-ar prostitua, înså nu le ies prea mulÆi
bani în provincia noastrå de Æarå, ar pleca în Vest, dar deja sînt prea
båtrîne pentru meseria sau industria cea mai veche din lume...
Aça tråiesc eu, çi ascult muzicå, çi citesc din cînd în cînd pe
Cioran, så-mi treacå lehamitea de viaÆå, çi beau apoi coniac så uit
ce-am citit, çi dezbrac o femeie cu aceeaçi plåcere indiferentå cu
care descojesc o bananå... Ce-açtept? Ce vreau? Pentru ce tråiesc?
Evident, açtept çi vreau o Cornelie, çi tråiesc cu speranÆa cå voi
planta cîndva o grådinå într-un suflet arid, înainte de a ajunge eu
suflet arid, surpat çi definitiv pierdut... N-am început încå så beau
ca un alcoolic, dar nu-i tîrziu...
* aça mai departe. Lia crescuse cu bunica, în råutåÆile unei hoarde
* *
Vara trecutå am locuit tot în acelaçi hotel de trei stele din
Mamaia Nord. O camerå cu fereastra larg deschiså cåtre mare, un
pat simplu, o måsuÆå, un scaun balansoar, o baie micå, un çifonier.
Ce puÆine lucruri fac viaÆa fericitå! De fapt, un singur lucru îÆi
trebuie – bani! Dar banii nu sînt un lucru, ci o formå de viaÆå
curioaså, fascinantå, çi n-am så compun elogiul lor aici... La
parterul hotelului era o teraså cu restaurant çi bar. Se asculta
muzicå diverså, iar noaptea se dansa în draci techno, rave çi alte
chestii la modå. Simt rar nevoia så dansez; dar aceastå muzicå
rapidå må satisface nepermis de mult, må råcoreçte çi må
însufleÆeçte, parcå aç fi puçtan... Marea, çi plaja, çi boarea orien-
talå ce toropea Æårmul, çi luna august cu ruinarea ei latentå, cu
aerul ei scåpåtat, çi delåsarea specificå vacanÆei, çi scufundarea în
alcool, în sex, în apa såratå çi murdarå... E un soi de plåcere, o
fericire promiscuå, o lene paradiziacå, uitare de sine în starea
tisem în destule romane faze asemånåtoare, nu crezusem, çi-acum
Puteam så o refuz? Acest „te rog“ m-a bulversat complet. Ci-
ai zis? Mai spune o datå, te rog!
– Ce miçto! I-auzi cum sunå: o curvå roaså de alcool... Cum
tutun, cafea çi alte vicii...
felaÆiuni, cu inima roaså de remuçcåri, iar beregata arså de alcool,
– O curvå uçor fanatå, cu sufletul uscat çi limba asprå de
– Cum Æi-ar plåcea så fie tipa?
– N-am gåsit ceva prea pe gustul meu, recunosc...
– Hopaaaa! Aça deci!
– Dar nu m-ai våzut nopÆile!
– Faptul cå te våd singur de cîteva zile.
– Ce te face så crezi c-aç fi astfel?
homosexual? – må întrebå Lia, cu un soi de cinism naiv.
– Tu nu eçti cuplat cu cineva? De ce eçti singur? Eçti cumva
Nu pårea trecutå de 20. Må înçelam? Ce mai conta!...
de cînd avusesem çi eu aceeaçi vîrstå. Dar cîÆi ani avea? 18? 19?
speram? De cînd nu mai flirtasem cu o fatå de vîrsta Liei? Probabil
teamå så nu greçesc, så spun vreo vorbå aiurea, så stric... Ce? Ce
imaginam cå toatå lumea se uitå la mine? N-am mai vorbit, de
diafanå faÆå de ochii Liei; de cei din jur nu-mi påsa... Dar de ce-mi
roçu închis cu striaÆii verzi çi albastre, îmi oferea o protecÆie
speram cå-mi va face bine, çi-am aprins o Æigarå. Lumina obscurå,
adus comanda. Am turnat pe beregatå o porÆie zdravånå de coniac,
implacabil spre inimå çi gît, aproape må sufoca... O picoliÆå ne-a
ar fi adevårat, dar excitaÆia îmi fierbea în testicule çi urca
noroaså, dorinÆa så strivesc sub piept fata asta! Refuzam så cred cå
Am tåcut. Deodatå simÆisem, ca un tråznet în fiinÆa mea
mine. E çi mai bine, çi nici nu am obligaÆii...
nevoie de grija lor, nici de-a altora. Pot så-mi våd singurå de
– N-au plecat. S-au dus în camerå så facå sex. Çi nu am
låsat aici, fårå så te salute?
– Ce fel de prieteni? Precum åçtia care au plecat çi te-au
– Am prieteni cårora så le povestesc.
inimå çi vrei så scapi, povesteçte cuiva...
– N-am. Çi nu sînt medic psihiatru. Dar dacå ai ceva greu la
– N-ai mutrå de popå.
– æi-ai uçura sufletul.
DUMITRU UNGUREANU 186
LIA MORA 187
mi se pårea cå joc într-un film lacrimogen... Lia a repetat dupå
mine, låsatå puÆin pe spate, cu ochii fixaÆi în ochii mei, cu buzele
ei late, jucåuçe, nervoase, lansate în urmårirea cuvintelor çoptite.
S-a aplecat peste maså çi m-a obligat så må aplec çi eu. A zis:
– Eu nu sînt aça.
– N-am zis cå eçti! Nici n-am gîndit måcar!
– Dar te pot face fericit.
– Dar sînt fericit!
– Nu, nu eçti, citesc în ochii tåi durerea, çi disperarea, çi
singuråtatea, çi scîrba, çi uscåciunea sufletului... Çi e normal så fii
aça, cînd eçti singur!
– De unde çtii tu astea? Eçti fata lu’ Mama Omida, ghici-
toarea? Ia uite lîngå cine ståteam...
– Çtiu, pentru cå çi eu sînt aça!
Atunci a început så-mi umple urechea cu dulcea otravå. Tråia
la o bunicå, din partea mamei. PårinÆii se despårÆiserå încå de cînd
avea ea un aniçor. Nu-çi cunoscuse tatål, nu întrebase niciodatå de
ea, n-o interesa dacå el este în viaÆå. Mamå-sa venea rar prin sat,
avea altå familie, alÆi trei copii cu un bårbat care o båtea des,
tråiau înghesuiÆi într-un apartament din Ferentari, erau çomeri, çi
lovite cu leuca în cap, pe lîngå Vaslui, un sat de beÆivani – çi
bårbaÆii, çi femeile, çi chiar copiii beau, de mici prindeau gustul
Æuicii sau vinului, care se gåsea mai mult decît apa. La 12 ani
fusese violatå de trei båieÆi, fiecare de 17-18 ani. La 14 ani
prinsese ea pofta sexului. Se culca noapte de noapte cu un flåcåu
din sat, de 22 de ani, suplinitor la çcoalå, cu liceu militar, dat afarå
din armatå cå pierduse niçte arme, çi bågat în învåÆåmînt, pe pile.
Çase luni se culcase cu åla, îl iubise cu adevårat, çi se vedea
femeie la casa ei, de fapt casa lui, cå era pricopsit... Dar cînd
råmåsese gravidå, åla – în loc s-o ia de nevastå, cum se tot låudase
cînd se futuserå – o båtuse çi o gonise, punîndu-i în poçetå banii
de avort... Noroc cå avortul era liber, nu ca pe vremea lui
Ceauçescu. De atunci se vindecase de iubire, nu mai credea în
vorbele vreunui bårbat, fie holtei, fie însurat. Nici nu-çi mai
dåduse silinÆa så fie altceva decît ce era – o curvuliÆå care o pune
pe lovele... Un moçulicå din GalaÆi, doctor, la vreo çaizeci de ani,
cu maçinå, apartament çi restul, o luase la el, minÆind-o cå îi
tamentului, iar ea a råmas agåÆatå de gîtul, de inima, de sufletul
Am purtat-o pe braÆe cînd am trecut prima datå pragul apar-
înçelat? În ce måsurå? Nu m-am înçelat? Atunci de ce...?
sublimarea murdarå a instinctelor mele depravate... M-am
atîÆia ani, påmîntul arid în care så plantez grådina raiului meu,
îmi va aduce nemurirea... Am crezut cå ea este curva açteptatå
båutura care må va ameÆi, parfumul care må va ferici, elixirul care
propria mea viaÆå... Am crezut cå ea este carnea care må va såtura,
cå ea este fiinÆa care må va face så simt ce este viaÆa adevåratå,
suficient, care a traversat pustiul çi a ajuns la izvor... Am crezut
crezut cå Lia este femeia bårbatului care a suferit çi a påcåtuit
çoare de la sine, lent çi implacabil, cum dicta destinul... Am
nåscåtor de lume, çi-am låsat ca lucrurile så se înfåçoare/desfå-
elementar, androginul platonician, simbolul universal al cuplului
urma så rotunjeascå, împreunå cu mine, unitatea primordialå, oul
joc. Am crezut cå ea este perechea idealå, principiul feminin care
juncÆia astrelor, de scenariul cosmic în care jucam fårå så çtiu ce
Am crezut cå ea este fiinÆa håråzitå mie de soartå, de con-
fragil çi impenetrabil, visåtor çi cinic uneori pînå la insuportabil...
preferinÆe çi dorinÆe, altele decît cele sexuale, suflet gol çi crud,
devotatå çi exigentå, pretenÆioaså çi lipsitå de ifose, lipsitå de
competentå în tot felul de probleme minore pe care eu le ignoram,
fiicå çi mamå în acelaçi trup, ocrotitoare fårå stridenÆå, grijulie çi
o partenerå înÆelegåtoare çi atentå, era la fel ca o soÆie, amantå, sorå,
însoÆit acaså, în oraçul acesta, de parcå ar fi fost nevasta mea. Era
m-a întrebat ce am de gînd. S-a urcat alåturi în maçinå çi m-a
Cînd s-a terminat concediul çi am achitat nota la hotel, Lia nu
încålzitå doar ea çtia de care anume sentimente...
hetairelor...), copila viciatå, liberå çi indiferentå ca o statuie,
avea viaÆå proprie çi nu-i trebuia ajutorul Afroditei så înveÆe arta
cå ea nu se simÆea „opera“ mea, era vie dinainte så må întîlneascå,
acum le vedeam ca un Pygmalion pentru neçtiutoarea Lia (numai
Sinoe... Cunoçteam acele locuri, le tot vizitasem ani la rînd, iar
Midia, Costineçti çi Neptun, 2 Mai çi Vama Veche, Cap Aurora çi
aça-zis celebre ale litoralului – Istria çi Babadag, Jurilovca çi
împlinirea sexualå... Cu micul meu Golf II am colindat locuri
urmåtoare, a nopÆilor spumoase, a uitårii de sine pe care Æi-o då
nervoase! Amåråciunea acelei seri s-a diluat în çampania zilelor
193 LIA MORA
196 DUMITRU UNGUREANU
n-a avut inspiraÆia så asculte cuvintele mele fårå prejudecata
sufletului ei deformat de cumplitu-i trecut. A plecat aça cum a
venit, simplu çi indiferent ca un „E liber scaunul åsta de alåturi?
Pot så må açez? MulÆumesc!“ – cuvintele de început, spuse pe
teraså la Mamaia... Dar ce bine c-a plecat, îmi spun azi, cînd çtiu
ce-ar fi însemnat så råmînå!
Mi-am închipuit, un timp, cå o împrejurare petrecutå la
serviciul meu a forÆat plecarea ei. Din cauze oarecare, am fost
obligat så lucrez patru zile de dimineaÆa pînå noaptea tîrziu. De
douå ori, sosit pe la 11,30, Lia m-a întîmpinat cu seriozitate çi
grijå. A treia searå m-a privit ironicå çi indiferentå, nu mi-a
încålzit mîncarea, nu a pregåtit baia. A patra searå, cînd lucrul
suplimentar se terminase, am venit acaså bine dispus; sårbåto-
risem în colectiv, båusem whisky çi miroseam a parfum de la
colegele care se dåduserå cu deodorante. Nici atunci Lia n-a zis
nimic. Înså în ziua urmåtoare, cînd m-am înapoiat de la slujbå cu
poftå de sex (patru nopÆi nu mi se ridicase nimic, primele din
cauza stresului, ultima din pricina båuturii), apartamentul era
sec! Un bilet pus la vedere îmi notifica niçte probleme urgente,
care îi solicitau Liei mai mult decît prezenÆa undeva... (Dar unde
anume, çi ce probleme, nu preciza.) Pe urmå, dacå voi fi liber,
ne-om mai vedea, scria... Açtept çi azi så ne vedem!
Nu mi-a luat nimic din caså, nici bani, nici haine, nici
aparate, nici cårÆi, nici maçina. Cheia apartamentului a låsat-o,
într-un plic, în cutia de scrisori. Mai bine mi-ar fi luat totul, çi ar
fi låsat în loc trupul de tîrfå necoaptå, cu care så-mi umplu nopÆile
çi så-mi ucid neputinÆele! A plecat, çi în urma ei am råmas pustiit
çi gol, ars çi surpat, letal atins de contactul cu idealul! Se
spulberase viaÆa mea liniçtitå, nevoia mea de o curvå uçor fanatå,
tristå çi roaså de vicii... Lia abandonase în mine urma de foc,
amprenta eroticå, gena degeneratå a vulgaritåÆii sale sugrumå-
toare, cinismul corect al lucrurilor aça cum sînt, nu cum ne-am
dori noi så fie, sau cum ne imaginåm cå apar, virusul imuno-
deficienÆei amoroase, care ucide inexorabil, ca SIDA...
Am scris SIDA. Am imaginat o altå perspectivå, generatå de
love-ala cu Lia. Mi-am amintit cå tråisem un soi de moment
prevestitor, ca în literatura parabolicå, mi se fåcuse un semn, încå
din varå, într-una din zilele noroase ale acelui august de fiere çi
aici!
conduce destinul Æårii spre o Æintå greu de întrezårit azi, acum, de
miçcare de acele mecanisme oculte care au condus, conduc çi vor
activitåÆilor noastre de suprafaÆå så fie irigate cu sîngele pus în
întreaga mea poveste alåturi de Lulu Visariuc, iar subteranele
Nu çtiam atunci cå viitorul o så må oblige så reconsider
dacå putea så-i atribuie o consistenÆå iluzorie...
o umbrå pe pînza murdarå a zilei ce nu-l mai lua în seamå decît
Çi-am rîs fårå jenå, laolaltå cu vizitatorul, ajuns un moçulicå,
– Nici eu!
– Nu te çtiam mîrçav!
tirajul! Hai, contribuie çi tu cu ceva la democraÆie!
ultragiat, då ziarul în judecatå! Abia aça vom sålta încå un pic
zitatea publicului, care este unicul nostru ståpîn! Dacå te simÆi
– Domnule-tovaråç, e libertate acum! Nu pot ståvili curio-
comune pentru adevår!
– Opreçte mascarada, în numele trecutului çi al iubirii
care a pierdut totul, m-a rugat:
abordeze la redacÆie sau în altå parte. Cu mina sa umilå, de om
så-mi vorbeascå çi a venit la mine acaså, neîndråznind så må
Cînd scandalul a luat ceva amploare, Lulu Visariuc s-a hotårît
nevoie de „mårturii“, pentru cå era dibaci în confecÆionarea lor!
curajul så dezmintå faptele atribuite. Iar scribålåul nici nu avea
luciditatea så evite dialogul cu reporterul, çi nici unul nu gåsi
listei celor care participaserå la „orgii“, puÆini nominalizaÆi avurå
cîrciumi sau în condiÆii de stres evident. Cåci, dupå publicarea
erau numai cîteva propoziÆii culese în împrejuråri dubioase, pe la
lipsitå de josnicie!... Urmarå „depoziÆiile“ martorilor. În realitate,
eliminat din vîrful ierarhiei de partid, a cårei moralå era, totuçi,
ortodox!) nu admite aça ceva, domnul-tovaråç Visariuc a fost
cu poeme publicate la zile festive, individul era, iatå, creçtin
putem fi de acord, spiritul nostru creçtin (fost comunist de paradå,
viciu, de altfel omenesc, så recunoaçtem (scria reporterul), deçi nu
çi organului competent, adicå SecuritåÆii. Cåci din cauza acestui
ascuns – dar nu atît de ascuns încît så scape vigilenÆei partidului
folosise de poziÆia sa privilegiatå pentru a-çi satisface viciul
Frontului local, în primele luni, pînå la cucerirea puterii, se
DUMITRU UNGUREANU 208
LIA MORA 205
pårea o relicvå demodatå; peste un timp, mi-am dat seama cå
amicul folosea cuvîntul în accepÆia peiorativå, generatå sau datå
de personajul istoric nefast, acea Elena Lupescu, metresa regelui
Carol al II-lea. Am evitat så o întreb pe Livia dacå çtia la cine
trimite apelativul, pe care ea îl considera un alint...) La vremea
respectivå, cu Lulu må salutam doar. Vorbeam puÆin – generalitåÆi
sau chestiuni fumate, råsuflate. Probabil cå Livia nu cunoçtea, nu
i se povestise trecutul comun, al meu çi al lui Visariuc. Ne-a
invitat så-i vizitåm, ne açteaptå, sînt dornici de prieteni. În timp
ce ea vorbea cu entuziasm, îl studiam pe Lulu. Privirile lui
pluteau într-un våzduh depårtat, precis çi nebulos, aidoma
frazelor convenÆionale debitate pe un ton alb. Fuma çi pufåia
strident, ceea ce o determinå pe Livia så-i spunå, råstit:
– DråguÆule, sîntem cu cineva, nu singuri!
– Ah, da? Ce påcat!...
Ironia trecu neobservatå. Femeile aveau ceva de împårtåçit la
modul urgent, eu fredonam în açteptarea plecårii. Am pierdut în
dupå-amiaza aceea de iunie foarte mult respect faÆå de mine,
respectul meu, nu al celorlalÆi. Îmi spuneam cå n-aveam ce cåuta
în compania oamenilor åstora, cå nu avem nimic de împårÆit,
nimic din ceea ce s-ar numi preocupåri comune, nici interese de
vreun fel, cå era destul ce çtiam despre Lulu ca så fug cît de
departe puteam... Dar curiozitatea må Æinea în loc, în apropiere,
în açteptare! Bånuiam ceva tulbure, niçte scene de coçmar, niçte
lipituri mîloase, în care voi gåsi... Dracu’ çtie ce credeam cå voi
gåsi! IntuiÆia nu mi-a fost înçelatå. Må întreb înså dacå a meritat.
Çi, cum nu vreau så intru prea mult în amånuntele „psihologice“,
în „subterana“ relaÆiei, încerc så må limitez la „fapte“, încerc så
povestesc în cuvinte cît mai simple. Çi iaråçi îmi vine så scriu ce
zic printre dinÆi – „pe dracu’!“
Pînå så aparå Livia, casa lui Visariuc era frecventatå de
tineret, îndeobçte båieÆi, liceeni, cårora Lulu le facilita întîlniri cu
fete, punîndu-le la dispoziÆie camere unde så-çi facå educaÆia
sexualå. Se strecurau pe lîngå ziduri ca umbrele, se tupilau ca
hoÆii çi aruncau priviri disperate în toate pårÆile. Ce se petrecea
înåuntru, eu unul n-am insistat så aflu. Pentru mine, în calitate de
profesor çi diriginte al unora dintre adolescenÆi, responsabilitåÆile
se opreau la poarta çcolii. Nu consideram necesar så le urmåresc
N-am avut çansa de a o convinge cå ea reprezintå norocul meu,
faptului cå nu eram serios, cå må prefåceam, cå o minÆeam...
tu, aça cum eçti!“ – må privea ca çi cum ar fi açteptat confirmarea
datå cînd îi repetam aceastå craså banalitate – „tot ce vreau, eçti
så înÆeleagå esenÆialul – cå tot ce-mi doream, era ea? De fiecare
De-ar fi avut oricîte, pe toate le-aç fi împlinit! Cum så o fac
cu mine çi nu må dispreÆui...
Este singura mea pretenÆie, dacå pot så am çi eu pretenÆii, fii bun
rog, iluzia cå sînt pentru tine ceea ce tu îÆi doreçti cel mai mult!
– Poate cå este chiar aça, nimeni nu e perfect – dar då-mi, te
Çi, ca un soi de report:
sînt de ajuns, cå nu te umplu, cå nu te fac fericit!
Orice dorinÆå a ta, pe care apuci så o spui, e un semn cå eu nu-Æi
închipui cå vrei ceva – altceva decît ce ai în momentul åsta!
– Nu vreau så aud ce vrei tu! Nu vreau nici måcar så-mi
Altådatå îmi zicea aça:
çi vocea cåpåta o råguçealå nåucitoare.
bine mîine, cu ce vrei tu så adaugi ca så te simÆi bine? – spunea,
te simÆi bine cu mine în momentul åsta, cum crezi cå te vei simÆi
– Nu conteazå ce vrei tu, conteazå ce tråieçti acum! Dacå nu
balele planurilor de om care vrea så...
închis gura cu limba-i asprå, cînd blegul de mine da så-çi lepede
avans – financiar sau material -, e dovada ei de iubire cå mi-a
de grandomanie vulgarå, meritul e doar al ei cå a refuzat orice
iraÆionale – indiferent de urmåri! Lia nu m-a låsat så fac gesturi
orice greçealå çi orice nebunie – fiecare om are momentele lui
imponderabil. Cu toate acestea, recunosc timid cå aç fi comis
elementar çi avea suficient sînge rece ca så nu mizeze pe
mînuitorul de bani çi de femei ståtute cunoçtea regulamentul
tomå. Dacå jucåtorul din mine se mulÆumea cu un biliard amical,
luciditatea, nu jucasem poker orb, nu speculam tranzacÆii fan-
aça se va sfîrçi, indiferent ce gåsise Lia la mine. Nu-mi pierdusem
orice iluzie, am înlåturat orice depresiune, orice durere. Çtiam cå
revenit în oraç, pe la începutul lui septembrie. Mi-am reprimat
Må gîndeam cå o så må påråseascå la puÆin timp dupå ce-am
* *
* viaÆa privatå, cu toate cå politica, pe-atunci, era categoricå. Se çtie
195 LIA MORA
194 DUMITRU UNGUREANU
meu, mireaså impurå çi desfrînatå, curvå feciorelnicå lipsitå de
inhibiÆii, orfanå agresivå çi timidå, total devotatå çi egal depår-
tatå... I-am dat tot ce vroise, ce dorise, ce visase çi ce nu sperase.
M-a fåcut så må simt ca la 24 de ani, m-a devastat cu dragostea
ei, cu libidoul ei fårå opreliçti, cu apetitul necenzurat, cu sexul ei
gofrat, tub îngust çi extensibil, gurå cu dinÆi de carne întåritå, a
cåror apåsare îmi reteza cartuçul erectil – çi må înghiÆea,
bucåÆi-bucåÆi, trup sfîrtecat de implozie, de turbare, de uitare, de
nebunie, terci de patimi, nefericire çi nesåbuinÆe fårå numår...
ViaÆa cu Lia avea çarmul ei, dar nu în oraçul meu. Ieçeam cu
fata la biliard sau numai la o bere – amicii se uitau la însoÆitoare
ca la o curvuliÆå ce era, o ciupeau de fund, o trimiteau dupå Æigåri,
må întrebau, de faÆå cu ea, dacå se fute bine, çi-alte amabilitåÆi...
Lia nu protesta, nu-mi cerea så intervin în vreun fel, råspundea
inamicilor pe loc, fiecåruia ce se cuvenea så-i råspundå, parcå nu
se afla cu un bårbat alåturi, parcå se rula singurå, la agåÆat. Atunci
se purta ca çi cînd eu nici nu existam! Aveam de ales: ori må cert
cu amicii, ori nu-i întîlnesc, ori o pierd pe Lia. I-am spus cå o voi
prezenta drept soÆia mea; a refuzat – de ce så må fac de baftå? Am
propus så nu mai frecventåm locurile unde må simÆisem bine
pînå atunci. Iaråçi a refuzat: de ce så nu må simt bine? Trebuie
doar så fiu indiferent, så nu iau seama la obscenitåÆile inofensive,
çi så o las så se apere, cå çtie så punå labagiii cu botul pe labe...
În acele clipe o simÆeam departe de mine, çi må întrebam dacå nu
cumva visez cå ea este curva cu care sînt fericit; çi dacå e, ce fel
de fericire este aceasta? Pricepeam cå fie îmi schimb modul de
viaÆå în oraç, fie må folosesc de Lia ca de-o ustensilå, nu o fiinÆå.
Nu discutasem la început, n-am gåsit apoi momentul potrivit så
o întreb cum vede evoluÆia relaÆiei noastre. De cîte ori deschideam
gura pe tema viitorului, Lia må obliga så tac. Tråia un prezent
continuu, impur, dar simplu – acum mîncåm, acum ne futem,
acum ne plimbåm, acum privim la TV... AcÆiuni, constatåri, fapte;
nu planuri, gînduri, dorinÆe. Adunînd clipele tråite astfel, ajun-
sesem la o indiferenÆå aproape acefalå, de vieÆuitoare neverte-
bratå, idealul meu. Asta era Lia, iar eu m-am låsat ca un baton de
plastilinå în abulia, în non-voinÆa ei. Cå era sau nu era lîngå mine,
chestiunea mi se pårea deja exterioarå...
bilitatea homosexualitåÆii (sau pedofiliei?) lui Visariuc. Mi se
Cu toate astea, n-am reuçit så alung din mintea mea posi-
generatå de relaÆia pårinte-copil!
gerea çcolii, pregåtire pentru viaÆå, fårå tensiunea restrictivå
acåtårii... Pe scurt, educaÆie lipsitå de formalismul çi constrîn-
viu în faÆa bålÆilor în care açteptam så pescuim vreun peçte mai
din-Dos, excursii per pedes în pådurile din jurul oraçului, lecÆii pe
prin parc, cercetåri printre zidurile stråvechi çi surpate ale CurÆii-
moram clipe frumoase din urmå cu mai bine de 15 ani, plimbåri
mie; regåseam aceleaçi titluri de cårÆi ce trebuie citite; reme-
spune? Recunoçteam aceleaçi sfaturi pe care Lulu mi le dåduse çi
precizau cu pedanterie stridentå, dar nesupåråtoare... Ce puteam
îçi doreau un tatå ca Domnul Visariuc, scris cu majuscule,
så simtå un profesor în stil çi în spirit. MulÆi mi-au mårturisit cå
audieze la facultate... Çi o fåcea extrem de profesoral, fårå ca ei
canalizeze efortul cerebral, ce profesie så aleagå, ce cursuri så
dubii, fårå conteståri. Le recomanda ce så citeascå, încotro så-çi
camarad scåpåråtor la creier, un lider natural, recunoscut fårå
construite, îl numeau ca çi cum ar fi fost unul de vîrsta lor, un
Capitalå... ToÆi vorbeau despre Lulu cu elogii reÆinute, atent
chiar jucåtori de Go, înscriçi în cercul special, organizat în
probleme din gazeta matematicå, poeÆi amatori, cîÆiva dintre ei
jocuri ce solicitau raÆiunea, rebusiçti, çahiçti, dezlegåtori de
„tineret taurin“, cum se spunea. InteligenÆi, cultivaÆi, amatori de
ei nu erau, totuçi, slabi la învåÆåturå, nici mocofani, nici numai
elevii care frecventau casa lui Visariuc. TåcuÆi, retraçi ori abulici,
Tehnica dialogului anost îmi era cunoscutå. Am aplicat-o cu
Dar curiozitatea m-a obligat så fac investigaÆii discrete.
Ca atare, nimeni n-a „luat måsuri“, iar eu, cu atît mai puÆin!
sesizat oficial, nu s-a fåcut vreo delaÆiune, o anonimå, un protest.
se fofileazå de la orice activitate obçteascå!... Bîrfe! Nimeni n-a
lîncezesc, sînt abulici, tåcuÆi, respingåtori, refuzå orice iniÆiativå,
(çi-i trecut, dom’le, de cincizeci çi cinci!), iar copiii... Uite-i cum
vampir, se vede, pe faÆa lui, în corpul råmas nealterat de båtrîneÆe
primite ar consta în fundul întors, cå Lulu ar suge vigoarea ca un
cå ar întreÆine cu båieÆii anumite relaÆii, cå plata pentru facilitåÆile
din jurul subiectului îl defavorizau evident pe Visariuc. Se spunea
ce ni se cerea, trec peste absurditåÆile „epocii de aur“. Zvonurile
DUMITRU UNGUREANU 206
LIA MORA 207
pårea cå-mi amintesc anumite gesturi ale lui, de-o gingåçie
inexplicabilå (la vremea respectivå), vorbe cu înÆeles nedesluçit
(nici de mine, nici de Lulu) atunci, înså posibil, evident, acum!...
Ce alta, decît o înclinaÆie pentru båieÆi, tråda çoapta påtimaçå cu
care îmi povestea cålåtoriile sale prin Æåri mirifice – Vietnam,
China, India, Cuba, Venezuela ori Libia? Tot asta vroia så fie
însufleÆirea cu care îmi vorbea de Grecia anticå, de çcolile de
filozofie çi palestrele epocii, de libertatea moravurilor çi de
celelalte amånunte pe care cititorul uçor le poate bånui!... Numai
cå eu nu reacÆionasem în sensul açteptårilor sale. Pe atunci, Platon
era ca çi interzis, despre antici se cunoçteau doar chestiunile ce
adevereau marxismul, iar literatura mai dezbråcatå, ca Satyrico-
nul sau Banchetul, se edita în tiraje confidenÆiale, cu tåieturi çi
prefeÆe orientate corect din punct de vedere ideologic... E drept,
nici în anii 80 nu se discutau public aceste probleme; înså çtiutorii
se înmulÆiserå, chiar excelau în cunoaçterea detaliilor, neputînd
så-çi cheltuiascå çtiinÆa de carte în studii çi doctorate libere,
neînregimentate ideologic...
PoziÆia mea în chestiunea lui Visariuc era, açadar, una de ac-
ceptare tacitå. Nu exclud înså amånuntul cå gelozia profesionalå
må obliga så colportez diferite zvonuri absurde, cårora le ampli-
ficam detaliile macabre, trimiterile pidosnice, Æesåturile triviale.
Azi îmi vine uçor så recunosc; atunci n-aç fi admis, nici anchetat
de Securitate, cå må fåceam vinovat de mîrçåvie. Aveam çi eu
„vitejiile“ mele!
Dacå în casa lui Visariuc ar fi intrat numai båieÆi, desigur cå
situaÆia ar fi fost analizatå de „organele în drept“ çi urmarea putea
fi previzibilå. Am spus deja cå în hogeacul amenajat de Lulu se
petreceau çi „primele înfrîngeri“ ale elevilor de liceu care vroiau
så intre în viaÆa sexualå. Asta s-a aflat dupå ’89, cînd subiectul
Æinu prima paginå a ziarului mai bine de-o jumåtate de an, iar de
pe tabloidul local ajunse çi în presa bucureçteanå, cu puÆine
consecinÆe, de altfel. Subiectul fiind „analizat“ suficient în public,
am så rezum pentru cursivitate doar liniile principale. Deci,
profitînd de pofta pentru notorietate a cîtorva „foçti elevi“, un
reporter de la ziarul nostru, cîndva „elev“ çi el (amånunt trecut
sub tåcere în „relatåri“), deschise serialul intitulat Din culisele
comunismului. Orgii cu båieÆi frumoçi. Teza era cå Lulu Visariuc,
fost mare mahår în CC al UTC, fost „eminenÆå cenuçie“ a
tocmai din cauza nimicului de proeminenÆå fåcloaså, pe care am
felul acesta. (Nici n-am rîvnit vreodatå la feminitatea Liviei,
misterioaså çi seducåtoare. Personal, nu apreciez amånunte de
cîteodatå scrîçnitå, încrîncenatå fårå motiv, dar nu mai puÆin
rîcîitor clou masculin (haz, nu cucui!). Altfel, figura ei pårea
neglijent teçite, ca la statuile precolumbiene, îi dådeau Liviei un
låÆea o idee prea mult! ColÆurile de sub loburile urechilor,
a perfecÆiunii, tindea så strice echilibrul: maxilarul inferior se
doctoriÆei.) Un mic defect al feÆei, poate un soi de excentricitate
mi-am completat cunoçtinÆele despre virtuÆile curative specifice
înjuråturi de sfinÆi sau trimiteri explicite la origine. (Tot ulterior
vorbe fårå milå, judecåÆi fårå pårtinire, la råutåÆi tulburåtoare,
nelåmuritå, vizibilå, primarå, indubitabilå. Te açteptai oricînd la
sårutåri nesfîrçite, la råsfåÆ indecent; dar induceau o teamå
severe, totodatå, fårå pic de ruj sau creme specifice, invitau la
la nåsucul Cleopatrei!). Buzele roçii, conturate acid, senzuale çi
oximoroanele nu epuizeazå subiectul nasului (exclud orice aluzie
aer de seriozitate glumeaÆå sau de neseriozitate impunåtoare –
personalizat, nu çtiu cum este mai bine-zis/scris. Asta îi dådea un
nu-s prea estet! Nasul susura în vînt, foarte personal sau
Aç scrie – ochi de o violenÆå neagrå sau de un negru violent, dacå
îndeaproape; atunci, desigur, au fost între noi vreo cinci metri).
ochi extraordinar de negri (spun acum, cînd am cunoscut-o
înfruntare de curiozitåÆi, ambele dezamågite în final. Livia avea
direcÆii opuse, a råsucit capul çi m-a privit. Sau ne-am privit. O
La intersecÆia stråzilor de unde ne-am urmat drumul în
oricare så se creadå un Warren Beatty!)
tocmai scriam cå n-am veleitåÆi de bårbat fatal! Livia înså fåcea pe
pe amantul uneia... (Ca så vedeÆi ce înseamnå fudulia masculinå:
vedere într-o perioadå în care tocmai îmi foloseam resursele så fac
nu pårea oarecare. Unde çezuse pînå atunci, çi cum naiba ieçise la
înnåscutå, se råspîndea în jur, ca un parfum discret. Repet, femeia
ca vaca, o eleganÆå ce nu pårea cîçtigatå prin exerciÆiu, ci naturalå,
transformatå în grapå fårå dinÆi. Çi, deçi cålca, vorba proverbului,
pantalonii reiaÆi. Nu încetam så-i smulg Æoalele, cu privirea de coiot
sålbatic, revoltat parcå peste haina îmblånitå, evident neagrå, ca çi
n-am cåutat så-i våd faÆa. Må mulÆumea priveliçtea pårului negru,
coaste vibratile. Ocupat cum eram cu presupunerile senzuale, nici
201 LIA MORA
204 DUMITRU UNGUREANU
cu articole bårbåteçti, Livia parcå se travestise în femeie, deçi
cålca precis, în felul ei, çi nu-i tremura cålcîiul pe tocul ascuÆit.
ÎncålÆåmintea pårea precarå sub piciorul zdravån, de Æårancå,
deprins cu ghetele. GentuÆå de piele, cercei cu diamante, inele pe
toate degetele, farduri excesive, bråÆåri, abÆibilduri de cocotå çi alte
nimicuri întregeau o siluetå artificialå, provocatoare desigur – dar
provocatoare de rîs, pentru cine o cunoçtea deja! Dar cine n-o
cunoçtea? Faima stîrnitå de consultaÆiile neprotocolare înlesnea
stingerea rumorii produse de (mez?) alianÆa cu Visariuc. În fond,
ne spuneam, se adunaserå doi tråsniÆi! Çi-i trågeam cu zicale de
genul „a tunat çi i-a adunat“ sau „tusea cu junghiul“ çi „sacul cu
peticul“... Asta ca så ne consolåm cå „am pierdut-o“ pe Livia, çi
så ne amågim cå Lulu çi-a gåsit, în fine, ståpîna! Pentru cå, la nici
douå-trei luni de cînd „se luaserå“, era evident „cine comanda“ –
doctoriÆa! Puteam studia detaçat natura legåturii dintre cei doi,
privilegiat oarecum din cauzå cå prietenia Liviei cu soÆia mea
îndepårta bånuiala unei situaÆii ambigue. Iar detaçarea pårea
asiguratå de lipsa interesului erotic pentru femeia cu masculinitate
perceptibilå. Zic pårea, deoarece în discuÆiile cu „ai noçtri“ nu
ezitam så-mi exprim cele mai nude intenÆii erotice! Pînå într-o zi...
Cînd i-am întîlnit împreunå, deveniseråm apropiaÆii doc-
toriÆei. Începuserå confidenÆele, fericirea cu tot felul de „raritåÆi“ –
cafea, Æigåri Kent etc. – peçcheç tradiÆional pentru medicii noçtri.
Simpatia instalatå între Livia çi soÆia mea se råsfrînse asuprå-mi
ca perdeaua de apå la o artezianå. Privirea învåluitoare çi
exclamaÆia de recunoaçtere „ah! aaa...“ , cu care Livia må
întîmpinase la prima noastrå vizitå în garsoniera ei, nu scåparå
vigilenÆei consoartei. Dupå ce-am plecat, chestionarul ei cåpåtase
duritatea interogatoriului de specialitate. Desigur, mårturisii cå o
våzusem, cå ne ochiseråm fårå jenå, dar çi fårå çanse... Ceea ce
aduse liniçtea çi încrederea, fu solicitarea doctoriÆei, recent sositå
în oraç, la asistenÆå „de specialitate“ în probleme de amor: cine e
cutare, ce învîrte cutåricå, de ce cutårescu se fereçte så iaså la
restaurant etc. Probleme cåtre care colaboratoarea mea avea o în-
clinaÆie absolut dezinteresatå, o „mînå bunå“ în aranjarea legåtu-
rilor, o inventivitate de admirat... Aça se justifica familiaritatea cu
Livia, de mirare pentru Visariuc, oprit mascå la pupåturile
amicale schimbate între mine çi „Duduia“ sa... (Vocabula mi se
era uçor – çolduri generoase, coapse neîmblînzite, umeri osoçi,
atras de miçcårile, de valurile, de unduirile spatelui. Ghiceam –
graÆios în mersul åsta; ba, dimpotrivå, eram fascinat, cucerit çi
numitelor animale. Så fi vrut, nu gåseam ceva josnic sau diz-
ca çi cum femeia cålca påmîntul cu douå membre, pe rînd, în felul
mergea aça! Çoldurile çi umerii parcå îi jucau ritmat, fiecare sålta
cårÆi despre femei cu mers de vitå, våcuÆå ori juncanå. Livia
pentru cå îi admiram – çi må fermeca – mersul. Citisem în cîteva
ori må neglija cu ostentaÆie. Çtiu cå nu m-am întrebat cine o fi,
privit måcar o datå îndåråt, ori cå n-o interesa cine îi duce trena,
Liviei. Jur cå n-am intenÆionat så må bag pe fir. Urmårita n-a
de „agåÆare“, înså hazardul a potrivit traseul meu pe lîngå al
metri în plasa Liviei. Urmårirea cåpåtase aspectul unei încercåri
çi trotuare vîscoase, cam cinci sau çase sute de paçi la vreo doi
întîmplat så merg, în acea dupå-amiazå de iarnå, cu zåpadå puÆinå
pronunÆate. Nou-apårutå în zonå, incita la... vå imaginaÆi ce! S-a
remarcat-o fårå efort. Nu se putea evita. Pe unde cålca, låsa urme
Am våzut-o prima oarå pe Livia, neçtiind cine este, çi-am
vreunei muieruçti...
mi-a folosit çi în alte împrejuråri, nu doar în lupta cu stupizenia
considerat o „datorie“ så dezbrac toate femeile posibile. Vlaga
despre sindromul masculului fatal, cred cå l-am ratat. Çi n-am
în vreun pat. PretenÆii de moralist nu mi-am asumat vreodatå. Cît
fårå discreÆie. Destule se prindeau în joc, încheiat sau descheiat
în permanenÆå. Unele må repezeau, scîrbite. Altele må neglijau
putea, le spuneam vorbe frumoase, minciuni sau nu, fiind sincer
„cunoaçterii“ femeilor. Le admiram pe stradå fårå jenå çi, cînd se
Eram cåsåtorit de cîÆiva ani, dar nu renunÆasem la plåcerea
(9)
LULU VISARIUC
LIA MORA 197
miere. Parcasem Golf-ul în apropierea gårii din ConstanÆa, çi
traversam lumea agitatå, cåtre o braserie unde se mînca o pizza
excelentå. La intrarea în garå, niçte tineri voluntari distribuiau
broçuri despre infecÆia cu SIDA çi cîte un prezervativ de culoare
verzuie. Le-am primit cu stingherealå, dar cu aerul amabil çi
înÆelegåtor al tipului cultivat çi fårå prejudecåÆi. Lia må privea cu
un licår jucåuç în ochi. Îmi zisese, la prima noastrå înçurubare
sexualå, cå ea practicå actul liber, fårå protecÆie, pentru cå se çtie
sånåtoaså. Dacå eu am infecÆii sau alte boli, trebuie så-mi pun un
prezervativ! Eram prea excitat atunci, ca så reflectez la vorbele ei,
çi prea neråbdåtor, ca så caut un pliculeÆ prin geamantan. N-am
regretat niciodatå cå am slobozit armåsarul deçeuat în grådina
crudå a Liei, nu regret nici azi, cînd må gîndesc cå m-a rånit poate
fatal. Dar, la urma urmei, cît så tråieçti cu precauÆii çi medicamente?
Ce viaÆå e asta, în oblojeli çi scursori? Oare plåcerea unei nebunii
de-o varå så nu merite abandonarea pe rugul incinerårii, arderea în
baia cu acid sulfuric? Scriu prostii, desigur, dar vine o vreme cînd
te întrebi dacå mai are vreun rost så tråieçti...
Tardive consolåri çi inutilå acceptare a situaÆiei!... Uitasem
acea întîmplare legatå de pericolul îmbolnåvirii. La cîteva zile
dupå ce Lia m-a påråsit, am gåsit broçurica SIDA în portbagajul
maçinii. Am privit cu melancolie, retråind – semn de båtrîneÆe –
amintirea dupå-amiezei cînd mîncasem pizza lîngå piaÆa gårii
constånÆene. Çi m-am întrebat – firesc – ce-ar fi så fiu çi eu
infestat cu SIDA?
De cînd Lia må påråsise, purtam în suflet o nostalgie
resemnatå. Acum, gîndul cå aç deÆine virusul må furnica, må
euforiza çi må fåcea nepåsåtor. Pluteam, nu mergeam; çi mergeam
cu maçina parcå alergam cu sky-jet-ul, culegînd amenzi... Am
savurat un timp starea asta de excitaÆie asexuatå, apoi m-am
învîrtit în jurul chestiunii – fac sau nu fac testul? Çi am hotårît cå
nu-l voi face! Pentru cå, presupunînd c-aç fi seropozitiv, ce-ar
urma? Så må sinucid? Så o pîråsc pe Lia la poliÆie, la doctoriÆa
råspunzåtoare cu programul anti-SIDA? Så scriu la ziar, ca så-i
feresc pe alÆii? Dar ce sînt eu, Dumnezeu?
Çi-am presupus – perverså consolare – cå Lia mi-a gråbit
moartea, cå a declançat înainte de vreme procesul ireversibil în
care sîntem cu toÆii angrenaÆi çi angajaÆi, fiecare la vremea
tricouri çi pulovere, cu taioare de-a gata, cumpårate de la raionul
al Liviei. Obiçnuitå cu pantalonii – blue-jeans ori de velur, cu
contrast aproape strident aspectul contrafåcut, împrumutat çi fals
barete çi pålårie cu voaletå! EleganÆa lui Visariuc punea în
cununase oficial. DoctoriÆa purta o rochie vernil, såndåluÆe cu
bine, la plimbare pe stradå, ca pe Livia, cu care cred cå nici nu se
cåsåtoriei cu Ofelia. Pe care n-o scosese niciodatå, çtiu foarte
cînd nu-çi pusese Lulu costumaÆia de paradå? Probabil dinaintea
borul puÆin låsat, dådeau figurii aerul unui mafiot din filme. De
ostentativ lîngå verighetå. Ochelarii negri, cu ramå auritå, sub
mistreÆului, unghiile retezate din carne, inelul cu rubin afiçat
de råzuiÆi, urechile çi nårile proaspåt curåÆate de perii aceia ca ai
cum se låudase. Pårul tuns, obrajii mustind sînge, într-atît fuseserå
tatå, pålårie de pai, alb-gålbuie, o panama cumpåratå din Cuba,
desigur, cravatå galbenå, o nuanÆå mai puÆin clarå, perfect asor-
bej, cu intarsii gri, çosete mov, cåmaçå de måtase, tot mov,
pantaloni din stofå subÆire, precis aduså din stråinåtåÆi, pantofi
Nepot(r)ivire... Lulu Visariuc îçi pusese un costum alb, hainå çi
ilustraÆia, titlu pretabil la ortografia Ne-p(ot)rivire sau
cliçeul tipårit în mii de exemplare: Ne-potrivire, s-ar fi numit
exact cu treizeci mai puÆin. Alcåtuiau un cuplu de fotografiat, iar
dacå e så dau crezare spuselor sale, cincizeci çi opt de ani. Livia,
ambii cu mîndria cå au fåcut achiziÆia vieÆii lor! Lulu numåra,
(Sau a fost invers?) Deodatå, îi våzuråm împreunå pe Çtrasse,
Habar n-am de unde çi cum l-a agåÆat Livia pe Lulu Visariuc.
– Çi dacå alÆii îl calcå, vrei så nu råmîi cumva mai prejos?
– Pentru cå juråmîntul lui Hipocrate este acelaçi!
diferite! De ce Æii så intri sub incidenÆa penalå?
– Nu te compara cu ei, cå sînteÆi în sisteme de valori complet
– Dar åçtia care fac avorturi nu abdicå? sårea doctoriÆa.
pårea – Livia abdica deseori fårå justificare.
oameni må preocupa, ci etica actului medical, de la care – mi se
mai duci atîta, så çtii cå atîta o duci!...“ Nu problema bieÆilor
„Du-te la doctoriÆa Livia, çi dacå rîde la tine cînd îÆi spune cå o
jur. „Vrei så afli dacå mai tråieçti?“ se vorbea în lumea simplå.
acerbe pe tema diagnozelor ce-o fåcuserå vestitå prin satele din
medici o fåceau. Într-o vreme am purtat controverse destul de
era un pariu cu sine. Dacå lua un pacient, îl îngrijea cum puÆini
203 LIA MORA
202 DUMITRU UNGUREANU
våzut-o clar la prima întîlnire!) AlÆii înså tocmai amånunte
de-astea cautå. Amicul de mai tîrziu, Angel X, mi-a mårturisit cå
Livia prin imperfecÆiune îl cîçtigase.
– Çi-apoi, o femeie cu ceva în minus îÆi då çansa de a o
subjuga, spunîndu-i în fiecare zi ce minunatå este defecÆiunea ei,
dar neuitînd så precizezi cå tocmai aceasta e arma mortalå! Çi
cum alÆii se vor fi îngrijit så-i dea de înÆeles cå „arma“ e de cåcat,
obÆii fårå efort o sclavå devotatå pînå la josnicie...
Tulburåtoare prin timbrul vocii, ocårile çi råutåÆile proferate
de Livia se lipeau pe nervul penisului, alertînd sistemul fårå
excepÆie. Apoi, precizia diagnosticului bolii de care sufereai
trezea respect, cu toate cå lipsa de speranÆå, retezatå clar în cazul
unor deficienÆe iremediabile, îÆi anula puterea de judecatå dreaptå.
Cînd o femeie frumoaså comunicå veçti neplåcute – fie conce-
dierea, fie moartea cuiva apropiat, fie o simplå amendå –, im-
pulsul de råspuns violent este domolit, dacå nu anulat de promi-
siunea implicitå, conÆinutå în aspectul vestitoarei. (Må întreb ce
s-ar întîmpla dacå, în locul vreunui ministru hirsut çi nesuferit ca
prezenÆå fizicå, o femeie gen top-model ar anunÆa închiderea
cutårei întreprinderi sau falimentul mineritului...) Am asistat la
cîteva consultaÆii ale Liviei, cînd nu acorda nici o çanså de viaÆå
båtrînului culcat într-un açternut jegos ori båbuÆei înfåçurate în
zece rochii rupte, cu privirea arså de nevoi çi albitå de asupriri.
– Tataie sau mamaie, gata, poÆi så vopseçti sicriul çi så pui de
colivå! æi-ai låsat averea la nepoÆi? Hai, då-Æi de pomanå acuma,
cît tråieçti, cå mîine te uitå toÆi!
Pe undeva, gluma crudå a celei care mi-a devenit prietenå (de
familie, deoarece am intrat în anturajul ei prin mijlocirea nevestei)
era blamabilå. Vedeam licårul din ochii moçnegilor, semn sigur
al tinereÆii poftei, credinÆa lor subînÆeleaså cå totul se rezolvå de
la sine, cå viaÆa se va prelungi în trupul hîrbuit çi putred, cå
veselia doctoriÆei este dåtåtoare de zile, chiar dacå gura ei zice
cå... Mi se pårea imoral ce fåcea Livia, teatrul åsta bulevardier
prin care låsa så se înÆeleagå altceva decît vroia så spunå. Çi chiar
spunea, dar zîmbetul çi frumuseÆea çtergeau gravitatea mesajului,
slobozind condamnarea la moarte ca pe-un banc... Råceala,
cinismul çi lipsa de bunåtate n-o fåceau înså mai puÆin respon-
sabilå, mai superficialå în tratamente. Pentru Livia, fiecare bolnav
så cadå din pråjina agåÆatå în scheletul unui pom.
vacå. Niçte påsåri picoteau prin clisa curÆii, o antenå TV sta gata
aproape smulså din peretele de chirpici, adåpostea pesemne o
erau nespålate de ani. Un fel de coçar-magazie-grajd, cu uça
Cartonul acoperiçului fusese împilat de muçchi verzui. Geamurile
Casa pårea låsatå într-o rînå, cu tencuiala ornatå de cråpåturi.
Resemnat, am coborît çi m-am apropiat de poartå.
manevre cu maçina – nu exista altå soluÆie decît så må murdåresc.
Am vrut så claxonez. Mi s-a pårut meschin. Am fåcut cîteva
pe mocheta de pîslå. Am cåutat din ochi un loc uscat. N-am gåsit.
çi mi-era milå så mînjesc frumuseÆe de ghete, apoi så urc cu ele
la poartå, am deschis portiera, dar n-am coborît. Jos era noroi gras
izbeliçte çi o caså vopsitå cîndva maro, turtitå lutului. Am oprit
ocoli. N-am mers prea mult pînå am zårit pe stînga o curte în
pe drumul mocirlos, cu båltoace pe care nu totdeauna le-am putut
murit, dar e acaså mama fetei... Mai bine, mi-am zis, çi-am intrat
indicat o uliÆå çi a Æinut så-mi spunå cå Lia nu e în sat, båtrîna a
îngåduitor, cu un surîs complice, fårå aluzii licenÆioase. Mi-a
chef de vorbå. Întrebînd de bunica Liei, individul m-a privit
decît jupînul, un ins obez, cu fes turtit pe chelie, unsuros çi fårå
satul pustiu, oamenii aveau treburi, çi nici la cîrciumå nu era
înså acum soarele cådea pieziç pe påmîntul noroios. Am gåsit
din decembrie. Ziua era uscatå çi rece, plouase pînå de curînd,
unde Lia tråise çi crescuse, cu bunica. Am pornit într-o sîmbåtå
anume stå familia la Bucureçti. Dar çtiam satul de lîngå Vaslui,
mama ei; sau cå, oricum, va fi trecut pe acolo. Nu çtiam unde
...Împins de acest demon, mi-am închipuit cå Lia a plecat la
våd în lumea asta – e tot ce doresc!
cred în reîntîlnirea ei pe altå lume – n-am harul; så sper cå o mai
turceçti, din cei ce o încîntau atîta, ca o pedalå de la maçinå... Så
genunchi, m-aç arunca la picioarele ei, ca un preç, ca niçte papuci
voi face nimic så aflu; çi dacå aç putea, m-aç duce dupå Lia în
çi drågålaç, transmis – poate – de Lia? Nu çtiu dacå am SIDA, nu
ca o relicvå de preÆ, ca o pastilå de uraniu îmbogåÆit, virusul mic
ceea ce ne este sortit? De ce så nu port în mine, cît voi mai tråi,
destinatå nouå, nu e oare o dovadå de iubire aceastå accelerare a
noastrå. Dar dacå sîntem sortiÆi morÆii, indiferent de durata
DUMITRU UNGUREANU 198
LIA MORA 199
O jale nespuså må cuprinse çi un soi de ruçine må nåpådi cînd
uça tindei se deschise çi ieçi o femeie care, probabil, observase
dinåuntru cît må eschivasem så cobor. Era uçor gîrbovitå, purta
niçte cizme de cauciuc tåiate deasupra gleznelor, fustå groaså,
flanelå de lînå, vestå din monton cåptuçit, basma incertå la culoare.
Îçi Æinea mîinile înfipte la sîn, sub vestå, çi se apropia ca beatå,
clåtinînd permanent capul. Ochii verzui må sfredeleau tociÆi de sub
pînza urdorilor gålbui. Obrajii buhåiÆi çi plini de excrecenÆe
zbîrcite se umflau periodic. Fruntea nu se vedea, încinså de-o altå
basma pînå la sprîncenele pierite. Pielea fleçcåitå a pleoapelor çi
cartilajul nasului proboscidian puteau så cadå în orice moment.
Toate amånuntele îmi provocarå o greaÆå de nedescris. Iar cînd
privirea mi se opri pe buzele încreÆite çi slinoase, ca ale unei vulve
de iapå, vopsite strident în roçu, printre care limba juca într-un fel
binecunoscut mie de demult, greaÆa mi se poticni cu greu în
beregatå, çi nu vomitai. De ce spusese cîrciumarul cå asta e mama
Liei? Putea fi bunicå-sa, ori vreo måtuçå...
Am întrebat de Lia. Femeia începu så batå cîmpii, pe ocolite,
vrînd så afle dacå nu cumva o caut pe dînsa! Må tot întreba de
unde vin çi ce sînt, nu cine sînt, cå asta se vede pe haina mea,
zicea. Nu-çi ståpînea ticurile çi gesturile de curvå, se fîÆîia çi îmi
da de înÆeles cå açteaptå så-i cer så må invite în caså... Ba scotea
gîtul spre uliÆå, çi vrea så parå îngrijoratå cå ne våd vecinii, ba se
uita spre maçinå, cu un gest de curiozitate cochetå. Må temeam
cå am în faÆå o nebunå, sau una care vorbeçte fårå så gîndeascå...
Dar ceva mi se pårea cunoscut la ea, çi credeam cå sînt acele
tråsåturi preluate de Lia. Dus de reveria iubitei mele de-astå varå,
priveam spectacolul oferit de båtrîna cåzåturå, çi ceva urca din
stråfunduri spre faÆa sufletului meu, ceva plåcut çi dur ca
muçcåtura beÆiei crunte...
Çi deodatå, treptat çi brusc – nu çtiu cum så explic para-
doxul – mi se developå fotografia decrepitå a Corneliei mele,
cea îndelung cåutatå, açteptatå, visatå. Da, era ea, båtrîna curvå,
cîndva atît de preÆuitå în gîndurile mele... Nu må recunoscuse. Så
îi spun? Am ezitat så hotåråsc, çi bine am fåcut. Pentru cå am în-
trezårit cu oroare, cu spaimå, cu urå – dar çi cu voluptate
diabolicå – cealaltå realitate, cumplitå... Çi cerul se pråbuçi peste
mine, çi må fåcu una cu noroiul, eu însumi noroi, din care
Dumnezeu va plåmådi poate ceva mai bun!...
 – Cine o mai avea chef çi sånåtate pentru asta...
– Ia, gata cearta, råmîne pe mîine så låmuriÆi în pat...
– Façi på viteaza, da’ çtii çe te-açteaptî...
– Muie, bårbatu’!
– Få, lighioanå, te dau på mîna lu’ çåf, çî çtîi çe-Æ’ façi...
– Paçtele må-tii, care ai låsat caseta derulatå la jumate?
listå...
– Tiresianule, ai de semnalat ceva special? Få-mi acum o
fatå, dumneata...
Æigar-asta, ceva de speriat... Miersî, Cristinel, eçti prea dulçe, fåi
– Båi, care aveÆi niçte Cola, cå simt uscåciune în gît dupå
(Joe Cocker – N’ Oubliez Jamais)
nu ne-a meritat, vorba romanÆei...
çi pentru început, cu Joe Cocker, så nu uitåm cå am iubit pe cine
iar-n-am-bani çi så trecem la ale noastre, muzica înainte de orice,
corespunzåtoare inflaÆiei... Dar så låsåm politica çi poveçtile cu
maçina de fabricat bani a Båncii NaÆionale a fost turatå la vitezå
tocmai luaråm lefurile çi hîrtiile sînt absolut noi, semn sigur cå
deosebite, albume noi, figuri noi, premii noi – pre mii noi, cå
Midnight Rambler, vå spune DJ X. Astå searå avem noutåÆi
...AscultaÆi Radio Now & Here. Bun gåsit la emisiunea
(01:02 a.m.)
(Crosby, Stills & Nash)
Este înainte de råsårit
Ora cea mai întunecatå
LADY FROM THE NIGHT
212 DUMITRU UNGUREANU
– Bunå, copile!
– A, vechea noastrå cunoçtinÆå care çtie tot çi rade orice
premiu! Vå açteptam, çi eram neråbdåtori, chiar îngrijoraÆi cå nu
sunaÆi! Bine aÆi re-venit printre noi, stimatå Lady From The
Night! Vå menÆineÆi acelaçi pseudonim sau l-aÆi schimbat?
– Må çtii cumva labilå psihic, dragule?
– Ei, se mai schimbå omul, poate...
– Vrei så-Æi råspund la întrebarea care n-ai pus-o?
– Inutil så zic da, pentru cå iar ne faceÆi de rîs! ÇtiÆi çi asta!
– Fireçte! E vorba de compoziÆia lui Paul Kantner çi Marty
Balin, numitå Dream Motorcycle, scoaså la Arista Record în 1986
de KBC Band, adicå trupa lui Kantner, Balin çi Casady, trei dintre
componenÆii celebrului grup Jefferson Airplane, grup fårå de care
vocalista Grace Slick ar fi azi o cîntåreaÆå uitatå pe un single
anonim...
– SînteÆi cinicå, stimatå Lady!
– Nu sînt altfel decît lumea de azi çi dintotdeauna!
– Admirabilå sinceritate!
– Dar cui foloseçte sinceritatea, copile? Çi cine pune preÆ pe
ea?
– Nu se çtie niciodatå cine te ascultå în noapte.
– Aça o fi, înså complicatele noastre relaÆii ne depårteazå,
dulce copil al timpului... Te rog så nu batjocoreçti un om singur!
– SînteÆi singurå, doamnå? Am înÆeles cå aveÆi un soÆ çi
restul meniului conjugal...
– Pot spune cå am un soÆ, în sensul de însoÆitor! Ce este între
noi, prefer så nu dezvåluiesc...
– Vå simÆiÆi neglijatå?
– Mai råu: må simt descurajatå så tråiesc! Pur çi simplu, mi
s-a urît de viaÆå! Sînt secåtuitå çi uscatå. Izvor de-aç fi fost – ceea
ce este adevårat dintr-un punct de vedere –, aç zice cå mi-am
pierdut apa! Plantå så fiu, nu mai am sevå, sînt veçtedå çi fårå
clorofilå, sau îmi lipseçte capacitatea de fotosintezå, sper cå çtii
despre ce vorbesc...
– Må jigniÆi?
– Nu, copile, încerc så te localizez în spaÆiu, så te våd în
scaunul unde stai cu picioarele pe maså...
– De unde naiba çtiÆi?
pentru Hanul Solitar, care sunå astfel:
minunata Lady From The Night. Iar acum, un mesaj – alt mesaj! –
mulÆumim pentru gestul generos çi så o açteptåm cu un alt apel pe
nu are ce face cu premiul, îl vom dona unui nåpåstuit, så
Açadar, concursul s-a terminat, învingåtoarea-cîçtigåtoarea
(02: 28)
uniform, semn cå nu visa nimic...
meu dormea neîntors în aceeaçi poziÆie în care îl låsasem, sforåind
umplutå cu spumå de påpådie, uçoarå çi amarå... Alåturi, soÆul
în locul meu çi am tras plapuma deasupra. Era o plapumå parcå
noapte cu care dorm atunci cînd nu må dezbracå el, m-am lungit
celeilalte så coboare dincolo, spre perete, mi-am strîns cåmaça de
cum nu sesizasem nimic, m-am açezat pe margine, dînd timp
aerul din camerå. Nu mai aveam ce face. Am påçit cåtre pat ca çi
infraroçie, pe care o percepeam fårå efort. Liniçtea îngheÆase
cåldura emanatå de corpurile lor era ca o aurå sau ca o luminå
plåcerilor çi s-au ridicat din açternut. Nu-i vedeam, desigur, înså
exteriorizat, tuçind. Surprinçi, amorezii au încetat duelul/duetul
pînå cînd tensiunea înfruntårii a ajuns insuportabilå, çi m-am
så-mi aflu alt colÆiçor liniçtit? Poate cå çocul m-a Æintuit locului
çi cu gålågie, ca så le aråt cå nu-mi paså? Ori så plec neçtiutå,
pas înåuntrul camerei. Nici nu çtiam ce så fac: så intru indiferentå
Am råmas împietritå în cadrul uçii, fårå så îndråznesc un
abject ca orice animal în rut...
le înÆeleg, çi cåuta împlinirea între coapsele celeilalte, grohåind
încrîncenatå a clipelor sale nefericite, pe care m-am stråduit så i
soÆul, sau în soÆul meu! Iar acesta se dezlånÆuise cu furia
må înçelam: o femeie se låsase în voia pasiunii erotice trezite de
meu, desigur! Dar celålalt, cårei muieri îi aparÆinea? Pentru cå nu
cînd douå trupuri se duelau amoros acolo! Un trup era al soÆului
påtrundea victorios viscerele... Çi iatå cå acum patul scîrÆîia ca çi
le çtiam perfect din clipele în care soÆul îmi desfåcea trupul çi-mi
Salteaua scotea acele zgomote înfundate, obiçnuite în actul erotic,
distincte! – o încleçtare ce parcå o resimÆeam literalmente fizic...
o luptå surdå, un dialog al respiraÆiilor – erau douå respiraÆii
riorul dormitorului m-a oprit în prag. Un zgomot inconfundabil,
DUMITRU UNGUREANU 224
LIA MORA 221
asemånåtoare mie îmi lipseçte, în ciuda soÆului care må înconjoarå
cu atenÆii de care n-ar trebui så nu Æin seama. æin seama, apreciez
ce face el, dar în inima mea sunå ceva gol, sau a gol. O suferinÆå –
dureros de dulce – încuie uçile cåtre Sinea din adîncurile mele, çi
lacåtele au cifrul impenetrabil chiar pentru mine, persoana care le
am în uz. Ce pot face dacå sufletul meu tînjeçte spre o fericire mai
mare, poate imposibilå din locul în care må tîråsc cåtre picioarele
lui Dumnezeu? Cum så-mi ating fericirea, fårå så rup ceea ce sînt
eu acum? Çi este oare, acolo, o fericire adevåratå? Merit eu aça
ceva? Aceasta e întrebarea întrebårilor, fårå glumå!
Noapte de noapte adorm cu speranÆa cå nu se va repeta
coçmarul meu. Dar coçmarul se repetå cu verosimilitate diabolicå.
De fiecare datå strîng în braÆe trunchiul interpus între mine çi
soÆul meu. Oroarea îmi umple plåmînii, greaÆa îmi coaguleazå
sîngele, pulsiunile libidinale întineazå ceea ce consideram a fi
conçtiinÆa mea mai bunå. Må trezesc scîrbitå de mine çi de omul
care respirå sforåit alåturi, îmi muçc limba pînå la Æipåt ca så nu
vomit, îmi consum deznådejdea aça cum beau ultimele picåturi de
cafea, niçte mizerii lichide care concentreazå amarul întregului
ibric, ceva ce rivalizeazå, cred, cu fierea în stare purå. Stau în
açternut nemiçcatå çi savurez mersul de reptilå încinså prin care
transpiraÆia se scurge din porii epidermei, dilataÆi la maximum.
Nu-i o plåcere, dar de ce oare suport, fårå vreun gest de revoltå,
încårunÆirea în balele spaimei nelåmurite?
Uneori caut în jur cu palme umezi çi oarbe. Vreau så må
conving cå am visat, chiar dacå am visat urît. Vreau så må asigur
cå în pat nu este decît trupul soÆului meu. Da, må asigur cå este
doar trupul lui cald, masiv, såtul de sine, infect, lipsit de atracÆie,
suficient sieçi, indiferent la strigåtul meu mut de ajutor. Oare de ce
Æipå în mine un håu, o lipså, o penurie, o insatisfacÆie, un deficit de
viaÆå? Ce îmi trebuie, çi soÆul meu nu-mi då? Ce este aceastå
dragoste – cum oare så-i spun altfel? – de care el, soÆul, pare sigur,
iar eu n-o simt, n-o tråiesc, n-o primesc? De ce må mistuie un dor
nebun, un nesaÆ indescriptibil çi, deseori, insuportabil?
Må încredinÆez cå alåturi nu se aflå decît corpul soÆului. Dar
prezenÆa celeilalte este la fel de sigurå çi puternicå. O aflu lîngå
mine, alåturi de mine çi în mine simultan, în fiinÆa care doarme
çi care vreau så cred cå este el, consortul meu. O simt în aerul din
dimineaÆa!
...deja avem primul telefon. Bunå seara sau mai degrabå bunå
(Ærrrrrrr-Ærrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrr)
atenÆie...
ziceÆi nimic, cå tot nu vå aud! Iatå prima pieså, ascultaÆi cu
bårile obiçnuite: cine, ce, cînd, eventual unde cîntå? OK? Nu
...ce aveÆi de fåcut, e så telefonaÆi çi så råspundeÆi la între-
sau se întrerupe emiÆåtorul...
pe ce trebuie så lucreze, cînd îi merge çi lui vocea, se rupe banda
Iar se pierdurå, ce naiba? Aparaturå de nimic! Såracu båiat,
(crîccchhîccrrîchhhrsssiiiitcrhhhh...)
frumos, de la firma...
cå îl açteptaÆi neråbdåtori! Astå-searå avem pe maså un obiect
în casetofonul de serviciu, så lansåm concursul pe care sînt sigur
Ei, çi pentru cå sponsorul nostru vegheazå cu urechea låsatå
(01: 21 a.m.)
Mich. Du Hast Mich – du-duceÆi-vå naibii cu telefonul vostru...
naiba! Du. Du Hast. Du Hast Mich – Du. Du Hast. Du Hast
Doi-cinci-zero-patru-nouå-opt. Apel. Ocupat. Lua-v-ar
(Rammstein – Du Hast)
nici noi n-am uitat...
voastre elastice, çi pregåtiÆi-vå pentru dans aça cum çtiÆi voi... Çi
liber picioarelor, mîinilor, capetelor çi ce mai råmîne din corpurile
de la 13 bis, pentru voi – Du Hast! Gata de bîÆîialå? OK, daÆi frîu
toare, am apelat la cine – se çtie ea... Domniçoarelor çi tu, gaçcå
un cunoscåtor de germanå så må corecteze, chiar çi o cunoscå-
grupului german Rammstein. Sper cå am pronunÆat exact... Açtept
Çi acum prima noutate a serii, din albumul Sehnsucht al
de tot... Så facem o vizitå pe Unirii? ASTA-I BUNÆ!
ce-mi bat capul cu prostii, mai bine så-l ascult pe copil, cå e dulce
211 LIA MORA
210 DUMITRU UNGUREANU
– A venit un mesaj pentru mine?
– Påi ce, te crezi LenÆi Chiriac, så-Æi vinå admiratoarele cu
flori çi pråjituri cu friçcå de la cofetåria lui Coposu?
– Copos, båi analfabetule!
– Tot cåpos, da’ cu chelie!...
Acesta a fost Joe Cocker, pentru Dana, de la Vasilicå;
pesemne cå Dana a fugit dupå cine nu trebuie çi-a cåzut într-o
groapå neastupatå de Båsescu... În continuare am douå mesaje
obligatorii. Primul sunå astfel:
Leontine, lua-te-ar dracul, vino îndåråt acåsicå, sau måcar
trimite bani de lemne cå mi-e frig fårå tine! Semneazå: Manuela!
Dragå Leontin, eçti rugat deci så vii cu lemne så nu îngheÆe
çtii tu cine çi de ce. Al doilea mesaj este semnat de Hanul Solitar,
referire desigur la cåpetenia tåtarilor, nu la denumirea hotelului de
odinioarå:
Såtul de cuceriri, cålåreÆul care a bîntuit pustiurile asiatice
deshamå la cortul stråmoçesc, din strada Unirii 62, ca så-çi
consume liniçtit agoniseala çi så scrie memoriile unui Vagabond
of the Eastern World. Doritoarele de poveçti la gura sticlei sînt
açteptate în barul de la colÆul stråzii, în fiecare searå, dupå ora
cînd se culcå mîÆele.
Dragå Hanule, çtii cå eçti haios? Te asigur cå vom fi çi noi în
boata respectivå, måcar aça, ca så deguståm lichidul cu care
ameninÆi. Iar dacå nu Æi-e cu supårare, ascultå aceastå bucåÆicå
muzicalå, pe care amicul Romeo o dedicå iubitei sale Luky,
cåÆeluça cu pår negru. Vå reamintim cå puteÆi suna la telefonul
nostru, acelaçi numår – 25.04.98. Deci, muzicå...
(Roger Waters – Three Wishes)
(01: 17 a.m.)
Cine o fi tipul? Misterios båiatul, dar parcå prea încrezut...
Auzi: doritoarele de poveçti... Bine cå n-a zis-o pe-a dreaptå –
doritoarele de p...! Påi cîte de-astea o fi crezînd el cå vegeteazå
aici la noi? Uite, îl açteptau pe el, så le mîrleascå, mîrlanul
dracului... Pe ce stradå a zis cå stå? Unirii... Strada o çtiu, casa...
Parcå çi pe-aia o çtiu, e una cu etaj? Sau doar o mansardå? Da’
Domnului cå mi-a dat-o! Dar simt cu groazå cå nu-mi ajunge atît!
så mulÆumesc îndeajuns, deçi aç fi gata så sårut picioarele
mea. Sînt în situaÆia asta, pentru care nu am putere çi nu çtiu cui
fericiÆi? Îmi pun aceastå întrebare cu referire directå la starea
altå slujbå, altå fiinÆå, în care, cu care çi alåturi de care så fim
De ce trebuie så cåutåm mereu altceva, altå Æarå, altå caså,
este aça. Din påcate? Din fericire? Singur, Dumnezeu çtie!...
påmîntul çi oamenii s-ar scålda în paradisul ambulatoriu... Dar nu
ne-a fost dat?! Dacå ar fi aça, probabil cå fericirea ar inunda
trebuie oare så ne plîngem? Nu avem decît så ne mulÆumim cu ce
Asta este o adeverire a reflecÆiei mele anterioare. Çi atunci, mai
Dumnezeu då fiecåruia ce meritå, spune o înÆelepciune milenarå.
så fie asiguratå doar de natura conexiunii sale la exterior.
putem decît så facem racorduri individuale, iar fericirea fiecåruia
sinea fiecåruia, atunci avem o multitudine de realitåÆi, la care nu
Dacå ceea ce este în imediateÆea noastrå reflectå realitatea din
ce nu s-ar numi –, atunci am toate motivele så fiu nefericitå!
Dacå ceea ce arde în sufletele noastre se numeçte realitate – çi de
Må voi trezi oare la realitate? La care? Ce este realitatea?
propriu, unde nu-l pot urma çi unde nu am ce cåuta...
trebuçoare, må påråseçte çi uitå de mine, intrînd în universul såu
minimå de atenÆie, apoi se apucå så execute mecanic diverse
profesionale, de parcå aç putea så må bucur de ele, îmi aratå doza
care se çtie açteptat çi bine venit, îçi etaleazå noile sale realizåri
întîmplåri comune. Må salutå cu elocvenÆa ocrotitoare a celui
SoÆul vine zilnic acaså, cu fiinÆa cînd obositå, cînd råcoritå de
întîmplå, viaÆa curge în aceleaçi unduiri anoste, rareori absurde.
juisarea sexualå dupå nopÆile de asprå abstinenÆå. Dar nimic nu se
secÆionarea lamei de oÆel vibrator cu intensitatea la care må ridicå
toÆi nervii la gîndul tåieturii vindecåtoare, am ajuns chiar så açtept
strålucitoare ce atîrnå deasupra gîtului meu subÆire, må furnicå
Aç vrea så-mi dea lovitura care m-ar elibera, visez la sabia
o amantå, o ibovnicå, o curvå de serviciu sau cum s-o fi numind.
mod miraculos! Aç vrea ca soÆul så-mi spunå cå, într-adevår, are
paralizeazå. Dar certitudinea acelei existenÆe må elibereazå în
timp. Spaima cumplitå cå ea existå fårå så çtiu cine este må
sau numai ne prefacem cå dormim. O uråsc çi o doresc în acelaçi
ce în ce mai rarefiat çi mai irespirabil al camerei în care dormim
DUMITRU UNGUREANU 222
LIA MORA 223
Simt cå må usuc, simt cå må sufoc, simt cum mor, cu fiecare clipå
ce se topeçte în tigaia promiscuitåÆii zilnice, simt cå nu am nimic
çi nu am avut nimic esenÆial în viaÆå, oricum scurtå çi damnatå,
simt cå alåturi s-a consumat un festin la care puteam avea acces
çi eu, puteam avea scaun çi tacîm, çi îmi puteam aduce prinosul
de existenÆå çi creativitate, nu doar la nivel biologic... Azi am
posibilitatea så încerc aceastå altå – så-i zic fericire? Çi totuçi mi-e
teamå cå va fi aceeaçi pastå fårå gust çi fårå condimente... Iar
dezamågirea m-ar dårîma definitiv! Ce prostie! De ce-mi închipui
cå asta conteazå? Sînt doar egoistå, insuportabil de închiså în
mine, nepermis de egolatrå çi chiar îngîmfatå! În situaÆia mea, cu
handicapul meu, så nu mori de rîs?! Ba så mori!
...Çi iaråçi am avut iluzia unei partide amoroase cu intrusa din
coçmarul greÆos. Era o blondå cu çuviÆe råsucite în genul
rastafarian. Visul se desfåçura pe fondul unei muzici My Dying
Bride, cu viori çi chitare joase, iar încleçtårile tensionate ne
smulgeau din umeri braÆele, fårå dureri. Mîngîierile palmelor ei
påreau jupuiri sau depilåri cu cearå, sårutårile gurii sale cu buze
violete må umpleau de fericirea sfîçietoare pe care am tråit-o
atunci cînd mi s-a luat sînge la analizå. Må topeam de plåcere, må
scurgeam de plåcere deodatå cu sîngele absorbit în punga de
plastic ermetic închiså. Råsuflarea fierbinte çi parfumatå a fiinÆei
din vis aducea mireasma plajelor din Caraibe, pe care mi le-am
imaginat deseori, iar çoapta ei stranie promitea sublimul necu-
noscut, aflabil dincolo de mine...
M-am trezit nefericitå, impurå, fleaçcå. Temperatura sîngelui
trecuse în febrå, auzeam voci ca niçte ecouri distorsionate çi
fragmente muzicale din diferite spaÆii, ca atunci cînd freci scala
radioului pe game de frecvenÆå fårå legåturå între ele. Eram
scåldatå, çi de transpiraÆie, çi de orgasm. Prea multå vreme nu
tråisem aça ceva – så-i zic ruçine? Så-i zic reacÆie adolescentinå?
M-am dat jos din pat, fårå så må preocupe ce face soÆul alåturi.
Am intrat în baie pe bîjbîite, am deschis robinetul, am cules cîÆiva
pumni de apå çi mi-am råcit fruntea, faÆa, pieptul, pîntecele,
coapsele... Cît så fi zåbovit la chiuvetå? Poate un sfert de orå,
poate mai mult. M-am întors în camerå, în felul meu obiçnuit,
cålcînd neauzit çi respirînd fårå zgomot. Uça råmåsese larg
deschiså. Nu-mi aminteam dacå o låsasem aça. Ceva din inte-
çtiÆi cui...
cum vorbiÆi çi v-am asculta toatå noaptea, all night long, vorba
– Nu sîntem la cursul de jurnalisam, Lady! Dar ne place
– Vrei så-Æi spun cine, ce, unde, cînd?
– Må minunam så fie altfel...
– Bunå, copil! Cunosc compoziÆia...
(Ærrrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr)
nostru çi ascultaÆi piesa care urmeazå, cu multå atenÆie vå rog...
make me feel like a real man? Mai departe, revenim la concursul
a micului interludiu – Will some woman in this deseret land/
Iar urmarea o çtiÆi prea bine, înså eu am så spun ca încheiere
Dry as a funeral drum...
Tight as a turniquet
I feel cold as a razor blade
And I can feel one of my turns coming on.
And nothing is very much fun, anymore.
But I have grown older and you have grown colder
And night after night we pretend it’s all right
Like the skin on a dying man.
Day after day our love turns gray
datoria – din albumul albumelor, The Wall...
bonus track la premiul pe care îl refuzå, måcar aça så plåtim
vå rog så primiÆi încå o dedicaÆie pentru Lady From The Night,
pentru Pink Floyd, probabil cea mai importantå formaÆie rock –,
Iar acum, cå tot m-am provocat – çi voi çtiÆi patima mea
(Pink Floyd – Interstellar Overdrive)
Night, sper cå-mi permiteÆi så fac çi eu o dedicaÆie...
Dawn, lansat în anul 1967... De la mine pentru Lady From The
Interstellar Overdrive de pe albumul The Piper At the Gates of
începutului, cu Syd Barrett, vocal çi chitarå. Ascultåm deci
extras pe single al obsesiei mele, Pink Floyd, din perioada
ca în poveçtile de amor... Acum, o secvenÆå celebrå la vremea ei, un
cînd çi ultimul ascultåtor va fi adormit cu succes, iar zorii se vor låsa
217 LIA MORA
220 DUMITRU UNGUREANU
spaima, se çtie prea bine – la crimå çi dezmåÆ, sublim çi frumos,
util sau inutil. De douå mii de ani, umanitatea îl are pe Isus ca så
se racordeze la Divin. De tot atîÆia ani, oameni inteligenÆi se
stråduiesc så-L minimalizeze, fie socotindu-L un profet mesianic,
fie un impostor genial. Poporul din sînul cåruia a ieçit Îl contestå
vehement, sau Îl priveçte cu condescendenÆa celui care dispune de
bani – prin definiÆie çi tradiÆie, instrumentul Diavolului. LecÆia lui
Isus a fost uitatå chiar de cei care predicå în numele Lui. Creçtini
gîrboviÆi de îngîmfare se îmbracå în aur çi purpurå, precum
Cezarii, çi blagoslovesc mulÆimi pentru care mersul spre Bisericå
este o îndeletnicire la modå, sau una fårå de care îÆi este opritå
ascensiunea socialå. Secte çi confrerii dubioase folosesc numele
lui Isus pentru a-çi atinge scopurile josnice de înavuÆire çi
îndobitocire. Cine nu este cu noi, nu-L vede pe Isus, proclamå
aceçtia, uitînd cå împåråÆia cerurilor este în fiecare dintre cei care
cred în El. Hoarde netrebnice, de apucaÆi ai credinÆei oarbe, se
bulucesc la uça studiourilor de radio-televiziune ca så-çi propage
mesajul creçtin cåtre alte hoarde, acelea de nevolnici abrutizaÆi în
muncå deçartå çi sclavie în lanÆurile financiare ale lui Satan. Çi
unii, çi alÆii iau numele Domnului drept pavåzå pentru escrocherii
sau nedreptåÆi. Unii în numele a ceea ce au adunat de pe spinarea
celorlalÆi, alÆii în nådejdea cå va veni çi vremea lor, adicå vor
putea çi ei så se ridice pe truda semenilor cåtre o bunåstare fårå
noimå în faÆa Domnului. Çi toÆi aleargå orbi cåtre gura
Demonului, ca într-un tablou celebru din secolul în care Domnul
era încå prezent printre oameni...
Ascult de departe aceastå agitaÆie stupidå. Domnul mi-a dat
libertatea så må bucur întru numele Lui, cu modestie çi umilinÆå.
Dar nu mi-a dat çi puterea så må hrånesc cu dragostea semenilor
mei. Sau încå nu våd eu aceastå dragoste? Sînt cu adevårat orbitå?
Cine trebuie så-mi deschidå ochii? Çi cåtre ce? NopÆi în çir
priveghez çi caut så înÆeleg ce-mi lipseçte så fiu fericitå. Îmi spun
mereu cå n-am parte de dragoste. Çtiu cå aceastå dragoste nu se
îndreaptå cåtre Domnul, sau nu vine dinspre cineva care se aflå la
maså cu Domnul, çi sînt nefericitå din cauzå cå nu pot, încå, så må
topesc în iubire pentru El, în aça fel încît så-mi fie inutilå altfel de
pasiune. Dar patima asta lumeascå – prea lumeascå? – må face så
tråiesc nefericirea la putere nemåsurabilå. Dragostea unei fiinÆe
ezitaÆi så sunaÆi. Emisiunea Æine pînå la ora care credeÆi de cuviinÆå,
vor ivi în cursul orelor. Nu uitaÆi telefonul nostru 25.04.98 çi nu
atribuim premiul çi continuåm discuÆiile obiçnuite pe temele care se
piesa test çi dupå ce obÆinem råspunsul sau råspunsurile corecte,
afarå de al binecunoscutei Lady From The Night. Vom difuza curînd
nou, vom continua concursul, så speråm cå avem çi alte telefoane,
Reluåm emisiunea noastrå çi vå spun „bine v-am gåsit“ din
(02: 03 a.m.)
Voiculescu... Revenim dupå.
98,47 hz, Radio Now & Here, urmeazå çtirile nopÆii cu Alin
reamintim cå ascultaÆi Midnight Rambler pe lungimea de undå
Ei, nu se çtie cine o fi sweet man al Roçcatei, dar acum vå
Gone)
(Muddy Waters – Who’s Gonna Be Your Sweet Man When I’m
Roçcata de la scara trei:
valabil cu Muddy Waters, din partea lui Voicu Adrian pentru
un scurt interval muzical, pînå la ora çtirilor. Ascultåm un blues
Açadar, am scåpat de grija celui de-al doilea råspuns. Acum,
(01: 54 a.m.)
– N-am citit aça ceva. Sau am uitat, dacå voi fi citit...
poliÆiste...
într-o pastilå de... Cum îi zice? Bomboana aceea din romanele
Çi în situaÆia mea, lipsa asta este mortalå, ca o dozå de cianurå
– Îmi doresc så pot spune çi eu la fel. Dar nu am certitudini.
tulburi îngrozitor!
le uit chiar, så nu må tortureze! Nu mi-e ruçine så recunosc: må
acum, sînt perfect private çi nu le voi da publicitåÆii! Aç vrea så
– Numai pe cele care trec prin mixerul radioului. Astea, ca
– Înregistrezi convorbirile noastre?
– Eu sînt liber så te ascult! Cînd eçti dispuså, începe!
– Çi care-i problema? Spun un adevår, nu replici de teatru!
– Foloseçti çabloane din filmele de duzinå!
DUMITRU UNGUREANU 216
LIA MORA 213
– ...çi fumezi o Æigarå nenorocitå, ca så te liniçteçti, cum
spuneai cîndva! Mai tremuri din cauza mea?
– Mai tremur! E ceva inexplicabil!
– PoÆi så spui încå o datå ce te tulburå la mine?
– De ce vreÆi så repet mereu cå îmi sînteÆi apropiatå çi
produceÆi asupra mea un efect teribil? Chiar atît de singurå
sînteÆi? Nimeni nu vå stå aproape så vå spunå cît valoraÆi? Aça de
råu tråiÆi cu el?
– A tråi este un verb cu sensuri multiple. Dintre acestea,
numai unul mi se aplicå, acela care defineçte o viaÆå vegetativå,
lipsitå de bucurii elementare, cum ar fi lumina, cåldura, înÆele-
gerea, liniçtea... Paradoxal, chiar liniçtea îmi lipseçte în vegetarea
mea incurabilå...
– Ce bårbat a fost atît de råu cu dumneavoastrå, de v-a
nimicit sufletul fårå så vå ucidå trupul?
– Inutil så-Æi råspund, copile... Dar asta nu conteazå! La urma
urmei, ce sînt eu? O trestie care se frînge, în ciuda faptului cå
gîndeçte... Cînd Pascal a formulat metafora aceasta, distincÆia pe
care eu o introduc prin cuvintele în ciuda putea så parå o
chestiune minorå! Azi se vede liber çi de departe: gîndirea nu
împiedicå moartea, poate chiar o gråbeçte! Animalele se ucid
între ele pentru hranå sau alte nevoi, dar nu cred cå îçi propun så
omoare, cum fac oamenii! Cine a pus pe primul loc gîndirea, în
ceea ce priveçte deosebirile dintre om çi restul animalelor, a uitat
cå tocmai gîndirea îl împinge pe om la moarte, mai repede ca
orice alt proces psiho-fizic... Tragedia mea, copile, nu constå în
faptul cå tråiesc alåturi de o persoanå insensibilå, ci în faptul cå
tråiesc la umbra propriei mele personalitåÆi! Adevårata mea fiinÆå
este ascunså sub o manta de întuneric, dacå nu te supårå cå fac çi
eu metafore...
– Så må supere, dragå Lady? Må impresioneazå!
(01: 31 a.m.)
Açadar, prima întrebare a gåsit råspuns înainte de a fi rostitå!
Dacå påÆim tot aça la urmåtoarele, precis o så ne tragå sponsorul
un perdaf çi un kick in ass, çi nu ne mai contracteazå pînå în
mileniul urmåtor... Încå
spaima de a fi singurå în imensitatea cosmosului, iar unde duce
Ruptå de legåtura cu Dumnezeu, fiinÆa umanå tråieçte cu
fiecåruia dintre noi, bårbat sau femeie, båtrîn, çi mai cu seamå tînår.
adîncul fiinÆei o såmînÆå de spaimå. Aceasta mi se pare esenÆa
mea substanÆå indefinitå, fie cå voiajez prin spaÆii astrale, påstrez în
care numai nevertebratele beneficiazå. Fie cå må ascund în propria
celui/celei care naçte viaÆå într-un dispreÆ suveran al creaÆiei, de
întunecat-violaceu, çi privesc la rodul meu cu indiferenÆa stranie a
påmîntesc îmi pare atunci un ou, pe care eu l-am aruncat în vidul
îndåråt så må asigur cå existå ceva de unde am plecat. Globul
care cuprind lumea çi må poartå spre constelaÆii imprecise. Privesc
juratå de verdeaÆå. Alteori, acelaçi suflet desfåçoarå aripi uriaçe,
sufletul se retrage în sine, ca o pasåre micå într-o scorburå încon-
citå, sau cu spuma de spaimå prin care vîslesc îngrozitå. Uneori,
repede sau mai lent, cu valul de uitare albastrå pe care plutesc feri-
pedepseçte pentru påcatele fåcute sau doar gîndite! Somnul vine mai
Dumnezeu fie cå nu aude, fie cå nu ascultå ruga mea, fie cå må
Dumnezeu så-mi dea tihnå çi putere de a rezista Demonului. Dar
datå cînd pun capul pe pernå, închid pleoapele çi må rog lui
Noapte de noapte açtept çi retråiesc acest coçmar. De fiecare
misterios çi demonic. Aici este doar un coçmar – coçmarul meu!
paranormal, cu inserÆii din folclorul religios. Aici nu existå nimic
naliticå sau filozoficå. Nu voi bate cårårile çtiute ale misticismului
preÆioase çi pretenÆioase reliefuri conceptuale, de sorginte psiha-
persoana din coçmarul meu realå çi vie? Nu mai voiajez acum prin
în domeniul calculatoarelor çi al televiziunii, cum så nu fie çi
realitatea virtualå este ceva de care se Æine seama la modul concret
çarpe. De ce am certitudinea grotescå a existenÆei individei? Dacå
çi fiinÆa cealaltå, açtept så-i percep råsuflarea subÆire, ca a unui
råsuflarea sforåitå a omului de alåturi. Totdeauna açtept så se miçte
zitå. Zac nemiçcatå în întuneric, în liniçtea camerei, ascultînd
de intruså, de tot ce ne înconjoarå, çi abia atunci må trezesc îngro-
sine – se consumå, må cuprinde adevårata greaÆå de mine, de soÆ,
amor cu ea, iar dupå ce amorul – sau numai intenÆia actului în
preajmå. Uneori îmbråÆiçez stråina, simt o ciudatå atracÆie så fac
apropiat, ca çi cum l-aç cunoaçte çi l-aç accepta de ani çi ani în
dintotdeauna çtiutå. Chipul dînsei îmi este neclar, dar destul de
individei, a cårei identitate îmi este perfect necunoscutå çi parcå
219 LIA MORA
218 DUMITRU UNGUREANU
Oare cînd a început perioada de coçmar? Nu çtiu cînd a
început, nu çtiu cînd o så se termine, dar çtiu sigur cum se va
sfîrçi – cu moartea mea! Nu spun prostii çi sper cå nu delirez.
Demonii care îmi populeazå creierul au bunåvoinÆa så execute din
cînd în cînd un fel de preview çi så må punå ca dinaintea unui
ecran albastru, pe care ruleazå filmul întîmplårilor viitoare în
care voi fi implicatå. Privesc, tråiesc, particip cu tot elanul la
acÆiunea filmului – poate aici ar trebui niçte ghilimele –, må
implic çi må trezesc leoarcå de transpiraÆie, cu pielea ca våcsuitå
de o cremå insuportabilå. Merg în baie, må spål, îmi torn apå în
cap çi pe spate, må çterg. Revin în camera aceasta pe care o uråsc
în acele momente, parcå ar fi o închisoare! Dar aici am cele mai
scumpe lucruri ale mele – casetele, combina muzicalå, discurile,
fotoliul unde odihnesc çi gust cafeaua, cafeaua fårå de care
existenÆa mi-ar fi çi searbådå, çi såracå.
De fiecare datå, coçmarul se desfåçoarå dupå un acelaçi
scenariu, încît am ajuns så-l çtiu foarte bine, fårå så tråiesc
amånuntele unor cute de timp asemånåtoare. Sînt în pat. Nu çtiu
dacå dorm sau dacå împårtåçesc o clipå de intimitate cu soÆul. Må
råsucesc spre trupul lui gol, vreau så-l iau în braÆe çi deodatå
constat cu stupoare cå existå altcineva în locul meu! Corpul unei
alte femei se interpune între mine çi soÆ, må încurcå, må înlåturå,
må eliminå, må face så suport umilinÆe incredibile çi indecente, pe
care nu pot så le definesc în cuvinte clare, limpezi çi inflexibile ca
o teoremå. De ce evoc aici limbajul exact? Pentru cå am senzaÆia
sau certitudinea cå, dacå aç folosi cuvinte sau fraze matematic
legate între ele, coçmarul nu s-ar mai repeta, aç fi izbåvitå!
Çi de fiecare datå cînd gåsesc alt corp feminin între mine çi
soÆul meu, situaÆia må face så vomit. Nu doar în vis ori coçmar, ci
çi în realitate. Må trezesc cu greu, çi am gura plinå de un gust
inconfundabil, inacceptabil. Intestinul gros çi-a întors materia spre
esofag, cavitatea bucalå emanå un miros de care mi-e o scîrbå
sublimå, limba mi-e arså sub cleiuri çi sucuri gastrice, gingiile mi
s-au strepezit de acizi fårå nume, dinÆii se miçcå, gata så cadå,
nasul este înfundat, ochii må usturå, urechile îmi vîjîie çi inima
palpitå nebuneçte, ca dupå o goanå infernalå. În vis/coçmar, må
întorc spre soÆ çi vreau så-i spun ceva, chestiuni oarecare, nu
reproçuri pentru existenÆa/prezenÆa celeilalte. Dau de rotunjimile
vedea ce este de fåcut, poate blocåm telefonul cînd sunaÆi dvs...
– Påi este suficient så ne oralizaÆi råspunsul, çi pe urmå vom
public... Sînt eu vinovatå? Çi ce trebuie så spun?
sunå? Poate nu çtiu råspunsul, poate nu le face plåcere så iaså în
– Treaba dumnealor ce vor crede! Eu ce så le fac dacå nu
iertaÆi, nu-i aça? Ce vor crede ascultåtorii?
aÆi re-venit printre noi, scumpå Lady! Nici de data asta nu ne
– Ar trebui så nici nu råspund, înså misia e misie, deci bine
– Bunå, copile!
tåm!
– Nu se poate, avem un telefon deja! Bunå seara, vå ascul-
(Ærrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr)
Iatå melodia....
reacÆie, nu de alta, dar så nu ne iaså bîrfe cå sîntem pe o cacealma!
cå de data asta Lady From The Night o så fie ceva mai lentå la
consultarea fiçierelor, telefonul, råspunsul, premiul, çi så speråm
întrebarea numårul doi. O ascultaÆi, apoi çtiÆi ce aveÆi de fåcut –
Bine v-am gåsit la partea a doua a concursului, concret, la
– OK, fileazå tîmpenia asta, çi då-i pe åia...
– Poate la apelul urmåtor.
– Lady n-a låsat un mesaj?
– Dacå era, Æi-l bågam în direct, starule!
– Tiresianule, vreun telefon?
(Tiamat – A Deeper Kind Of Slumber)
çtim noi cui, çi fireçte cå n-o så spunem...
criticioçilor, cum ar zice prietena noastrå RD, spre disperarea
nou, ce nu atinge valoarea precedentului, dupå opinia majoritåÆii
rockerilor de la Tiamat, grupul suedez care çi-a lansat un album
vizeazå statutul social, nu vehiculul – så ascultåm o bijuterie a
noastrå este inutilå! Dorind succes Roabei – sper cå termenul
Iatå, prima conexiune s-a fåcut, så nu se spunå cå emisiunea
lemn pe masa din colÆul vecin intrårii, mîine, la ora ceaiului englez.
Hanului Solitar, din partea Roabei de påmînt, un semn de
un mesaj avem acum, iatå cum sunå:
DUMITRU UNGUREANU 214
LIA MORA 215
– ProcedaÆi cum credeÆi de cuviinÆå, eu tot nu am somn la ora
asta, çi uite ce fac: råspund la concursuri çi cîçtig convorbiri pe
banii mei, cå postul vostru nu este în stare så plåteascå un
abonament simbolic ascultåtorilor fideli! Cît despre premiu, iaråçi
nu-mi trebuie obiectul, aça cå îl donez de pe-acum cui îi face
trebuinÆå...
– Vremuri de austeritate, Lady!
– Da, austeritate, dar de la mine în jos! Aça gîndeçte orice
parlamentar respectabil çi responsabil, nu?
– N-am voie så fac politicå în emisiunea aceasta, Lady!
PuteÆi interveni în direct pe post la ora comentariilor politice...
– Tot pe banii mei? Nu, mulÆam fain, atunci tariful e maxim,
så sune cine îçi permite... Eu de emisiunea asta a voastrå am
drag...
– MulÆumim!
– ...çi-mi place så ciulesc urechea la muzica difuzatå! Îmi
aminteçte de vremuri minunate, cînd tråiam çi eu liberå, pot
spune... Acum, dacå vreÆi råspunsul, este vorba de piesa lui
Robert Cray çi Kevin Hayes numitå Enough For Me, çi scoaså la
Mercury, în 1995, pe discul Some Rainy Morning. Am ghicit?
– Fantastic! O çtiÆi çi pe-asta!
– Asta a fost un fleac! E atît de recentå, încît am crezut cå
glumeçti!
– Nu glumesc, Lady From The Night! Aç vrea så te cunosc,
aç vrea så må conving cå eçti realå, cå nu stau de vorbå cu un fel
de alter ego! Simt cå înnebunesc dacå mai aud ceea ce îmi spun
doar eu însumi mie!
– Poate cå vei suferi o deziluzie! De ce nu vrei så laçi relaÆia
aça cum este? Incertitudinea e o frumuseÆe pe care doar spiritele
alese o pot degusta çi aprecia! Nu Æi se pare mai valoros
potenÆialul decît consumatul?
– Mårturisesc cå foloseçti termeni pe care nu-i înÆeleg cum
trebuie!
– ÎnvaÆå, copile!
– Påi cu cine? Te fereçti så-mi fii profesoarå!
– Må feresc så te dezamågesc! Eu nu pot så mint pe nimeni!
Dacå ar fi så accept o întrevedere cu tine, n-aç face-o înainte så-Æi
spun adevårul despre situaÆia mea! N-ar fi cinstit!
 – N-ai vorbit niciodatå aça! ÎÆi rîzi de mine?!
tåu tînår!
simÆi ce sînt în stare så fac în braÆele tale, så må bucur de trupul
– Numai dacå Æii la mine! Dar nu înainte så vezi cum aråt, så
– Vrei så fac asta pentru tine?
– Omoarå-l!
– Meschin om! Îl omor!
teazå cînd fac, dupå pårerea lui, cheltuieli nejustificate!
– Mai degrabå indiferent! Nu-i paså de mine, dar se ambe-
– E atît de posesiv?
– Nu este! Crezi cå aç putea så vorbesc din preajma lui?
– Din cauza insensibilului de lîngå tine! E alåturi acum?
Eu nu pot så-mi recîçtig credinÆa în mine! De ce oare? Tu çtii?
– Dar nici bine nu-mi face! Oricum, mulÆumesc de încredere!
încå! Sper cå nu te deranjeazå sinceritatea!
– Çi ce-i cu asta? Eu tot te voi iubi cum n-am iubit pe nimeni,
– Pentru mine eçti! æi-aç putea fi mamå!
– Chiar crezi cå sînt un copil?
– Ce mai faci tu, sweet child of time?
– Bunå, Lady!
– Bunå, copil!
(N-Trance – I’ m Too Sexy)
dedici aceastå pieså Adinei...
pentru dînsa, sper cå n-ai så te superi, dragå „çtii tu cine“ care îi
The Night çtie precis cine çi ce, så-mi permiteÆi o dedicaÆie çi
succes al lui Rod Stewart, din anii 70, presupun cå Lady From
cheamå I’m Too Sexy çi este o preluare N-Trance dupå un mare
dedicaÆie, de astå datå pentru Adina, de la çtie ea cine, piesa se
gie-Istorie... Så trecem acum la o pieså de noapte, din nou o
crede cå este mårunt de staturå çi a fåcut facultatea de Filolo-
Ocheçelu, patronul stabilimentului, care vå aruncå afarå, oricît aÆi
pasiuni! BåieÆi, aveÆi grijå så nu-i spargeÆi geamurile lui Nelu
Iatå cå s-a generat çi un conflict! Minunat, deci stîrnim
Corsarul Negru.
sticlå cu tot, så te prind eu cå te legi de Viorica! Semnat:
Bå, Hanule, dacå dau mîine de tine în bar, te ia dracul cu
225 LIA MORA
228 DUMITRU UNGUREANU
asprå, îmi voi råni degetele, îmi voi sfîçia unghiile, voi înfige
dinÆii çi voi pierde cîÆiva, poate pe toÆi, în scoarÆa grunjoaså a
ultimei pasiuni!
Domnul så fie cu mine, çi låudat fie Numele Lui!
(03: 05)
Bine v-am regåsit la Midnight Rambler, vå spune DJ X. Este
ora amintirilor dureroase. Cine simte nevoia confesiunilor în
public poate så o facå apelînd numårul çtiut. CunoaçteÆi regula –
nimeni nu este obligat så-çi spunå numele, nimeni nu este obligat
så precizeze clar împrejuråri care pot fi jenante pentru alÆii, nu se
admit pornografii sau vise compensatorii cu ochii deschiçi, adicå
mizåm pe bunul-simÆ al fiecårui suflet nefericit, iar terapia
colectivå încercatå aici se bazeazå pe cercetårile foarte serioase
din grupurile de dialog, specifice modului de viaÆå occidental
postindustrial. Açadar, så speråm cå çi astå-searå vom reuçi måcar
o izbåvire, çi cine se simte împovårat de angoase este açteptat la
Clubul Inimilor Singuratice... Ca så intråm în atmosferå, iatå o
pieså Beatles din albumul Sergent Pepper...
(Beatles – Within You Without You)
(Ærrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr-Ærrrrrrr-alo!)
Conversam de cîtva timp cu o voce extraordinar de senzualå,
plåcutå, energicå çi impunåtoare, fårå stridenÆa celor obiçnuite cu
råsteala. Din centrala telefonicå în care fåceam serviciul de noapte,
îmi permiteam så må joc de-a „numårul format greçit“. Aça
dådusem peste acea voce femininå, ce s-a dezvåluit în timp ca
aparÆinînd unei femei excepÆional educatå, informatå, deschiså la
glume echivoce, receptivå çi distractivå fårå pedanterie. Am
verificat numårul. Localiza o caså în care locuiau, dupå informaÆiile
obÆinute lejer, vreo cincisprezece persoane – patru bårbaÆi, cinci
femei cu vîrste între douåzeci çi unu çi cincizeci çi trei de ani, restul
copii de grådiniÆå çi liceu. A cui era tulburåtoarea voce din noapte?
DiscuÆiile au pornit de la generalitåÆi çi s-au canalizat, poate
involuntar, cåtre domeniul erotic. Firesc, mi-am zis la început. Ea
çi prin inteligenÆa deosebitå! Am iubit la ea ceea ce creierul dådea
Ofelia! Femeia aceea m-a impresionat prin frumuseÆea-i tragicå
îÆi jur cå singura noastrå pasiune comunå, ca så zic aça, a fost
– Pari convinså cå i-am fost amant! Bine, crezi ce vrei! Dar
– Pe cuvîntul tåu cå nu i-ai aråtat curul?
– De ce al meu? N-am avut de împårÆit nimic, niciodatå!
Visariucului tåu...
lingåi cu poponeÆ ca mårul çi pectorali ca sînii de fecioarå, pasiunea
om serios! Iar mie îmi plac bårbaÆii very strong, aça ca tine, nu
lui, cåci – Æi-am spus – e un homosexual ce Æine la imaginea lui de
încålecatå de vreun mocofan cu trup efeminat, ca så-i fac plåcere
l-ai vedea ce fericit este cînd studiazå prin lunetå cum sînt
fleacuri!... De-ai çti cît de docil se laså biciuit de nagaica mea, çi de
bine pot! Çi e foarte corect în „contractul“ nostru, iar „clauzele“ par
doar cå îl cred çi-l înÆeleg; må stråduiesc så-l ajut cît de mult çi de
meniul...“ „Nu au savoarea viului!“ M-a îngenuncheat! Acum nu
„De ce nu te uiÆi la video? Nu ai cîte casete vrei? Sexy, porno, tot
rutului! Ador så våd cum se întrupeazå animalul cu douå spinåri!“
dat pe spate. „Få-mi acest pustiu de bine, çi laså-te privitå în timpul
am crezut cå-çi bate joc. Îi aflasem cîteva slåbiciuni, dar cu åsta m-a
îngådui voyeurismul. Prima oarå cînd mi-a propus „rafinamentul“,
ai desfrîului total. El îmi suportå pornirile sado-masochiste, eu îi
care ne Æine, deocamdatå, alåturi: viciul! Çi el, çi eu sîntem adepÆi
încerc de cînd stau cu Lulu sub acelaçi acoperiç! Dar mai este ceva
de sete pînå la deshidratare sînt laturi ale experienÆelor pe care le
fute pînå la sîngerare, a råbda de foame pînå la epuizare çi a suferi
convenÆionalitate, orice conformism! A bea pînå la înÆepenire, a
scara greçelilor, batem temenele ståpînului „de ce?“ çi rupem orice
periodic punem în discuÆie tot ce înseamnå ierarhia valorilor çi
organizarea vieÆii, nu de profesiunea mea! Zilnic ne certåm,
fel de çcolarizare post-universitarå, învåÆ chestii ce Æin de
stricat, ceva ce nu gåseçti pe toate stråzile! Traiul cu Lulu este un
Tipul posedå un farmec aparte, recunosc! Are ceva malefic çi
înÆelegåtoare!... Da, ai ghicit cå nu acoperiçul må Æine lîngå Lulu!
– Ei, vezi de ce sînt eu prietenå cu tine?! Pentru cå ai o inimå
ment numai al tåu...
doar, nu eçti tu lipsitå de posibilitatea achiziÆionårii unui aparta-
– Bine, çi-acum ce te Æine lîngå el? Nu cred cå acoperiçul
DUMITRU UNGUREANU 240
LIA MORA 237
Totul a pornit de la videocaseta cu filme porno. Våzutå în
doi, are un efect. Våzutå în patru, altul! ConversaÆia s-a învîrtit în
jurul scenelor tari. ExcitaÆia, låÆitå ca o peltea, ne-a luat prizonieri.
Aluziile încruciçate, îndemnurile directe, impulsurile cåtre
partenerul interzis dar rîmnit, coniacul çi çampania, Æigårile cu
iarbå ruseascå, toate ne-au împins la experimente deocheate, din
care am ieçit råvåçiÆi. Apetitul Liviei m-a speriat; neputinÆa lui
Lulu, care s-a slujit de limbå så provoace orgasmul partenerei
(„Dar ce orgasm! Ce cutremurare!“ se minuna femeia), m-a
scîrbit; lesbianismul jucat de doctoriÆå mi-a deschis nebånuite
uçi cåtre sexualitate. Încå o datå consemnez cå Lulu n-a lansat
invitaÆii homo, n-a trådat porniri dosnice. Fapt care nu l-a scutit
de comentariile acide ale Duduiei...
– E un pervers foarte ascuns çi prefåcut! I-a fost jenå de tine,
cå ai o imagine a lui very nice çi fair-play! Nu vrea så-çi piardå
credibilitatea, cîtå mai are! Ori poate nu totdeauna îçi laså liber
instinctul de pederast!
Livia se culca din sportivitate cu mine. Nu vroia, cicå, så-çi
dezamågeascå prietena, pe nevastå-mea! Iar eu... AÆi våzut vreun
bårbat så reziste asaltului unei femei? Sper cå nu fac paradå cu
rezultate de mascul fatal. Pur çi simplu må låsam luat de
împrejuråri! Ce mi se pare ciudat, e cå pierdusem simÆul pro-
prietåÆii asupra soÆiei, un sentiment pe care îl resimÆeam acut çi
puternic înainte cu doar cîteva luni så intråm în cvartetul... nu, nu
din Alexandria (carte råscititå de toÆi patru în perioada respec-
tivå), ci din oråçelul modest, anost çi cenuçiu. Credeam cå-mi
verific virilitatea çi independenÆa, culcîndu-må cu Livia. Ce
verificare så fie, cînd ajunsesem så tråiesc doar pentru orele de
plåcere în compania doctoriÆei? Vreau så cred cå Lulu n-a con-
tinuat så se întîlneascå „în secret“ cu nevastå-mea. Refuz så
cercetez, las ca intimitatea soÆiei så-i aparÆinå, så dispunå de ea în
exclusivitate. Gelos nu pot fi. Am conçtiinÆa mult prea încårcatå
cu „påcatele“ mele. Çi, la urma urmei, nu eu sînt „eroul“ acestei
evocåri! Am dezvåluit amånuntele (orice s-ar zice – necon-
venabile mie) din respect pentru adevår. Dublu adevår – unul
privind imoralitatea amicului, sau mai bine zis libertinajul
cuplului Lulu-Livia; çi adevårul asupra chestiunii homo, aça cum
l-am verificat eu, çi care mi s-a pårut o invenÆie, o bîrfå.
çi så se çteargå la cur, l-am låsat! Poate nici nu voi açtepta atît!
nu voi sta! În ziua cînd nu e în stare så-çi spele singur picioarele
spål cufureala?... Ce zic så-i spål! Nici måcar så-i miros båçinile
cruce! N-am împlinit treizeci de ani; chiar crezi cå voi rezista så-i
fåcut experienÆa, nu må poate obliga nimeni så o duc la fel ca pe-o
Visariuc, un båtrînel libidinos cåruia nu i se mai scoalå! Dacå am
– DråguÆå, nu m-am nåscut ca så må atrofiez lîngå Lulu
îÆi va da peste cap planurile...
la suprafaÆå çi-Æi va strica viaÆa? Sau dacå nu Æi-o va strica, poate
– Nu vrei så fii pregåtitå pentru cazul cînd povestea va ieçi
pentru el! De ce ar avea pentru mine?
derat de cuviinÆå så-mi spunå, înseamnå cå nu are importanÆå
laminectomiei – chirurgul le-a fåcut! În sfîrçit, dacå el n-a consi-
ai dat la mînå un bisturiu, o foarfecå. Dar incizia çi restul
poveçtii, pentru cå ai fost ca studentul ce asistå la operaÆie. Poate
rînd! În al doilea, cred cå nu-mi poÆi oferi o imagine clarå asupra
– Uite ce e, dråguÆule, nu må intereseazå! Asta în primul
povestesc unele detalii ale cåsniciei lor. Mi-a retezat elanul:
ca el så çi-o rezolve, dacå îl va fi afectat. Odatå am vrut så-i
cå e problema personalå a lui Visariuc, çi cå a trecut destul timp
nu privea în nici un fel chestiunea defunctei lui soÆii. Considera
mitul lucrului interzis, uneori fals, alteori artificial umflat.) Livia
nici cît hîrtia folositå la tipar, cåci libertatea cuvîntului a spulberat
cenzurate çi ediÆii limitate. Acum, colecÆiile nu mai valoreazå
oameni care au adunat, în anii 80, biblioteci frumoase, cu raritåÆi
consistent, nesupus degradårii prin inflaÆie sau uzurå moralå. Sînt
azi. Toatå lumea vrea så aibå mai mult, sau måcar ceva palpabil,
invidiat. (Revenirea la tema proprietåÆii se impune, fårå îndoialå,
crede aståzi Lulu despre aceea care i-a facilitat o proprietate de
Am dorit så çtiu cum priveçte Livia problema Ofeliei. Çi ce
Cînd voi da de el, te asigur cå afli tu întîi!
De vreme ce eçti aici, înseamnå cå n-am întîlnit altul mai bun!
så plutesc în patul åsta, nu te-aç mai lua pe tine de lîngå nevastå!
– Nu, dråguÆule, nu sînt! Dacå aç gåsi unul care så må facå
vorba ei.
gelozia posibilå çi så-mi dea certitudinea cå sînt The Best Fucker,
cum se culcå amanta mea cu alÆi bårbaÆi. Ea çtia så-mi adoarmå
– Çi nu sînt? – o spoialå de invidie må acoperea cînd auzeam
239 LIA MORA
238 DUMITRU UNGUREANU
– E pederast çi mincinos, ascultå la mine! – spunea cîteodatå
Livia, post coitum. – Face sluj în faÆa mea, pentru cå îi cunosc
viciul çi i-l îngåduiesc! N-ar putea så tråiascå fårå så-çi aducå un
båiat acaså, iar eu sînt paravan pentru deviaÆia lui genitalå! Nimic
de zis, îmi iau plata fårå milå! Ca så-l Æin permanent sub tensiune,
aduc un mascul sau doi pe såptåmînå, çi practic tantra-yoga çtiind
cå Lulu må urmåreçte prin luneta instalatå în perete!
– De ce te-ai måritat cu el? – întrebam ca så må aflu în
treabå. – De ce accepÆi så stai cu el, dacå zici cå nu eçti cåsåtoritå
legitim?
– Simplu: pentru cå am un acoperiç, pentru cå mi s-a oferit o
caså, pentru cå sînt scutitå de multiple tracasåri! Çi pentru cå sînt
liberå så dispun de mine çi de corpul meu, aça cum doresc! Dacå må
cåsåtoream cu un bårbat pentru care simt iubire, sau afecÆiune de
felul åsteia care încep så o am pentru tine, deja restricÆiile inevitabile
m-ar trimite într-un fel de celulå! Detest închisoarea, crede-må,
copilåria mi s-a petrecut sub semnul lui „nu se poate – nu ai voie“!
– De ce? Cine a fost închis din familia ta?
N-am aflat încå. Livia s-a eschivat de la un råspuns clar, ba
chiar de la orice råspuns. InsistenÆa mi s-a pårut de prost gust.
Mi-am îndreptat curiozitatea naturalå cåtre viaÆa doctoriÆei, ternå
lîngå amicul nostru. Devenea oarecum limpede cå el îçi sa-
crificase liniçtea pentru a pune Liviei la îndemînå cîteva înlesniri.
Pe care ea nu le aprecia la justa valoare, ba chiar le considera
normale, meritate, ieftine. Çi nu erau. Generozitatea omului pårea
fie prostie (prostire?), fie cedare la çantaj (de-ar fi så iau de bune
spusele femeii)...
– Ai bågat de seamå ciudåÆenia înfåÆiçårii lui? – må întreba
Livia. – Ai observat cå pe måsurå ce i se albeçte pårul, sprîncenele
i se înnegresc? Pe zi ce trece, devine tot mai mult copia nereuçitå
a socrului såu, acel Gîrlan pe care îl våd în pozele råmase! Încerc
o scîrbå fårå explicaÆie, dau din mine numai sputå ca o secreÆie
vaginalå, çi asta doar cînd îl våd pe Lulu cum se tîråçte ca un
vierme çi-mi cere îngåduinÆa så...
– Så ce?
– Så se uite cum cålåresc tipi culeçi de prin diverse locuri,
båieÆii åçtia, pe care îi las cu iluzia cå sînt daÆi în paçtele mamei
lor, de buni ce sînt!
açtept pe orice ring de kick-box, så discutåm ca-ntre bårbaÆi! Çtii
– Coane, eu sînt un tip bine educat! Deci: dragå Corsarule, te
– Dar fårå înjuråturi, Hanule, cå îÆi tåiem microfonul!
poate?
– Aç vrea så-i råspund Corsarului-Negru-de-supårare, se
– Salut, Hanule Solitar!
– Salut DJ X! Sînt Hanul Solitar...
dimineaÆa!
din regie cå avem un telefon în direct – bunå seara – sau bunå
vom asculta încå o pieså, çi vom difuza un mesaj, mi se face semn
Mai sînt aproximativ zece minute pînå la çtirile de la ora trei,
(02: 49)
– Acum îÆi ofer, uite, aceastå çanså!
çi multe alte amånunte care alcåtuiesc portretul unei doamne?
mågit, cînd nu çtiu nici unde locuieçti, cum te numeçti, cîÆi ani ai,
– Dar då-mi måcar o çanså! Cum poÆi så afirmi cå voi fi deza-
– Vei fi dezamågit!
– Nici una! Ard de dorinÆå så te cunosc!
– Tu ce pårere ai?
praf pe toÆi din radio! Sau foloseçti cumva un computer?
– Çi un creier grozav, cu o memorie fabuloaså! Ne-ai fåcut
– Din påcate, doar metaforele au råmas din mine...
– Ce frumos!
zåri infinitul...
încrezåtoare, iar corpul meu era ca un ochean prin care puteam
– Vorbeam de timpurile trecute... Atunci eram tînårå çi
– Nu vreau så înÆeleg greçit, çi nu vreau så jignesc.
– Nu înÆelegi?
– Ce vrei så spui cu asta?
iaråçi ceva, acum, cînd a vedea este un verb de conjugat la trecut...
tinå luatå înaintea examenelor grele... Sper så am iluzia cå våd
în care simÆeam fericirea la modul concret, ca o linguriÆå de leci-
– Çi vreau så sper cå întîlnirea cu tine må va aduce într-o fazå
– Ai reuçit deja.
curios, cel puÆin, çi vreau så sper cå pot deschide în tine porÆi utile...
– Nu, copil, îmi rîd de mine! Vreau så cred cå te-am fåcut
DUMITRU UNGUREANU 226
LIA MORA 227
unde må gåseçti, ai de ales doar ziua çi ora înfruntårii! Dacå nu må
recunoçti, vezi cå am un tatuaj pe pumnul drept çi un cercel în
lobul stîng! Çi coadå de cal, împletitå, dacå asta îÆi spune ceva!
– MulÆumim Hanului Solitar pentru cå ne-a colorat emisiu-
nea, çi acum så ascultåm ceva de impresionat sufletele învechite
în açteptåri niciodatå împlinite...
(Mondial – Pe harta Europei)
Este ora trei, ascultaÆi çtirile nopÆii. Aici Radio Now & Here,
la microfon Alin Voiculescu...
Ce copil dulce! Iar a nimerit, cu piesa asta, drept în sufletul
meu! E clar, trebuie så fac ceva ce n-am crezut cå voi fi capabilå
så fac! Lumina vieÆii mele... Unde oare o fi copilul care mi l-au
luat? Îl simt parcå pe-aproape, çi må tulburå doar cînd må
gîndesc la el ca la o fiinÆå vie, dar complet stråinå de mine,
necunoscutå mie... Nu avea çansa la viaÆå, era damnat, Doamne,
de ce mi-ai dat aceastå cupå de amar? Te-am adorat, Doamne,
çi m-am închinat æie de cînd am deschis ochii pe lumea asta
nefericitå! Çi Tu tocmai mie mi-ai dat suferinÆa de a nu putea face
un copil sånåtos, mi-ai dat nefericirea întunericului, mi-ai dat...
Dar ce nu mi-ai dat! Cu toate astea, eu continui så laud numele
Tåu, pentru cå doar la Tine mi-e credinÆa çi speranÆa, Tu singur
eçti reazemul meu çi fericirea mea!
Ce copil dulce! ÎnÆeleg ce se întîmplå. Am atins vîrsta la care
absenÆa unui copil se traduce prin aceastå ataçare de vocea unui
necunoscut, iar gîndul meu aleargå liber în jurul imaginii cuiva
pe care n-o så-l våd vreodatå çi pe care mi-l închipui a fi Iubitul
çi Copilul! Ciudat? Nu, dråguÆå, banal, extrem de banal! Sîntem
fiecare o gråmåjoarå de banalitåÆi! Aça ar zice... N-are
importanÆå cine!
Am întinerit cu peste douåzeci de ani! Oare? Mai degrabå
am ultima strålucire a vieÆii. Înainte de moarte, traversåm zona
uscatå a senectuÆii. Înainte de traversare, corpul nostru tresare,
revoltat cå se consumå çi se topeçte în timp! Eu am aceastå
tresårire finalå. Vîrsta îçi recitå lecÆia, nimic nou sub soare! Voi
alerga çi voi smulge ultima frunzuliÆå de pe trunchiul cu coajå
singulare, nepermise. Cålcam pe tålpi de pîslå printre spinii unei
zii turnau în mine crisparea unei reÆineri çi otrava unei aventuri
curÆi mari volume de întuneric diafan. Tåcerea çi pustietatea strå-
arunca o luminå misterioaså pe acoperiçurile din jur, låsînd în
necatå. Noaptea seninå, cu luna în fazå plinå sus, la centrul bolÆii,
pe strada Argentina, numårul 61, în faÆa casei cu faÆadå întu-
Am urmat indicaÆiile Liei. La ora unu fårå trei minute, eram
nu-mi face onoare.
Nu insist, procesul acceptårii condiÆiilor impuse e o laçitate care
imprecis, o tentaÆie fårå logicå, mi se pårea în anumite momente.
Aici, în cazul frumoasei necunoscute, eram incitat de ceva
nevoie, o fac, çi chiar dacå nu înving, nu mi-e ruçine de mine.
în patul unui bårbat, nu! Så må lupt cu semenii, evit. Dar la
ales riscul. Ce putea så mi se întîmple? Mai råu decît så fi picat
decizie, ceea ce ea a taxat drept lipså de curaj. Pînå la urmå, am
De fel, nu am laçitåÆi. Am ezitat înså destulå vreme så iau o
impunåtoare.
ziceam eu, mi-o trezea vocea ei senzualå, plåcutå, energicå çi
de acces. Altfel, nu aveam çanse de împlinire a dorinÆei pe care,
ora unu, noaptea! Dacå primeam provocarea, îmi descria traseul
loc în care accepta så ne întîlnim era chiar casa ei! Çi doar dupå
trebuia så-mi dau seama la timp de nefirescul situaÆiei. Singurul
încåpåÆînare. Mi-a spus de la început, çi a repetat de atîtea ori, cå
neapårat. I-am propus cîteva locuri çi ore, în oraç. A refuzat cu
n-a ståruit. Probabil cå era, ca çi mine, dornicå så må întîlneascå
deschid Biblia, pe-atunci o carte aproape interziså. Nici femeia
Puteam spune cå nu çtiu? Chiar nu çtiam, çi n-am avut ocazia så
la biblicul Lea, dacå çtii despre ce este vorba“, mi-a råspuns Lia.
întrebat într-o doarå, vrînd så par cultivat ca çi ea. „Nu, vine de
nu mai conta, nici n-am Æinut så aflu. „Lia vine de la Ofelia?“, am
m-am adresat necunoscutei, a fost Lia. Care era numele adevårat,
Numele folosit de voce în conversaÆiile noastre, cel cu care
ajuns la fixarea unei întîlniri. Dar unde?
departe, tot tacîmul unei vråjeli cu care mi-a luat minÆile. Am
vorbesc, ce vorbesc, gîndirea mea originalå o încînta, çi aça mai
pårinÆi în grijå etc. Mi-a zis cå n-o interesa aça ceva, îi plåcea cum
dacå vroia, så-mi descopere starea socialå – cåsåtorit, doi copii,
era femeie, eu fåceam pe bårbatul fårå obligaÆii, cu toate cå putea,
229 LIA MORA
232 DUMITRU UNGUREANU
– Salutare, digeicsule! Mi-s Corsarul Negru, çi am un mesaj
important pentru Hanul Solitar! Fårå parapoance!
– Asta-i bunå! Bå, tu nu asculÆi ce emisiune facem noi aici?
– Ascult, gagiule, cå numai på voi stau cu urechea, då cîn’ aÆ’
început, cå nu vreau så-l pierz p-åsta då så då mare Han! Poci så
i-o zîc?
– Zi-o, Corsarule, çi så dea sfîntul så bagi parapoance, cå-Æi
tai microfonul! Hai, zii ce ai de zis çi så ne reluåm emisiunea!
– Påi, eu ce vå fac, moçule, nu emisiune?
– Ne faci, moçule, dar nu pe de-astea eram porniÆi!
– Stai aça, tåticu’, eu då ce n-aç intra på felia voastrå?
– Intri, numai cå tu ai ce ai cu Hanul, nu cu problema
Oarbei...
– Påi, nenicule, io vream så-Æ’ spui, çî så-i spui çî nenoro-
citului åla care så då mare Han – îl fac io motel, på bune! – cå am
un ochi scos, aça cå niÆel fac çi eu parte în treaba cu orbeÆii!
Tataie, çtii unde mi-am pierdut eu ochiul? La o caftealå, în portul
Suez, gagiule – ai habar unde-i asta? – cu niçte magraoni dîn
Pakistan çî Filipine! Aça cå îl açtept p-åsta în orice zi, la orice orå,
på or’ce maidan vrea muçchii lui...
– OK, Corsarule, acum ne dai voie så reluåm emisiunea...
Avem alt telefon în direct... Bunå dimineaÆa! Alo! Alo! VorbiÆi,
vå ascultåm! Alo! Alo! AuziÆi? Vå ascultåm, sînteÆi în direct!
Cred cå este o problemå tehnicå, speråm så se rezolve, pînå
atunci, puÆinå muzicå...
(crîîîîîîîîîîîîchhhcrrrrrrrrrrchhhhcccccccccîîîîîîîîhhhhhhîîcr)
(03: 51)
MulÆumim tuturor participanÆilor la emisiune çi tuturor
ascultåtorilor care au avut plåcerea, råbdarea çi îngåduinÆa så ne
urmåreascå! DJ X vå doreçte o noapte bunå, ce-a mai råmas din
ea, vise plåcute çi somn lin, çi vå då întîlnire pe curînd, låsîndu-vå
în acordurile basului mînuit cu iscusinÆå de Jaco Pastorius, în
1976, pe albumul Blak Market...
(Weather Report – Herandnu)
Ceea ce nu era cazul!...
ca organisme reproductive, sau dacå am fi fost exemple morale.
genul celei propuse tenta ambele pårÆi. Numai dacå ne-am fi ofilit
cåsnicie, cînd curiozitatea sexualå s-a temperat, o aventurå de
timpul a domolit çi stins açteptårile necuvenite. Dupå çapte ani de
mine fårå iscodiri. Çi dacå la început se va fi açteptat la ciudåÆenii,
sinea ei va fi înfrînt enorme obstacole, ca så reziste alåturi de
erotice. Cum çtia cå fusesem apropiat „perversului“, cred cå în
Visariuc, o incitase pe soÆia mea, provocîndu-i nu puÆine anxietåÆi
devenit clar cå faima de om påcåtos ce înconjura fiinÆa lui
iar rîsul mi-a cam ieçit prin piele, så zic aça. Din prima searå a
mînare cå m-a bufnit rîsul. Çi-am cedat propensiunii spre desfrîu,
consoarta çi-a întors mutriçoara, prefåcîndu-se cu atîta neînde-
ei propriu damful dezmåÆului. Cînd i-am vorbit de aspectele astea,
så vadå cu ochii ei „sanctuarul påcåtosului“, så respire cu nasul
mergem da impresia cå vroia, de fapt, så intre în casa lui Visariuc,
lege prietenia cu Livia; dar asiduitatea cu care îmi cerea så
Am cedat invitaÆiei, la insistenÆa nevestei. Intuiam cå vrea så
restul agoniei...
destinaÆie. Iar dacå n-o faci, te-ai îmbogåÆit cu regrete pentru
de råspîntia destinului, cînd Æi se pare cå poÆi coti spre altå
fofilatul: am participat la partuze cu elanul çi disperarea generate
råbufneascå în paginå acolo unde vor gåsi breça. Cåci n-are sens
nepårtinitoare. Cît despre „impresiile“ personale, le voi låsa så
un lux pe care eu încerc så-l reduc la minimul necesar înÆelegerii
versatå. Mai cu seamå cå Livia mi-a povestit cu lux amånuntele,
Totuçi, nu pot så trec peste aceastå perioadå extrem de contro-
Nu am intenÆia så „disec“ viaÆa lui Visariuc alåturi de Livia.
(10)
LULU VISARIUC
LIA MORA 233
Dupå ce Copilul a fost la mine în pat, çi dupå ce ne-am
råsucit unul peste altul ca douå liane înnebunite, n-am dormit trei
zile çi trei nopÆi. Se îngînau zorile celei de-a patra zi de cînd nu
aÆipisem; atunci am avut coçmarul final. Nu çtiu cît a trecut din
acel moment, am pierdut noÆiunea timpului...
Creierul m-a purtat în copilårie, cînd unchiul må lua cu el pe
cîmp çi îmi aråta ce creçte pe påmînt – iarbå, flori, plante
folositoare, bålårii, nimicuri. De-a lungul unui ogor proaspåt arat,
am våzut cum se tîrau niçte rîme, foarte lungi çi foarte subÆiri. Må
întrebam cum de nu se rup, cum de rezistå carnea lor rozalie,
aproape transparentå, ce forÆå leagå inelele aparente între ele de nu
se destramå. Må impresionau capetele, care nu påreau de rîme
obiçnuite. Erau niçte proeminenÆe asemenea celor de çarpe,
rotunjite, cu un fel de ochi sau gurå în centru. Toate capetele purtau
acest însemn indecent, fårå ca aråtårile, luate in corpore, så aibå
ceva scîrbos. Culoarea diferea de la un cap la altul, fiecare aråtînd
o altå nuanÆå de roçu. Erau sute de rîme, ce se scurgeau într-o
gaurå plinå de spumå alburie, din mijlocul locului arat, intrînd în
adîncuri prin acea magmå cleioaså. În Æårînå råmînea dîra umedå a
rutului cu påmîntul, din care råsårea lent o vegetaÆie necunoscutå...
La drept vorbind, ce înseamnå så tråieçti fårå a iubi?
Înseamnå cå mori zilnic puÆin cîte puÆin, înseamnå cå tråieçti în
locul altcuiva, consumi raÆia lui de oxigen, de apå, de hranå,
înseamnå cå eçti o buruianå otråvitå, pentru cå lipsa de iubire se
transformå în dejecÆie, în otravå... Dar ce înseamnå cînd te visezi
înotînd într-o hazna plinå de fecale çi alte resuri umanoide?
Acesta a fost coçmarul meu ultim.
Cum ajunsesem în acea hazna? Nu çtiu. Må chinuiam så ies
la marginea de beton a bazinului, îmi miçcam mîinile cu mare
greutate, dådeam deoparte gogoloaie de cåcat, ghemotoace de
vatå pline cu sînge menstrual, hîrtie igienicå nedizolvatå de acizii
urinei cu miros consistent çi coroziv. Eram sufocatå de materia
aceea infectå – inutil så precizez cå-mi intrase în toate orificiile
corpului, începînd de la gurå, nas, urechi, terminînd la vagin çi
anus. Doar ochii erau liberi, poate nu curaÆi, dar cu ei vedeam
neclar cum se îndepårteazå marginea, balustrada aceea de fier pe
care vroiam så o ating. Sloiuri de fecale se råsturnau peste mine,
un fel de curent subteran agita acea adevåratå mare a dejecÆiilor,
turbioane må trågeau la fund, ieçeam gîfîind la suprafaÆå, iar cînd
dimineaÆa!
Iatå, deja un prim apel, så vedem din partea cui vine... Bunå
descoperit în eter çi invitåm la discuÆii pe cine are ceva de zis.
MulÆumim necunoscutului pentru francheÆea cu care s-a
(03: 42)
– Açteaptå så må cunoçti, copil!...
– Ce frumos ai spus asta! Te iubesc, Lady!
nemurire...
subÆire, lunecos çi tremuråtor de al meu, çi dåruieçte-mi o clipå de
fetelor de Æarå, strînge-må în braÆele tale fragile, lipeçte-Æi trupul
– Vino, copil, în orice noapte, fii ca Zburåtorul din visele
la tine! Îmi spui cum så procedez?
– Nu, Lady, îmi bat joc de mine, dacå nu vin cît mai repede
– ÎÆi baÆi joc de mine, copil?
– Este vîrsta pe care am dorit-o la femeia vieÆii mele!
dezvålui vîrsta! N-am obiceiul så mint, nu-Æi aminteçti?
– Am patruzeci çi doi de ani, copil, çi nu mi-e ruçine så-mi
puçtani?
– Doamne, eçti cumva o babetå libidinoaså, dornicå de
pragul morÆii?
Æiile, ca så ajungi la mine... Vrei så faci asta pentru o fiinÆå în
– æi-am dat-o! Tot ce ai de fåcut, este så-mi urmezi indica-
– Då-mi o çanså så te cunosc!
– Ce copil neçtiutor poÆi fi! Mi-e drag de tine!
– A murit?
nezeu, care m-a iubit o orå într-o noapte, çi m-a påråsit pe vecie...
– Sînt cum m-a låsat Dumnezeu çi o persoanå fårå Dum-
– Eçti cinicå, Lady, ca de obicei...
– Mda, impresionantå minciunå v-a turnat individul!
tului?
– Ascult voci din noapte! Ai auzit mårturisirea necunoscu-
– Ce mai faci, sweet child of time?
– Hello, Lady From The Night!
– Bunå, copil!
(03: 37)
231 LIA MORA
230 DUMITRU UNGUREANU
påduri de trandafiri înrouraÆi – asta era senzaÆia ce n-am uitat-o un
lung çir de ani... Am împins portiÆa, care n-a scîrÆîit, çi-am urcat
treptele principale. Le-am numårat, erau çapte, semn cå exista un
demisol sau måcar un beci. Uça de la intrare s-a deschis fårå
probleme çi uçor, ca într-un vis. æineam minte precizårile: cinci
paçi pe coridor, cotesc la dreapta, gåsesc uça cu geam la nivelul
braÆelor, împing, traversez o încåpere goalå, numårînd patru
metri, gåsesc uça de lemn cu clanÆå rotundå, sucesc mînerul,
açtept în prag så aud vocea çoptitå. Aça a çi fost. Iar cînd vocea a
çoptit ceva, nu mai çtiu ce, m-am simÆit minunat, de parcå aç fi
påtruns în sala de primire a celui mai luxos hotel din lume, iar
personalul de serviciu îmi dådea onorurile cuvenite unui rege
plin de dolari! Douå braÆe m-au cuprins, goale çi fragile, un corp
dulce, subÆire çi lunecos s-a lipit de al meu, tremurînd la fel ca o
trestie de dorinÆå, neståpînire çi tulburare.
În noaptea aceea am tråit cea mai frumoaså çi mai cumplitå
orå de amor din viaÆa mea. Frumoaså, pentru cå mi-a dat tot ce nu
mi-au dat alte ore, nopÆi sau femei. Cumplitå, pentru cå, la sfîrçit,
fata sau femeia întunericului – nu-i pot spune altfel! – mi-a
dezvåluit de ce a insistat så ne întîlnim în condiÆiile impuse de ea.
Nu se pitea nici de soÆ, nici de pårinÆi, nici de alte persoane din
caså. Pur çi simplu – era OARBÅ!
Vå las pe dumneavoastrå så judecaÆi reacÆia mea de oroare,
de spaimå çi de silå, frica imenså ce m-a cuprins în clipele în care
tocmai îmi savuram, ca orice bårbåtuç nenorocit, triumful sexual,
çi aça mai departe...
Au trecut de-atunci peste douåzeci de ani. Niciodatå n-am
mai cålcat în casa Oarbei, nici n-am vrut så trec pe strada ei,
chiar dacå drumul meu se scurta pe-acolo. Nu am urmårit cine
locuia în curte, ce s-a întîmplat cu persoanele respective, iar
despre fantoma visului meu de o orå n-am auzit nimic niciodatå...
Uneori må întreb dacå nu cumva am tråit un coçmar. Alteori îmi
spun cå, totuçi, ora de amor cu OARBA nu a fost egalatå de
nimic în senzaÆiile sau sentimentele mele. N-am uitat nici o
secundå cele tråite atunci. Dar nimic nu må va face så-mi
amintesc mai mult decît am spus aici. Nu din alt motiv, ci dintr-o
simplå fricå! Amånuntele mi se par ucigåtoare çi presimt cå vor
doborî pe cineva, poate chiar pe mine, primul...
dacå poÆi så înÆelegi aça ceva...
çtiu cum så må fac înÆeles, mi se pare cå am fåcut amor cu mama,
anormal, ceva care o så lase niçte urme dureroase în mine... Nu
– Mi-ar plåcea så judec aça! Må tem înså cå a fost ceva
– Nu conteazå, pînå la urmå i-ai pus-o în mînå, asta e...
– În cazul cucoanei åsteia, eu am fost cel cucerit, Æi-am spus!
întreÆin ele relaÆii sexuale!
– Tipele adevårate apreciazå cuceririle masculilor cu care
reproçeze trecutul?
mi-e clar la ce ar folosi... Doar så dea vreuna de el çi så-mi
– Ar trebui så comit un jurnal cu aventurile astea, înså nu
– æii socoteala cîte ai avut?
Night la inventar!
– Da, în sfîrçit, pot spune cå am trecut-o çi pe Lady From The
– Deci, ai pus-o pînå la urmå!
o maså)
(Un bar de noapte gol, un tip dubios la tejghea, doi tineri la
(05: 13)
pe curînd într-o lume mai bunå!
violacee, poate chiar verde... Noapte bunå tuturor, çi så ne vedem
fiinÆå. Må cheamå Lia Mora, çi mîine voi fi un cadavru cu faÆå
tipelor cu probleme conjugale... Sînt toate acestea într-o singurå
de douåzeci, vocea limpede a fîÆelor televizorale, çi ne-starea
frågezimea unei femei de douåzeci çi patru de ani, agilitatea uneia
pipåi trupul, îmi miros mîinile. Sînt curatå, uscatå, parfumatå. Am
M-am trezit oare din coçmar? Am ieçit oare din hazna? Îmi
pentru toatå lumea, fårå discriminare...
pentru specialiçti“ a produsului ce mîine va fi lansat pe piaÆå
bilului, o anticamerå a necruÆåtorului Demon, la o „prezentare
så folosesc timpul prezent: må aflu într-o suburbie a inevita-
Iadului, condamnatå poate la zbatere veçnicå... De fapt, ar trebui
înconjura çi acoperea totul. Må aflam parcå într-o suburbie a
cel mai tare, nu era promiscuitatea haznalei, ci întunericul care
multiple Æevi negre, cu dimensiuni înfricoçåtoare. Ce må speria
inspiram, inevitabil înghiÆeam stropi de lichid deversat prin
DUMITRU UNGUREANU 234
LIA MORA 235
– E çi normal, doar ai zis cå sare de patruzecu çi doi, deci
încå o datå cît ai tu...
– Nu-i prima de vîrsta asta cu care m-am culcat! Una avea
chiar cincizeci çi soi, çi se miçca minunat! Cu Lady From The
Night a fost altceva... Un altceva vîscos, ca o zbatere în haznaua
de la staÆia de epurare a oraçului, dacå ai våzut-o vreodatå!...
– N-am våzut-o, må dezgustå chestiile astea...
– Ar trebui så o vezi, aça Æi-ai forma o imagine completå
despre semenii noçtri! Pentru un ziarist e chiar o vizitå
obligatorie...
– Ce limbaj pe tine! De unde l-ai învåÆat?
– Am avut o lecÆie scurtå, dar senzaÆionalå, cu o profesoarå
teribilå!
– Nu-mi dai çi mie adresa ei?
– ÎÆi dau una de nu te vezi, Tiresianule...
– OK, starule, te-ai îndrågostit!
– Prietene, nu çtiu dacå asta se cheamå îndrågostealå sau
altfel, dar aça ceva n-am påÆit de cînd må çtiu! Nu sînt ageamiu,
ca så cad în limbå dupå prima futeozå care face opturi pe çi sub
mine, nu må laud, tu çtii cå am cunoscut cîteva exemplare de soi
din tagma femininå! Dar aici ori de boalå, ori este vorba de vrajå,
ori este în joc altceva! Un altceva cumplit, la care refuz så må
gîndesc, deocamdatå! Må tem så las lucrurile så decurgå de la
sine, çi må tem, în egalå måsurå, så iau o decizie! N-am påÆit
niciodatå aça!
– OK, starule, så vedem ce se poate face pentru tine!...
– Nu çtiu dacå se mai poate face pentru mine ceva! Sînt
Damnat!
– Te subestimezi, copil!
– Poate, dar må usuci, sweet Lady From The Night!...
– Te-am avertizat doar cå nu sînt ca altele...
(06: 00)
– Alo, Radio Nou-an-hir?
– Da, vå rog, la telefon redactorul de serviciu...
– Aç vrea så dau un anunÆ mortuar, se poate?
– Desigur, preluåm orice anunÆ doriÆi! Cine a murit?
– SoÆul meu, s-a spînzurat azi-noapte...
serviciul militar. Chinuit de incertitudine asupra celor întîmplate,
Såptåmîna urmåtoare a fost, probabil, cea mai grea din tot
smulgînd din Æårm.
cu lumini puÆine çi vehicule gråbite. Marea huia pe-aproape,
Am mers în març forÆat pînå la unitate, traversînd cartiere pustii,
tat så judec faptele, nepåsåtor cå le våd unilateral, poate strîmb!
Pe stradå, mi-am recåpåtat liniçtea çi luciditatea. Dar am evi-
vestonul çi încuiaÆi copca de la gît, så nu vå fie frig!
n-a mai fost de mult între aceçti pereÆi! AçezaÆi-vå mai bine
ç-alta, aça cå poftiÆi oricînd! Ne aduceÆi un dram de bucurie cum
onoruri pe måsura posibilitåÆilor! Dumneavoastrå sînteÆi ç-una,
– Prietenii çi soldaÆii viteji sînt primiÆi în casa noastrå cu
– Eu aç pofti, dar se cuvine oare?
– Mai poftiÆi çi altådatå! a råspuns.
modestie laudele mele neprefåcute.
laud fiertura. Ea a înclinat fruntea frumos boltitå çi a primit cu
Apropo de cafea, am gåsit resurse så-i mulÆumesc Anettei çi så-i
delirat sub acÆiunea conjugatå a coniacului, tutunului çi cafelei.
spuneam astea, çi altele, încercînd så må autoconving cå n-am
poate fi Lia, dar pesemne cå nici nu çtie cå Lia a fost aici!... Îmi
nu are nici pielea, nici ochii, nici statura aceleia! Nu numai cå nu
cå este una çi aceeaçi cu sora lui Lilian. Dar nu! E absurd! Anette
apariÆia femeia care adusese cafeaua. O clipå îmi trecu prin minte
militarå. Cînd credeam cå sînt gata çi pot pleca, în camerå îçi fåcu
vroiam så înÆeleg, ci doar så ajung pe picioarele mele la unitatea
incomplet. Singur în odaia uriaçå, plinå de umbre pe la colÆuri, nu
azvîrlitå pe scrin. M-am echipat lent, imprecis, nesigur çi
veston, cu pantalonii descheiaÆi, cåmaça mototolitå, centura
noaptea de mult uitase vålul de întuneric peste oraç. Eram fårå
doar în creierul meu? Mi-am revenit cu greu într-un tîrziu, cînd
A fost o halucinaÆie? A fost o beÆie cu stafia unei femei ce exista
sîngele çi sperma, çi sufletul deodatå cu acestea!... A fost un vis?
pleoapele, pieptul çi sexul, sorbind din mine viaÆa, sudoarea,
Apoi, cu gura putredå çi înrouratå, mi-a cåutat buzele çi
necondiÆionat! Prea-lungi, lungi ani te-am açteptat!
fericit, iubiÆel, cå ai în mine o fiinÆå care te iubeçte çi te va iubi
– Soldatul meu viteaz, ce repede ai fost råpus de inamic! Fii
misterios, deasuprå-mi:
m-a ridicat de jos, m-a açezat în fotoliu çi s-a aplecat, surîzînd
253 LIA MORA
256 DUMITRU UNGUREANU
luasem în serios o glumå... Nimic nu-mi dåduse de înÆeles cå ar
fi o glumå, iar Lilian evita situaÆii asemånåtoare, çtiam asta.
Atunci? Evident, refuzam så acord consideraÆie variantei
simplissime – cå oamenii aveau treburi, çi ora obiçnuitå de vizitå
era parcå pe la cinci, nu la douå...
Lilian veni. Obosit, preocupat, neatent, ori numai distrat, se
intereså în treacåt ce mai fac, aprinse o lulea încovoiatå, pufåi
absent, rumegînd un gînd, çi muçtiucul deodatå cu gîndul. Mi-era
jenå så întreb de Lia; totuçi, unica raÆiune pentru care må aflam
în acea odaie, era Lia! Cum så întorc discuÆia – mai ales cå nici
nu prea discutam? Mi se pårea cå Lilian studiazå comportamentul
meu cu coada ochiului, sau cu un al çaselea simÆ, convenabil
mascat sub plictiseala ce nu se ostenea s-o ascundå. Ar fi trebuit
så stau ca pe ghimpi. De ce oare nu tråiam neråbdarea îndrå-
gostitului proaspåt? De ce nu sufeream gelozia înçelatului? De ce
må cuprindea lenea, toropeala digestiei, somnolenÆa ghiftuirii? De
ce nu plecam, pretextînd orice? De ce açteptam ca un cîine så
primesc bucåÆica de måmåligå?
Prietenul începu så povesteascå, indiferent, generos, detaçat.
Vorbea de niçte marinari, de afaceri obscure în port, de valutå çi
curve care se culcau cu stråinii. Mi se påreau chestii la fel de
interesante ca çi amånuntele din viaÆa cetåÆilor bizantine, auzite de
la acelaçi povestitor. Devenii atent cînd sporovåiala luå forma
unei parabole. De fapt, Lilian încerca så-mi spunå cå sorå-sa, Lia,
practicå prostituÆia în lumea coloratå a vaporenilor! Pusei întrebåri
suplimentare. Ca çi cum n-ar fi dorit så recunoascå, dar pe faÆå cu
o tresårire de Iago mulÆumit, Mora desfåçurå ochiurile istoriei. Da,
Lia se culca pentru bani – valutå! – cu tot soiul de indivizi. Nu, nu
mergea singurå în port sau în cîrciumi, avea relaÆii precise çi
sigure, lucra într-o reÆea conduså de tipi puternici, securiçti ori
miliÆieni, care nu se jucau çi nu se încurcau cu fleacuri. BårbaÆii
aduçi în apartamentul special amenajat çtiau adresa ei dintr-un
catalog, unde figura çi poza; îçi anunÆau din timp sosirea, precizau
preferinÆele çi erau trataÆi exemplar, plåtind în consecinÆå.
– Çi de ce-mi spui toate mizeriile astea mie?
– M-am gîndit cå poate vrei så çtii, înainte så te lansezi la apå!
– Çi ce trebuie så fac?
Inutil så aud råspunsul. În loc så må ridic çi så plec imediat,
eventual afiçînd o demnitate rånitå, m-am înfundat çi mai mult în
depårtarea temporalå, prin istoricitatea lor, lui Lilian i se po-
folosinÆå curentå. Lucruri care pe mine må complexau, prin
care Æîçnise, Lilian o manevra dezinvolt, ca pe-un lucru banal, de
acumulatå de veacuri în recipientul genetic al neamurilor din
acele locuri çi tråise inconfundabile peripeÆii. Toatå çtiinÆa
çi epoci renumite cu siguranÆa çi dezinvoltura celui care cålcase
çi timpul påreau categorii nesigure. Vorbea despre locuri celebre
nedescris al cålåtoriilor misterioase. Metahirisite de Lilian, spaÆiul
Nåscut çi crescut în ConstanÆa, Mora purta cu sine parfumul
învåÆåtura inimii mai profundå ca efortul raÆiunii?
reuçit instruindu-må neîncetat la Biblioteca Universitarå. Så fie
crepuscularå. ÎnvåÆai din prietenia levantinului mai multe decît aç fi
Lilian Mora, så-i respect opÆiunile, så admir grandoarea lui
ultimului cavaler cruciat. Mi-au trebuit patru ani ca så-l înÆeleg pe
iluçtri. Çi nu degustam licoarea finå, decantatå în cupa rubinie a
de încålÆaÆi, nu prizam tragedia celui care încheia un çir de oameni
indiferent. Provenit dintr-o familie muncitoreascå, a doua generaÆie
pentru mine arborele genealogic, amånunte de felul acesta må låsau
stropite în sînge albastru, de basileu bizantin. La data la care frunzåri
aromâneçti, greceçti çi ruseçti, condimentate cu nervi evreieçti çi
celor doi îndrågostiÆi, Lilian condensa tråsåturi armeneçti,
apåruse. Fruct al unei iubiri devastatoare, interziså de neamurile
gîndesc bine, trupul statua complexitatea istorico-rasialå din care
dispårea iute în mulÆime, trecînd aproape neobservat. Dacå må
çtiut. Nu era prea înalt, iar corpul, mai degrabå senzual decît sportiv,
fruntea-i boltitå çi privirea pierdutå în aburii unui timp doar de el
treptele facultåÆii. Un båiat retras, discret, distins. Impresiona cu
L-am cunoscut pe Lilian Mora în ziua în care cålcam întîia datå
ODAIA INTERZISÅ
LIA MORA 241
la ivealå! Fizic, poÆi bånui, era de nimic! O çchioapå, o çtearså
cåreia nici måcar nu-i påsa cum aratå! Dar mintea femeii era
capabilå de frumuseÆi nebånuite, idei tulburåtoare çi fraze
incredibile! Påcat cå n-am notat nimic!
– Påcat, deh, mare påcat!
Ironia Liviei nu-mi domolea strania senzaÆie cå tråiesc
retroactiv o iubire desåvîrçitå – desåvîrçitå prin absenÆa femeii
iubite! Cu cît må depårtam în timp de Ofelia, cu atît mai acut
simÆeam prezenÆa ei în sinea mea! Erau clipe, erau nopÆi, erau çi
zile în care aerul din jurul meu mirosea ca pårul Ofeliei, ce
atingeam pårea cå e o porÆiune din trupul neatins vreodatå, iar
vorbele mi se açezau pe limbå ca puse de gîndirea originalå çi
limpede a celei ce nu mai tråia decît, poate, în memoria mea, în
conçtiinÆa mea! Între noi a existat doar o singurå orå de con-
vorbire. Acea orå a conÆinut în ea TOTUL! Aç vrea så-mi fie jenå
så scriu cu majuscule, cåci povestea e foarte banalå. Tråiam çi eu
una dintre clipele astrale, tinereÆea primea revelaÆia lumii prin
intermediul ochilor de luminå ai Ofeliei, Ståpînul Universului
(Dumnezeu? Allah? Brahma? Ce conteazå!) vorbea printre dinÆii
ca mårgelele înçirate sub streaçina buzelor severe, FiinÆa Supremå
îçi atesta existenÆa prin mîngîierea degetelor fine çi reci, degete de
înger, credeam, iar Minunea Lumii nu avea nevoie de epifanie –
aceasta mi se pårea chiar Ofelia, pe care n-o vedeam ca trup, ci...
E foarte greu de spus cum o percepeam pe Ofelia, cînd tråia çi
eram în preajma ei. La mai mult de zece ani dupå ce-a murit, eu
tînjeam så o simt lîngå mine tot atît de mult cum, uneori, doresc
fericirea purå çi simplå, ca un obiect oarecare – stilou, computer,
scaun, carte, compact disc. Banal, dar concret!
N-am crezut niciodatå ce-mi spunea Livia. Dacå la vremea
adulterului nostru voi fi admis poveçtile ca un soi de alibi al
cedårilor mele, dupå ani çi ani îmi este clar cå femeia minÆea
metodic, programat, Æintind precis. Mi-au fost de ajutor convor-
birile cu Lulu Visariuc, purtate în spiritul vechilor noastre coloc-
vii, dar çi divergenÆele iscate ca din senin între mine çi soÆie. Cu
Visariuc am navigat îndelung printre argumente çi refutaÆii
redutabile. (Voi reveni mai jos.) Înså disputa cu soÆia, deçi lungitå
pe parcursul sezonului în care am frecventat-o pe Livia, låsîn-
du-ne manipulaÆi de pulsiunile acesteia, s-a încheiat scurt.

lacåt, s-ar spune, de familie...
dulce, copila din flori a oarbei Lelia, o fiinÆå sårmanå, Æinutå sub
Tot în acea toamnå am våzut-o pentru întîia oarå pe Lia-cea-
Liviei. Ori poate era deja a Liviei? Ce conteazå!
ce ne açteaptå – puse punct vizitelor în casa lui Visariuc çi a
ApariÆia lui Angel X – pentru noi salvatoare, cu toate cå nu çtiam
din care ne zbåteam så ieçim, dorind totodatå så ne topim în ea.
prima vizionare a unei casete porno, un soi de beatitudine îngålatå
Tråiam o stare de epuizare, asemånåtoare celeia traversate la
vîscozitatea de hazna ce ni se impregnase în suflete, mie çi soÆiei.
Toamna cåzu brusc peste o varå imundå, çtergînd cu greu
Prieteni? Foçti amici?
aruncatå de asemenea aberaÆii pe viaÆa celor doi – cum så le zic?
se da în stambå, ca atîÆi alÆii!... Nu pot infirma umbra damnatå
gåsiserå un bun prilej så se afirme, cå îçi simÆea omul sfîrçitul, çi
Lulu ar fi spus aceste vorbe, cå pornirile lui auto-distructive
chip intenÆiile celor aflaÆi la mijloc... Apoi am auzit cå însuçi
diverse locuri publice, bîrfele nu încetarå så bålåcåreascå în fel çi
Livia începu så nu se mai fereascå, afiçîndu-se cu amanÆii în
çi la altul...), iar Lulu ar fi luat-o de nevastå, numai ca så... Cînd
parcå e una! Sau gura?! Nu vezi, tu, cå e desenatå leit çi la unul,
asemånårilor (Ai våzut ce ochi, la fel de aprigi? Ce frunte înaltå,
çi, se spunea cå Livia n-ar çti cå este fata lui Visariuc, în ciuda
orfelinat çi la cåmine speciale pentru odrasle de çtabi... Sau, çi mai
evreicå, emigratå prin ’60, iar fata ar fi crescut la creçå, la
din raÆiuni de partid. Cå, se zicea, Lulu ar fi fost cåsåtorit cu o
diabolicul susÆinea cå Livia îi este fiicå dintr-o cåsnicie desfåcutå
alarma (fals) decît pe invidioçi. O variaÆiune pe tema Visariuc-
nu prea se çtiau. Lulu pårea încå în putere, aça cå diferenÆa nu
din interes. Cazuri de parteneri despårÆiÆi de-o vîrstå asemånåtoare
cele douå originalitåÆi. Versiunea curentå era cå Livia s-a cåsåtorit
auzit diferite variante ale relaÆiei înfiripatå atît de neprevåzut între
vedea cumva mai altfel întreaga poveste. De bunå seamå cå am
Asta o fi fost, conform percepÆiei lui Visariuc. Lumea înså
dincolo de care sînt niçte oameni... Asta e Livia!
cu unghia, ca o baligå moale aruncatå cu lopata peste un gard,
pregåtit, pentru cå Livia murdåreçte totul în jur, ca un puroi spart
fidelitatea, çi aventura întîmplåtoare, çi contactul curativ atent
243 LIA MORA
242 DUMITRU UNGUREANU
AcuzaÆiile aduse de consoartå, juste, fårå îndoialå, le-am blocat cu
propoziÆiile:
– Tu ai vrut så mergem la ei! Te rîcîia undeva dacå refuzam!
Lulu mi-a dezvåluit o stare de umilinÆå fårå leac. Livia
profitase de bunåtatea lui ca så-l împingå, pas cu pas, cåtre o
situaÆie fårå ieçire. Cå se combinase cu el pentru a pune mîna pe
caså, era de înÆeles. Care femeie ar ezita så intre într-o avere ca
asta? Vin vremuri noi, çi e bine så ai ceva asigurat... ÎnÆelegerea
lui admite çi meschinåria comportamentului sexual. DeviaÆii?
Nu, domnule, ce deviaÆii? Deviat e unul care cautå animale sau
cadavre, Livia este doar meschinå! Pentru cå pretinde så-i fie
acceptate pulsiunile masculine, cu tot sadismul de joaså extracÆie,
în schimbul a ceva, nici nu conteazå ce! Da, joaså extracÆie,
pentru cå „subtilitåÆile“ de care e în stare çi cu care se mîndreçte
abia de fac prefaÆa oricårui tom serios de sexologie! Livia provine
din stratul primar al civilizaÆiei româneçti, din ruralitatea
postbelicå, råmåçiÆa sau rebutul satului tradiÆional, unde gåseai
niçte cutume bine întemeiate, chiar dacå ascunse de ochi stråini!
Lumea în care a crescut Livia çi-a pierdut sensul existenÆei, prin
infiltrarea brutalå a ideologiei comuniste. Nu numai felul de a-çi
cîçtiga existenÆa (prin agriculturå, prin påstorit arhaic) a fost
råsturnat, ci çi felul de a comite actul sexual, unul dintre stîlpii pe
care se sprijinå orice societate! UrîÆenia çi strîmbåtatea lumii
comuniste, de care se vorbeçte pe çoptite çi pe unde scurte, provin
din urîÆenia çi frugalitatea felului în care se face amor azi! Nu mai
existå plenitudinea obÆinutå deodatå cu dragostea reciproc
împårtåçitå, nu mai existå o esteticå a copulårii, toÆi vor orgasm,
nu împlinire, sex, nu amor etc. etc. Meschinåria Liviei constå în
acest „då-mi, ca så-Æi dau“ luat ad-litteram, nu metafizic. Nu doar
cå dragostea adevåratå este cea care dåruieçte fårå så cearå, asta
e o banalitate; dar açezatå sub porunca „Plåteçte!“, dragostea
devine prostituÆie! Çi nu e cel mai råu lucru pe care îl poate face
o femeie! Chiar e de înÆeles în unele cazuri, chiar se pot stabili
reguli cu aspect de moralå a prostituÆiei, demne de respect cînd
sînt respectate! Înså o femeie ca Livia înjoseçte çi prostituÆia, çi
amorul liber, çi dragostea interesatå, çi dragostea dezinteresatå, çi
romantismul iubirii, çi vulgaritatea împreunårii, çi visul de puri-
tate al adolescenÆilor îndrågostiÆi, çi visul concret al puçcåriaçului
care îçi numårå ultimele zile de recluziune, çi adulterul, çi
çi agitat ca înaintea unui examen dificil. Çi totul nu se reducea
frecat podeaua cu cîrpa. Nimic. DimineaÆa eram la fel de încordat
afarå, am fåcut de planton în locul altuia, am spålat WC-ul, am
pat, fårå så adorm, fårå så aflu poziÆia convenabilå. Am ieçit
Deci nu visasem! Mîine... Toatå noaptea m-am råsucit în
înjuråturå, replicå la întrebarea nerostitå, vulgarå...
centrala telefonicå privi cu un surîs complice. I-am aruncat o
må låså cu receptorul în palma inertå. Soldatul de serviciu la
– Vorbim mîine, te açteptåm! Te pup dulce! çopti råguçit, çi
– I’m very well, thank you! Dar tu?
– Hello, soldier of fortune! How do you do?
vocea tulburåtoare:
Probabil cå Lia açtepta lîngå fratele ei. Un mic rågaz, apoi
– æi-o dau la telefon imediat!
– Må tem cå...
– Da, eu çi... Çtii tu cine! Vrei så vorbeçti cu ea?
– Må açteptaÆi?
– Vino mîine, çi vom vedea ce-i de fåcut! Te açteptåm!
– Nu, nu-i asta! Cred cå n-am înÆeles ce s-a petrecut de fapt!
– Te-ai supårat cå te-am låsat cui te-am låsat?
låsat aça? Eçti dator cu niçte explicaÆii, prietene!
– Unde ai plecat atunci? i-am reproçat amicului. De ce m-ai
supravegheaÆi, chestiuni de viaÆå personalå, nu secrete militare...
numårul de apel çi çtia cå puteam vorbi din unitate, limitat,
dupå misiune, am fost chemat la telefon de Lilian. Cunoçtea
permisie acaså, dacå preferam... Ca la un semn al destinului,
duminicå pînå luni dimineaÆa, dacå aveam unde så dorm, sau
la care toÆi se fofilaserå. ObÆinui o învoire niÆel mai lungå – de
personalitåÆii. Sîmbåtå mi-am asumat executarea unei misiuni de
lucru important se insinua în viaÆa mea çi-mi redefinea structura
cå mi s-a måritat iubita, tot n-aç fi suferit aça! Am înÆeles cå un
sacrilegiu! Cinci zile çi cinci nopÆi m-a torturat dubiul. Så fi auzit
discuÆie voiam; dar orice vorbå despre Lia mi s-ar fi pårut un
venise la mine, cå... Nu-mi suprimase libertatea så o evoc în orice
så folosesc numele Liei, cînd nu eram sigur cå Lia existå, cå
cum så merg iar la casa Mora? Ce så pretind? Ce så invoc? Cum
duminicalå acordatå ostaçilor merituoçi. Dacå primeam învoirea,
front. Dacå nu eram atent la instrucÆie, puteam pierde învoirea
neçtiind ce-mi råmîne de fåcut, executam ca un robot miçcårile de
DUMITRU UNGUREANU 254
LIA MORA 255
decît la întîlnirea cu o femeie. De ce oare simÆeam cå nu este o
femeie ca altele, ca oricare exemplar al genului? De ce presim-
Æeam ceva tulbure în iubirea asta neobiçnuitå? Orice s-ar zice, nu
gåseai pe toate paginile de roman un debut ca al nostru! Çi nu må
puteam piti de mine însumi: o iubeam pe Lia cum nu iubisem altå
fatå! Nu-mi påsa cå este o iluzie, încå nedesprinså din haloul
camerei în care se materializase! Inhalasem otrava unei prezenÆe
ce må gîtuia fårå så må astupe, ca çi cum limba Liei ar fi råmas
definitiv înfiptå în beregata mea! Iar buzele påstrau arsura gurii
violente, urma înÆepåturii de scorpion... O, Lia, Lia!... Ce neamuri
çi-au vårsat veninul amorului prin tine – în mine?
Am plecat din unitate pe la zece dimineaÆa. Era o zi cum se
întîmplå cîteodatå în miezul lui noiembrie, însoritå, fårå pic de
nori, înså rece, cîteva grade sub zero. Plånuisem un tur al falezei,
începînd de la Cazino spre Pescårie, så må întorc pe bulevardul
Tomis, så cotesc pe Låpuçneanu çi pe Soveja, så cotesc iar, pe la
Delfinariu, spre cartierul în care se înålÆa casa cu ziduri de piatrå
fumurie a familiei Mora. Toatå preumblarea mi-a luat vreo trei
ore. Vroisem så ajung la prieteni dupå prînz, så nu fie deranjaÆi de
prezenÆa mea. Inutilå precauÆie!
Anette deschise uça, cu zîmbetul hieratic întipårit pe buzele-i
veçtede. Îmi spuse cå am picat la ora potrivitå, tocmai a terminat
de pregåtit masa çi imediat açternea pentru mine.
– De ce pentru mine? CeilalÆi unde sînt?
– Astea-s dispoziÆiunile! Cel’lalÆi vine la vremea cuvenitå!
Nu må-ntrebaÆi care! Da’ poftiÆi, açtern masa acuçica!
Observai, uçor amuzat, cå greçea vorbind cu accent nede-
finit – moldovenesc? ardelenesc? dobrogean? Nu prea cunoçteam
eu zonele dialectale çi accentele specifice; Anette înså nu vorbea
ca Lilian sau Lia, pesemne nici nu era româncå naturalå, ci
naturalizatå... Dar çtia så pregåteascå bucatele, çi mîncai zdravån,
fårå så fac mofturi, chiar dacå înfulecasem o plåcintå çi un rînd
de mititei, bînd çi o bere pe unde hoinårisem. Dupå maså trecui
în salon. Femeia aduse cafeaua, cutia cu Æigåri çi balonul de
coniac. Cu asigurarea cå Lilian va apårea imediat, fui låsat så
privesc un anost program TV, probabil unicul lucru neinteresant
în caså la acea orå! Trecu un pahar, trecu al doilea; prima Æigarå
fu stinså cu regret, cafeaua se ispråvi. Lilian tot nu apårea, Lia nici
atît. Må întrebam dacå nu cumva nimerisem aiurea, dacå nu
 – Numele? surîse prietenul. Numele dînsei este Lia...
mi-a dezvåluit...
zis; dar så-mi spunå ce nume poartå sora, cå nici måcar asta nu
vreuna. O så se ducå la ea, dacå îi dau voie. Cum så nu-i dau, am
så se aråte, îi este jenå sau schimbå rochii, fårå så se hotårascå la
ce pårea cå vine din camera vecinå. Îmi spuse cå sorå-sa întîrzie
Çi, cu un gest decis, Lilian se ridicå, preocupat de-un zgomot
– Vezi cå sîntem pe aceeaçi undå psihicå?
– RepeÆi gînduri ce-mi trec prin cap chiar mie, acum!
Poate destinul te-a ales, fårå så çtii...
– Uite cå n-a fost aça! Considerå asta o experienÆå misticå!
– Çi dacå veneam cåsåtorit?
vacanÆå romanticå!
te açtepte pînå soseai pe litoral, ca toÆi oamenii dornici de-o
cuiva de deasupra noastrå! Dacå nu veneai acum, era hotårîtå så
– Cînd am aflat cå vei face armata aici, am întrezårit voinÆa
– Çi-acum de ce vrea så... Cum så înÆeleg situaÆia?
– Pentru cå ea mi-a interzis!
– Nu mi-ai spus vreodatå cå ai o sorå! De ce?
eu çi sora mea vom fi veçnic îndatoraÆi faÆå de tine!
Eçti liber så pleci oricînd! Nu doar cå nu ai obligaÆii; dimpotrivå,
într-o micå aventurå! Eçti liber så pleci chiar în acest moment!
nefericitå! Pe undeva, recunosc, te-am angajat fårå så te avertizez
de om eçti, mi-am zis cå n-ai så refuzi o încercare de a ajuta o
mai bun! Nu te pot obliga så-Æi placå sorå-mea. Dar, çtiind ce fel
så-çi caute împlinirea altundeva, decît la tine, prietenul meu cel
acesta, ci dorinÆa de a face fericit pe cineva care suferå çi refuzå
çi ce nu! Nu datoria de a plåti må împinge så comit codoçlîcul
– IubiÆel, te rog så må laçi pe mine så apreciez ce este bine
care te-a salvat de la nu-çtiu-ce...
gestul acela ancestral, tipic Orientului, de a-Æi oferi sora celui
cumva nevolnic, incapabil så obÆin prietenia unei fete? Ori comiÆi
– Nu cumva asta e o codoçie? Iubitule, ce faci? Må crezi
sufletului meu, çi-aç fi fericit så fiÆi fericiÆi împreunå!
ce vorbesc! Voi doi sînteÆi persoanele cele mai apropiate
– Laså, o vei înÆelege, sînt sigur! AveÆi multe în comun, çtiu
– Dar cum så nu!
cå s-a îndrågostit de tine! Te surprinde?
vrea så te cunoascå, i-am povestit atîtea, încît mi se pare normal
249 LIA MORA
252 DUMITRU UNGUREANU
ispitei de a fi primit ca un învingåtor. Totuçi mi se înmuiaserå
oasele de-o cåldurå necunoscutå, muçchii se topiserå sub nu çtiu ce
substanÆå acidå, sîngele parcå mi se coagulase prin artere çi abia
pulsa din inima slåbitå, aerul se tîra pe trahee, în loc så çuiere la
apropierea fetei, creierul refuza så alcåtuiascå o frazå deçteaptå, iar
dacå o încropea, limba îmi råmînea încleiatå! Niciodatå nu tråisem
clipe mai cumplite, niciodatå nu consumasem penibilul cu
linguroiul, niciodatå bårbåÆia mea nu cedase în apropierea unui
crin de femeie! Çi må blestemam degeaba, fårå folos çi fårå sens!...
Dar Lia pårea cå nu observå starea mea. Lipsa de nerv,
moliciunea de baligå, stîngåcia ori stînjeneala, nesimÆirea ori
poate imbecilitatea, tot ce mie îmi displåcea la mine în acele
secunde fatale, Lia n-a sesizat, ori n-a vrut så se trådeze! Apro-
piindu-se de fotoliul în care zåceam captiv, ea întrebå, cu voce
joaså, ce mai fac, de parcå ne-am fi cunoscut de ani çi ani, sau ne-
am fi despårÆit recent... Dacå înfåÆiçarea ei må impresionase çi må
cucerise fårå putinÆå de tågadå, vocea mi-a råscolit fiinÆa de carne
ca o drojdie turnatå într-o hazna plinå! Cînd s-a açezat alåturi,
etalînd un frumos picior prin cråpåtura fustei, se açtepta Lia så o
agresez direct, fårå preambul? M-am sculat din fotoliu cum am
putut – dar n-am putut prea bine, çi m-am pråbuçit pe genunchii
fetei, dibuind bezmetic çoldurile de sirenå, reci în solzii de
måtase... Întindeam gura så prind sub dinÆi fie un sîn obraznic
såltat de sutien, fie un umår aspru iÆit din decolteul bluzei. N-am
ajuns la buzele intens rujate, am cåzut fårå glorie pe antebraÆul
dulceag, abia pudrat cu sarea nåduçelii.
– Ce faci?! Ce faci?! çoptea cu voce joaså Lia Mora, mai
mult incitînd la un asalt deçucheat decît respingînd båloasa mea
înaintare.
S-a råsucit çi mi-a sprijinit umerii cu palme ferme, mascu-
line. M-a privit în ochi, iar strålucirea diamantelor negre în
penumbra odåii mi-a dat lovitura de graÆie. Respiram sacadat çi
gesticulam haotic, tulburat în stråfundurile fiinÆei, incapabil de
raÆiune. Am primit în plåmîni aerul scos de plåmînii ei, în sînge
mireasma reavånå a trupului uçor transpirat, în centrul de co-
mandå al corpului meu lumina de laser a iriçilor ei scînteietori. Çi
m-am pråbuçit sub propria mea neputinÆå, dar n-am simÆit ruçine,
nici silå, nici milå faÆå de mine. Nici n-am avut vreme, cåci Lia
så te las în compania unei fiinÆe deosebite – sora mea! De mult
femeie, çi voi pleca de lîngå tine, fårå så te påråsesc! Pentru cå am
– IubiÆel, te înçeli çi nu prea! Am, într-adevår, întîlnire cu o
doar ne cunoaçtem de atîÆia ani!
gåsesc eu o curvå în boatele de pe falezå! Fii curajos, ce naiba,
în dosul clådirii, unde te açteaptå femeia vieÆii tale! Pe urmå
spune cå trebuie så må evapor! N-o så mori dacå te însoÆesc pînå
– Evident! Hai, nu te mai codi ca fata mare, då jos chiloÆii çi
persiflare superioarå.
– Crezi? fåcu el o grimaså imposibilå, de recunoçtinÆå çi
de învoire, ne putem relua convorbirile altå datå!
så plåteçti o datorie inexistentå faÆå de mine? Vor mai fi duminici
cini, pesemne se apropie ora fixatå pentru întîlnire! De ce încerci
– Iubitule, n-am venit så te încurc! Våd cå stai ca pe mårå-
sîcîitoare. Crezui cå ghicesc ce îl fråmîntå, çi spusei:
prietenul se înteÆi. Dar çi preocuparea lui ascunså, care deveni
Sînt sigur cå nici apoi n-am sorbit ceva mai bun. Taifasul cu
Cafeaua nu era întrecutå de nimic asemånåtor båut înainte.
Lilian îi fåcu semn.
zîmbetul hieratic al fiinÆei care nu plecå din camerå decît dupå ce
prietenului ca valurile într-un golfuleÆ stîncos. Totul supervizat de
doicå, slujnicå, ståpînå... Cîteva propoziÆii se amestecarå în gura
calitate are în familie – rudå, veriçoarå, bunicå, måtuçå, amantå,
Am reÆinut cå se numea Anette; dar, ameÆit, nu pricepui bine ce
neplåcere. Cåzusem la comoditåÆi, deh!... Lilian fåcu prezentårile.
fui nevoit så-mi înteÆesc auzul, ceea ce-mi provocå un soi de
Se miçcå fårå zgomot çi vorbi atît de încet, aproape în çoaptå, încît
extrem de curatå, ca o hîrtie cretatå, mi-o fåcea un pic nesuferitå.
mançete, îmi aminti de servitoarele våzute prin filme. Pielea
Îmbråcatå în rochie închiså pînå sub bårbie, cu guler alb çi
zeci çi ceva, dar tot atît de bine pårea trecutå peste çaizeci.
Femeia care aduse cafelele nu-çi tråda vîrsta. Aråta de patru-
pare, una importantå, pe care amicul, delicat, evita så o enunÆe.
dea cå închei. Çtiam cå modul fals-entuziast ascunde altå preocu-
actualizatå. Lilian pårea interesat, çi må invita så continui cînd cre-
viaÆa la cazarmå çi alte nimicuri din lumea lui Moç Teacå, ediÆie
încenuçatå prin perdeaua gri. Açteptînd cafelele, povesteam cum e
unui vis fårå contur. Dupå-amiaza de noiembrie îçi trimitea lumina
DUMITRU UNGUREANU 248
LIA MORA 245
triveau, turnate, ca un veçmînt aurit de împårat persan. Reversul
medaliei era cå, pentru Mora, chestiunile mecanice, formulele
matematice sau fizice, materia noastrå de facultate, reprezentau
obstacole greu surmontabile. Poate din cauza dificultåÆilor
întîmpinate la studiile tehnice, Lilian s-a împrietenit cu mine.
Mie mi se påreau fleacuri problemele specialitåÆii în care ne-am
luat diploma de ingineri. L-am ajutat pe amic din råsputeri, cu
sentimentul cå e datoria mea så elimin „înapoierea“. EducaÆia nu-i
permitea så treacå sub tåcere ajutorul. În pofida protestelor mele,
Lilian a vrut så-mi plåteascå serviciile. L-am refuzat categoric.
– Dacå iau bani, înseamnå cå nu-Æi sînt prieten! Dacå insiçti
så primesc, înseamnå cå må consideri un fel de servitor!
N-a pårut convins de argumente, nici n-a insistat. A continuat
så må viziteze la cåmin, så-çi pregåteascå lucrårile dupå sfaturile
mele, så copieze ce-i puneam la dispoziÆie. Çi-a luat diploma, cu
medie bunå çi repartiÆie în zona oraçului såu, unde m-a invitat så-l
caut neapårat, în fiecare varå, cînd voi veni så petrec pe litoral
cîteva zile de concediu. Chiar tot concediul, de ce nu?!
Cît am fost studenÆi, Lilian a locuit în gazdå la niçte rude. Nu
l-am vizitat niciodatå. Mi-erau suficiente plimbårile aproape zilnice,
pe care le consumam descoperind colÆuri pitoreçti ale Capitalei.
Uneori, prezenÆa lui în camera împårÆitå cu alÆi trei colegi må
sictirea. Mut, docil, dornic så înveÆe, prea dornic deseori, îmi dådea
senzaÆia cå am alåturi o reptilå libidinoaså. Întrebat de ce nu se
pregåteçte la gazdå, Lilian spunea cå mediul rudelor este potrivnic
asimilårii materiei. Atunci de ce nu vine så locuiascå la cåmin, cu
noi, dacå tot e bine aici?! Nu se simte bine decît în mediul familial,
afirma fårå så clipeascå. Izbucneam în rîs. ContradicÆia personajului,
a personalitåÆii lui Mora, incita la batjocurå. Servil çi dispreÆuitor,
ironic çi onctuos, insinuant çi respingåtor, patetic çi rece, delator în
adunåri publice, totdeauna cu argumente contra opiniei generale sau
hotårîrilor luate în colectiv, gata oricînd så adopte contrariul poziÆiei
exprimate çi susÆinute cu ardoare fanaticå, dispus la experienÆe radi-
cale çi extravaganÆe comportamentale – iatå pe scurt cum se pre-
zenta Lilian Mora... Colegii îl acuzau, în glumå, de jidånie. La ju-
måtatea anilor 70, antisemitismul era o reminiscenÆå din înfruntårile
interbelice de care nu ne sinchiseam. MulÆi dintre noi nu çtiau ce
cazan fierbea sub uçuråtatea glumei. Lilian nu pårea lovit de alicele
împroçcåturii. Nu se considera jidan, chiar dacå era tåiat împrejur –
amoraç, adåuga o savoare stråveche, ajutîndu-må så cad în taina
Coniacul, påstrat într-un flacon verzui, cu dop de cristal în formå de
deosebit de aromat, påtrunzåtor, tare. AmeÆii dupå cîteva fumuri.
Æigarete fine, din tutun oriental, pesemne turcesc sau libanez, ceva
primeascå la taclale fumåtori de narghilea. Fusesem servit cu
Ne-am açezat în bibliotecå, pe douå fotolii anume pregåtite så
– ÎnÆeleg! am spus, deçi nu înÆelegeam nimic.
dosnice, istoria n-a fost generoaså cu noi în ultimele decenii!...
le-am povestit despre tine! Le vei scuza reticenÆa, sînt totuçi fiinÆe
intrus, pînå se obiçnuiesc çi îl adoptå! Tu înså nu eçti un stråin,
precum çi obiceiurile mai speciale îi fac så se Æinå deoparte de
– Sînt aici, vor ieçi la momentul cuvenit! Buna lor creçtere,
– Unde sînt ceilalÆi?
fost odatå!
– Nu, nu chiar singur, deçi familia noastrå nu mai este ce-a
nalul turului prin odåi eram chiar impacientat.
nisem pe nimeni. Dacå la început faptul nu må mirase, spre fi-
– Locuieçti singur? am întrebat într-un tîrziu, cåci nu întîl-
çi casa ta!
nunte de mobilier sau ciudåÆenii fårå rost aparent. Casa mea este
– Simte-te ca la tine! må îndemna Lilian, explicîndu-mi amå-
întoarcem, ajungeam într-o camerå traversatå anterior.
urcam cîteva trepte, alteori coboram; de mai multe ori, fårå så ne
baie, salon de zi, dependinÆe. Trecerea se fåcea firesc, uneori
påtrund ca vizitator. Sufragerie, bibliotecå, dormitoare, bucåtårie,
Uçi vopsite alb-murdar duceau cåtre camere în care fui obligat så
Holul ce urma pragului din vestibul avea dimensiuni boiereçti.
prin opacitatea spartå de vreun tablou, çi acela în tonuri brune.
La interior, pereÆii în calcio vecchio, afumaÆi, apåsau insesizabil
scårii de intrare, intact, respecta geometria decoraÆiunilor antice.
din lemn masiv se uscaserå ca scoicile aruncate pe Æårm. Mozaicul
ferestrele cu arcuri trilobate prinseserå culoarea tencuielii, uçile
produse de vijeliile marine. Acoperiçul de Æiglå se înnegrise,
Locuia într-o clådire veche, încå solidå, în pofida corodårii
acaså. Era. Må açtepta.
lui Lilian. Îl çi anunÆasem telefonic, iar el promisese cå va fi
hotelul unde aceasta se cazase. Cunoçteam oraçul, notasem adresa
så bem sau så ne ducem cu iubita – care dintre noi aveam – în
ipotetic çi inutil. Dupå ce-am depus juråmîntul, ne-au dat învoire,
247 LIA MORA
246 DUMITRU UNGUREANU
dar nu clasic/ritual, evreiesc. Pur çi simplu, îmi dezvåluise, prepuÆul
îi fusese înlåturat la o banalå operaÆie de fimozå! Dacå aç fi trådat
amånuntul, ce Æintå idealå de båçcålie ar fi ajuns Lilian! Må tenta så-l
azvîrl în gura nemiloaså a grupei, çi-l ameninÆam pe un ton
fals-hotårît, cînd comportarea slugarnicå depåçea limita. De ce oare
gåseam în mine asemenea porniri josnice?
Fiindcå Lilian se purta ca o muiere îndatoratå, aveam
tendinÆa så devin un mic tiran pentru el. Må låsam slugårit, paçå
otoman lipsit de raia, gealat fårå sabie terorizînd un ghiaur orb.
Erau zile în care prezenÆa lui, deçi agasantå, îmi devenea in-
dispensabilå. Erau clipe de insinuare, linguçire çi milogealå,
persuadare scîrboaså, josnicie fårå leac. Leneveam comod în
pasta lor, cedam totdeauna rugåminÆilor amicului, acceptam
propunerile sale de a face sau a nu face o chestie, deschideam o
paginå nouå în carnetul ruinårii mele. Ca så må detaçez çi så må
salvez, îi reproçam cå stråmoçii såi pråbuçiserå Constantinopo-
lele – moleçind cezarii cu limba...
– Adevår gråit-ai, iubiÆel! Dar stråmoçii mei au surpat çi
Imperiul Otoman, tot prin astfel de mijloace! Altminterea, te
nåçteai turc, la fel ca multe naÆii din colÆul åsta de lume! O, dacå
ai çti tu ce viciu, ce microb port în mine!
– E çi limpede, çi de-admirat, iubitule!
Nu-l afecta ironia. Foloseam apelativul „iubitule“ în replicå
la ticul verbal „iubiÆel“, pe care Lilian îl adoptase în relaÆia cu
mine cam la vreun an dupå ce ne cunoscuseråm. De ce utiliza
cuvîntul? Må enervam cînd îl scåpa în convorbirile noastre
publice, må ruçinam cînd îl çoptea, cu un fel de patos lipicios, în
çuetele prelungite prin diverse cîrciumi. Cu trecerea timpului,
vocabula îçi pierdu conotaÆiile echivoce, çi råmåse nimic altceva
decît un cliçeu. Lilian era doar unul dintre prietenii çi colegii cu
care împårtåçeam cîteva pasiuni çi preocupåri comune. Înså el
mi-a impus coordonatele sale fundamentale, pînå am ajuns un fel
de anexå la istoria încheiatå în persoana lui. Acest statut l-am
cîçtigat pe scena casei în care familia Mora locuia de çapte
generaÆii. Patru ani trebuiserå ca så fiu ales pentru rol. Çi nici
måcar nu fusesem întrebat dacå vreau så joc, pur çi simplu, m-au
împins! Çi m-am trezit prea tîrziu ca så evit implicarea...
Totul s-a petrecut la ConstanÆa, în iarna în care am dat obol
armatei nouå luni din viaÆå, instruindu-må pentru un råzboi
lenevind aça? De ce întîrzie?
Lilian a uitat så-mi spunå amånunte de genul åstora! Dar ce-o fi
nu lipsesc în familie, n-ar strica totuçi så aibå o slujbå oarecare...
fatå frumoaså, fårå vicii... O fi salariatå undeva? Banii se pare cå
„mi-au fåcut vorba“, cum se spune la noi? Ei, çi? Måcar så fie o
chestie fårå acceptul meu? Nu intrasem încå! Penibilul situaÆiei cå
så må reÆinå de la o aventurå nouå? Sentimentul cå m-au atras în
misesem nici uneia cå o iau de nevastå, obligaÆiile îmi lipseau. Ce
un tînår liber, întreÆineam legåturi cu cîteva fete, dar nu pro-
lui Mora îmi stîrni curiozitatea. La urma urmei, de ce nu? Eram
merg în permisie, la o prietenå care... Perspectiva legåturii cu sora
asupra unei femei. Încå îmi controlam hormonii çi açteptam så
çase såptåmîni de cînd nu mai executasem un atac la baionetå
Întrebåri neserioase, de soldat fårå amantå. Zburaserå vreo
ladå, ca femeile de mahala? Ce fel de fiinÆå o fi tipa?
spusese cå o cheamå Lia? – nu apårea încå? Îçi Æinea rochiile în
niere!... Se pierduse obiceiul, de vreme ce sora lui Lilian – parcå
accesibile iute la nevoie, så nu fie cåutate prin te miri ce çifo-
aceastå clådire, obiçnuind så punå hainele la îndemînå, så fie
locuri ale casei. Pesemne cå multå lume tråia – ori tråise? – în
cuiere într-o încåpere. Îmi amintii cå våzusem çi altele în diverse
un cuier! Nu må mirai prea tare de ciudåÆenia amplasårii a trei
lîngå tocul masiv, se afla cîte un cuier. Dar çi între ferestre se afla
Odaia avea douå ferestre çi tot douå uçi. La fiecare uçå, imediat
prin ornamentele în relief, atît de clar decupate, încît påreau vii.
picioare, poate stativ de citit în bisericå, îmi reÆinu îndelung atenÆia
filigranate, meticulos lustruite. Un scrin ca o maså de scris în
interesau, ci mobila, lemnul de nuc, abanos ori tec, cu încrustaÆii
francezi, poeÆi damnaÆi çi filozofi cu metodå. Nu cårÆile må
alcåtuiesc bibliografia culturii serioase, de la clasicii greci la cei
neagrå, albåstruie ori lila, roçie sau albå. Citii titluri çi autori ce
de apreciat numårul tomurilor îmbråcate în piele maron çi verde,
Dulapuri, cu geam prins în rame sculptate, conÆineau cårÆi. Greu
bibliotecå, mi-am spus, rîvnind un spaÆiu asemånåtor pentru mine.
måsurat çase pe opt metri, cu cel puÆin trei înålÆime. Adevåratå
nu mi s-a pårut nici plictisitoare, nici lungå. Cercetam odaia. Så fi
Cît så fi trecut pînå am ajuns în timpul trei? Curios lucru, durata
Am råmas un timp singur. Pe urmå, tot singur, al doilea timp.
Çi plecå pe uça îngustå.
DUMITRU UNGUREANU 250
LIA MORA 251
Luat de gînduri, sorbeam pe rînd cafea çi coniac, legånat de
hula mårii, simÆitå prin ziduri. Liniçtea casei nu era disturbatå de
alte zgomote. Valurile ce se spårgeau sub falezå îçi azvîrleau pînå
aici vaietul, semn cå furtuna pornise. Camera încålzitå, imenså çi
stråinå, îmi prinsese fizicul în dulceaÆa siestei. Dormitam de ceva
timp, cînd pe uça lent deschiså påtrunse o siluetå femininå. Cu tot
efortul disperat, nu izbutii så må trezesc, så må ridic din fotoliu
ca s-o întîmpin pe – cum o numise? – Lia! Ea se apropie de mine
cu mers nesigur, cålcînd pe tocuri de sandale fine, total
nepotrivite anotimpului. Purta o fustå ce-i strîngea genunchii
într-o îmbråÆiçare devorantå çi-i cuprindea, håmesitå, fundul în
formå de crin. Cupa çoldurilor susÆinea un mijloc subÆire, lejer
ascuns de o bluziÆå cu nasturi de sidef. Sînii liberi, subsuorile
goale çi braÆele molatice rotunjeau gesturi toride. Pe umerii
înfloriÆi de jupuitura unei ciuperci roçcate se odihneau plete
albåstrui, grele, puÆin ondulate, sålbatice, fårå så fie zburlite,
îngrijite, fårå så fie pieptånate måcar. Rar våzusem la femeile din
jur un pår mai bogat çi mai frumos. FaÆa prelungå, cu obrajii
smezi, nasul drept, buzele rujate intens, ochii ca diamantele negre,
în monturå de gene arcuite, pleoape violacee, fruntea boltitå ca a
fratelui çi gîtul fraged ca un fruct exotic, din care, vampir cåzut
în prozå realistå, ai tot suge sîngele unei excitaÆii epidermice...
Priveam ca-n vis aceastå siluetå çi nu cedam aparenÆelor: ea så fi
fost acea sorå de care îmi vorbise Lilian? Çi så cred cå este
amorezatå de mine?! Cu neputinÆå! Nu eram nici adolescent
miop, nici poetaç ratat, nici fustangiu notoriu. Ce så afle ea la
mine? Cum så judec amabilitåÆile prietenului? Asemenea femeie
se cådea så-çi facå veacul prin restaurante luxoase, în compania
tipilor cu bani, så fie slujitå de trei rînduri de servitori çi så rupå
gura celor care s-ar fi gîndit la ea ca la o curtezanå de rînd. Acum
înÆelesei grandoarea neamului Mora. În Lia se întrupau
împåråtese de felul Theodorei, evreice precum Suzanah, rusoaice
din stirpea Gruçenkåi, armence misterioase çi grecoaice viclene,
cålite la porÆile Fanarului...
Lia Mora! Aceasta era deci sora lui Lilian, cea care se îndrå-
gostise de mine, fårå så må vadå! Of, of, of, ce romanÆioaså fårå
mister, ce închipuitå, ce sårmanå cititoare de romane siropoase va
fi zåcut sub alura-i de vampå! Çi eu nu reuçeam så deschid ochii ca
omul normal! Nu eram beat, nu må doborîse oboseala, nu cedasem
acestea închipuiau Împåråteasa nerecunoscutå, Curtezana în exil,
reptilå marinå, mersul sigur pe sandalele cu talpå de plutå – toate
hiacintul, albastru spre mov închis, ochii de cårbune, gura de
apetisante; sînii jucau pitiÆi sub un decolteu transparent... Pårul ca
o rochie de måtase, lungå pînå la glezne; umerii çi braÆele luceau
în Æesåtura cuvintelor çi tråirilor stoice, Lia Mora, Lia mea!... Purta
cînd se înfiripå, din fumul odåii, fiinÆa palpitîndå, femeia ascunså
Cuprins de visuri, în vuietul mårii, luasem poteca somnului
fiindcå murise nåscîndu-må!
o îndrågisem ca pe propria mea mamå, mamå necunoscutå mie,
ceva cu intensitate, dorinÆa se întrupeazå fårå greç... Iar pe Anette
visam naiv çi însingurat la o fiinÆå asemenea ei. Çi cînd doreçti
vizibil, dar nu inexplicabil, cåci pe Lia o iubeam deja; de mult
gere a sentimentului nutrit din relaÆia cu Lilian? Era ceva impre-
construcÆie de patru ani, dragostea pentru Lia så fi fost o råsfrîn-
fiinÆe, Lia, Anette çi Lilian. Dacå prietenia cu Mora însemna o
Desigur, nu mai locuia nimeni în clådire, în afarå de aceste trei
într-un con de liniçte, doar marea fremåta în vecinåtate çi negurå.
otråvuri, cu nervii maceraÆi de huzur çi açteptare. Casa intrase
tutun çi cafea, cu ochii împåienjeniÆi progresiv de arome, alcool,
nici nu visez... Plecå, iar eu må scufundai din nou în coniac,
cont de promiscuitate çi convenienÆe, må açteaptå o fericire cum
adevårat pe nimeni, doar pe mine, prietenul lui! Dacå nu voi Æine
de afecÆiune. Un suflet bîntuit de angoaså, asta e Lia! N-a iubit cu
intuiÆie, çi voi descoperi o fiinÆå complexå, dezorientatå, dornicå
Cît priveçte pe sorå-sa, ce-mi poate cere, e så må las condus de
må lase singur pînå vine Lia, el are întîlnire, sigur voi înÆelege...
privind prin perdeaua subÆire amurgul de cenuçå, cå e nevoit så
cuÆitaç, aranjå ustensilele pe tava måsuÆei çi se ridicå. Spuse,
era nemulÆumit de imprecizie? Îçi scuturå luleaua, o curåÆi cu un
Expresia lui Lilian însemna cå dorise acest råspuns? Poate
schimbat optica asupra femininului, e o dovadå cå...
dar faptul cå açtept aici så aparå fiinÆa misterioaså care mi-a
inimii mele. Am råspuns cå, deocamdatå, nu le înÆeleg prea bine;
inima çi conçtiinÆa. El a întrebat atunci care sînt „comenzile“
amant, candidat la cåsåtorie -, må port aça cum îmi comandå
Cîtå vreme sînt intimul ei, orice calitate mi-ar atribui – prieten,
I-am spus prietenului cå nu este treaba mea cum tråieçte Lia.
fotoliu, så nu-mi iaså în evidenÆå protuberanÆa sexului stîrnit.
257 LIA MORA
260 DUMITRU UNGUREANU
– Aç vrea så te iubesc numai ca muistele, iar tu så må fuÆi la
fel ca pederaçtii! Pizda mi-i prea råznitå ca så te simtå bine!
Çi-apoi, de multe ori m-am visat bårbat, iar deseori tînjesc så
încalec o femeie, pe plaja insulei Lesbos...
– Orice, iubirea mea, pentru tine fac orice!...
Nu çtiam ce vorbesc? Nuditatea, ca så nu scriu vulgaritatea
cuvintelor çi „faptelor“ Liei, mi-a råmas în memorie, obsesie pe
veci, çi m-a fåcut så nu dorm nopÆi grele, ca un insomniac lovit
de regrete tardive. Dar ce puteam açtepta de la o tîrfå portuarå!?
Ulterior, evaluînd acÆiunile, premisele çi consecinÆele – doar nu
degeaba må instruiam „analist de stat-major“ –, m-am acuzat cå
urmåream doar så-mi fac o amantå fårå complicaÆii, o ventuzå
defulantå, fie croitoreaså, funcÆionarå la birou, vînzåtoare la
magazin sau chiar bucåtåreaså, primitoare så fie!... Repet, nu
eram obligat sentimental; prietenele din facultate luaserå posturi
aiurea çi bårbaÆi pe måsura pretenÆiilor; alte legåturi nu stabilisem.
Chefurile nåçteau amoruri vremelnice, terapeutice; cåsåtoria nu se
numåra printre prioritåÆile mele. Dar visam o iubitå ca Lia,
sufletul meu se tîra, nåzuind la o iubire otråvitå...
Noaptea fu terifiantå. Trecui de nenumårate ori prin lacul
uitårii de sine, båui îndelung din apa fermecatå ce-mi dåda ståri
letale çi viziuni cutremuråtoare, cåzui în turbioanele unui timp
fårå måsurå. Lia må rumegå çi må rejectå, må båu çi må urinå, må
înghiÆi çi må vomitå, aparat digestiv lipsit de måsurå, moarå cu
dantura ca un cartilaj excitant, combinå de recoltat çtiuleÆi scåpatå
de sub control. Duçumeaua duduia sub tålpile noastre, canapeaua
glisa ca un trombon în surdinå, fotoliile se arcuiau bezmetice,
masa îçi cabra curbatele-i picioare, iar scrinul gemea ca o femeie
la naçtere cînd Lia, cu pieptul råpus pe tåblie, suporta dåltuirea
dupå care tînjise... Marea vuia deseori foarte aproape. Mi se pårea
chiar cå valurile bat în pereÆii transpiraÆi, în geamurile cu draperii
împreunate, sub podeaua vibrîndå, sub fundul încins al cutiei
televizorului. În råstimpuri, nemiçcat, pe covorul ca un cîmp de
båtålie, întorceam urechea spre adîncurile marine çi ascultam
suspinarea fiinÆei lichide. Tåcerea cåpåta consistenÆå plasmaticå;
negura, solubilå ca Ness-ul, açtepta o frecare; fumul omniprezent
ridica bariere de pîslå; råguçeala marinå invita la exces... Zorii ne
aflarå zdrobiÆi, delfini azvîrliÆi de furtunå pe un Æårm stîncos. Cu
mîini nedibace, degete confuze, braÆe fårå vlagå, Lia îçi aranjå
mea, purtîndu-må în zbor ultima porÆiune de urcuç.
pentru întîia datå, iar Duhul Sfînt çi-a întins aripa deasupra
parcå nu le-aç fi tråit vreodatå. M-am închinat cu evlavie, ca
oasele cum se întåresc, iar durerile de çale dispar uitate, de
plåmînii cum respirå uçor çi neauzit, creierul cum se primeneçte,
cîmpia sufletului, sîngele cum Æîçneçte din inimå curat çi subÆire,
mine puroaiele dorinÆelor stupide, cum se limpezeçte çi înverzeçte
de miracol a durat parcå un veac. Am simÆit cum se scurg din
curcubeu, irizînd magnific valea, pådurea, înålÆimile. Minutul
sute de paçi sub schit. Acolo, lumina soarelui s-a aråtat ca un
Am fåcut un popas pe tåpçanul ca o prispå deschiså, la trei
lucrare, un curs, o idilå?
porniri çi entuziasme copilåreçti? De ce încep mereu cîte ceva, o
vecinå cu orgia? De ce creçte în mine un arbore, o junglå de
naturale. Toamna înså... De ce må simt cutreierat de-o exaltare
largheÆe, de îmbelçugarea inconçtientå a roadelor, a rodirii
oamenii simpli întîmpinå vara, plictisit de bucuriile oferite cu
sub nåvala de viaÆå, agasat de exuberanÆa instinctualå cu care
Era toamnå? Primåvara, sufletul meu se tulburå çi se chirceçte
altceva decît vocea imensitåÆii, a sålbåticiei. Era primåvarå?
felinar în ceaÆå. Liniçtea ståpînea necurmatå, fîçîitul ploii nefiind
Grohotiçul înÆelenit strålucea stins în amurgul cu pîlpîiri de
scuturau pînza de apå ca o Æesåturå, ca un vål cu ochiuri infinite.
atrågeau, må primeau. Norii açternuÆi pe vîrfurile pådurii îçi
subÆire. Ca niciodatå pînå atunci, înålÆimile îmi plåceau, må
mult o hropinå, un çanÆ pe fundul cåruia curgea curat pîrîul
Urcasem greu spre munte, båtînd drumul accidentat, mai
Noaptea aceea am revåzut çi sårutat pe toate femeile iubite.
(11)
LULU VISARIUC
LIA MORA 269
baia. Lilian era înclinat deasupra chiuvetei çi se såpunea de zor pe
ceafå. Îi zårii faÆa în oglindå. Parcå çtia cå sînt acolo, în odaie.
– Ce, nu mai rabzi pînå la cinå? surîse strîmb.
– Unde-i Lia? întrebai råstit.
– E plecatå, nu Æi s-a spus? A ieçit cu treburi specifice...
– Am urmårit-o pînå la uçå! De ce må minÆi? De ce se
ascunde? Vreau så am o explicaÆie cu ea! Am greçit, dar nu suport
så må evite!
– Habar n-am despre ce-i vorba! Dacå ea crede necesar så se
ascundå, e treaba ei, nu? Må depåçeçte...
– Nu te mai eschiva çi tu! Aratå-mi unde este, cå dårîm totul!
Sînt furios cum n-am fost niciodatå, nu atît pe ea, cît pe mine! Çi
numai ea aduce liniçtea între noi!
– Care noi? Despre ce vorbeçti, iubiÆel?
– Tu du-må la ea doar! Voi låmuri-o...
– Dar nu înÆelegi cå e plecatå?!
– Må crezi netot? Am våzut cum a intrat în caså! De ce må
minÆi? De ce?
– Uneori, minciuna e bine intenÆionatå! Totuçi, acum nu eçti
minÆit: poÆi så o cauÆi pe Lia în toatå casa, n-o vei gåsi!
– Pot så o caut? Hai cu mine!
Îl tråsei de umår. Lilian se låså tîrît ca un prizonier. Pesemne cå
aråtam suficient de crîncen la chip, iar el nu era un luptåtor.
Trecuråm prin multe camere, bufnind uçi de perete çi låsînd luminile
aprinse. În labirintul casei, råscoliråm aproape toate ungherele. O
singurå uçå nu fu deschiså. Lilian pretinse cå nu are cheia, obiectul
çi odaia îi aparÆineau în exclusivitate celei cåutate, Liei.
– Înseamnå cå Lia se ascunde aci! Voi sparge uça!
– Cu ce drept?
Lilian se postase dinainte, gata de împotrivire. Îl privii de
aproape în ochi. Cît durå aceastå Æintuire halucinatorie? Prietenul
cedå. Ca de obicei! Se trase deoparte, spåçit, mut, tremurînd
necontenit. Mecanismul de închidere nu era complicat. Briceagul
nelipsit din buzunar se transformå în çperaclu. Lama subÆire
strecuratå între canaturi anihilå broasca simplå. Uça se cråpå.
Înainte så o deschid complet, må aplecai spre Lilian.
– Iubitule, de ce te temi? Dacå asta e odaia interziså din
basme, spune-mi acum, så nu calc interdicÆia! Te rog doar så nu
må minÆi, çi ascult de tine ca de îngerul meu!

cuprinsese Æara, puÆinå lume a dat atenÆie întîmplårii din ConstanÆa.
O såptåmînå s-au stråduit så dezgroape cadavrele. În jalea ce
contorsionate, cîrpe... Parcå nici nu fusese altceva în locul acela!
parcå orbiÆi, un muçuroi de cåråmizi, mortar, lemne, fiare
Mora se pråvåli în sine. Peste cîteva clipe, aveam în faÆa ochilor,
cerul liber. Cu un scrîçnet de animal råpus, ceea ce fusese casa
uruitul motoarelor, freamåtul mårii, vocile oamenilor izgoniÆi sub
cutremurului, amplu çi profund, ca la sfîrçitul vremii, acoperea
stradå. Noaptea compactå era sfîçiatå de lumini råzleÆe. Vuietul
prefåcea într-un mormînt de moloz. Nu çtiu cum izbutii så ies în
aiurea. Tavanul se pråbuçi, zidurile cråparå definitiv. Clådirea se
cu mine spre ieçire, cînd altå scuturåturå a påmîntului må aruncå
Plîngea cu sughiÆuri mici, ca un çobolan în capcanå. Vrui så o iau
negura. O întrebai din nou ce vrea så spunå, dar nu råspunse.
Må agåÆasem de ea, dupå ce-i prinsesem mîna cu care dibuia
– Ce bålmåjeçti acolo?
– Cutremur, nenorocire, blestem, soarta!
– Anette! Ce este? strigai.
– Lilllliiiiiiiiiiiiiiiii!
Anette chema:
alergai spre vestibul. De undeva råzbi vocea subÆire cu care
greu uça. Pe întuneric, izbindu-må alternativ de pereÆii holului,
cåldurå çi dragoste. Må strecurai afarå din odaie, nimerind cu
miçcåtor, ca puntea vapoarelor. Uitai de fiinÆa care îmi dåruise
taÆi, såriråm în picioare. Dar picioarele se sprijineau pe ceva
umplurå spaÆiul, mobilele se råsturnarå. BuimåciÆi çi înspåimîn-
noi, zidurile trosnirå, geamurile cråparå, mii de fårîme zburåtoare
unirea pågînå, descinså dintr-un ritual helenic. Podeaua fugi sub
înflåcårat în ventuza dintre colinele Libanului, natura pecetlui
cînd, cu çtiinÆå subiacentå de amant drogat, împinsei båÆul
revårsarå peste noi, påduri de cactuçi ne Æinurå de-açternut. Çi
pierdui legåtura cu timpul çi spaÆiul. Oceane de mîl ca mierea se
çi amoniac. Nu mai çtiui de mine. Capitulat în braÆele desfrîului,
se transformå în gust de otravå pentru muçte, apoi în oÆet de mere
271 LIA MORA
270 DUMITRU UNGUREANU
Mut, spåçit, tremurînd necontenit, Lilian prelinse pe faÆa mea
våpaia diamantelor încinse. Cåldura ochilor fu încurajatoare.
Împinsei uça, råsucii comutatorul. Lustra întorcea spre tavan trei
braÆe. Doar unul råspîndea o luminå stranie, roz-roçcat-gålbuie, cu
luciri catifelante. Semiîntunericul nu o ascundea pe Lia, asta
înÆelesei de la prima adulmecare. Dar parfumul fetei îmi ascuÆi
virilitatea. Soldatul care cålcå în odaie îçi pierduse råutatea. Nu
revendica nimic: îçi cåuta iubita! Numai cå iubita absenta çi de
aici!... În schimb, Æoalele ei umpleau puzderia de cuiere. Çi într-un
cui, la îndemînå, atîrna balonzaidul, încå ud! Vasåzicå, nu må
înçelasem! RenunÆai så råscolesc nenumåratele obiecte de îmbrå-
cåminte, apucai haina ce mirosea sårat çi o întinsei spre Lilian.
– Cu ce Æi-am greçit eu Æie, iubitule, de må minÆi?
Veni rîndul meu så tremur, mut, uimit, neîncrezåtor. Lilian
nu-mi luå în seamå gestul. Fårå så må scape din ochi, cu o mînå
cåutå într-un scrin, cu cealaltå îçi desfåcu nasturii cåmåçii. Atunci
observai cå pieptul îi este prea umflat; dinÆii îmi clånÆånirå cînd
desluçii un sutien roz, bine întins! Pînå så scot un cuvînt – oare
mai puteam? – Lilian îçi puse o perucå, iar pårul de hiacint îmi
råscoli viscerele: Lia!... DesculÆe, picioarele prietenului se lipirå
de sandalele cu care Lia venise întîia oarå la mine... Un çold se
dezgoli cînd trupul danså o melodie doar de el auzitå, un zvîcnet
al coapsei trezi neverosimil glandul meu... Rapid çi sigur, Lilian
îçi vopsi buzele çi pleoapele, iar ochii cåpåtarå alungirea orientalå
a iubitei mele Lia. Visam? Tråiam aievea? În ce timp? În ce
imaginaÆie? În care paradis pierdut?
Lia-Lilian se apropie de mine cu pasul uçor, neauzit, planînd
pe duçumea ca zeitåÆile semite spre tronul daurit. Statuie lîngå
uçå, corpul meu trepida în açteptarea ultimei revelaÆii. FiinÆa
iubitå/iubitoare se lipi de pieptul meu muncit çi ars, un braÆ
molatic se încovrigå pe dupå gîtul înÆepenit, celålalt braÆ atinse
întrerupåtorul çi împinse canatul uçii, mîna fierbinte se coborî
spre çliÆ. Un geamåt mulÆumit ucise împotrivirea ce agoniza sub
scoarÆa-mi cerebralå. Deodatå cu geamåtul, Lia-Lilian susurå:
– Soldatule, iubitule, de cînd açtept så må predau!
Çoapta joaså, råguçitå, venitå din caverna voluptåÆii, må
nåuci complet. Gura ce-çi sufla respiraÆia råcoroaså çi såratå avea
nesaÆul fetei care-mi schimbase felul de-a fi, amåråciunea
prietenului neserios, asprimea fumåtorului. Aroma de Æelinå crudå
vietåÆi acvatice. Unghiile ciupeau discret çi precis, iscînd turbioane
un val de stînca acoperitå cu scoici, meduze, corali, alge çi alte
persan, se încolåcea ca un braÆ de caracatiÆå pe capturå, se izbea ca
cabil croitå, Lia se plia de-a lungul trupului meu întins pe covorul
aparat ce måsoarå zgomotele animalelor în rut... În måtasea impe-
lonat, pistolul încårcat, gata de tragere, coapsele ca senzorii unui
Æepoçi, buzele cråpate de sete, pîntecele ros de ulcere, scrotul ba-
cå îmi spune pe numele mic çi-mi atinge pårul, pieptul, obrajii
gleznele, cå îmi då så beau din parfumul çi misterul corpului de vis,
de åia... Mi-era destul cå sînt în preajma ei, cå må suportå så-i sårut
cît cîçtigå, nici dacå då cotå la protectori, nici de ce are obligaÆii faÆå
pretase Lia. Nu må interesa cum cheltuieçte banii, nu vroiam så aflu
de morala comunå, de aventurile portuare, de pîngårirea la care se
mareea de iubire completå, iraÆionalå, opacå çi obtuzå. Nu-mi påsa
deranjeze balivernele înçirate cu graÆie, fårå så... Urca în mine
fårå så iau seama la incongruenÆe çi inconsecvenÆe, fårå så må
çi Æigåri, fårå så aud cuvintele, fårå så urmåresc sensul propoziÆiilor,
Ascultam fermecat vocea Liei, joaså, grea de påcate, båuturå
însåçi o fiicå spiritualå a acelor ani, cînd toate s-au råsturnat!...
lascivå, ca fata unor cineaçti trecuÆi prin experienÆele anilor 60, ea
Pe Lia tot n-o va afecta... Lia! Oh, Lia mea ciudatå, impenitentå çi
nu fiu acuzat de pudicitate exageratå. La urma urmei, ce conteazå?!
devastator, neobiçnuit. Voi cåuta så le evit, pe cît posibil, çi sper så
prisos! Ele nu conteazå în configurarea sentimentului crud,
cînd... Dar amånuntele îmi par acum vulgare, indecente çi de
din împreunarea noastrå sinucigaçå? Çi ce chin am îndurat pînå
Cum aç putea så pråpådesc în cuvinte forma de viaÆå nåscutå
silueta ca-ntr-o schiÆå de tango, preludiu la împletirea eroticå...
cunoscusem. Lia se lipi de mine, må sårutå în treacåt, îçi cabrå
bråÆarå de lemn exotic Æinea în sclavie cel mai fin antebraÆ din cîte
strîngea rubinul maiestuos, çi-apoi sus, la încheietura unde o
prind mîna, så-i sårut dosul inelarului, deasupra cleçtelui aurit ce
pivotînd graÆios, incitant, ostentativ. Avui puterea så må ridic, så-i
fatale; parcå anume så i-o admir din plin, se plimbå dinainte-mi,
pielea cu striaÆii excitante. Forma de crin unduia ca la femeile
descoperit de-o tåieturå în croialå, un fel de gaurå ce låsa la vedere
înfiptå într-un muçtiuc subÆire. Palma stîngå se sprijinea pe çoldul
degetele mîinii drepte, cu unghii låcuite sidefiu, Æinea o Æigarå
FicÆiunea trådatå în favoarea unei încarnåri oarecare... Între
DUMITRU UNGUREANU 258
LIA MORA 259
çi talazuri de senzaÆii; limba ca o pensulå fluidå råscolea curenÆii
tulburi din adîncurile oceanului necunoscut care era sufletul,
fizicul, materia inefabilå imprecis numitå EU...
Seara-noaptea aceea am purtat o discuÆie. Fata mi-a mårturisit
ce a împins-o la prostituÆie, necazurile inevitabile meseriei, sila de
pleava în care se miçcå, dorinÆa de a ieçi, de a scåpa. Doar Lilian o
înÆelege, el o ascultå råbdåtor çi o alintå cu vorbe de frate. Înså ea
doreçte un prieten care så nu-i fie rudå, care så o iubeascå çi så facå
dragoste, fårå så vadå în ea o curvå, un hoit lipsit de suflet, o gaurå
irigatå de sînge venit din neant, nu dintr-o inimå suferindå... Cînd
fratele îi povestise despre „colegul çi prietenul cel mai bun“, nu
bånuia cå-i deschide Liei o poartå spre zorii altei zile. De ce intuise
în mine omul potrivit nåzuinÆelor sale? Lia nu çtia så explice. Må
îndrågise, fårå så aibå habar cum aråt, çi nici nu o interesa cum aråt!
Abia-abia îçi crezu ochilor våzînd bårbatul robust çi tare, pe care îl
visase! Nu cåuta o relaÆie banalå; dar, dacå nu pot sau nu vreau så
accept îmbarcarea pe puntea unei coråbii-fantomå, numitå Iubire,
n-o så må deteste. Ea, Lia, numai pentru asta se zbåtea...
Puteam så nu fiu bulversat de revelaÆie? Ani de zile cåutasem
o fatå, o femeie, o fiinÆå ca Lia: ciudatå, nesigurå, angoasatå; pe
cît de strålucitoare fizic, pe atît de întunecatå sufleteçte, damnatå,
maniacå, mincinoaså çi credincioaså, lipsitå de complexe çi
pudori sexuale; una care va fi traversat imense pustiuri çi nefe-
riciri, bolnavå psihic, introvertitå, gata så ucidå cu sînge rece, gata
så må ucidå cu ginecopatia ei de frigidå ... De unde cåpåtasem eu
aceste gusturi? Azi mi se pare lesne explicabil: la douåzeci çi
cinci de ani, må såturasem de ipocrizie çi false virtuÆi, de moralå
austerå puså ca faÆadå la un bordel fårå nume çi cu felinar mascat!
Lia pårea cå împlineçte idealul meu pervers; i-am mårturisit, topit
de spaima destråmårii visului, cå sînt sclavul ei pe viaÆå, cîinele
în care poate izbi cu vîrful pantofului, preçul de la intrare,
tamponul dintre labii, hîrtia roz de çters la anus, periuÆa de curåÆit
unghiile picioarelor, ceara parfumatå cu care îçi då jos perii pul-
pelor, çi tot ce mai vrea... Pentru ea sînt gata så fac orice, dorinÆa
ei este poruncå, voinÆa – ordin! Mi-a domolit avîntul înjositor, a
vrut så ascult, så înÆeleg ce-mi cere çi de ce-mi cere, eventual så
o refuz, dar så nu rîd, pentru nimic în lume så nu batjocoresc pofta
ce-i hråneçte çi råneçte gîndurile secrete...
– Orice, iubirea mea!
preajma lui Lilian må pregåtiserå. Fårå så-mi dau seama, asi-
lavå sub vulcanul ce sta så erupå. Realizam cå anii petrecuÆi în
påtrunsesem în casa Mora, pritoceam o bucurie mocnitå, un fel de
må-mpingea la îmbråÆiçåri. Nu era o pornire de moment; de cînd
Anette îmi devenise dragå; anevoie înlåturai efuziunea ce
tandreÆea palmei ce netezi postavul kaki. Deçi o cunoçteam puÆin,
unei mame ce-çi primeçte fiul întors din råzboi, çi nu-mi scåpå
din romanele veacului al XVIII-lea, îmi luå mantaua cu gestul
çi gravitatea obiçnuite, zîmbind afectuos çi detaçat, ca o cameristå
Ca de obicei, doar Anette se afla în caså. Må primi cu graÆia
desigur, pe Anette, cea care deschise uça masivå de lemn scorojit...
dupå care må simÆii capabil så-i întîlnesc pe Lia, pe Lilian, sau,
spålai gura cu apå çi dinÆii cu pastå, refåcui freza çi Æinuta „çtoc“,
colegilor, trecui înÆepåturile la capitolul „invidie impotentå“, îmi
ce-mi Æinuse loc de hranå. Scåpai greu de atenÆia ironic-grijulie a
cedarå. Vomitai la WC, abia ferindu-mi hainele de lichidul galben
bonetå açezatå çmechereçte într-o parte, nervii stomacului îmi
îmbråcat în Æinutå de oraç, cålcatå la dungå, bocanci lustruiÆi oglindå,
çi amårui-dulceag îmi clåtina intestinele. Cînd så ies din dormitor,
sîmbåtå dupå prînz. Cåpåtai patruzeci çi opt de ore. Un gol avid
Acum se fåcu apelul de luni, acum se citi lista cu învoirile,
Såptåmîna urmåtoare avu durata unui veac çi a unei clipe.
gîndurile mele, ce paginå delirantå ar ieçi!
ros de împlinirea nebånuitelor coçmaruri. De-ar fi så pot transcrie
Må strecuram zgribulit de umezealå, nåucit de extirparea suferitå,
în casele în care nu-i açtepta decît un ibric rece çi o bere trezitå.
glugi de ploaie trase pe frunte se gråbeau så ajungå la serviciu sau
difuzå nåclåiala nopÆii bacanale. FuriçaÆi pe sub ziduri, bårbaÆi cu
pårea un patinoar. Curve båtrîne, clådirile îçi spålau în lumina
Stråzile ConstanÆei miroseau a fum ud çi sårat, asfaltul alunecos
låptoaså, cînd m-am întors la unitate buimac, fericit, obosit.
Nu voi çterge din minte prea uçor dimineaÆa aceea cu burniÆå
voi fi geloaså pe oricine!
sîmbåtå, så-mi vii întreg, så te am numai pentru mine! De-acum
– Så nu întîrzii la armatå, iubiÆel! Så nu påÆeçti ceva pînå
care iese de la pisoar.
picioarelor çi-çi såltå chiloÆii cu neglijenÆa impudicå a unui bårbat
prinse pårul cu o agrafå, scuturå umerii, çoldurile çi labele
rochia çi sutienul, nu çtiu cum råmas înÆepenit la subsuori. Îçi
261 LIA MORA
264 DUMITRU UNGUREANU
amuzate ale lui Lilian, sculat de mult çi gata så bem cafeaua
matinalå. Glumi pe seama slåbiciunii mele în lupta cu alcoolul,
promise cå îmi va furniza niçte pastile ce anuleazå efectul beÆiei,
tråncåni ca çi cum s-ar fi stråduit så-çi ascundå alte gînduri. De ce
îl suspectam? De ce mi se pårea cå nu mai suportå persoana mea în
caså, în preajmå, în graÆia surorii sale? De ce simÆeam cå må detestå?
Aç fi vrut så plec de-acolo. Brusc, må såturasem de ama-
bilitatea prefåcutå, de atenÆia silitå, de afecÆiunea falså. Iar cînd
Anette veni în sufragerie, aducînd pe-o tavå micul dejun, må
ridicai hotårît. Înså la uçå pierdui vigoarea. Pretextai nevoia så iau
aer çi ieçii în curtea cu dale de beton çi galerie de viÆå. Era o zi
fårå nori, rece, cu brizå ascuÆitå çi marea de gradul doi-trei. Vreme
idealå de plimbare, spusei, întors la breakfast. Lilian aprobå
absent. Dar apoi, dupå cafeluÆå, îmi spuse cå nu poate så må
însoÆeascå, îçi ceru mii de scuze, blestemå oboseala çi obligaÆiile
profesionale, må îndemnå så nu må duc, dacå n-am chef så umblu
singur. Apåruse iaråçi acel Lilian din facultate, batjocura
colegilor, indecisul çi plîngåreÆul. Mi se fåcu greaÆå, mi se în-
toarse balastul în stomac, resorbii fierea vårsatå. Fårå så comen-
tez, îmbråcai mantaua çi, petrecut de-o Anette imobilå, pornii la
plimbare hotårît så nu mai revin în ziua aceea la casa Mora.
Citindu-mi gîndul, Anette çopti fermecåtor:
– Te vom açtepta disearå!
Çi-mi închise uça în cålcîie.
Din acel moment, mintea nu mai påstreazå limpede ce çi cînd
s-a întîmplat cutare sau cutare chestie, minorå çi lipsitå de
consecinÆe, de altfel. Nu cå aç vrea så må laud cu, sau så må plîng
de fapte deosebite. Pur çi simplu, trec prin ambuscade temporale
din care simt cå ies zdrenÆuit. Ce-am tråit ieri, mi se pare cå a fost
acum trei sau cinci ani; ce-am påtimit acum douå decenii, cred cå
a fost ieri; coçmarul nopÆii abia trecute se repeta parcå de un veac.
TinereÆea pulseazå necontenit în sîngele din ce în ce mai gros, dar
carnea mi se buhåieçte sub bårbie çi sub centura blugilor, osînza
îngroaçå pîntecele... Tot mai des cad într-o melancolie ca un bitter
fårå gheaÆå çi låmîie, sorbit din obiçnuinÆå la tejgheaua rîncedå a
bodegii de vizavi. Ce s-a ales din magia (pe)trecerii mele prin
Tomisul exilaÆilor, din statutul social extramuros cu care må fåleam,
inofensiv çi arogant? Aceste rînduri, aceste gînduri, poate...
Între baie çi bucåtårie ezitai doar un moment. Apoi deschisei
aceeaçi liniçte de caså påråsitå. Må întrebam dacå nu cumva visez.
viaÆå. Trecui în sufragerie çi în bibliotecå. Aceeaçi uscåciune,
un ecou. Izbii uça salonului. Luminile aprinse îl aråtarå gol, fårå
Glasul se învîrti între ziduri de cretå. Nici o reverberaÆie, nici
„Liaaaaaaaaaaaaaaa...“
descheiai vestonul la copcå çi nasturi. Må sufoca nevoia så urlu:
fi auzit întrebarea. Pusei boneta çi mantaua într-un cuier,
În loc så råspundå, femeia fugi în bucåtårie ca çi cum n-ar
Anette, ce-mi ascunzi?
– Cum nu-i acaså?! Dar am urmat-o din centru pînå aici!
coborîte a jenå. MinÆea? Se ruçina?
– Lia nu-i acaså, tocmai a ieçit! scåpå Anette, cu pleoapele
– Dar Lia? Ea nu vine?
cinå, Lilian se spalå puÆin çi vine acuçica!
– Ai venit la moment! zise Anette. Tocmai ne pregåtim de
gîndeam atent, pe Lia nu o våzusem nici în prezenÆa fratelui!
împreunå, pe cele douå femei care locuiau în caså. Dar, dacå må
cîntårind faptul cå niciodatå nu le våzusem în acelaçi timp, nici
bun: Anette nu era Lia, aça cum bånuiam în clipele de chin,
meu pe obrazul pufos, moale çi cald. Cåldura îmi certificå gîndul
mîngîiere maternå a frunÆii. Acum îndråznii så depun omagiul
Anette avansase pînå la nivelul sårutului mîinii, råsplata fiind o
çi primitoare, utilå çi ocrotitoare. Dupå atîtea luni, familiaritatea cu
må simÆii) acaså. Femeia poseda çtiinÆa înnåscutå de a fi amabilå
fi açteptat în dosul uçii. Fårå så-çi arate surprinderea, må pofti (çi
salonului. Cum apåsai butonul soneriei, Anette ieçi ca çi cînd m-ar
desluçii silueta iubitå dispårînd în caså. Lumina dezgoli fereastra
colÆul stråzii pe care umblasem de-atîtea ori, cu mintea în aburi,
prima sancÆiune, modestå pregåtire pentru sentinÆa finalå. Ajuns la
vrea så må piardå, dar nici så mergem alåturi. Credeam cå asta e
cartierul cu case vechi çi stråzi deschise la falezå. Lia pårea cå nu
Se înnoptase de-acum; coboram bulevardul Lenin spre
orice pedeapså, çi eram gata de penitenÆå...
imprescriptibilå, o greçealå inacceptabilå; meritam pedeapsa,
precauÆiile inutile. Oricum, Lia må våzuse, comisesem o eroare
Lia... Dar cum aç fi putut så nu må duc dupå Lia? Låsai deoparte
cunosc, habar n-am despre ce vorbeçti!“ Dacå må duceam dupå
DUMITRU UNGUREANU 268
LIA MORA 265
Nu voi çti, n-am numårat cîte permisii au curs astfel: ceai cu
Anette, cinå cu Lilian, somn de unul singur; dacå fantoma Liei
poate fi socotitå o prezenÆå, atunci n-am dormit singur; plimbare
pe falezå, prînz cu Lilian, cafea, coniac, Æigåri. În fine – Lia,
noaptea magicå sau misticå, nu çtiu cum s-o etichetez, noapte albå
cu siguranÆå!... DimineaÆa umedå, ca spuma valului sårat, såptå-
mîna chinuitoare la unitate, descåtuçarea permisiei... Uitasem de
familie; de prieteni vechi nu vroiam så aud, preocupårile „din
civilie“ nu contau, nu însemnau nimic! Tråiam dragostea, marea
mea iubire, ADEVÅRATA!... Ce-ar fi de adåugat?
Într-o dupå-amiazå, primii permisie peste rînd. Nu pot uita în
veci, era vineri, 4 martie 1977. Vremea uçor uscatå, cu vînt
nesigur, îndemna, mai degrabå, la retrageri strategice în odåi
calde, decît la preumblåri pe falezå. Încercam sentimentul stråi-
nului, traversînd stråzi cu magazine çi cîrciumi, trotuare cu
oameni preocupaÆi, lanÆuri nevåzute de interese comune, în zalele
cårora m-aç fi vrut inclus. Nu çtiu cum, må trezii pe lîngå Vraja
Mårii, expulzat oarecum de oraçul cu viaÆå proprie. Digul bîntuit
de brizå era aproape pustiu. O ceaÆå roçcatå dådea puÆinelor
siluete un aspect bizar. Balonzaidele ude stråluceau, reflectînd
lumina altei emisfere, valurile se spårgeau de stabilopozi, risipind
scîntei nemaivåzute. Proptit lîngå balustradå, nu departe de
scuarul statuii lui Eminescu, respiram rar, inhalam profund. Nu
eram atent la cele din jur, fantasme zgribulite sub hainele groase.
Mai çtiu çi eu încotro-mi plutea gîndul?
Un hohot vesel ajunse la urechea amorÆitå çi-mi arse
nepåsarea. Era – inconfundabil – rîsul incitant-încurajator, lansat
de Lia în preludiul împreunårii! Alertat, privii în preajmå. Unde
se afla fata? Må zårise cumva? Înserarea îmi înfunda cîlÆi în ochi.
Cei care se miçcau pe dalele spålate påreau bårbaÆi. Nici o femeie
singurå, nici însoÆitå. æintii perechile plimbåreÆe, vreo patru.
Numai masculi. Så må fi înçelat oare? Pesemne cå da! Nevoia
mea de Lia nu mai rabdå pînå duminicå. Auzul îmi joacå feste.
Iubirea må transportå în vecinåtatea fetei, aboleçte spaÆiul, dårîmå
obstacole de orice fel. Iubirea pentru Lia este motorul vieÆii mele,
de-acum çi de-aiurea... Rîsul reveni în aerul umed. Tulburåtor de
aproape, indecent prin transparenÆå, criminal prin aluzie, nepre-
våzut pentru mine, deçi dorit. De bunå-seamå, Lia se afla
Dacå îl urmåream pe tip, lesne se debarasa cu un „Poftim? Nu te
mine, aleserå çmecheria cea mai simplå: se despårÆirå! Ce så fac?
în centrul ConstanÆei, circa un ceas. Cînd fu clar cå nu scapå de
Cålcînd alert, Lia çi necunoscutul se învîrtirå prin cartierul vechi,
nesigur, gata oricînd så-i las în plata Domnului, dacå se impunea.
...Çi må Æinui în plasa lor, cu destulå neplåcere, nehotårît çi
dau îndåråt fårå så pic în ridicul!
intrå... La ce bun? Dar må afiçasem ca urmåritor, nu puteam så
are! Så-l bat pe marinar? Stupid! Så-i urmåresc doar, så våd unde
prind pe Lia de gît çi så-i reproçez – ce? Doar îmi spusese ce viaÆå
la întîmplare, atenÆi mereu la mine. Nu prea çtiam ce vreau. Så o
SperiaÆi sau nu, iuÆirå paçii. Accelerai. Aleserå cîteva stråzi, parcå
de scandal!... Agitînd pumnul, må repezii în urma cuplului.
må cuprinse pofta de batjocurå! Ia så fac pe amantul gelos, gata
aprinseserå luminile. Observai încotro merg „amorezii“. Deodatå
aruncatå de bårbat, înainte så coteascå dupå o clådire. Pe stîlpi se
fugå treptele alunecoase. Råspunsei rînjind la ultima ocheadå
råspuns... Cînd m-am dezmeticit, cei doi ajunseserå sus. Urcai în
puneam zeci de întrebåri, fårå så aflu – fårå så vreau så aflu! – un
ascundea Lia? Blocat la cîÆiva paçi de cimentul respingåtor, îmi
fulgerau. De ce atîta urå? Ce trådasem necunoscutului? Ce
fruntea încreÆitå, obrajii pietrificaÆi musteau a îndîrjire. Ochii
rujate tremurau de indignare, nårile strînse îi ascuÆeau nasul,
Gorgona nu m-ar fi încremenit ca privirea Liei! Buzele-i
– Cum fug? se întoarse acela spre mine.
– Hei, Lilian, de ce fugi aça?
rîndul meu, çi rostii cu emoÆia în gît:
så lase loc de trecere pentru gråbitul necunoscut. Må oprii, la
ceascå. SimÆind paçi în spate, marinarul se opri çi se întoarse, gata
leÆul-port Tomis, pe lîngå Consulatul rusesc, spre biserica gre-
ajunsei pe cei doi la prima treaptå a scårii ce urcå din golfu-
rîsul... Dar ce îl satisfåcuse pe amic, încît så cadå la feminitåÆi? Îi
Lilian aducea atît de mult cu Lia, încît era normal så... Pînå çi
se råcori, inima cåpåtå aripi. Da, confuzia nu necesita explicaÆii.
aça hal? Love is blind, proverbul englezesc, he, he... Sîngele mi
uçurare! Asta nu era Lia, ci Lilian, fratele ei! Cum de orbisem în
uçor, neauzit çi maiestuos ca o împåråteaså în surghiun? Ce
ghete? De ce mi se påreau nepotriviÆi blugii? De ce Lia nu cålca
Amånuntul îmi reÆinu atenÆia. De unde cunoçteam acele
267 LIA MORA
266 DUMITRU UNGUREANU
într-unul din apartamentele situate în blocurile de colo. Cu cine –
zadarnicå identificare; de ce – inutilå!...
Rîsul dezveli cealaltå faÆå a iubirii. Crezusem cå pot accepta
realitatea fetei care-çi duce viaÆa liberå. Se prostitueazå pe valutå,
e treaba ei, nu a mea. Cinic sau numai cabotin, clamam dreptul
fiecåruia de a tråi cum pofteçte. Cîtå vreme între mine çi Lia nu
era un angajament definitiv, o legåturå cu reguli precise çi clare,
n-aveam ce-i reproça. Dar iatå cå împrejurarea scoase din
smîrcuri un sentiment nou: gelozia cumplitå, furioaså, impotentå
încå! ÎnÆelesei cå må minÆisem permanent, cå jucasem un teatru
ieftin, poate fatal, cå falsificasem datele unei experienÆe clasice,
cå intrasem pe contrasens din teribilism infantil. Iubeam cu sin-
ceritate, e drept; dar iubirea nu admite terÆi, sau nu este iubire!
Degeaba adoptasem amoralitatea ostentativå. În profunzimile
fiinÆei mele tråia omul cu mentalitate obiçnuitå, integrat social
normelor de uz curent, deosebit doar prin aspect fizic de cei din
jur. Unul din gloatå, fårå discuÆie. Acest om comun se råsucea tur-
bat în mine, ascultînd neputincios un semnal, o chemare destinatå
altuia!...
Bocancii acompaniau gîndurile mele alandala. Confuz çi
indecis, båteam faleza fårå så fiu atent pe unde merg. Trecui pe
lîngå singuratici cufundaÆi în reverii, pe lîngå cupluri angrenate
în dispute, pe lîngå bånci neprimitoare çi trepte lunecoase.
Deodatå, silueta cunoscutå se dezghiocå din spuma serii. Era Lia,
purtînd un pardesiu mov, închis cu cordon çi cu gluga traså pe
frunte. O însoÆea un individ cu alurå de marinar, în balonzaid
albastru, a cårui çapcå tradiÆionalå libera niçte cîrlionÆi gri. Din
spate påreau doi îndrågostiÆi care çi-au spus totul, gata de-un „la
revedere“ politicos în loc de un „adio“ crud... CombinaÆia de
iubire, gelozie, ciudå çi urå din sufletul meu se transformå în
apatie, açteptare, ameÆealå. Tîram picioarele cu saboÆi de plumb,
respiram parfumul trådårii fårå voie, cåram povara indiscreÆiei.
Çi-i urmåream de la distanÆå pe cei doi, care nu întorceau capetele,
preocupaÆi de convorbire çi de tutun. Ambii scoteau rotocoale de
fum, ca niçte vajnici lupi ai mårii, çi må minunam cå Lia pîcîia
din luleaua însoÆitorului. Eu fumam „snagoave“ înnådite çi
tremuram neråbdåtor så dau ochii cu iubita mea, så-i spun... så-i
reproçez... så-i mut falca de bucurie... så-i scuip... så-i cad la
picioarele încålÆate în ghete bårbåteçti... Ghete?
scåpå într-un tîrziu cå Lia nu vine astå-searå acaså, are un client
zîmbetul hieratic, ocrotiÆi de råceala caldå a privirii materne. Lilian
Cinaråm în doi, serviÆi discret de Anette, supravegheaÆi de
lirismul de poetå ratatå, cu preÆiozitatea de curvå cititå...
nului, parcå o ascultam pe însåçi Lia, cu vocea ei joaså, cu
seduse. Vroiam så-l întreb despre Lia. Dar auzind glasul priete-
cu dragostea pe care oricine o are pentru fratele femeii proaspåt
ascultam cu încîntarea datå de regåsire, cu nepåsarea råsfåÆatului,
afectate, silabe prelungite nefiresc çi modulaÆii artificiale. Îl
necontenit, ca femeile guralive çi superficiale, cu intonaÆii
îmi povesti chestii legate de serviciu çi afaceri negre. Vorbea
nemiloaså, må tratå cu båuturå finå, coniac grecesc de cinci stele,
de neuitat, må açezå în fotoliul pe care sora lui må trîntise
mînå, ca pe-o iubitå, în salonul în care petrecusem cu Lia noaptea
eleganÆå înnåscutå, amicul îmi acordå o acoladå, må conduse de
Må scuturai de fantezia necuratå la sosirea lui Lilian. Cu
presupunerea cå Anette çi Lia sînt una!
jena çi roçeaÆa în obrajii amîndurora... Çi nu çtiui de ce må încercå
tresårii cînd limba femeii întîlni gîndul meu, cuvintele trezind
pofticios sînii muiaÆi, coapsele ofilite, pîntecele mlåçtinos... Çi
låsam gîndul poznaç så cutreiere sub rochia decentå, pipåind
a cårui strålucire tråda tinereÆe ori poate vopsea reavånå. Çi-mi
frumos boltitå. Ghiceam sub galbenul bariç rezerva pårului negru,
gura severå çi lascivå, de ochii ca diamantul çters, de fruntea
icoanå din mozaicurile bizantine. Eram cucerit, fermecat chiar, de
acoperiçul clådirii vecine, lumina amurgului colora o faÆå de
neamului Mora, dar nu spuse nimic de Lia! Reflectatå pe
abilitatea avocaÆilor, ea må conduse pe alei nebånuite în istoria
råspuns la întrebårile mele despre Lia. Utilizînd cuvintele cu
îl pot nuanÆa. Totuçi, oricît ar fi fost de amabilå, Anette n-a
fel“... Må simÆeam tot mai „acaså“, un sentiment pe care cu greu
çi noi“ sau „aça obiçnuim de ani“ sau „niciodatå n-am ales alt-
duitor numite opinii, erau aprobate de femeie cu un „aça credem
veritabil, probabil stråvechi çi preÆios. PropoziÆiile mele, îngå-
Discutam cu Anette, la un ceai servit în ceaçcå de porÆelan
eram un Mora perfect!
reflexele çi cutumele familiei Mora. Dacå må cåsåtoream cu Lia,
rile –, îmi edificasem o scarå de valori asemånåtoare, cåpåtasem
milasem felul de a fi, de a privi în jur – istoria, epoca, moravu-
DUMITRU UNGUREANU 262
LIA MORA 263
important. Cîteva minute rumegai în minte sunetul neplåcutei veçti.
Så må aråt lovit? Så par nepåsåtor? Oare întrebarea „de ce“ nu-i
stupidå? Lia tråia exact cum spusese. Ce mai era de comentat?
Înainte så schimb vorba, må asigurai cå Lia vine mîine, probabil
dimineaÆa, dar sigur pe la prînz. Çi må cufundai în dialogul cu
Lilian, extrågînd substanÆe subtile din dialectica gratuitå çi futilå...
Spre miezul nopÆii merseråm la culcare. Prietenul må conduse în
dormitorul såu, unde açternu patul îngust, tare, ca de armatå, înså
neobiçnuit de confortabil. El trecu în odaia Liei, sau în alta, uitå så
precizeze. De altfel, la ce mi-ar fi folosit så çtiu unde doarme? În
schimb, aç fi dorit så-mi scald trupul în cearçafurile îmbibate de
parfumul, transpiraÆia çi visele iubitei... Mi se påru necuviincios çi
nepermis så cer acest favor. Dacå Lia nu vroia så intru sub plapuma
ei? Nu-mi sta în fire så forÆez norocul.
Atunci am traversat prima insomnie. O sumå de senzaÆii, o
suitå de ståri psihice, aci depresive, aci exalta(n)te, un monolog
interior, confuz, incoerent, repetitiv, o sete, nestinså cu apa din
carafå, çi cîte alte lipsuri – toate nu egalau absenÆa de dimensiuni
metafizice a Liei!... Mi-e foarte greu så potrivesc aici cuvinte
prin care så exprim nevoia mea de Lia. Nu altå femeie, nu altå
fiinÆå – doar Lia! Må råsuceam în patul fratelui ei, çi parcå înotam
în esenÆa comunå a trupurilor nåscute din acelaçi uter. Perna de
måtase påstra mireasma pårului Liei; plapuma dogorea cåldura
cårnii de zeiÆå, pînzeturile må îmbålsåmau cu mirtul fecioarei,
balsamul curvei, aroma femeii, fatalitatea vieÆii mele... Må
zvîrcoleam çi cåutam så ies din magma searbåd schiÆatå mai sus,
dorind totodatå så må cobor adînc, pînå la fund... Abia în zori,
întrezåriÆi prin perdeaua diafanå, printre pleoapele usturåtoare, am
izbutit så dorm, så trec un prag de nedescris în lumea lui Morfeu,
atins de buzele lui Lethe. Çi-n acel somn fui vizitat de Lia...
Cålca uçor, neauzit, poate plutea, ca un halou vålåtucit çi umed.
Se låså deasupra mea, se açternu ca o glazurå peste un tort, må
nåclåi sub pieptu-i planturos de matroanå totemicå, må sufocå
sorbindu-mi råsuflarea în sårut, må jupui cu limba ca un glaspapir,
må înghiÆi cu gura folositå drept vagin... Fu tutunul ce-mi amîna
sånåtatea, fu tåria ce-mi întîrzia luciditatea, fu tumoarea ce-mi tråda
nefiinÆa, fu turbionul în care må regåsii pierdut, distrus, dement,
martir al propriei mele neputinÆe... Întors la viaÆa diurnå, cåznit,
greoi, ca un vierme ce iese din gogoaçå, må spålai sub privirile
luminå, de unde o luaserå cei de la Primårie. Apoi, cåminul de copii
o Æinuserå ca pe-o cåÆeluçå de curte, într-o camerå fårå foc çi fårå
necunoscut, niçte rude aproximative, mai degrabå niçte stråini care
murise într-un accident (dar ce fel çi cînd, nu o interesa), un tatå
despre pårinÆii ei. Cunoçtea ceva extrem de vag – o mamå care
petuoase), çi må iubea fårå så se plîngå de greutåÆi. Am chestionat-o
dire çi din curte pe cåi doar de ea çtiute (desigur, çi de alte fete im-
a interveni în relaÆia ei cu personalul cåminului. Se strecura din clå-
båtaie de cap. Fata a respins cu obstinaÆie orice încercare a mea de
unele nopÆi çi så întîrzii în altele. SituaÆia Liei la internat nu mi-a dat
colegi din fabricå, doar ca så am motive så lipsesc de-acaså în
importante. Intrasem într-o afacere cu calculatoare, alåturi de niçte
Påstram aparenÆele unui bårbat care se preocupå de chestii
este, cå nu-Æi spun!
poate fi våzut, auzit, pipåit, mirosit, gustat! Çi så nu må întrebi ce
pentru cå nu eçti conçtient cå-l ai çi pentru cå este un lucru ce nu
tu nici n-ai så çtii, ceva ce nici n-o så-Æi dai seama cå-Æi lipseçte,
aducå dupå mine vreodatå!... Dar am så iau ceva de la tine, cînd
tirea pe care vreau så Æi-o fur! Påstrez çi inelul, poate o så te
– N-are, nu conteazå, e de la tine... Totuçi, nu asta e amin-
– Are vreo importanÆå?
– E de aur veritabil?
întoarcere, aducere aminte...
un semn stråvechi, çarpele care îçi înghite coada, înseamnå
– O så-Æi dau ceva, poate o så-Æi placå! Uite, inelul åsta! E
pînå sînt sigurå cå am luat ce vreau!
– Atît aç vrea, så am o amintire de la tine! Mai stau niÆel,
– Nu çtiu ce-aç putea så mai zic...
iubit cu adevårat çi nu-mi pare råu...
– O så gåsesc, dacå n-am gåsit! Dar vreau så çtii cå te-am
– æi-ai gåsit cu cine?
– Eu o så plec de-aici, departe... Må mårit, må!
– Posibil. Dar ce pot face? Uitå-må çi tu!
– Într-o zi ai så må uiÆi! zice Camelia.
plecat din oraç. Dar cine poate spune de ce fåceam toate astea?
consistente petrecute în apartamentul împrumutat de la un amic
Fåceam asta ca så acopår visul tråit alåturi de Lia, orele tot mai
fetei çi miroseam hainele, açternutul, lenjeria intimå, cosmeticele.
limpezeascå misterul Liei. Cînd nu era acaså, intram în camera
cînd ceva din felul ei de a fi, ceva din fiinÆa ei ar fi putut så-mi
285 LIA MORA
288 DUMITRU UNGUREANU
– Vråjealå! zicea Lia, dar se vedea cå-i plac vorbele de acest
fel, cåci insista: De ce må placi aça? De ce må vrei aça cum sînt?
Ce am eu çi n-au altele?
– Eçti vie, Lia, eçti foarte vie! Am acaså o nevastå bunå çi
frumoaså, çi o fatå la fel... Dar ele sînt ca florile de serå, curate,
parfumate, fragede çi atît! Tu eçti ca o floare de cîmp, de pådure
sau de munte, çi asta må face så tråiesc...
Eram conçtient cå spun vorbe de melodramå, cå repet replici
din telenovele sau romane de tarabå, dar îi spuneam Liei ceea ce ea
vroia så audå, çi asta mi se pårea singura mea vinå. Dar parcå avea
importanÆå ce ne spuneam, cînd tot ce ne Æinea împreunå era sexul?
Parcå întinerisem cu cincisprezece-douåzeci de ani, parcå eram
iaråçi un tip viguros çi zvelt, hotårît så fac o facultate çi o carierå de
om superior, chiar dacå må distram deseori çi puneam muzicå la
discotecå, de pe benzile pe care copiam LP-uri celebre, cu
magnetofonul Tesla, cårat noaptea de la cåminul cultural çi apårat
de niçte beÆivi dornici så vadå ei çtiau ce, çi cu gagicuÆe vråjite la
un pahar de vodcå çi un Ness-café... Iar Lia îmi cerea uneori så-i
povestesc ce fåceam atunci, cum må distram çi cum se prosteau
fetele de vîrsta mea, la vremea tinereÆii lor, ca så facå çi ea la fel,
ca så må facå în felul fetelor de-atunci, så må simt tînår... De ce-mi
plåcea çi de ce må înspåimînta purtarea Liei? De ce mi se pårea cå
timpul sare îndåråt, iar aceastå întoarcere la un ceas demult scurs
må înnebunea, îmi presa creierii pînå ajungeam tot un terci?
Într-o zi, Lia m-a chemat så ne îmbåiem împreunå. Baia
apartamentului împrumutat (unde ne iubeam pe rupte) era dotatå
cu niçte oglinzi mari, fixate chiar pe marginea albastrå a cåzii.
Ne-am zbenguit în spumå çi-am fåcut amor, çi ne-am privit în
ochi cu sentimentul uniunii sufleteçti, deplinå çi definitivå. Lia era
ca o parte din mine, çi eu eram ca o pårticicå din ea, amîndoi
întruchipam întregul, çi eram fericiÆi, prea fericiÆi. Çi-atunci,
luîndu-i mîna în mîna mea, så-i spun nu-çtiu-ce, am scos din
spumå un deget pe care sta încolåcit un inel ce nu i-l mai våzusem
vreodatå, un inel în formå de çarpe care îçi înghite coada! Çi apa
cåzii a îngheaÆat, çi eu am înÆepenit. Mi-am întors faÆa la pere-
tele-oglindå, în care se reflectau chipurile noastre. Ne-am privit
prin intermediul argintului misterios de dincolo de sticlå – douå
perechi de ochi identici, patru pete de smalÆ albastru, lipsite de
adîncimi, ca ochii unui monstru, în care se limpezea, nemilos,
blestemul uitårii...
discutå orice oameni normali care se întîlnesc întîmplåtor într-un
så-çi dea seama dacå e treaz ori viseazå. Au discutat aça cum
apårea complet irealå. Lulu s-a frecat îndelung la ochi, încercînd
vizitatorului, pronunÆat cu emfaza caracteristicå masculului fatal,
nici nu s-a dat jos de pe pat, nici n-a sårit tulburatå la numele
pentru aerisire. În semiîntuneric, imaginea ciudatei femei, care
cuçetå, o cambuzå fårå fereastrå normalå, ci doar cu una micuÆå,
çi femeilor nefericite ale oraçului. Camera semåna cu un fel de
nitor de bårbat, çi nu unul oarecare, ci cuceritorul tuturor curvelor
cert e cå oarba çi-a descuiat uça, låsînd så intre mirosul înnebu-
Nu-i voie!“, bårbatul a intuit o aventurå. Ce-a çoptit, nu se çtie,
så fie incitat de restricÆii aparente. Cînd Lelia a vorbit „Cine este?
acÆiona broasca. Luminå pe hol era puÆinå, Lulu båuse destul ca
lårgimea jumåtate de metru, clanÆa fårå mîner, o bilå råsucitå
dupå colÆul al doilea. Tocul era aplicat deasupra tencuielii,
la WC, Lulu nimerise uça Leliei. Se deschidea din holul mic,
presupun cå fiecare epocå îçi are Arnotenii såi!) Vrînd så ajungå
Arnoteni“; n-am så neg unele asemånåri, dar voi fi nevoit så
noscåtorii vor jubila descoperind aici o trimitere la „adevåraÆii
bogåÆii concrete, oficial condamnate de ideologia puterii. (Cu-
produceau paralel cu economia socialistå çi se bucurau de imense
o alimentau cu venituri ilicite „de jos“, din rîndul celor care
prin ’76-’78, o serie de inçi cu legåturi în lumea „de sus“, pe care
un copil, la schimbarea de regim postbelicå.) Acolo se strîngeau,
profesoarå de desen, fostå metreså a unui doctor ce-o påråsise cu
grecoaice, un italian çi o franÆuzoaicå råmaså aici dupå ’47,
altoindu-se unguri, saçi, români, ruçi, un Æigan, un bulgar, douå
însuma niçte ramuri divers colorate naÆional, pe trunchiul ebraic
tipul blockhauss, construitå pentru particulari în oraç. (Familia
apartamente çi nenumårate dependinÆe. Era singura clådire de
soane, locuia o caså enormå, cu trei nivele, incluzînd cinci
cuvenitå. Numeroasa familie a Leliei, vreo cincisprezece per-
ploi, camerele ascunse, bine încålzite, cåpåtaserå importanÆa
Toamna fusese lungå, seacå çi seninå. O datå cu primele
partidele de pocher la care cîçtigase o sumå importantå.
gere – cå Lulu o descoperise pe oarbå într-o toamnå, dupå una din
Visariuc, se subînÆelege!... S-a spus – çi s-a spus cu multå convin-
primise pe cineva în vizitå. Iar acel cineva se numea Lulu
DUMITRU UNGUREANU 276
LIA MORA 273
N-am våzut nici schitul, nici bisericuÆa de piatrå, nici chiliile
pårinÆilor. O mînå invizibilå m-a condus cåtre gura unei peçteri,
trei lespezi au cåzut la intrare, întunericul s-a açternut definitiv în
jur. Am açteptat. Trupul se ghemuise fårå så çtiu cum çi cînd,
fruntea mi se lipise pe gresia de sub tålpi. Råceala pardoselei
mi-era çi hranå, çi hainå; aerul mi se pårea dens ca o lînå çi la fel
de cald. „Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu-
ieçte-må!“ Cuvintele s-au nåscut din mintea împåcatå, din inima
liniçtitå. Am çoptit îndelung aceastå rugåciune, pînå cînd pacea
s-a risipit peste cele mai mårunte fibre ale stîrvului care am fost.
Iar în singuråtatea nopÆii mele, au venit pentru cea de pe urmå
sårutare toate femeile cu care m-am iubit... Doar feÆele lor, çi
buzele mai fragede ca oricînd, mi s-au aråtat. Çi n-am simÆit decît
iubirea creçtineascå pe care o aveam uneori pentru aproapele
meu neajutorat çi sårman. Çi toate au pierit ca spulberate de
vînturi, çi n-au råmas în urma lor nici måcar parfumurile cu care
îmi såturaserå nårile... M-am trezit din somn cu senzaÆia cå am
vizitat Paradisul. De nu, måcar anticamera lui...
Cînd a intrat prima datå în casa Visariuc, lui Angel X i s-a
pårut cå a påçit în vila viselor sale. Camere cu tavanul foarte sus,
gresie italianå roaså pe alocuri, încå în culori vii, ziduri sånåtoase,
cu tencuiala cam afumatå, tîmplårie de lemn masiv, poate stejar,
poate altå esenÆå tare, stråinå. Sentimentul cå a intrat în locuinÆa
sa nu l-a påråsit nici un moment, deçi nimic nu-i dådea dreptul så
creadå asta. Vizita s-a desfåçurat dupå tiparul tuturor vizitelor de
curtoazie, minus complicitatea dintre Angel çi Livia, ascunså
bine – credeau ei – faÆå de ståpînul casei, Lulu. Cînd çi unde se
întîlniserå cei doi amanÆi, mi-au råmas douå necunoscute. Nici nu
m-a interesat. Destul cå scåpasem eu de belea! Slavå Celui-de-Sus,
ziceam, acum sîntem liberi, nevastå, putem så toaståm! Era
prematur, cum s-a vådit ulterior.
ApariÆia lui Angel a revigorat relaÆia dintre Lulu çi Livia.
Sau, dacå e s-o cred pe doctoriÆå, le-a dat satisfacÆie ambilor,
pentru cå Angel avea un trup cu pronunÆate tråsåturi hermafrodite
çi se adapta partenerului fårå efort. Am crezut iniÆial cå Livia
exagereazå, cå e obsedatå sexual, sau cå, nesatisfåcutå nici de
noul iubit, îl bîrfeçte ca så obÆinå un avantaj moral înaintea
putea fi çi altfel decît aça, çi mor de dragul tåu!
– Nu doar cå te vreau aça, dar nici nu-mi închipui cå ai
– Îl dau dracului çi caut unul ca tine, care må vrea aça!
tachinam, mîngîind gîtul plin de lånÆiçoare, sfori, cruciuliÆe.
– Çi tu crezi cå te laså babalîcul tåu så porÆi inel în nas? o
cînd n-o så mai locuiascå la cåmin.
cînd o så-çi punå cercel în nas; råspundea fårå glumå cå atunci
turile vînjoaselor braÆe, în urechi sau la gît. O întrebam în glumå
punkistå çi zorzoanele de nimic, agåÆate pe degete, pe încheie-
pantofii cu tålpi groase, vocea råstitå se potriveau cu hainele de
din imitaÆie de piele. Îi sta bine. Silueta båieÆoaså, pårul scurt,
Fårå så fie murdarå, Lia purta de obicei blugi, tricou çi geacå
så fie singura!
laud soÆului cå îl am de la mama. E o minciunå, çi dea Domnul
P.S. Ar fi trebuit så-Æi înapoiez inelul, dar am apucat så må
Camelia!
så faci copii isteÆi. Mult noroc în viaÆå îÆi doreçte
cå te-ai cåsåtorit çi tu, çi ai o soÆie frumoaså, cu care îÆi doresc
Ceva terminat, oricum. Çi nu înÆeleg de ce må cauÆi, cînd am auzit
noi un vis, o poveste romanticå, din acelea care Æie nu-Æi plåceau.
iubim çi curînd vom avea un copil. Considerå tot ce-a fost între
så çtii din surså sigurå: m-am måritat! Am un soÆ minunat, ne
Te rog så nu må cauÆi iar. Am aflat cå întrebi de mine çi Æin
Dragå iubitule,
gerea mea...
semne ale unei fiinÆe aflate dincolo de Lia çi dincolo de înÆele-
vacuizare mi se påreau manifeståri ale destinului implacabil,
a braÆelor çi coapselor ei, muçcåtura vulvei çi gura ca o pompå de
Liei în orice clipå petrecutå departe de ea. Iar strînsoarea disperatå
SimÆeam pulsul, respiraÆia, parfumul çi timbrul råguçit al vocii
acestea erau elementele simple ale unei realitåÆi misterioase.
sexul îngust ca o despicåturå într-un muçchi contractat – toate
neted, çoldurile pietroase, coapsele perfect întinse çi lucioase,
douå pete de smalÆ albastru, degetele reci, pieptul tare, pîntecele
Cum så o uit? Botul ei cu gurå micå, ochii fårå adîncimi, ca
så må uiÆi, domnule tåtic de schoolgirl!
– Laså vråjeala! Bagå maçina unde trebuie, çi pregåteçte-te
– Pentru cå te iubesc, Camelia!
287 LIA MORA
286 DUMITRU UNGUREANU
abandonaÆi, cu îngrijitoare ca niçte zbiri, cu råutåÆi, frig, mizerie,
foame, påduchi çi tot ce vrei. Venise la orfelinatul din oraç, unde
condiÆiile erau ceva mai omeneçti, în special de cînd cu stråinii care
aduceau ajutoare. Se pusese pe învåÆat. Dar constatase cå degeaba
învaÆå, mai degrabå face bani prin orice metode, cå banii aduc
totul, çi casa ta, çi maçina ta, çi baia ta, numai a ta, în care så stai
cît vrei, çi så månînci ce vrei çi cînd vrei...
– Çi ce-ai vrea så faci dupå liceu, Lia?
– Aç vrea så må mårit cu un babalîc plin de bani. Måcar så
çtiu cå tråiesc bine! Cå tot o så fiu obligatå så må prostituez, una
ca mine n-are çanse fårå pile! O så caut un babalîc într-un oraç
mare, ca Braçov, ConstanÆa sau Timiçoara, sau Bucale... Sau la
turci, cå ç-åia sînt oameni, çi au destui dolari... Cå viaÆa e çi-aça
amarå çi scurtå, så tot vomiÆi dupå orice...
– Dragostea noastrå nu e dulce?
– Nici dragostea noastrå nu e dulce, iubitule, de vreme ce tu
o laçi pentru facultatea ta, pentru muzica ta, pentru viaÆa ta...
– Ce e råu în facultatea mea? Vino çi tu cu mine!
– Nu e nimic råu, decît cå tråieçti cum vrei tu, iar eu tråiesc
aça cum pot çi cum vreau eu! N-am dreptul?
– Lia, dragå, nu sînt eu omul care så-Æi dea sfaturi cum så
tråieçti! Sînt un tip care vrea så fie liber çi care înÆelege så-i lase çi
pe alÆii liberi. Dar cînd semnez un contract, îl respect. Cu cine
tråiesc, cu cine fac sex, cu cine må simt bine – n-am nevoie så sem-
nez hîrtii! Iau o hotårîre. Aia råmîne! Tu simÆi nevoia unei hîrtii?
– Nu, dar nu vreau så må încurc, sau så te încurc...
– Dacå vrei, pot så te trag dupå mine, çi cred cå n-o så fie
råu de noi...
– Eçti bestial, ce så zic!
– N-ai nevoie de jargoane ca så må umileçti.
– Astea nu sînt jargoane. Sau ia-le aça. Dar nu vreau så te
umilesc. Lîngå tine m-am simÆit çi må simt prea bine, ca så-mi fie
uçor fårå tine. Çtii melodia ålora de la U2? Cu tine sau fårå tine,
tot se-alege praful de mine! ÎnÆelegi, iubitule?
– De ce vorbeçti aça, Camelia?
– Ai atîÆia ani în faÆa mea, cå mi-ai putea fi tatå! Dar pe cuvînt
cå nu m-am simÆit aça de bine cu nici un papiÆoi de vîrsta mea...
– Thank you! M-am ajuns, mi-s papiÆoi!
– Nu-mi råsturna vorbele! Eçti un tip inteligent, de ce må
faci så par o proastå?
cînd a intrat så se scalde, apa îi aluneca pe rotunjimile trupului la
ripare, cåci nu transpira deloc, în ciuda cåldurii insuportabile. Iar
un fel de anvelopå, ceva sintetic çi opac, lipsit de glande sudo-
albå, neirigatå de vasele subÆiri cu sînge stråveziu. Pårea cå poartå
muçchii lui se reliefau sub luciul epidermei fårå prea mult pår,
îi era, în mod obiçnuit, Æeapånå, dreaptå, încordatå. Atunci,
pierdea periodic autocontrolul çi decådea astfel, pentru cå statura
ceafa i se muia, picioarele i se cråcånau. Probabil cå omul îçi
i se umfla ca un cimpoi, pectoralii nu se låbårÆau, se Æuguiau,
denÆiindu-i nodurile osoase, coastele i se piteau sub gråsimi, burta
Cîteodatå se cocoça, umerii îi cådeau, coloana i se arcuia, evi-
coordonate, ca så nu scriu cå s-au stricat). Avea spatele variabil.
amic, deoarece din toamnå relaÆiile noastre s-au açezat pe alte
domolise, îmi stîrniserå curiozitatea. L-am studiat pe amic (încå
auzite de prin ianuarie încoace, dupå ce amorul ei cu Angel se
slipul pårea un fel de piele coloratå altfel. Povestirile Liviei,
profesorul m-a însoÆit la pescuit, i-am våzut trupul gol, pe care
cuvinte, ci respiraÆii. Cînd, în vara urmåtoare sosirii lui în oraç,
neînÆeles, cu patima îndrågostiÆilor lunatici, cårora nu le trebuie
ideali. Alteori, aceleaçi buze bine umezite çopteau vorbe de
cåpåtau periodic asprimea de cåråmidå casantå a judecåtorilor
tren cu cioturile membrelor, indecent descoperite. Buzele lui roçii
ca un cerçetor macabru, dintr-aceia care terorizeazå cålåtorii unui
jenå, cînd vroia. Frecvent çchiopåta vizibil, discret, dar insidios
Omul îçi ondula corpul precum cocotele, sau îçi juca fundul fårå
Dar detaliile personajului Angel X s-au impus cu neruçinare.
odatå... Çi zåu cå nu-mi pårea råu de rolul meu sedativ!
çi respiraÆia, så capete doza de somnifer, cum îmi mårturisi
minorå, ci pur çi simplu så-mi audå vocea, så-mi soarbå timbrul
çi cred cå nu numai pentru a-mi cere sfatul într-o chestiune
Livia, iar ea îmi telefona måcar o datå, seara, înainte så se culce,
ocolesc realitatea: cåutam så vorbesc zilnic, de douå-trei ori, cu
posedau mai bun. Exagerez? Poate. Nu am de ce så mint sau så
spirit çi suflet, unul çi altul açezînd pe masa imaginarå tot ce
noastre se desfåçurau cu pasiune çi confort, la intersecÆia dintre
implicat afectiv prea mult în relaÆia extraconjugalå, convorbirile
prietenie fårå ascunziçuri, posibilå între foçti amanÆi care nu s-au
despårÆirii previzibile. Deoarece între noi råmåsese acel soi de
DUMITRU UNGUREANU 274
LIA MORA 275
fel ca pe fulgii gîçtelor. Fårå så vreau, m-am gîndit cå este ceva
în neregulå cu amicul, dar am evitat så intru în discuÆii. Mi-au
revenit în minte dezvåluirile doctoriÆei despre ambivalenÆa
sexualå çi i-am observat prin slip organele genitale. ProtuberanÆa
pårea normalå, penisul zåcea pe-o parte, ca la orice mascul, nimic
nu tråda hermafroditul. Fundul nu i se Æuguia, nici nu se låfåia
feminin, çi nu se strîngea ca al lui Visariuc. MinÆise Livia? Dacå
da, atunci minÆise frumos!
M-am împrietenit cu Angel X din cauza genunchiului såu
defect. Çchiopåtatul îmi amintea de Ofelia, iar scåpårårile minÆii
noului coleg de cancelarie stråluceau asemånåtor. Din prima zi
am gåsit preocupåri comune, iar la o såptåmînå m-a vizitat prima
datå. L-am primit cu bucurie, çi-am împårÆit cu el tot ce consi-
deram de preÆ – cårÆi, discuri, relaÆii, magnetofonul, ideile... Livia
mi-a domolit entuziasmul, ceva mai tîrziu, iar eu m-am låmurit
peste un an cu cine aveam de-a face. ForÆat oarecum så cred cå
este un tip diabolic, sau måcar un simplu stricat de sorginte
literarå, un fel de Dorian Gray, m-am îndoit asupra capacitåÆii sale
senzuale, asupra posibilitåÆilor de satisfacere oferite Liviei çi/sau
lui Lulu. Subiectul nu må pasiona, deçi – så recunoaçtem – la
vremea respectivå era necunoscut omului de rînd, insolit chiar çi
pentru tipi care pretindeau cå au niçte cunoçtinÆe mai vaste decît
cele permise oficial. De fapt, privind retrospectiv, nu pot evita så
scotocesc tocmai aceste tainiÆe ale comportårii contemporanilor
mei, cårora le înÆeleg mai bine acÆiunile çi „faptele de arme“
çtiind ce nu çtiam atunci. Pe scurt, deoarece cred cå povestea
este banalizatå acum, Angel X acceptase så fie cocota lui Visariuc
în schimbul legalizårii cåsåtoriei cu Livia. Cu aceastå ocazie,
aflaråm cå Lulu n-a fost niciodatå cununat cu doctoriÆa, dar çtirea
trecu aproape neobservatå, în orice caz, nu stîrni rumoare, pentru
cå în acea perioadå tot oraçul participa la „revoluÆie“, fåcea greve,
guverne çi demonstraÆii...
Am amintit de Lia-cea-dulce, fata Leliei, oarba. Må opresc
acum la ea, încercînd så elimin cîteva din bazaconiile debitate pe
seama ei, din neçtiinÆå, desigur, nu din råutate. Cu toate cå, de-ar
fi så judec obiectiv, lumea se preteazå, deseori çi gratuit, la råutåÆi
„pe seama celuilalt“... N-am atîta detaçare încît så cred cå Lia ar
fi fost fructul violului suferit de Lelia, în singura ei noapte cînd
picå! Am un walkman çi împrumut casete de unde pot, cå n-am
– De toate felurile! N-am preferinÆe, ascult orice, dupå cum
– Çi ce fel de muzicå îÆi place, dragå Lia?
rupem de rådåcinå?
– ToÆi vrem så tråim altundeva, Camelia, dar cîÆi putem så ne
nimic! Fac eu...
meu çi un bårbat care så må iubeascå. În rest, nu-mi trebuie
sau cum e Braçov! zice Camelia. Så am un apartament numai al
– Aç vrea... Aç vrea så tråiesc într-un oraç cum e ConstanÆa
fiu în faÆå...
eu n-am voce çi nici curaj så ies pe scenå! Pot så fac altele, nu så
lumea care tråieçte din muzicå... E miçto de tot så cînÆi, numai cå
place så cred cå voi face toalete, machiaje, chestii de-astea, pentru
ceva! ne spune Lia Mora. Îmi place muzica foarte mult, çi-mi
– Aç vrea så må fac top-model, dar nu am eu fizic de-aça
– Çi ce-ai vrea så faci în viaÆå?
într-un oraç nu prea mare, cum Æi-am zis...
locuiesc la bunici. Nu-i prea bine, çi de-aia vreau så må duc
mama a început så bea çi-a dat în primire acum trei ani... Eu
– N-am pårinÆi, zice Camelia. Tata s-a dus dracu’ dupå alta,
Mara, ca mine, aça mi-a zis...
IX-a, ea într-a XII-a! Poate pentru cå i-ar fi plåcut så fie botezatå
aducå prietena. Nu pricep de ce m-a simpatizat, eu sînt într-a
meu cum ne-am våzut! ne spusese fata, mie çi soÆiei, înainte så-çi
– N-are pe nimeni, stå la orfelinat, çi s-a lipit de sufletul
Lia Mora, nume ce mi se påru ciudat, nu çtiu din ce cauzå.
ani, cînd fiicå-mea veni acaså cu o colegå de liceu care se numea
så-nceapå çi partea proastå a vieÆii. Împlinisem patruzeci çi doi de
M-am låudat totdeauna cå-mi merge bine, aça cå trebuia
REMIX
284 DUMITRU UNGUREANU
de sine în situaÆii-limitå. Crezi cå sînt falså? Indiscutabil, auten-
ticitatea nu o pun la îndoialå. Ci numai intensitatea sentimen-
tului. Vreau så cred cå nu este o impresie trecåtoare, nici o toanå
de moment, prea a venit repede... Deçi speram så vinå...
Am început atunci viaÆa dublå a oricårui adulterin. O
açteptam pe Lia la colÆul parcului în care se afla orfelinatul.
Stingeam luminile maçinii çi stam pe întuneric, treaz, atent, plin
de spaime ridicule. Dacå må recunoaçte cineva, dacå må solicitå
la vreo treabå pe care nu pot så o refuz, çi tocmai atunci apare Lia,
dacå ne vede careva împreunå... Må simÆeam nu doar un soi de
infractor, un tip care sfideazå bunul-simÆ çi care calcå în picioare
o cåsnicie de optsprezece ani vechime; mai presus de asta, eram
iaråçi un om tînår, un båiat ståpîn pe destinul såu, liber så facå sau
så nu facå o alegere. Era ca o stare de graÆie. Recåpåtasem forÆa
interioarå de care må lipsise rutina, reÆinerea, calculul, meschi-
nåria. Nu optasem pentru una sau alta din posibilitåÆile întrezårite.
Apropierea Liei îmi deschisese ochii neçtiuÆi ai minÆii çi îmi
revigorase sufletul. Cåci, dacå amantele de-o noapte må liniçteau
în privinÆa potenÆei sexuale çi activau legåturile dintre mine çi
lumea din jur, pofta de a tråi îmi scåzuse pînå la nivelul minim –
acolo unde a tråi înseamnå a nu avea nimic de fåcut, nimic de
împlinit, nimic de iubit! Tråiam, dar muream cîte puÆin în fiecare
clipå! Tråiam, çi må tîram prin zgura fiecårei zile, çi doar pasiunea
mea pentru muzica rock må Æinea cît de cît agåÆat de frînghia unei
respiraÆii... Tot cåutam çi cumpåram, sau înregistram LP-uri
semnate de nume uitate ale genului, çi asta îmi dådea un fel de
sens vieÆii... PrezenÆa Liei Mora în vecinåtate îmi revelase – parcå
brusc, parcå progresiv, dar ce mai conteazå cum! – cå nu tråiesc,
ci vegetez; cå nu exist, ci umplu o formå corporalå; cå nu acÆionez
eu însumi, ci reacÆionez la contactul cu mediul... Çi m-am trezit
cå o iubesc pe Lia Mora...
Au fost luni de vis, de ameÆealå, de coçmar, de netrai. Um-
blam ca nåuc la serviciu, prin oraç, acaså. Discutam cu vechii mei
colegi, cu vecinii, dar nu reÆineam nimic din cele puse la cale, deçi
nu uitam nimic, deçi îmi doream cumplit så nu-i mai våd, så nu-i
mai întîlnesc. Må purtam cu soÆia ca çi cînd atunci aç fi cunoscut-o,
îi fåceam cadouri peste cadouri, ca så o cuceresc, deçi ea n-avea
nevoie så fie cuceritå çi må implora, plåcut surprinså, încîntatå
chiar, så nu mai cheltuiesc banii, ci så-i pun în contul Marei... Må
surprindeam cu ochii pîndind-o leneç pe Mara. O studiam ca çi
– Buciumele pot cînta çi prohoduri...
– Dar åsta e viu! Nu auzi cum cîntå buciumele?
– În nici un caz spiritul mioritic!
– De acord, dar partea noastrå la tezaurul comun care e?
vitezå se circulå în Vest? Ori mergem ca ei, ori dispårem!
tråieçti paralel cu lumea contemporanå! Tu nu observi cu ce
înseamnå s-o freci la rece într-o întreprindere falimentarå! Sau så
la TV, Anagrama Ivånescu! Dar så tråieçti azi decent çi cinstit,
diagnoza pe-o figurå ca tipa din Parlament, asta de apare mereu
pentru alÆii? N-am ajuns la menopauzå precoce, aça cum poÆi
– DråguÆå, ce vrei? Så intru în politicå, så stabilesc reguli
moralå pentru cine vrea så tråiascå decent çi cinstit.
întrebat-o pe doctoriÆå dacå în aceste condiÆii mai poate stabili o
homo, dupå cum e stocat ADN-ul çi dicteazå libidoul. Am
amorurile care îi convin!... Acestea pot fi libere, încruciçate sau
relaÆia dintre ea çi soÆ este de mult inexistentå, fiecare avîndu-çi
purta mereu blue-jeans!), Livia nu fåcu scandal. Îmi deståinui cå
Cînd Angel se încurcå çi el în fusta fetei (vorba vine, Lia
ipoteza paternitåÆii sale.
måcar så aud ce råspunde cînd îl voi întreba dacå este adevåratå
crede despre Lia, deçi aç fi vrut neapårat så aflu pårerea lui, sau
ViaÆa lui devenise o enigmå pentru mine. Nu l-am întrebat ce
soiul de indivizi ciudaÆi, despre care sper så pot vorbi mai jos.
Curînd îl gåsii implicat în Cercul Telekineziçtilor, umblînd cu tot
lui ’90, Visariuc se retrase, în mod inexplicabil, pentru unii.
prezenÆa în CFSN-ul de pominå, televizat non-stop la începutul
DUMITRU UNGUREANU 280
LIA MORA 277
compartiment sau la ghiçeul unei farmacii. Çi unul, çi celålalt
vor fi simÆit atracÆia misterioaså ce se stabileçte instantaneu între
douå potenÆialitåÆi de semn contrar. Dar n-au trådat nimic. Lulu
a întrebat dacå poate veni în vizitå, çi cînd. Lelia s-a eschivat cu
eleganÆå, punîndu-se sub controlul familiei, care „desena“
destinul ei în funcÆie de împrejuråri.
– Adicå te obligå så faci... nefåcute?
– Nu, domnule, numai cå fårå ochii cuiva apropiat, sînt
incapabilå, nu pot så må miçc, viaÆa mea e ca o paginå albå!
Altcineva trebuie så scrie çi så deseneze pentru mine!
– Interesant! fåcu Lulu.
De-atunci a fost nelipsit din casa aceea, pînå cînd sarcina
Leliei a cåpåtat proporÆii ce nu puteau fi ascunse. Cînd scandalul
s-a amplificat, Lulu a dispårut. Nimeni n-a priceput de ce se
încåpåÆîna Lelia så nascå. BårbaÆii, care predominau în familie, se
stråduirå så afle „vinovatul“, torturînd-o pe Lelia cu sesiuni de în-
trebåri prelungite nefiresc. ÎnÆelegeau „greçeala“ fetei, admiteau,
mårinimoçi, cå astfel de chestii „se întîmplå“, chiar çi uneia care
stå numai în caså. La urma urmei, Fecioara Maria cum a råmas
grea? Lelia n-a mårturisit niciodatå cine a fost laçul, intrusul,
mincinosul. Era mult prea tulburatå de revelaÆia feminitåÆii, ca så
fie atentå la convenÆionalitatea demersurilor fåcute în numele såu.
Chiar amuÆi pentru cîteva såptåmîni, ca çi cum ar fi vrut så scape
de tracasåri prin tåcere. Naçterea a pornit çi s-a terminat greu,
copilul – Lia-cea-dulce – prezenta simptome de boalå, iar trata-
mentul obligatoriu i-a supus pe toÆi la eforturi oricum neconvena-
bile. Greu, dificil, cu medicamente, Lia crescu pînå la vîrsta çcolii.
O amînarå un an, din cauza puÆinåtåÆii trupeçti, pentru cå fata nu
cîntårea minimul necesar vîrstei çi înålÆimii. Primele clase au fost
alt chin pentru familie. Nimeni n-a protestat, nimeni nu s-a dat în
låturi de la îngrijirea Liei. Çi deodatå råsåri, înflori peste noapte!
În clasa a VIII-a apåru o fetiçcanå modest dezvoltatå fizic, înså
plinå de calitåÆi rar întîlnite la fetele, colegele ei...
Era înaltå çi subÆire, cu fruntea largå çi bombatå, ca vedetele
filmelor din anii 40, cu degetele fragile, ochi albaçtri, gura micå,
pielea foarte-foarte albå, de lapte, marmurå sau cretå. MinÆea de
îngheÆau apele, çi niciodatå nu se încurca în plasa de neadevåruri
servite cu cel mai fermecåtor-nevinovat zîmbet. În prima såptåmînå
carierå scurtå çi fulminantå în fruntea Frontului local, urmatå de
Lulu Visariuc nu pårea så çtie cå Lia este fiicå-sa. Dupå o
albå la piele cum plecase.
Antalya, de vis, dupå aprecierea Liei, revenitå în oraç la fel de
haine de la renumite case de modå milaneze. Plus un sejur la
chirurg care efectuase operaÆia Liei îi plåtise, el, o garniturå de
sumå importantå în dolari a unui pacient stråin. Medicul neuro-
un supraveghetor îçi pierduse postul din cauzå cå dispåruse o
petrecuse convalescenÆa çi-çi recuperase cît de cît condiÆia fizicå,
fusese operatå la coloana vertebralå. În sanatoriul în care îçi
faptelor. Livia se cåsåtorise cu Angel, çi fåcuserå doi copii. Lia
Deodatå se întîmplau atîtea, încît nu reuçeam så Æin evidenÆa
çi-am continuat så privesc scena...
çi gelozie etc. Aça încît am renunÆat repede så-i låmuresc pe naivi
o înjuråturå deseori. Eram suspectat de interese oculte, de invidie
neadevårul, primeam o strîmbåturå din nas, o supårare fårå motiv,
påcåtoaså. La replica mea de bun-simÆ, cu care demontam
deseori må bufnea rîsul ascultînd lamentaÆiile cuiva fraierit de
sfinÆenie spusele/minciunile debitate de fatå cu mult firesc, încît
nu este foarte nimeritå. Cu siguranÆå înså respectivii credeau cu
unele femei, cådeau în credulitate faÆå de Lia. Poate cå expresia
(sau råzbunate?) de Lia. Ciudat era cå toÆi aceçti bårbaÆi, çi chiar
simplitate. Toate crimele puse în seama lui Visariuc påreau plåtite
cunoçteam noi nu se mira, nu se minuna. ExplicaÆia venea cu
Lia era fata lui Lulu Visariuc, çi cine îl çtia pe tatå aça cum îl
(sau bånuia, sau auzise, sau aflase prin investigaÆii personale) cå
Cum reuçea så punå pe brînci atîtea destine? Sigur, cine çtia
nimerea, çi råsturna totul!
sugestive... Pe scurt, Lia trecea ca un taifun prin viaÆa cui se
publicarå pozele trase lîngå Lia goalå, în postúri mai mult decît
preot se råspopi, un parlamentar pierdu deputåÆia din pricinå cå i se
îçi låså nevasta, un doctor în crizå de paranoia omorî un pacient, un
cåpåta întorsåturi neaçteptate. Un patron dådu faliment, un profesor
curent electric de înalt voltaj; din clipa respectivå, viaÆa aceluia
çi tåcutå. Înså cine îi întîlnea privirea simÆea o sågetare, un fior, un
Cînd a terminat liceul, Lia trecea neluatå în seamå, anostå, subÆire
pårea cå de ce era retezatå, de-aia se regenera çi se extindea!...
opt operaÆii suferise fata, dar punga de puroi nu fusese lichidatå, ba
279 LIA MORA
278 DUMITRU UNGUREANU
de la începerea çcolii, i-a fåcut så se batå pe cei mai buni doi
prieteni. La jumåtatea anului, diriginta s-a våzut nevoitå så discute
cu familia fetei, cåci agitaÆia nu mai contenea în clasa aceea. BåieÆii
începuserå så fure bani de-acaså ca så-i cumpere dulciuri scumpe
çi cadouri Liei, fetele plîngeau cå nimeni nu le dådea atenÆie, dar
toÆi çtiau cå ele se culcaserå cu tipi mai mari. Scene de coçmar
grotesc luau întorsåturi neprevåzute. Lia îi incita pe unii båieÆi
så-çi scoatå penisurile, så le måsoare çi så le frece în faÆa ei, în timp
ce ea îçi ridica poala uniformei çi le aråta chiloÆii mînjiÆi cu ojå
roçie, pretextînd cå are ciclu! Cînd au fost prinçi de o profesoarå
båtrînå, aceea a comis o parodie de scandal, cåci se nimerise a fi
vicioasa cancelariei. Dupå scandal, femeia s-a apucat så-i çantajeze.
Chemîndu-i în apartamentul ei, îi punea så se dezbrace çi så
mimeze actul sexual – pe unii din puçti chiar i-a consumat fårå
jenå, iar din Lia a scos o pramatie desåvîrçitå. Chestia s-a depistat
abia peste vreo doi ani, cînd un fost elev, ca så scape de sub tutela
„baborniÆei“, a povestit altora ce se petrecea çi de cînd. Fireçte,
individa s-a fofilat din oraç, am auzit cå este aciuatå într-un sat...
Rolul profesoarei în viaÆa Liei n-a fost minor, desigur. Înså
båtrîna påcåtoaså n-ar fi „obÆinut rezultate remarcabile“ dacå
terenul nu mustea de talent, de substanÆe hrånitoare!... Era înså de
mirare de unde atîta predispoziÆie vicioaså la o copilå neîmplinitå
çi veçnic bolnavå. Dacå slåbiciunea trupeascå i se datora unei
alimentaÆii necorespunzåtoare, unei gene sau, pur çi simplu,
metabolismului propriu, boala de care suferea Lia avea rådåcini
metafizice. Lia era spasmofilå, calcemia de 7-8% provocîndu-i
deseori leçinuri çi permanent spumå la colÆurile gurii. ÎnvåÆase,
perversa micå, så-çi sugå saliva cu o miçcare a limbii ce trezea cele
mai necurate gînduri chiar çi în sinea oamenilor maturi, ståpîni pe
instinctele lor. CîÆi au profitat de ea, nu çtiu. Personal, o milå vecinå
cu sila må încerca våzînd gesturile sale de cochetårie infantilå.
Mi-au displåcut profund atît geniile precoce, cît çi „curvele de
çapte ani“, Lolitele de toate felurile sau „micuÆele Picasso“, exploa-
tate de sistemul show-biz-ului contemporan. În plus, Lia suferea –
çi eu çtiam bine – de osteoporozå, fiind condamnatå så moarå
tînårå. Asta så-i fi suscitat activitatea sexualå precoce? Çi tot în plus,
un furuncul netratat cum trebuie de prima datå îçi adîncise rådå-
cinile printre coastele din stînga sternului, sub sîn. Nu mai puÆin de
– Eçti o fatå dulce, inconçtientå çi fragilå.
– Vorbesc çi eu aça, så nu adorm...
– Må jigneçti sau må testezi?
– PoÆi så n-ai, dar apucåturi...
– Am eu faÆå de King Kong?
– Çi dacå mi-e fricå så merg la tine?
– Te rog frumos, Camelia!
– Dacå må rogi frumos.
– Må ajuÆi så car bagajul acaså?
parfumul reavån, aspru, çi am çtiut de atunci ce se va întîmpla.
zis – a påråsit camera. Lia s-a apropiat de mine çi m-a îmbåtat cu
låudam), plictisitå så asiste la dialogul unor maniaci – cum ne-a
obicei, exasperatå de afiçarea colecÆiei (singura mea avere, må
de chestia respectivå, semn cå asculta destul radio. Mara, ca de
e adevårat, nu...“ – cînd îi aråtam un titlu, un album rar. Auzise
un mic strigåt de surprizå – „Çi pe åsta îl aveÆi? Nu se poate, nu
cuceritå, vroia så fie la înålÆime, gîdilîndu-mi orgoliul. Scotea cîte
açteptam så fie uimitå sau neîncrezåtoare? Era impresionatå,
I-am prezentat colecÆia de discuri, CD-uri çi casete. Må
Lia pårea insensibilå.
çtiu pe unde så umblu apoi cu ea... Deocamdatå nu miçca nimic,
oaspetei, så-i simt abandonul într-un gen, la o pieså, la o voce, så
scurt. Schimbam CD-urile, încercînd så ghicesc resortul ascuns al
blugi excesiv de curaÆi, tricou excesiv de albastru, barbå tunså
masiv, pîntecos, greoi, pår lung, deja cårunt, legat în coadå de cal,
a patra oarå la noi, Lia pårea intimidatå de persoana mea – trup
çedeau pe canapea, ochi çi urechi la mine. Deçi venise a treia sau
Lumina toamnei cådea oblic printre jaluzele. Mara çi Lia
– Poftim çi alege ce-Æi place!
sînt sexy?“ Påi cum så nu fie!
dansez pînå cad frîntå! Auzi numai melodia asta – „Tu crezi cå
voce are, ce vråjealå bagå, simt cå fac pe mine cînd îl ascult çi
el! Nu înÆeleg nimic din ce spune, dar are o voce!... Mamå, ce
Donna Summer, dar mai ales Rod Stewart! Mor så dansez dupå
– Îmi place muzica de dans, zice Camelia. ABBA, Boney M,
åsteia, care zici cå îÆi place la nebunie...
– Eu îÆi pot oferi cîteva clipe de råsfåÆ în sunetele muzicii
n-am mai våzut decît în magazin!
bani så cumpår... Dar cîtå muzicå våd aici, la dumneavoastrå,
DUMITRU UNGUREANU 282
LIA MORA 283
– Te înçeli. Sînt tare. Am primit palme în cap cu nemiluita.
Çi am rezistat. Çi n-am plîns. Dar cui îi paså?
– S-ar putea så ai o surprizå, dragå Lia! Mie îmi paså!
Pår blond. Scurt. Ochi albaçtri. Piele tare. Brunå. Lucioaså.
PomeÆi proeminenÆi. Asiatici? Ochi plaÆi. Fårå adîncituri. Putrezi.
Buze strînse. Lipstick lila. Lia. La-la-la. Lia. Lia Mora. Mora
Lia. Mor-a-Lia. Mor-de-Lia. Lia de Mora. Lia de Amor. Ali
D-Amor. Amora Lia. Dulce Lia. Sweet Lia. Sweet Child Lia.
Sweet Lovin Lia. Sweet Child O-Mine. Guns-n-Roses. Lia... Lia...
(Sînt tembel, dar må tratez).
– ÎÆi place Axl Rose?
– Enorm! Îl visez noaptea, îl am pe perete, un poster mic
dintr-o revistå, nu ne laså educatoarele så punem poze mari... Îl
visez noaptea, fac sex cu el în somn, simt cum må påtrunde çi må
înfåçoarå în pårul lui ca måtasea, m-aç prostitua cu el... (Så-i fi
reproçat limbajul frust? Cine eram eu? Unul care visa så fie Axl
Rose în visele Liei!...)
Råcoarea nopÆii de aprilie îi zgribuli çi îi împinse în caså.
Båiatul aprinse o veiozå çi o aerotermå. Aduse o sticlå cu votcå
çi douå pahare. Camelia se eschivå, dar îndråzni så guste pînå
la urmå. Lichidul o încålzi. Pe urmå o muie. Se açtepta ca el så
fie violent, bådåran? Aça îl våzuse în sala de dans. El îçi apåra
aparatele de curiozitatea distructivå a dansatorilor ameÆiÆi. Acum
nici nu îndråznea så o atingå. Så o dezbrace, nici atît! Camelia
îçi lepådå jacheta; dupå un timp îçi descheie sutienul, dar nu-l
scoase de sub bluzå. Cînd mîna lui de gheaÆå i se opri pe obraz,
se zbîrci de o teamå obscurå.
– Çtii, nu sînt ce crezi cå sînt...
– Nu cred nimic. Încerc doar så simt, så te simt...
Lia se låsase la pieptul meu, privind teatral pe fereastrå. Îmi
båtea inima rapid, aveam gura uscatå, lipsea aerul din camerå. Le
vedeam afarå, pe fereastrå, ocupate cu plivitul florilor – Mara çi
mama ei, soÆia mea! Lia må cuprinse cu braÆele pe dupå gît çi må
sårutå prelung, apåsat, vîrînd limba adînc sub cerul gurii mele de
iascå. O desprinsei uçor, o împinsei discret, dar nu må îndurai så-i
liberez mijlocul subÆire. Frigea. Må întrebå dacå mi-e fricå.
Råspunsei cå oricum nu-mi paså çi nu conteazå; dar nu e fair-play,
deci så ne abÆinem pînå ieçim de-aici çi plecåm în altå caså. Am
cumva impresia cå triçez sau încalc regula? Nu-i asta, nici asta!
E doar voinÆa de a verifica tråinicia unui sentiment çi ståpînirea
muncitorii se Æineau de greve çi „revindecåri“, schimbau çefii de
maså de producÆie. ManipulaÆi de indivizi special pregåtiÆi,
Mamutul încå rezista, era greu så digere cineva dintr-o datå atîta
buni ingineri – unii în Canada, alÆii demarînd afaceri proprii.
nu se recîçtigarå, calitatea scåzu o datå cu plecarea celor mai
schimbarå unul dupå altul. Personalul fu redus. PieÆele pierdute
regie naÆionalå de importanÆå strategicå etc. Directorii se
susÆinutå de la buget prin „infuzii“ de capital çi transformatå în
fabrica începu så scîrÆîie, apoi så dea rateuri, iar în final så fie
çi ingineriile financiare permiteau orice aberaÆie. În doi-trei ani,
din ce în ce mai scåzute, uneori sub preÆul de cost, cåci tunurile
concurînd så vîndå acelaçi produs aceluiaçi consumator, la preÆuri
„firme“ instalate într-un apartament de bloc, în acelaçi bloc,
Æarå. Prostia çi låcomia împinserå la faze de „capitalism“ hilar,
vestice, unde se plåtea în dolari, apoi pe cele estice, pe urmå în
çefilor – comisioane din vînzarea agregatelor, mai întîi pe pieÆele
toÆi vroiau så obÆinå – çi obÆinurå, cu complicitatea remuneratå a
scrupule, moldoveni-ruçi plåtiÆi de KGB çi alÆii, puhoaie. De fapt,
proletare“, ajunçi acum americani, democraÆi çi capitaliçti fårå
Æarå în anii 50, dupå ce contribuiserå la instaurarea „dictaturii
producÆie. Belgieni, francezi de origine românå, evrei plecaÆi din
soiul de „afaceriçti“ nåvålirå så „retehnologizeze“ liniile de
concurenÆilor. Cînd sistemul socialist picå, în condiÆiile çtiute, tot
„prietene“ era imbatabil. Punctul åsta forte nu le putea scåpa
competitiv pe pieÆele vestice. În Æårile subdezvoltate çi cele
cîteva inteligenÆe locale, îmbunåtåÆirea çi preÆul mic fåcîndu-l
cåutate. Patentul cumpårat de la francezi fusese ameliorat de
Fabrica din oraçul nostru producea niçte agregate foarte
(12)
LULU VISARIUC
292 DUMITRU UNGUREANU
pronunÆ asupra ipotezei cå ar fi fost, çi el, implicat în reÆeaua
telekineziçtilor, fiindcå numele såu apårea pe lista de sprijin. O
variantå susÆine cå Glugå era pionul otråvit, elementul-cheie care
fusese implantat din timp çi care primise însårcinåri speciale ca
så ajungå foarte sus, pornind de la o situaÆie modestå, asupra
cåreia nu plana nici o suspiciune. Cå picase în final, asta se datora
fie alor noçtri, care nu-çi pierduserå vigilenÆa, fie ambiÆiei sale de
a obÆine mai mult decît fusese programat. Altå variantå susÆinea
cå femeia îl adusese la catastrofå. Femeia era nevasta lui, Catinca
Glugå, o parvenitå din oraç, ambiÆioaså peste måsurå çi insistentå,
una dintre muierile care çtiu foarte bine doar så-çi împingå
bårbaÆii înainte, pe scaune çi funcÆii necuvenite gradului lor de
pregåtire! Datoritå acesteia ajunsese el primar, çi datoritå ei pårea
cå va såri din mers în vaporul ce duce (spre) lumea bunå, în
politica de claså înaltå! Numai cå... Aça cum se întîmplå de
obicei, intervenise factorul de neprevåzut, care – se zicea –, în
cazul dat, fusese un individ intrigant çi uns cu alifii stråine. Doru
Zamfir, care se dådea drept nepotul celebrului naist, dar era un
impostor, unul pripåçit prin stråinåtåÆi, unde nu fåcuse nimic,
doar îi tapase pe românii îmbogåÆiÆi, în numele unei cauze
nebuloase – åsta fu individul strecurat în anturajul Catincåi, pe
sub pielea ei, unii credeau cå çi în pat, dar mi se pare puÆin
probabil, cåci femeia påstra ceva din moralitatea veche. Ce
afaceri puseserå la cale împreunå, nu se çtie clar. Cert e cå, o
vreme, au prosperat. De unde sosise în Æarå cu un Fiat pråpådit,
Doru îçi luå rapid un Mercedes nou, cumpårå douå apartamente
în centrul Bucureçtilor çi terenuri la Corbeanca, puse mîna pe
niçte acÆiuni gratuite Alro, deçi nu lucrase acolo neam de neamul
lui, înfiinÆå un ziar, ce dådu faliment dupå nici un an, apoi se lanså
în televiziune, înainte så plece pentru o vreme la Berna, un fel de
secretar (sau portar?) la ambasada noastrå! Între timp, desigur,
falimentå afacerile Catincåi, trase o Æeapå de cîteva milioane (unii
ziceau dolari, alÆii mårci germane) Båncii de Credit, fåcu praf
Mercedesul într-un accident, în care nu muri, din fericire, nimeni,
çi låså cu ochii în soare cel puÆin zece fete cretine, care luarå de
bune promisiunile sale de cåsåtorie. Doar Lia îl puse la respect,
îl scuturå de bani çi de-un apartament, plus alte nimicuri. (Dacå
o fi vrut så se cåsåtoreascå, nu çtiu; Doru poseda paçaport belgian,
çi poate cå de asta am cåpåtat încrederea lui. Îmi dådea så-i citesc
dovedit în cîteva cazuri, pe care nu m-am gråbit så i le semnalez,
måreÆ în cele mai multe împrejuråri, sincer poate, mincinos
exporta preaplinul unui suflet contorsionat, chinuit deseori, deloc
FaÆå de mine, X a låsat mereu o poartå deschiså, pe care
(asta era comparaÆia lui pentru familiçtii becisnici)...
la nivelul unor pigmei çi la mintea unor viermi ciuguliÆi de gåini
detestat, hulit, înså nu se coboarå de la înålÆimea lui neaccesibilå
aroganÆa celui ce-çi cunoaçte invincibilitatea çi care se çtie
cale de scåpare din colivia cåsniciei, X traversa spaÆiile ostile cu
bune çi rele, urît de nevestele care nu se puteau înjosi ori nu aflau
care intra. Urît de bårbaÆii care nu atingeau performanÆele lui,
vedere ca pe-o rufå împuÆitå, care strica aerul din încåperile în
de novice proaspåt repartizate, X nu-çi expunea trufia, ci o låsa la
secret sau pe faÆå de profesoare abandonate, blegite în singuråtåÆi,
sau stilul! – era îndeobçte cunoscut de toatå cancelaria. Visat în
X cerea de fiecare datå så i se arate hîrtia cu denunÆul, iar scrisul –
la caz. ReclamaÆiile se råsturnau în capul reclamagiilor, pentru cå
bîrfit, invidiat, reclamat, dorit çi urît în cantitåÆi variate, de la caz
înaintea festinului cu trufandale sau fripturi. Neprins vreodatå, era
açteptare, genul de acriturå comestibilå între Æuicå çi mezel,
rezolva. Între timp, s-a încurcat çi cu niçte profesoare uscate în
laså, ele înÆelegeau sau nu, dar cedau în final, çi gata, corijenÆa se
numai dintre cele majore. Le låsa corijente sau ameninÆa cå le
reÆetele bolnavilor. X, deçi mai greu de acuzat, corupea eleve,
jugale, çi începurå certurile. Livia schimba amanÆii cum schimba
doi îçi afiçarå (mai mult sau mai puÆin discret) iubiri extracon-
nu suferea så-i vadå atît de sus, dar nimeni nu fu bucuros cînd cei
cu profit, îmbogåÆindu-se fabulos. Nici unul dintre cunoscuÆii lor
Au cîçtigat bani, au cumpårat alte case, pe care apoi le-au revîndut
Cînd sistemul politic s-a schimbat, cuplul a demarat niçte afaceri.
casa bine întreÆinutå. Imediat, Livia a nåscut doi copii gemeni.
condiÆii neclare puÆin dupå måritiçul Liviei cu X, låsîndu-le lor
Fusese încurcatå cu un båtrîn fante, Lulu Visariuc, care a murit în
mulÆi, cu Livia R. DoctoriÆa venise de ceva timp în stagiaturå.
În toamna lui ’89, X s-a cåsåtorit brusc, surprinzîndu-i pe
nu e cazul så cîntåresc acum...
ca så intre în atenÆia tovaråçei mele! Ce noroc am avut cu aceasta,
DUMITRU UNGUREANU 304
LIA MORA 301
presupunea, imagina. Iar bånuiala, presupunerea, imaginarea pot
fi interesante, sau nu, înså cu siguranÆå sînt doar bîrfe. Suculente,
înså bîrfe.
Noaptea condenseazå calitåÆile çi semnele unei aluzii li-
vrescinematografice. Vînt, nori, lunå scobitå, zdrenÆe de întuneric
ceÆos, scheunåturi, miorlåituri, låtråturi lugubre, fantasme, fan-
toçe. Stafii? Çase siluete albe urcå poteca spre cimitir, fårå
ezitårile inerente celor neobiçnuiÆi cu locurile. Dacå nu sînt
fantomele unor morÆi nemulÆumiÆi, precis sînt çase inçi care
cunosc perfect configuraÆia terenului çi care nu vin întîia oarå
acolo. Vîntul fluturå cagulele Æuguiate, iar poalele se înfåçoarå
pe picioare, sigure, în mersul orb. Siluetele se opresc lîngå un
mormînt proaspåt, cu flori ce n-au apucat så se ofileascå. Trei
cîte trei de fiecare parte a moviliÆei de Æårînå, cu mîinile prinse
în strînsoare umedå, cei çase repetå în murmur monoton sutrele
unei incantaÆii neînÆelese. Pornit de jos, unisonul creçte, creçte,
creçte, parcå în ton cu intensitatea vîntului, tot mai puternic çi
mai tåios. Ca un ecou permanent dublat çi multiplicat, cîntecul
se adunå într-un val de vibraÆii ce atinge totul în jur. Iarba se
culcå, arborii se apleacå, gardul trosneçte, crucile se înclinå,
grilajele de metal scot sunete stranii, ca niçte corzi de instrument
diabolic, påmîntul se fråmîntå, mormîntul se scufundå – çi din
groapa cåscatå între cele çase perechi de picioare se ridicå,
Æeapån, cadavrul, cu mîinile întinse ca într-un strigåt mut de
ajutor. Iar cînd strigåtul ajunge în urechile siluetelor albe,
acestea desfac încleçtarea mîinilor, cadavrul cade între bolovanii
mormîntului, sîngele putred se împråçtie, duhoarea duså de vînt
mînjeçte, un bulgåre de foc venit din neant izbeçte piepturile
aråtårilor, çi le pune pe fugå...
Fusese cåsåtorit înainte så aparå în oraçul nostru. N-am Æinut
niciodatå så aflu povestea acestei cåsåtorii. Dar X nu s-a abÆinut:
mi-a spus-o! Paradoxal, în loc så fiu eu interesat de trecutul såu
misterios, pårea cå el este împins, obligat så-l dezvåluie. Ce-l
îmboldea la exhibiÆie? Ce påcat îi rodea conçtiinÆa? Ce neîm-
plinire nu-i dådea pace? Primele luni dupå ce ni s-a alåturat ca
profesor (era în toamna lui ’88) au fost çi cele mai prietenoase din
toatå relaÆia noastrå. Marcat, pesemne, de eçecul cåsniciei, s-a
închipuitå (ceea ce tråise el nu se putea numi nici melodramå!),
penitenÆå. Dar el juca, încerca så punå în scenå o dramoletå
femeii al cårei bårbat sînt îi då un imbold spre cåinÆå, spre
o vinå, e cutremurat de un regret, vrea så se justifice – iar prezenÆa
soarta mea. æin minte ce îmi spuneam: omul åsta suportå/suferå
så povesteascå despre soÆia lui doar cînd în camerå apårea con-
fie cå discutam despre elevi, materii, politicå, çcoalå, X începea
cafea, fie cå ascultam un disc, fie cå urmåream un meci de fotbal,
cåsniciei sale doar în prezenÆa soÆiei mele. Fie cå çedeam la o
neremarcat) cå totdeauna a dezvåluit amånuntele picante ale
povestea!). Ceea ce azi mi se pare premeditare, e faptul (atunci
colorate. X nu pårea conçtient cå-mi spune povestea (cå-çi spune
sale, ce dezvoltau alte teme, provocat la reconstituire de cioburile
fragment, ca un arheolog improvizat ce må aflam, din povestirile
Aceste fapte, de care nu sînt sigur, le-am adunat fragment cu
la mijloc, destråmarea a decurs în liniçte, ca o afacere oarecare...
stråinå, ai pierdut-o! Cåsnicia s-a spart. În cazul lor, nefiind copii
ralist, ca un erou marinpredist), o datå ce muierea s-a spurcat la p...
de råzbunare cea mai perverså... Numai cå (aici X devenea mo-
decît el, îl dominå, îl „supune“, îl umileçte. X a gåsit modalitatea
anume neputinÆa de a suporta faptul cå ea, soÆia, e mai inteligentå
influenÆare a jocului. Dar poate cå dorinÆa lui era o banalitate,
de a scåpa de ea, dorinÆå (abia tîrziu a decriptat-o) cu putere de
o de atîtea ori, încît nu-çi explica faptul decît ca o dorinÆå secretå
fiecåruia din cerc, X a început s-o piardå pe soÆia lui – çi a pierdut-
spre desfrîu lesne psihanalizabilå. Dupå ce a cîçtigat nevasta
femeile! Ele acceptau jocul tot din plictisealå sau dintr-o pornire
plictiseala cu partide de pocher ca în prozele lui Breban: mizå erau
intrat într-un anturaj de „intelectuali rataÆi“, care îçi omorau
agresivå. Pasionat de jocurile de noroc în perioada respectivå, X a
aparent perfect s-a destråmat la contactul coroziv cu mediocritatea
confruntaÆi cu banalitatea cotidianå a unui oraç de provincie, cuplul
genÆelor, nu pe dialogul erotic. PlecaÆi din mediul studenÆesc,
tatea tinerei soÆii. Totuçi, relaÆia lor se cristalizase pe duelul inteli-
nentå, dar deloc frumoaså. Mintea superbå nu-i atrofiase femini-
Se cåsåtorise în penultimul an de facultate cu o colegå emi-
suspiciune igrasioaså...
gestul lui X faÆå de noi çi poate cå m-aç uita la soÆia mea cu
303 LIA MORA
302 DUMITRU UNGUREANU
lipit de mine çi de familia mea cu atîta disperare încît l-am crezut
pierdut psihic çi am sårit så-l ajut dupå posibilitåÆi. Pînå cînd, în
primåvara urmåtoare, soÆia mea – o muiere care nu suportå ambi-
guitåÆile, nici aluziile indecente – mi-a cerut så nu-l mai primesc
în caså, deoarece i-a fåcut propuneri fårå jenå. L-am primit înså
çi, de faÆå fiind amîndoi, am deschis dialogul låmuritor. Nevasta
l-a privit direct, açteptînd scuzele lui. X s-a scofîlcit, a cåzut în
scaun ca un cartilaj, feÆe-feÆe de ruçine, mîndrie rånitå, umilinÆå
prefåcutå. A avut puterea så-çi recunoascå intenÆia mîrçavå, nu
çi-a cerut iertare, pentru cå – motiva el – asta l-ar fi fåcut o datå
în plus ipocrit çi josnic. Scotea clåbuci subÆiri la colÆurile gurii,
gesticula aiurea çi pårea gata så plece. Mi-am dat seama, atunci,
cå pe X îl favorizeazå indecizia, situaÆiile confuze, aluziile,
indefinitul. Cå limpezimea, claritatea, hotårîrea îl fac så fie ce nu
vrea så se çtie cå este. X era un profitor al lui så vedem, poate cå,
ba nu, ba da, mda... Asta e, asta nu e, da, nu, plus, minus çi alte
simboluri precise îl anulau ca ins, ca entitate de luat în seamå.
Dacå îçi recunoçtea fapta, însemna cå solicitå clemenÆå prin chiar
aceastå recunoaçtere. Çi dacå a înÆeles ceva din treaba asta, nu se
sfieçte så recunoascå: da, mai existå çi familii oneste; da, mai sînt
çi femei care nu sînt curve; da, mai gåseçti çi cîte o muiere în stare
så Æinå la onoarea familiei, prin monogamie; iar dacå el îçi dorea
ceva, apoi o femeie dintr-astea ar vrea, så facå amor în patul
conjugal, nu pe fereastrå sau pe masa din bucåtårie, pe care se aflå
sîngele påsårilor eviscerate çi fleici tasate cu çniÆeluitorul... Çi a
Æinut-o aça, cu false elogii la adresa genului de femeie care era
nevastå-mea, pînå çi-a luat seama: çi eu, çi soÆia açteptam så se
simtå, så nu fim obligaÆi a-l pofti så plece... Cu greu s-a desprins
de scaun çi a ieçit. L-am condus pînå la poartå çi nu i-am întins
mîna (niciodatå, dupå asta, nu ne-am mai strîns mîinile). Întors în
caså, am gåsit-o pe soÆie vomitînd. Am båut un pahar de coniac.
De atunci, X n-a mai cålcat în curtea noastrå. Nici n-am Æinut så-l
våd, nici nu l-am întrebat de ce se poartå aça. În public, cînd ne
întîlneam, çi era çi soÆia cu mine, discutam la modul impersonal
despre orice era de discutat, inclusiv situaÆia lui familialå, dupå ce
s-a recåsåtorit, cu doctoriÆa Livia R. Umbra aruncatå asupra
noastrå pluteçte încå çi azi; så-mi fie caracteristicå interogaÆia
autodevorantå/autoflagelantå, poate cå m-aç simÆi maculat de
viziunile transmiserå în direct ore întregi, chiar TF1, Euronews çi
bursabile. Toate ziarele îçi trimiserå cei mai buni reporteri, tele-
promiserå credite pe termen lung, UE acordå fonduri neram-
ceze/italiene/germane îçi deschiserå filiale în oraç, bancheri
miri de rezonanÆå istoricå, firme româno-americane/ fran-
dupå ce cåpåtaserå înfåÆiçare sårbåtoreascå, stråzi primirå denu-
inaugurate în acele zile, pieÆe publice çi-au schimbat numele,
pentru care însuçi preçedintele veni la galå! S-au ridicat statui,
operetå, simfonicå, bisericeascå çi chiar nemuritoarele romanÆe,
culturale, de concerte cu mari nume ale muzicii folk, rock, folclor,
de pominå, premergåtor alegerilor din ’96. O såptåmînå de zile
Dar ce aduse faima locului çi a primarului, a fost Festivalul
escrocherie de genul Caritasului clujean!
mod. Çi, reÆineÆi, asta într-un oraç în care nu se organizase o
sånåtate, nimic nu lipsea pentru cheltuit banii în cel mai plåcut
çi discoteci, baruri cu striptease, bordeluri mascate în case de
televiziune prin cablu, såli de bingo çi jocuri mecanice, cazinou
închise de garduri zidite, maçini dintre cele mai noi çi scumpe,
marmurå, sticlå fumurie, termopanå, duraluminiu çi neoane, vile
scumpe mårfuri din toatå zona, bånci în localuri luxoase, numai
trecut. La tot pasul se deschideau crîçme, magazine cu cele mai
oraçul semåna cu boom-ul specific Vestului american, din secolul
oficial în fruntea administraÆiei locale, agitaÆia care cuprinse
voturi necesar ca så nu aparå contestaÆii. Dupå ce a fost instalat
trei tururile de scrutin l-au situat în frunte cu exact numårul de
Omul se sprijinea pe o reÆea de interese bine articulatå. În toate
colecta necesarul de voturi nici pentru turul doi. Am pierdut.
candidå la primårie, eu am pariat cå numele såu ridicul nu va
Anton Glugå fusese subinginer la sectorul auto. Cînd
sindicat (vreo trei sau patru), ca så fie ales.
Iar primarul oraçului trebuia så-çi asigure sprijinul çefilor de
trei cabinete – fiind fost merceolog la serviciul de aprovizionare.
politicienii cu ascensiunea cea mai spectaculoaså – ministru în
apårurå „lideri“ locali, judeÆeni çi chiar naÆionali, unul dintre
unor sfertodocÆi. Se înÆelege cå, din rîndul personalului fabricii,
så plece aiurea decît så sufere afronturi profesionale din partea
competenÆi, care nu înÆelegeau så cedeze demagogiei, preferînd
echipå çi maiçtrii cu veleitåÆi de våtafi, sau alungau çefii de secÆii
DUMITRU UNGUREANU 290
LIA MORA 291
CNN dedicarå minute „no comment“, documentariçti filmarå
kilometri de peliculå, cît så le ajungå så consume ani în çir...
Toate astea erau prilejuite de comemorarea celor 500 de ani,
vîrsta atribuitå oraçului dupå un hrisov al domnitorului Radu cel
Viteaz, deçi localitatea precis numåra mult mai mult. Scriptic
înså, aceasta pårea o cifrå acceptabilå. Bairamul pregåtit din
fonduri guvernamentale se prelungi trei zile, cel oficial, cåci
particular se „aniverså“ toatå såptåmîna. Serbårile se Æinurå lanÆ.
Ziua dansau trupe de folclor pe stråzi, seara se produceau formaÆii
muzicale în diverse localuri, noaptea se aranjau afaceri çi se con-
sumau „fineÆuri“ – Chivas-Royal, Smirnoff, marijuana, ecstasy çi
prezervative de toate culorile çi cu toate mirosurile... De la festin
a lipsit doar cine a vrut; oricare dintre oamenii cu nume în oraç a
primit porÆia de responsabilitate çi recunoçtinÆå. Livia, Lulu çi
Angel au fost printre fruntaçi. Eu, în grupul restrîns care lua
decizii esenÆiale, organizatorice çi nu numai!
Nu voi face o cronicå amånunÆitå, nici sumarå a såptåmînii.
Poate în altå parte, poate o va face altcineva. Vreau så se reÆinå
faptul cå Lulu Visariuc a participat cu multå rîvnå la evenimente,
sprijinit mereu de grupul telekineziçtilor. Mai tîrziu, cînd se
analizarå diferitele variante ce au provocat dezastrul, rolul
grupului påru demn de atenÆie çi studiat ca atare. Se pårea cå ei
acÆionaserå programat, dupå un plan minuÆios, descoperit în
bagajul unuia, cifrat desigur, dar nu mai puÆin evident. Folosind
prilejul aniversårilor, profitînd de neatenÆia organelor de pazå,
infiltraserå structurile vizate çi-çi atinseserå scopurile. Care sco-
puri? Acestea: anularea fabricii ca potenÆial çi serios concurent,
batjocorirea sårbåtorii, ridiculizarea eforturilor de afirmare a
oraçului nostru, çi – cine çtie? – compromiterea primarului Glugå,
devenit un redutabil adversar pentru mulÆi politicieni de mucava.
Cåci omul îçi anunÆase posibilitatea accesului în viitorul guvern,
chiar mai sus! Çi, ca så închei paragraful referitor la acest Glugå,
despre care unii spun azi cå a fost un escroc, alÆii cå a fost un
patriot (eu aç zice un partiot, de la partid, omul partidului såu!),
amintesc ancheta la care a fost supus çi anii petrecuÆi prin puçcårii
pentru deturnare de fonduri, fals în acte publice, plus ilegalitåÆi în
privatizarea spaÆiilor comerciale. Suficient ca så se înÆeleagå
faptul cå individul (se) slujise bine (de) vremea sa! Nu må
argumentele çi çtiam cå polemica nu duce nicåieri, ne angajam de
toÆi contra lui. Deçi ne obiçnuiseråm cu maniera sa de a råsturna
terminau inevitabil prin a ne provoca pe unii contra altora, çi pe
care ne-am orientat activitatea pedagogicå, intervenÆiile lui X se
vremea luptelor din ’90-’91, cînd s-au stabilit noile cutume dupå
pårerilor sale drept criteriu al oricårei dispute. În cancelarie, pe
nu era luat în considerare la... Impunea cu tårie inconsistenÆa
Poseda însuçirea de a-çi etala lipsa de însuçiri, din pricina cåreia
lipsit de tupeu, de-aia a råmas aici, modest, cînd putea så fie...
prin lume era arogantå. Avea tupeul de a spune råspicat cå este
discreÆia ce-o afiça era ostentativå, umilinÆa cu care se strecura
nu puteai trece indiferent. Ceva din el ieçea prea evident în relief,
atracÆie bolnåvicioaså, o frumuseÆe scîrboaså, pe lîngå aura cåreia
çtiinÆå dacå era conçtient sau nu – mergînd, råspîndea o magie, o
putea zice. Parcå Æinea cu tot dinadinsul så fie remarcat. N-am
vreuna, mersul lui cåpåta tuça handicapului la modul strident, s-ar
nu...?“ X çtia så trezeascå interesul acelor femei. Cînd adulmeca
Cum ai ajuns în starea asta? Altceva nu Æi-a fost lovit? Chestia-aia,
pornea de la acest amånunt. „Ce-ai påÆit? Dar ce s-a întîmplat?
însemnat!“ Observasem, de exemplu, cå interesul unor femei
de a intra în atenÆia oamenilor. Un fel de „uitaÆi-vå la mine, sînt
picior. Poate cå uçorul handicap era un dar natural, o modalitate
Avusese o viaÆå chinuitå. Nu din cauza defectului de la
Doresc, açteaptå, sînt excitaÆi, sînt inhalaÆi în vag.
forÆå. Nimeni nu çtie ce este asta, de unde vine çi ce însuçiri are.
çase, în a cåror minte apare ceva ca provocarea unui puseu de
camerå sau în apropiere. Sau poate numai în imaginaÆia celor
trosneçte. O uçå scîrÆîie undeva, nu se poate çti dacå în aceeaçi
degete au urme de bijuterii. Acelea tremurå pronunÆat, cînd masa
masculine, trei feminine. Unghii îngrijite. Nici un inel. Unele
Palmele råmîn nemiçcate pe tipsia roçie. Sînt çase perechi: trei
nåri iese atunci un fum, de consistenÆå çi miros pregnante.
muçcåturå, ca un ronÆåit. Ciocnirea oaselor produce scîntei. Pe
cînd în cînd, maxilarele executå o miçcare scurtå, ca o
efect laser din spectacolele rock. Hîrca îçi påstreazå dinÆii. Din
Gåvanele ochilor iradiazå un halou albåstrui, intermitent, ca un
Pe maså, un craniu autentic. Osul lustruit are o culoare gålbuie.
297 LIA MORA
300 DUMITRU UNGUREANU
protejaÆilor såi (de ce nu fåcea asta pentru toÆi elevii buni?), era
Æipåtoare deschiderea casei sale pentru diverçi dubioçi (atent
selectaÆi), era un snobism chestia cu filozofia (nu-l auzisem
pomenind de cei citaÆi, înainte de ’89), era subculturå treaba cu
muzica rock, fie ea progresivå sau satanistå, era o parodie
„atitudinea civicå“, era un mare bluf „Miçcarea Pentru Reclådirea
Româneascå“, sau cum se numea organizaÆia la care aderase, cu
toÆi elevii çi ciracii såi... Pentru cå însuçi X era un bluff, un bufon,
un måscårici care, în loc så spunå vorbe potrivite statutului såu,
comitea analize, avea opinii, rostea adevåruri çi echilibra dileme
fårå ieçire... Nu-l suspectam cå „perverteçte tineretul“, ca atîÆia
dintre colegii de cancelarie. Îl suspectam doar de inautentic, de
fals, de mimesis. Îl suspectam cå îçi converteçte complexele de
inferioritate în activitåÆi sociale. Mi se pårea flagrant cå toate
neîmplinirile çi frustrårile se duc în mascaradå, pentru cå acum
putea så-çi exhibeze bubele låuntrice, så-çi vîndå la preÆuri
nepermise marfa de o calitate cel puÆin îndoielnicå. Nu împie-
dicam asta, nu era treaba mea så fac pe justiÆiarul cu el, çi nici nu
eram foarte sigur cå aç fi fost înÆeles dacå m-aç fi apucat så expun
„adevårul“ despre X. Iar dacå aç fi întreprins vreun demers în
prezenÆa lui, la cancelarie, bunåoarå, în consiliul profesoral sau în
alte locuri oficiale, unde s-ar fi gåsit çi X, atunci, în mod sigur
m-aç fi ales cu o replicå devastatoare din partea lui.
Atacat, çtia så pareze, så demonteze acuzaÆiile, så reducå la
ridicul gravitatea unora, så desfiinÆeze consistenÆa altora. Iar dacå
nu dispunea de contra-argumente, råspundea cu umor grosier,
acuzîndu-l, la rîndu-i, de cele mai neaçteptate absurditåÆi pe
oponent. Dacå cineva îl învinuia, bunåoarå, cå învaÆå elevii så fie
ireverenÆioçi, X råspundea cå, înainte de a pretinde respect,
învinuitorul ar trebui så se uite în oglindå çi så-çi evalueze
greutatea nasului, borcånat ca un gogoçar bulgåresc. Dacå era
întrebat cît a costat excursia în cutare loc, pentru cå preÆul
deplasårii a fost calculat atît, iar elevii au dat de trei ori mai mult,
X Æipa cå Y, cel care întreba, fusese våzut într-o searå beat pulbere
în cîrciuma nu-çtiu-care, aça cå un beÆiv ca el poate înÆelege doar
cît costå votca SåniuÆa, nu alte costuri...
Un singur domeniu nu intra în discuÆie: cel al relaÆiilor sale
erotice. Pentru cå aici nimeni nu çtia ceva precis, ci numai bånuia,
la încheieturi; antebraÆele çi restul fiecårui corp dispar în negurå.
luminå albå doar cît Æine suprafaÆa textilå. Mîinile par tåiate de
Masa rotundå e acoperitå cu pluç roçu. Becul proiecteazå o
ajuns. Prea de ajuns!
så aflu ce gîndise el atunci. Ce citisem pe figura lui îmi era de
privesc çi s-a retras în sine ca o rîmå în gaurå. Niciodatå n-am vrut
cu un acces de violenÆå, pe care nu l-a scåpat. Observase cå îl
afiçatå de X în acele clipe însuma deriziunea çi îndîrjirea, vecine
hilar çi caraghios, decît unul crunt, îngrozitor. Expresia generalå
cu cartilajul proeminent, coroiat, puncta un efect mai degrabå
tremura, un fel de tic nervos, nårile se dilataserå, iar nasul îngust,
într-un rictus ce-i dezvelea o parte din dinÆii cariaÆi. Bårbia îi
cu buzele roçii, sfidåtoare, senzuale, indecente chiar, era strîmbatå
zburlise acum ca al animalelor de pradå gata de încåierare. Gura,
lui, negru lucios, låsat în çuviÆe neregulate pînå peste urechi, se
cåpåtase o nuanÆå vînåtå, stråvezie – de furie? de batjocurå? Pårul
Pielea albå, a frunÆii çi a obrajilor, de obicei îndulcitå de paloare,
Ochii albaçtri îi stråluceau sarcastic, în cercuri de sînge, aç zice.
neglijat. FaÆa lui avea o expresie pe care n-am s-o uit vreodatå.
privirea mea cåzu asupra lui X, cînd, probabil, se închipuia
îngåduitori çi înÆelegåtori, ei så aibå råbdare“, etc. Din întîmplare,
banalitåÆi, gen „statul trebuie så aibå grijå, noi så fim mai
asta. Mi-amintesc o discuÆie despre handicapaÆi. Se spuneau
îndråznit så îl chestionez. Mi-era frig numai cînd må gîndeam la
care så doreascå råspunsuri. Eu cel puÆin, pe X, direct, n-am
Nimeni nu çtia. Cred cå nici unul dintre noi n-a pus întrebåri la
X çchiopåta. Din naçtere? Suferise un accident în copilårie?
MEFISTOPHALUL
LIA MORA 293
putea så cålåtoreascå liber, çi Lia asta îçi dorea, într-o vreme, cel
mai mult: så umble unde îi place, fårå så stea la coadå pentru
vize... Presupun cå n-a obÆinut împlinirea dorinÆei cåsåtorindu-se
cu turcul Selim. Dar asta e altå poveste...)
O pistå atent analizatå a fost cea oferitå de Vitali Måråcine,
basarabeanul ce deschisese chiar la noi în oraç o firmå de import-
export produse petroliere. Individul circula extrem de sigur
printre mediile de afaceri dubioase, cînd la Moscova, la Kiev sau
în Cecenia, cînd la Berlin, Londra çi Atena. Dispunea totdeauna
de bani cash, dolari çi mårci, avea cinci bodyguarzi, tot felul de
maçini, trei vapoare la Pireu, un avion la Chiçinåu sau Tiraspol,
çi controla batalioane de rusoaice care traversa locantele din Æarå
înainte så ajungå în Italia sau Olanda. Cå Vitali åsta era în legåturå
cu mafia ruså ori cu KGB-ul, nimeni nu se îndoia. De ce umbla
fårå opreliçti? Cine çtie! Orice s-ar zice, individul avea Æeluri
precise, cåci, dupå cele întîmplate la noi, a dispårut çi dispårut e
çi azi! Concluziile anchetei asupra activitåÆilor lui Måråcine n-au
fost date publicitåÆii. Cert este doar cå explozibilul folosit
provenea din fosta Uniune Sovieticå, çi Vitali Måråcine nu era
stråin de introducerea lui în Æarå.
Dimensiunea politico-mistico-revoluÆionarå a evenimentelor
petrecute la noi în oraç pårea întrupatå ideal în Miçcarea conduså
de Angel X. Mai întîi elevii, apoi studenÆii såi formarå nucleul
Miçcårii, antrenîndu-se intens dupå indicaÆiile „mentorului“,
Angel însuçi. Nimeni nu çtia ce fac ei, ce cred sau ce vor, pentru
cå niciodatå n-au afirmat în public vreun Æel, vreun crez, vreun
„program“ oarecare. Îçi construiserå din secret unica raÆiune de
existenÆå, se purtau ca çi cum deÆineau cheia Universului, te
priveau de sus cu milå, ca pe un purice fårå importanÆå. Dacå erau
întrebaÆi, råspundeau monosilabic çi abscons. Dacå apucau så
dezvolte un subiect, debitau atîtea neologisme çi termeni tehnici,
cå nimeni nu înÆelegea nimic. Doar Liderul, Angel X, avea
dreptul så vorbeascå normal, dar se prefåcea cå nu înÆelege despre
ce Miçcare ar fi vorba, cå nu cunoaçte subiectul, nu participå la
nici o întrunire, decît la cele profesionale... Foçtii såi elevi? Da,
îi cunoçtea, ce-i cu ei? BåieÆi buni, dotaÆi, påcat cå societatea nu
le oferå posibilitåÆi de afirmare, asta e, sîntem în regres ca Æarå, în
declin economic, dar speråm så fie mai bine mîine, un pic, çi tot
lui, era stridentå agitaÆia pentru procurarea resurselor destinate
tåcere stridenÆele. Era strident faptul cå elevii se buluceau la orele
meritele de profesor sau onestitatea cetåÆeneascå, nu pot trece sub
din aparenÆe decît din calitatea intrinsecå. Fårå så-i contest
pregåtire superioarå, dar o superioritate, repet, extraså mai mult
permitea så aibå nonçalanÆa båçtinaçului çi distanÆa celui cu
micå. O detaçare unsuroaså, ca Æipla unui pachet de unt, îi
o turnurå ironicå, batjocoritoare, persiflantå, dacå nu chiar co-
consideraÆie, ceea ce dådea comportårii lui X faÆå de preopinent
cumva insidioaså çi silitå, o lipså de respect, dar fårå lipså de
de vorbå pe stradå. Adopta atunci o familiaritate fårå limitå,
Nu-i cunoçteam rudele, chiar dacå pårea el rudå cu oricine ståtea
De unde provenea? Care era localitatea sa natalå? Nu se çtia.
resimÆeam în preajma lui.
ascundem admiraÆia pentru el, fårå så ne reprimåm scîrba ce o
bandå rulantå. Îl invidiam, îl bîrfeam çi îl uram, fårå så ne
såraci çi burse pentru cei dotaÆi. Clasele lui intrau la facultate pe
cåmin, dormeau la el, mîncau la el. ObÆinea ajutoare pentru cei
MulÆi îl frecventau acaså. Unii, certaÆi cu pårinÆii, sau lipsiÆi de un
duceau la orele lui de drag çi aproape cå nu se îndurau så plece.
mai renumite locuri istorice din Æarå, chiar în stråinåtate. Elevii se
le aducea reviste franceze çi americane, organiza excursii în cele
Ioan Petru Culianu, le oferea cårÆi editate la Nemira, în colecÆia SF,
såi, le vorbea despre filozofia lui Nietzsche çi despre moartea lui
ton cu çabloanele çcolare. Proiecta filme çi fåcea audiÆii cu elevii
renunÆat la hainele de rocker, dar nu çi la activitåÆile sale deloc în
mai cîçtiga un ban çi vreo iubitå de condiÆie dubioaså), X a
tineretul (pe atunci organiza o rockotecå la Casa de culturå, unde
Dupå ce a fost reclamat çi denunÆat în ziarul local cå perverteçte
cå informatorii de ieri ai SecuritåÆii îçi reprofilaserå activitåÆile!).
articolelor nu çtiau ce sînt acele secte çi cu ce se ocupå (bag seama
satanice, hulite periodic de presa noastrå liberå, deçi semnatarii
plete çi barbiçon, pînå cînd i-au ieçit vorbe cå face parte din sectele
geacå din piele, fireçte, neagrå, a renunÆat la pålårie, çi-a låsat
„blugi negri“, X çi-a cumpårat douå-trei perechi, apoi çi-a luat o
a meseriaçilor de rînd. Cînd au apårut pantalonii impropriu numiÆi
cå X adoptase maniera „claselor de sus“, pe cînd ardelenii, pe cea
pålåriei lui X. Nu prea çtiu så disociez formele, înså pårea evident
299 LIA MORA
298 DUMITRU UNGUREANU
fiecare datå în disputå, cu o energie disperatå, ca çi cum de acea
discuÆie atîrna viitorul çcolii çi al nostru, personal. Talentul lui de
a stîrni, de a ne stîrni, fåcea din X figura principalå a cancelariei.
Îl açteptam în secret, cînd ne rodea mediocritatea condiÆiei de
profesor, så ne dea iluzia cå eram cineva, cå existam prin fer-
mitatea opiniilor noastre (nu conta cît de argumentate); sau, ceva
mai tîrziu, cå tråim, pur çi simplu, cînd febra disputelor „de
principii“ scåzuse, iar noi tîram o vegetare vecinå cu nefiinÆa.
Oricît îl detestam pe X, pentru cå ne aducea în stare så folosim
pumnii ca argumente (au fost nenumårate cazuri) çi pentru cå ne
umilea suflîndu-ne amantele, preÆuirea nu i-o puteam interzice,
dacå ne consideram indivizi cu raÆiune, deçi raÆiunea ne lipsea în
raporturile cu individul, cu omul X. Care nu pårea deloc om în
diverse împrejuråri, cum se va citi mai încolo.
Se purta totdeauna îmbråcat în negru. Pantalonii, fie de stofå,
de tergal sau dimie, erau croiÆi la un meseriaç care çtia så-i taie în
aça fel încît så ascundå defectul de la genunchi. L-am studiat pe
X mergînd, de mai multe ori. Cîteodatå pårea cå este normal,
sånåtos, sportiv chiar. Alteori påçea cumva såltat, pe vîrfuri – un
fel de Æopåit ca un dans. Îmi imaginam cå aça vor fi dansat adepÆii
lui Dionysos, zeul grec. Dacå mergea lîngå cineva, indiferent cå
era bårbat sau femeie, X pårea cå vroia så-l convingå pe tovaråçul
de drum de ceva anume. Se întorcea tot timpul pe jumåtate spre
acela, i se båga în faÆå, împiedicîndu-l, se råsucea complet,
mergea cu spatele sau cu un umår înainte, punea mîna pe cotul
companionului sau pe mijlocul lui, îl trågea de haine cînd vroia
så-l atenÆioneze, îl împingea, îl împungea cu degetul mare în
coaste, îl stropea cu salivå, sporovåind tot soiul de nimicuri...
Vara purta tricouri negre, cu mînecå scurtå. Iarna, obligat de
frig, îmbråca o çubå din postav, cåptuçitå cu piei de ied, toate
negre, decolorate în timp, cu pårul rårit, apoi tocit definitiv.
Primåvara çi toamna folosea un pardesiu cu cordon, care îi atin-
gea gleznele çi care îi dådea elegantul aer de personaj din secolul
trecut. Pentru cå, fireçte, la pardesiu purta pålårie neagrå, cu
boruri largi, nu çtiu de unde cumpåratå ori moçtenitå. În oraç, mai
foloseau asemenea articole niçte Æigani proveniÆi din Transilvania,
care vorbeau între ei ungureçte çi se ocupau cu tinichigeria.
Calotele pålåriilor purtate de acei oameni se deosebeau de calota
– Adicå? muståcea, precaut, Angel.
interesul ne-membrilor, dacå pot spune astfel!
rezultatele care se våd – dezastre, risipå, meschinårie), ci pe
bazat nu pe interesul membrilor (asta existå de cînd lumea, cu
amicul nu fuma, çi bea numai ceai), un soi de partid nou, ceva
Angel, în pauzele dintre ore, la o Æigarå sau la o cafea (eu, cåci
Am fåcut, la rîndul meu, pe naivul. Cåutam, i-am zis lui
drept proçti, decît så comunice ceva cuiva!...
Dar aceia se dovedeau tipi de mare încredere. Preferau så treacå
dintre-ai lui, atunci acela îçi pecetluise apartenenÆa çi celelalte!...
vag detaçatå, nepåsåtoare, dar la pîndå: dacå „trådase“ careva
– Cine a spus baliverne? replica Angel, cu o minå plictisitå,
nevoie de oameni hotårîÆi...
în ce constå mesajul vostru? Poate vin çi eu alåturi de voi, cå este
– Am auzit cå eçti Liderul Miçcårii. Vrei så-mi explici çi mie
aborda direct, cu întrebåri de soiul:
Miçcare! El devenea suspicios, mut, evaziv faÆå de oricine îl
varea“ mea, nu îndråzneam så spun cå auzisem, aflasem, çtiam de
etc. Dar fåceam asta ca çi cum nu m-ar fi preocupat decît „sal-
„depun totul“ pe altarul intereselor Miçcårii – bani, maçinå, caså
gerile“ sale, prefåcîndu-må interesat, dornic så „ader“, gata så
lui moralå“, ca så preiau o formulå uitatå. Am ascultat „prele-
„mentorului“, arhaitatea „gîndirii“ sale fals novatoare, „mizeria
asupra tuturor bunurilor, inclusiv femeile. Aici se trådau obsesiile
moralå pågînå absolutå, în care proprietatea comunå se extindea
natå prin orice mijloace, dar „aceea nouå“ trebuia clåditå pe-o
tulbure, indecent. Nu numai cå „lumea veche“ trebuia extermi-
de aplicare avea, într-adevår, ceva deosebit, dar un ceva suspect,
rasa nu era nouå, nici n-o descoperise Angel X, înså modalitatea
seamå din uitatul Mihail Ilovici. Teoria regenerårii prin tabula
scrierile celor doi revoltaÆi ai noçtri, Cioran çi Ionesco, dar mai cu
mistica çi programul acesteia. Negativismul pårea extras din
simÆiÆi cum creçte iarba cea nouå?“ exprima crezul Miçcårii,
Mi-au trebuit cîteva luni de zile så pricep cå formula „Nu
creçte iarba cea nouå?
popor, în noi înçine, nu vom råbda prea mult, voi nu simÆiÆi cum
narea, poate schimbåm ce se poate schimba, så avem încredere în
e ceva, dacå ne stråduim fiecare la locul nostru, poate urnim stag-
DUMITRU UNGUREANU 294
LIA MORA 295
– Adicå niçte oameni care så urmåreascå binele celorlalÆi, så
punå lumea în ordine, dar ordinea asta så nu fie subjugatå
intereselor partidului, cum procedeazå çi naziçtii, çi comuniçtii, çi
åçtia de-çi zic democraÆi! Caut ceva nou çi proaspåt, nu çtiu cum
så-Æi explic, ceva care så må facå, pe mine, om simplu, så am
senzaÆia aceea – cred cå o cunoçti – datå de plimbarea pe un
cîmp înverzit, primåvara, cînd nu s-au topit definitiv zåpezile,
iarba îçi iÆeçte firicelele, påmîntul miroase reavån çi crud a
drojdie – resturile de anul trecut – çi a lut nou, din care mîna lui
Dumnezeu va ctitori bucuriile altui anotimp! ÎnÆelegi, prietene?
– Eçti cam misticoid çi neclar, dar înÆeleg! Uite cum våd eu
problemele...
Çi începea så batå cîmpii (cei noroioçi, cum sînt primåvara pe
la noi!), cu idei çi sentinÆe cam de trei ori mai aburoase decît cele
schiÆate de mine... Ca så fie „vizibilå“, teoria Miçcårii necesita
punere în practicå. Dacå nu judec greçit, cred cå „acÆiunea
directå“ nu intra în programul lor. Cel puÆin, nu în sensul bånuit,
de tragere cu pistolul sau participare la alegeri. Totuçi, ceva con-
cret aducea: nu doar devotament pentru „cauzå“, ci çi încredere
în Conducåtor, în sine, în grup. Så-i fi scåpat acest amånunt
psihologic, important, deçi vetust, amicului Angel X? Tipul
poseda o inteligenÆå mult prea ascuÆitå, completå çi complexå, ca
så rateze aça ceva! EvoluÆia ulterioarå a evenimentelor mi-a
confirmat supoziÆia, fårå så må simt mîndru cå am intuit corect...
Toatå perioada de dupå retragerea „strategicå“, Lulu Visariuc
s-a Æinut departe de mine. O singurå datå a venit, çi-am discutat
mai mult, cînd cu povestea liceenilor pervertiÆi, amintitå mai sus.
Ce-am aflat de la alÆii, de la Livia çi Angel, de la unii care au avut
contacte cu fostul meu prieten çi „mentor“, în anii såi de suferinÆå,
voi pune sub semnul probabilului, cåci nu am certitudini, nici
posibilitatea så verific spusele, nici så le confrunt altfel decît
analizîndu-le aici. Eh, dacå Lulu ar fi påstrat legåtura cu mine,
dacå aç mai fi fost demn de confidenÆele lui! Sau måcar dacå aç
fi avut posibilitatea så pun faÆå în faÆå diverçii mei „informatori“,
alta ar fi fost „proza“ mea! Nu? Så rezum deci materialul de care
dispun, încercînd så nu avansez (în) ipoteze fårå susÆinere.
Cititorul va fi, desigur, cel mai îndreptåÆit så aleagå...
se jena. Poate nici nu tråia acele aventuri?
jugale. Poate må considera un ins mult prea clasic/casnic, poate
X nu mi-a povestit niciodatå despre aventurile sale extracon-
http// www/ wur/ brrr.)
(incantaÆie stereotipå la un ritual new-age-ist & zenofon.
oare are are re re e e eeeeeeaaaaaauuuuuuummmmm...
capul mare cartea tare cartare ratare mutare moare moare oare
stråpuns de plus çi minus într-o încercare de anulare care îÆi face
semne a cårÆii însemne trei evadam din conexiunile axonului
trei evadam din penitenciarul paginii trei evadau în pådurea de
ademenesc trei adamenesc trei adameve trei adamevi trei evadami
çase viermi viermuiesc çase vieÆi vieÆuiesc çase çerpi çerpuiesc trei
se bosumfleazå çase spinåri se îndoaie çase vîrcolaci vîrcolesc
pompeazå çase limbi se dueleazå çase nasuri se vibreazå çase burÆi
mici çase ouå çase gåoaze trei peçteri trei pistoane trei pompe
çase burice çase ÆîÆe mari çase ÆîÆe mici trei scule mari trei scule
Sex în grup în çase sexe çase schelete cu çase guri çase cururi
„amic“, în sens consacrat, caragialesc...
fost cel mai bun coleg, nu chiar prieten, cum bånuiau ceilalÆi, poate
mi-l apropia afectiv, deçi într-o måsurå oarecare. Pot spune cå i-am
Rar aveam surpriza så observ cå mi-a folosit metoda, iar treaba asta
stare så Æinå cont de pårerea cuiva, dacå nu-l mîna interesul så Æinå.
îi råspundeam cu oarecare scepticism, pentru cå nu-l credeam în
pas. Må întreba cum våd eu unele probleme de metodica predårii;
depune. De aici la controverse pedagogice, nu ne råmînea decît un
cine nu prizeazå aça ceva tot o muncå inutilå se cheamå cå va
altceva decît este ea capabilå så asimileze/genereze. Cå, oricum,
så le fie liberå, så înveÆe ce poate, nu så fie obligatå så-çi însuçeascå
Råspundea cå preferå så le dea un text clar, fiindcå mintea trebuie
pune pe copii så le copieze ei, cå aça poate le råmîne ceva în minte.
muzicå rock, pe care le distribuia elevilor. Îl întrebam de ce nu-i
tilografiate, çi tot aça. Må implora så multiplic diverse texte de
înså modifica în repetate rînduri paginile, încît trebuiau redac-
dactilografiez lecÆii pe care le-ar fi vrut cuprinse într-un manual,
unele texte cu pretenÆii literare, proze sau eseuri; må ruga så-i
305 LIA MORA
308 DUMITRU UNGUREANU
poate singurul, ce scrie acolo, în plic. Nu cred cå respectul datorat
dorinÆei amicului mi-a consolidat reÆinerea. (Iatå, îl treceam în
rîndul celor apropiaÆi, deçi pînå adineauri aç fi crezut cå...)
Ajuns acaså, am dat liber tentaÆiei çi am desfåcut ambalajul
portocaliu al „spovedaniei“. Nu-mi scosesem haina, nici cravata,
nici nu mîncasem, cum mi-era obiceiul. Am citit ca dintr-o suflare
paginile scrise îngrijit, cu stiloul, atît de îngrijit încît le-am
considerat transcrierea altor pagini, ciorne çi fragmente. Pur çi
simplu nu puteam admite cå o minte normalå a fost capabilå så
açtearnå „dintr-una“ cele ce urmeazå.
* adusese o liniçte çi o împåcare sufletului meu chinuit. Fîçîitul
* *
ÎNCERCARE ÎN PULYTROPIE
ViaÆa realå este guvernatå de instinctul erotic. Recunoaçtem
fiinÆa prin sex, ca semn al tråirii çi al mårturisirii. Semnul acesta
nu este o reuçitå, ci numai o atestare a unei îndelungate båtålii
permanent pierdute. Cåci, de-ar fi o victorie, de ce-am relua
lupta? Reînceperea actului sexual nu este decît forma travestitå a
neputinÆei (nefiinÆei/nefutinÆei), cum zice filozoful. Çtim dinainte
cum se va termina, çi totuçi nu renunÆåm. Specie bolnavå? Specie
damnatå? Specia umanå! Nu sînt eu acela så-mi însuçesc abuziv
atributele acesteia...
Totdeauna m-au incitat femeile cu dare de sex. Så le fac
daruri, mi s-a pårut o cale normalå de a ajunge în patul lor. Bårbat
educat, am dåruit aleselor mele doar cårÆi. CårÆi rare, cårÆi greu de
gåsit çi, de multe ori, greu de citit. Dintre dåruite, unele nu citeau
nici plachetele de poeme tipårite la Marineasa. Înså puÆine –
practic nici una! – îmi reproçau inutilitatea çi futilitatea cadoului.
Deh, nu stricå så treci drept o femeie subÆire!... Chiar dacå ai fi
dorit o Rexona måcar...
Dar çi eu! Cum de gåseam numai ciufute, cum de mi se
pårea cå s-ar – çi cu mine! – fute, cum de-mi pica molarul çi îmi
cådea bråcinarul numai dupå de-astea? Parcå era un fåcut: cum
mergea cu el! Mai råmînea ca çi el så-çi Æinå, la rîndu-i,
clipe intens dorite çi solicitate. Lia Mora îçi Æinea promisiunea:
Aparent preocupat cu çofatul, Angel X savura açteptarea unei
solicita îndemînare çi prudenÆå, chestii de mult intrate în reflex.
neatent la strada necirculatå. Asfaltul ud, cu gropi çi cråpåturi,
folositå ca parasolar. Profesorul o studia cu coada ochiului,
frece pårul, ciufulindu-l. Se privea în oglinda înråmatå în plopa
parpalacul çi scoase o batistå. Începu så se çteargå pe faÆå çi så-çi
tabil. Trase uça, zvîrli geanta pe bancheta din spate, îçi descheie
strige urcå. Lia depåçi o piatrå çi se strecurå în scaunul confor-
opri maçina çi deschise portiera din dreapta. Nu fu nevoie så
açtepta, cu ghiozdanul strîns la piept çi cu pårul deja ud. Angel
din spate a clådirii çcolii. La capåtul zidului, nehotårîtå, Lia Mora
çi miçcå maçina. Merse încet çi coti la colÆul stråzii, urmînd latura
elevi ieçi pe uçå çi se împråçtie în hårmålaie. Angel bågå în vitezå
butonul de cåldurå, porni çtergåtoarele de parbriz. Un stol de
sportiv – se introduse în maçinå. Porni motorul, împinse la maxim
adunate pe trotuarul spart, profesorul – un bårbat încå zvelt çi
decolare. Unde så evadeze Angel? Çi cu cine? Sårind båltoacele
çi rece. Renaultul roçu açtepta sub apå, ca o încurajare secretå spre
consumatå pînå la ora cinci, era definitiv uciså de ploaia sîcîitoare
ochi çi pardesiul strîns înfåçurat. Ploua. Ziua de noiembrie,
Profesorul Angel X ieçi din çcoalå. æinea pålåria traså pe
ÎNTÎLNIREA DIN PÅDURE
* *
*
Çi voi såri în gol!
de cravatå, voi pune lanterna în buzunar – dacå o arunc, se stricå!...
lega frînghia de o cråcanå, voi face un nod la gîtul meu, dar nu ca
de hanorac împotriva ploii? Voi urca în nucul din fundul curÆii, voi
Asta-i bunå! Cînd te hotåråçti så pleci Dincolo, ce nevoie ai
çi frînghia din garaj. Çi hanoracul, så nu må plouå!
trecut în alte realitåÆi. Voi lua, fårå ezitare de data asta, lanterna
sigilez paginile într-un plic. Cînd va ajunge la destinatar, voi fi
DUMITRU UNGUREANU 320
LIA MORA 317
ideal în care så-mi descarc plumbii! Nu. S-ar zice cå am fåcut-o
din råzbunare sau din alt motiv meschin... SoÆia meritå alicele
unui cartuç de ciori? Çi în cazul åsta s-ar bånui o trådare, o gelozie
mascatå, o... Copiii? M-ar scoate dement, schizofrenic; or, eu cu
psihicul må înÆeleg mulÆumitor. Prietenul R pare destinat
sacrificiului. Este el un prieten adevårat, ca så merite sacrificiul
meu? Chiar dacå nu-l mai vizitez, parcå sîntem stråini, deçi ne
vorbim zilnic aproape... Pe nevastå-sa, da, pe ea aç måcelåri-o,
dupå ce i-aç împråçtia sperma pe meclå, pentru cå ea m-a... Dar
ea face parte din aceeaçi „brançå“ cu mine, n-o pot omorî!
Se înnoptase, dar nu trecuse de opt. Noiembrie este o lunå
cînd întunericul, se çtie, vine devreme. Ploaia ce cådea în rafale
picåturilor instala o eternitate în casa curvelor, gazdele mele.
Cornelia çi Lia må primirå cu serviabilitate. Le plåtii triplu faÆå
de tariful obiçnuit, chiar înainte så-mi deschidå çliÆul. Båui douå
ceçti de Æuicå, gustai brînza mucegåitå. Aveam senzaÆia cå fiecare
îmbucåturå îmi aduce în sînge otrava unei porniri deloc noi,
intoxicaÆia unei deprinderi abia scåpate din frîul moralei. Tîrfele
trecurå la sex. FelaÆiile çi penetrårile se înçirau cu scîrbå mono-
tonå. Dar, deodatå, pe cînd Æineam cåpåÆîna Corneliei în palme çi
o trågeam de urechi, cu unghiile înfipte în puÆinu-i pår, m-a
nåpådit pofta de a sfårîma aceastå tårtåcuÆå. Ochii cåutarå pe
corlata de lîngå pat. Acolo se gåsea un satîr, cu care femeile tocau
urzici la påsåri çi sfeclå porcului. Am întins mîna çi-am apucat
mînerul de metal. Cornelia întorsese privirea dupå mîna mea.
N-a apucat så se dezmeticeascå. Satîrul i-a despicat Æeasta, fixînd
ca-ntr-o pozå groaza fiinÆei ucise, întipåritå pe faÆa scofîlcitå, în
ultima ei clipå de viaÆå. Moartå, muierea s-a pråvålit pe spate,
desfåcîndu-çi pulpele într-un gest dizgraÆios. Corpul n-a miçcat
deloc, parcå era al unei påpuçi rupte.
Între timp, Lia, care dansa goalå în faÆa mea, aråtîndu-mi
diverse pårÆi ale trupuçorului scheletic, continuase figurile de vis
urît. Dar cînd mintea ei înceatå, chiar retardatå, înÆelese ce s-a
petrecut cu mamå-sa, o cumplitå fricå îi strîmbå faÆa çi o paralizå.
Nu-çi lua privirea de la mine, gata så-mi împlineascå poruncile.
Un sentiment neobiçnuit m-a cuprins atunci, dat de puterea
absolutå, de certitudinea cå pot dispune dupå bunul meu plac de
fårå så mai spun cuiva. E destul cå scriu aici. Dupå ce ispråvesc,
n-am curajul så-i vorbesc. Închid. Mai bine fac ce vroiam så fac,
formez numårul de telefon. R råspunde alo,da, de cîteva ori, înså
fåcut. Ce anume, voi explica doar amicului R. Las foaia çi stiloul,
focului råscolit. M-am trezit cu senzaÆia cå am ceva urgent de
în camerå çuieratul vîntului çi un fel de råcealå, coborîtå în ciuda
de noiembrie, ploaia båtea în obloanele ferestrelor. Hornul aducea
M-am trezit puÆin dupå ora douå noaptea. Afarå sufla crivåÆul
un smarald tronconic, a cårei luminå cådea în spatele meu...
petrec nopÆile, citind, visînd, delirînd, sub veioza cu abajurul ca
liului de lîngå çemineul cu butucii arzînd, unde obiçnuiam så-mi
nu-mi fu violentatå, ci regåsii îmbråÆiçarea confortabilå a foto-
Acolo fui atras, ca în vîrtejul unei magii necunoscute, çi percepÆia
peçterå în flåcåri, din care ieçeau aburii unei digestii fårå ocarå.
întregime, cåci gura çarpelui se cåscå, dezvåluind un interior de
çi se lårgiserå nepermis. Nu-mi fu dat så observ cum aråtam în
lungise, muståÆile se råsfiraserå, urechile scåpaserå din legea lor
Aveam patru låbuÆe în loc de mîini çi picioare, botul mi se
fel de dihor, minuscul în raport cu agresorul/vînåtorul meu.
seamån. Çi, deodatå, remarcai cå sînt un çoarece, un çobolan, un
neînfrînatå, eram predestinat parcå unei experienÆe extatice fårå
secreÆii glandulare, eram înÆepenit în carnea pînå adineauri
sar din pat. Ce så vezi!? Eram încleiat în magma propriilor mele
fricå. Ochii pîrjolitori ai çarpelui se apropiarå periculos. Vrui så
des, un fel de apåråtoare. Må zgribulii de spaimå, de scîrbå, de
micçorå volumul. Hainele mi se topirå çi îmi crescu o piele cu pår
încîlcirå. Sub fluxul verzui, trupul meu se chirci, se strînse, îçi
unor întunecimi nepåtrunse. Må hipnotiza? Gîndurile mi se
cap mare, cu ochi de un verde fosforescent, despicaÆi de fanta
penumbra odåii, se opri, corpul nedesfåçurat complet ridicå un
urmårind miçcarea scîrboçeniei silenÆioase. Aråtarea se tîrî în
Am råmas nemiçcat în pat, cu ochii dilataÆi de oroare,
reptilei çi nu-mi spuseserå?
gaurå? Cåldura? Mirosul mîncårii? Çtiau cele douå de prezenÆa
unde venise çarpele în casa curvelor? Så-l fi scos ploaia din vreo
scurt, detest çerpii ca pe mine însumi, în cele mai negre clipe. De
privesc, atunci cînd priveliçtea nu necesitå aprecierea mea. Pe
Ocolesc, cînd am neçansa de a întîlni vreun çarpe; refuz så
319 LIA MORA
318 DUMITRU UNGUREANU
seamånul neputincios. La semnul meu, Lia cåzutå în genunchi,
lingea råmåçiÆele unui festin scîrbos. A stat aça pînå cînd din
viscere mi-a urcat iaråçi pofta çi putinÆa de a ucide. Am apucat
satîrul çi, dupå ce l-am balansat de cîteva ori prin faÆa ochilor Liei,
expresivi în demenÆa lor, am izbit-o între sprîncene. Dar satîrul a
cåzut în gol, iar Lia, fantoma Liei, a råmas intactå. Craniul nu s-a
sfårîmat, sîngele n-a Æîçnit, viaÆa n-a pierit. Rîzînd, Lia m-a
îndemnat så lovesc iaråçi, cå-i face plåcere, o excitå! Ceea ce am
çi fåcut, dar tot fårå så se întîmple nimic. Uluit, am aruncat satîrul
cît colo, sub soba de tuci. Zgomotul må trezi din coçmar. Adormit
în patul cu saltea din foi de porumb, zvîrlisem din picior çi råstur-
nasem o oalå de pe maså. Cåderea vasului o trezi pe Cornelia,
culcatå alåturi de fatå, pe laviÆa îngustå, perpendicularå patului.
Îmi zise cå nu-i nimic, adunå ea resturile mîine. Çi se råsuci în loc,
çi adormi iar.
Må ridicasem så plec. Dar cåldura camerei era toropitoare çi
prea plåcutå ca så gåsesc forÆa necesarå desprinderii din capcanå.
Lumina låmpii cu gaz dezvelea reliefuri fantastice, tenebroase.
Ploaia, afarå, izbea fårå milå påmîntul. Trecuse prin acoperiç.
Picåturi mari cådeau pe lemnul podinei. Se stîrnise çi un pic de
lapoviÆå, geamurile fårå cercevele erau plesnite de boabe înghe-
Æate. Parcå îmi ciupeau mie pielea, atinså de-o råcealå mortuarå.
Unde så plec pe urgia asta? Chiar dacå maçina era parcatå
aproape, mulÆumirea cå stau aici, cå sînt aici, çi nu în altå parte,
må Æintuia. Må întinsei pe cerga îmbîcsitå, çi încercai iar deliciul
halucinaÆiei. Ochii mi se preumblarå prin colÆurile camerei joase,
pe obiectele parÆial dezvelite de lucoarea slabå. Nu-mi dådui
seama de cînd råmaserå aÆintiÆi lîngå uçå, unde strålucea stins o
gråmåjoarå de solzi sau ceva asemånåtor. Gråmåjoara se miçca
lent, ca surpatå dinlåuntru. Se låÆi, se låbårÆå, se întinse çi se
råsuci – çi-mi dådui seama cu scîrbå cå este un çarpe!
Niciodatå nu mi-a fost fricå de çerpi, fie ei veninoçi sau nu.
Scîrbå înså, da; din tot pieptul mi-e silå de reptilele astea! Råceala
lor îmi provoacå voma, slinozitatea îmi oripileazå simÆul estetic,
mersul lor tîrîç må dezgustå de orice formå de viaÆå. Çi n-ar
trebui, pentru cå, aça mi se spune, am un remarcabil sînge rece,
o privire îngheÆatå çi fixå, un mers sinuos. La çcoalå Æin lecÆiile
capitolului Reptile din obligaÆie, nu din plåcere, ca în rest.
aprins lampa de maså çi pipa, în care sfårîmasem o Æigarå fårå
Din baie în bucåtårie, de acolo în birou, fårå så fac zgomot. Am
luat halatul, papucii, çi-am intrat în baie pentru necesitåÆi fireçti.
femeile nesatisfåcute. Ucid lent. M-am ridicat din pat, mi-am
voi readormi uçor. Insomniile, dupå patruzeci de ani, sînt ca
turme de bizoni înfioraÆi. Çtiam din experienÆa altor nopÆi cå nu
pus receptorul la loc. Somnul îmi fugise. Pe spate mi se fugåreau
douå minute. Apoi celålalt a închis, a apårut tonul ocupat çi am
a mea! Am mai spus de douå-trei ori alo, da, çi am ascultat circa
care Æinea linia deschiså mi-a dat senzaÆia de groazå. Groaza era
nimeni. Întretåiatå, çuieratå, grea, obsedantå, råsuflarea persoanei
roçii ale ceasului electronic. Am spus alo, da, înså n-a vorbit
mîna så ridic receptorul çi am înjurat în gînd, våzînd ledurile
Telefonul a sunat la ora trei fårå douåzeci çi cinci. Am întins
miezul nopÆii, am adormit fårå så må gîndesc la X çi la plicul lui.
interesantå, m-am ciondånit cu soÆia, care nu vroia sex, çi, spre
îmbåiat, am stat la maså cu familia, am privit la TV o emisiune
ziare, prospecte etc. Mi-am rezolvat problemele curente, m-am
ajuns acaså, l-am låsat pe birou, sub un teanc de alte hîrtii necitite,
întrebat de ce neapårat peste trei zile. Am pus plicul în servietå çi,
deschid peste fix trei zile çi så dactilografiez cele scrise. Nu l-am
Într-o zi mi-a dat un plic, format mare, rugîndu-må så-l
trebuie så o car?
cumva X m-a împovårat cu o greutate ce n-o pot duce? Çi unde
transpirå çi må face incredul. Deståinuindu-mi-se mie, oare nu
de a Æine doar pentru mine chestiunile astea blestemate må
Pentru cå abia dupå ce-am aflat tot ce nu speram så aflu, datoria
la råsplata ce constituie, poate, o notå de platå, nu o recompenså.
toate amestecate într-o privire melancolicå çi avidå – m-a condus
întrebåri nerostite, cu aparenÆa neglijenÆei çi nepåsarea afectuoaså,
tårii – cu grija neatentå, cu indiferenÆa solitarå, cu råspunsuri la
nu întrebam nimic. Açteptam. Fårå så-mi propun, strategia açtep-
gînd, o faptå comiså ori ba, josnicå sau nu, cine çtie! Nu insistam,
pus pe un post muzical. SimÆeam cå îl fråmîntå ceva, îl måcina un
cafele, votci, çi råmînea cu ochii la televizorul din colÆ, de obicei
Nu insistam. Uneori må invita într-un bar, så discutåm. Comanda
mine, cåuta så spunå ceva, amîna, fåcea un gest imprecis, tåcea.
De la un timp era preocupat, ca monomaniac. Se apropia de
DUMITRU UNGUREANU 306
LIA MORA 307
filtru. Tot trupul îmi era cutreierat de-o senzaÆie neplåcutå, iar
gîndul se råsucea în jurul telefonului. Amantele îmi lipseau, ca så
suspectez o femeie. Conflicte cu vreun coleg nu deschisesem, ca
så bånuiesc pe cineva de mîrçåvie. Så fi greçit numårul? Posibil.
Dar de ce nu må påråsea convingerea stranie cå eu fusesem cel
vizat? De unde siguranÆa cå persoana de dincolo întenÆionase
så-mi spunå ceva çi nu îndråznise så-çi urmeze pornirea pînå la
capåt? De ce çtiam cine vroia så-mi vorbeascå? Am zåbovit în
birou vreo douå ore, citind un volum de psihologie, notînd idei
pentru lecÆiile viitoare, råsfoind ziare. M-am culcat iaråçi, dar
somnul n-a mai venit pînå la ora obiçnuitå a deçteptårii.
Ziua urmåtoare a fost una dintre cele mai cumplite ale vieÆii
mele. Insomnia må secase de energie, må iritase çi-mi tulburase
logica. IncoerenÆa çi nervozitatea m-au fåcut så dau note proaste,
nedrepte, absurde. O cafea çi un coniac la barul vecin çcolii nu
mi-au readus calmul. În cancelarie am aflat cå X nu venise la
program, nici nu telefonase ca så-i Æinå cineva locul, nu motivase
nimeni absenÆa lui, iar clasele sale manifestau gålågioase, ceea ce
nu se întîmplase de cîÆiva ani, elevii pårînd så fie gata de revoltå,
ca în ’90. Ne-am dat seama de situaÆia asta neobiçnuitå abia cînd,
nu Æin minte cum, se auzi cå a murit X! Vorbeam, în cancelarie,
într-un grup de trei colegi, çi am continuat så vorbim de parcå ni
s-ar fi spus cå X, sau altcineva, e de serviciu pe hol... Apoi veni
un profesor care avea ore dupå prînz. Ne povesti cå la domiciliul
lui X se aflau deja procuratura çi poliÆia. Pentru cå (asta ni se
confirmå ceva mai tîrziu) X se spînzurase! Sau îl strangulase
cineva, nu se çtia sigur cauza morÆii. Trupul gåsit atîrna de
çtreang, în magazia cu lemne sau garajul vecinului, nu în imobilul
lui X. Directorul nostru telefonå familiei. A råspuns o femeie
care se pregåtea så aibå grija copiilor. Livia lipsea, corpul mort
fusese dus la spital pentru autopsie... Ne pieri cheful de ore.
Dialogul cåpåtå confuzia celor obiçnuite la chefuri crunte.
Personal, gîndul plicului înmînat de X må tortura. Eram sigur cå
acolo e dezlegarea crimei! Cåci, susÆineam fårå så pomenesc de
plic, X nu-çi agåÆase singur funia de gît! Ori îl obligase, neapårat,
vreo datorie moralå, ori îl forÆase cineva! Vorbeam incoerent,
surescitat, tensionat. Abia-abia m-am abÆinut så le spun colegilor
secretul meu. A precumpånit egoismul de a çti eu, cel dintîi, çi
din ele. Poate ca så înÆeleg çi eu, scriu. Poate.
Ar fi mai bine så må rezum la fapte. ÎnÆeleagå cine ce-o vrea
CASA VRÅJITOARELOR
* *
* femeie cu sînge violent çi tandru, numai o amoralå poate alcåtui
umeri. Îi voi juca Aceluia un renghi, çtiu cå se amuzå, ha, ha, ha...
så înÆeleg cine a trimis-o pe capul ameÆit ce încå îl port între
cum ar zice L. Apropo de L: må mir cå mi-a trebuit atîta vreme
înfåptuit! Nu sînt eu om så tråiesc cu ruçinea lipsei de pulytropie,
cu puÆin noroc, voi trece într-o altå lume. Simplu de zis, greu de
în jurul gîtului, cu nodul marinåresc la ceafå. Voi plonja în gol çi,
lega un capåt al frînghiei de cråcanå, celålalt capåt îl voi petrece
unde se aflå nucul cu frunze veçtede. Voi urca la prima furcå, voi
pregåtitå demult, ceruitå, încercatå. Voi merge în fundul curÆii,
så-l ia. Dupå aceea voi ieçi din caså, voi lua din magazie frînghia
plicul, îl pitesc în bibliotecå çi-l voi suna pe R, så-i spun de unde
douå noaptea. Casa e liniçtitå, ceilalÆi dorm. Dupå ce voi închide
cå lumea o så-mi atribuie adjective depreciative. Este aproape
voi face curînd. Iar cînd hîrtiile acestea vor fi citite, nu-mi va påsa
amicul R, cå am contractat o gripå rebelå. Scriu acum în grabå ce
Fatalul. Sînt trei zile de cînd absentez, motivînd telefonic, prin
capul afarå, nu mai pot intra în cancelaria unde toÆi må cred
e spåsealå. UmilinÆa rîsului se suportå greu. Nu mai pot scoate
må obsedeazå, må anihileazå. Må turteçte, må ruçineazå. Spetirea
Çi-a zis cå sînt bun la fel ca unul, Cråciun. Rîsul må urmåreçte,
mi-a umflat, cu un pumn, botul, çi-a rîs cînd mi-am luat chilotul.
capotat fårå frînåri, çi-am fugit în depårtåri. Mi-a rupt scrotul,
apetit neståvilit. Mi-am terminat muniÆia dupå douå intråri, am
umilit sexualiceçte. Posedå clitoris alungit, vagin fårå sfîrçit,
Ce n-am apucat så explic, pe-nÆelesul tuturora, este cå L m-a
stîlpul infamiei. Dar cum aç respecta adevårul prin perifraze?
mi se pare cå am fost nevoit så alunec într-un naturalism de pus la
pulitico-filozofic... Ar fi çi greu, çi vulgar pînå la pornografie. Deja
anume m-a împins în braÆele lui L, så reproduc fidel discursul
Probabil cå n-am fost capabil så redau întreg adevårul, så explic ce
313 LIA MORA
316 DUMITRU UNGUREANU
scrie extemporale, pe care nu le corectam; îi puneam så conspec-
teze în liniçte o lecÆie, dar uitam så-i ascult; priveam pe fereastrå
la infinit; må uitam ca prin geam cînd un coleg må acosta vrînd
så-i låmuresc o chestie; må fofilam cît de mult îmi sta în puteri,
ca un chiulangiu irecuperabil... Acaså må încovrigam într-un
fotoliu din colÆ, în camera de zi sau în biroul unde, regulat, pre-
gåtesc lecÆii. Stam mut înaintea imprecaÆiilor soÆiei çi întrebårilor
copiilor. Era ca çi cum açteptam un bici så-mi sfîçie cåmaça, cu
piele cu tot...
Nu mi se întîmpla des. Traversam deçertul tåcerii cam o datå
pe an, iar finalul însemna o beÆie cruntå. Dupå care, trezit, reve-
eam la normal. Numai cå, de rîndul acesta, muÆenia obiçnuitå fu
spartå, în mintea mea, de gînduri ciudate, de interogaÆii fårå sens
ori de hotårîri complet absurde, imposibil de aplicat. Bunåoarå,
vroiam så-mi cumpår o maçinå de împachetat unt çi un generator
de aer cald, de care nu numai cå nu aveam nevoie, dar nu çtiam
cît costå, ce pot face cu ele çi dacå mi-aç putea permite så arunc
banii. Vroiam så am o puçcå, neapårat cu douå Æevi, çi så merg la
vînåtoare de iepuri çi de raÆe prin împrejurimile oraçului, cu toate
cå în viaÆa mea n-am mînuit o armå (am fost scutit de armatå din
cauza piciorului), n-am tåiat o pasåre de curte, iar vederea
sîngelui vårsat, a rånilor deschise îmi provoacå adevårate revolte
intestinale. Dar îmi pulsa undeva, într-o secÆiune a creierului,
imaginea mea ca vînåtor, cu cizme înalte pînå peste genunchi,
pantaloni çi hainå din prelatå verde, cartuçierå, tolbå çi, neapårat,
o pålåriuÆå, tot verde, cu bor îngust, Æuguiatå la calotå çi fulg de
påun la çiretul de måtase. Må visam defriçînd låståriçuri încîlcite,
cu un fel de sabie mexicanå, o macheta, çi înaintînd prin smîrcuri
pline de Æipirig, spre o Æintå miçcåtoare, un soi de pasåre libidi-
noaså, ale cårei Æipete extrem de senzuale îmi råscoleau viscerele.
Çi må trezeam lac de transpiraÆie.
De cînd descoperisem pe Cornelia çi pe fiicå-sa, ora petre-
cutå în promiscuitatea lor må purja de nåluciri çi vinovåÆii
închipuite, de porniri violente çi ticåloçii nepedepsite. Acum
încercam çi alte impulsuri senzoriale. Vroiam så trag cu arma
într-o fiinÆå, un om – de preferinÆå apropiat. Må tot uitam la soÆie,
la prieteni, la colegi, la copii. Alegeam mutra cea mai potrivitå
pornirii mele nou-gåsite. Uite, directorul çcolii ar fi individul
aceste pagini, cu rînduri versificate çi cu prea multe påcate.
så månînc, fårå så ies la defecat. Tot ce-am reuçit, a fost så comit
cu greu acaså, am zåcut douå zile fårå så må pot ridica din pat, fårå
Gata, nu mai rezistam! Må sleise, må låÆise, må ameÆise. Întors
biblia femeilor de secol XX – Amoralia Maxima...
femei, numai o femeie poate scrie ceva autentic despre bårbaÆi, o
obsesia mea! Cåci, dacå bårbaÆii au scris pagini admirabile despre
adicå legea creçterii pulei, lege fundamentalå a definirii bårbatului,
destrame, så se piardå pe sine în craterul unei femei. Pulytropie,
boltite... Pulytropic; adicå pîndeçte, vîneazå orice ocazie så se
ca så nu mai zic de Aurora, aia care pune coarne de foc pe frunÆile
fute çi pe una, çi pe alta, çi pe Circe, çi pe Nausicaa, çi pe Penelopa,
naçtere. Înså are capacitatea de a se întoarce în mai multe direcÆii, o
tautologie, poate. Bårbatul e pulitropic prin definiÆie, e viril prin
o cu vocala u! Pulytropos! Omul pulytropic! Deja am comis o
sensurile cuvîntului grec se påstreazå cînd ai schimbat prima vocalå
lui! În limba românå, cea dulce çi înÆeleaptå, fragilå çi agilå, toate
filozof, fute-l-aç de futosof! Ce cuvînt expresiv a gåsit pentru teoria
a pierderii de sine, o lege a creçterii la modul inexorabil. Dragul de
Odyseu. Polytropos, zice filozoful, presupune o pîndå a destråmårii,
scrie despre pulytropia omului! Polytropos, adicå versatil, a fost
çi te sluÆeçte. Un filozof a scris ceva despre politropia omului. Eu voi
priveçte în tine? Eu sînt pråpastia care te priveçte, care te råstigneçte
Nietzsche cå, dacå priveçti mult timp într-o pråpastie, pråpastia
bårbåteascå e scufundatå în pråpastia muiereascå? Nu zice
femeie? Cine, dacå nu femeia poate çti ce se petrece cînd partea
Mi-am propus så scriu o Critica raÆiunii pulei. Ce dacå mi-s
placå! Ia ascultå numai!
pornografic. Ai idee de greacå? Påi ce-Æi voi spune acum o så-Æi
pornografie face demografie. E pe invers: excesul demografic este
ridice presiunea, çtii ce e? Çtii. Poate eçti de pårere cå excesul de
excitå! Unul care n-a ajuns la båtrîneÆe çi foloseçte ficÆiunea så-çi
erotismul! – nu am o pårere prea råsåritå despre bårbaÆii care aça se
Te uiÆi la filme porno? Çi eu. Dar, iartå-mi cinismul – åsta mi-i
mulgåtoare. Precum vezi, la gurå sînt tare, dacå tu bagi ceva mare.
sînt o lipitoare; în limbaj çcolar, sînt o sugåtoare; în fapt, sînt o
DUMITRU UNGUREANU 312
LIA MORA 309
ocheam vreo tipå piçcatå de-un dråcuçor nevinovat, uitam tot ce
påÆisem pînå mai ieri, çi o luam de la cap: cunoçtinÆå, preferinÆå,
ståruinÆå, îngåduinÆå, neputinÆå, minte? Las-så mintå... Defectul
meu consta în ambiÆia de a schimba registrul tactic çi planul de
acÆiune la fiecare ficÆiune, nestîndu-mi în caracter så-ncep mereu
de la parter. Ce, eram Traian T. Coçovei, så numår pînå la trei?
Parçivii mei prieteni nu-çi rupeau encefalele så schimbe canalele.
Dacå a mers cu una, merge çi cu alta, cå toate vor bani çi...
så-ngheÆe balta! Eu respingeam orice reÆetå, orice manual de
tehnologie a agåÆårii tipelor, tråiam pe plan spiritual çi imaginar,
çi mi se legau demoni ca omescu la bråcinar. Eçuam în material.
Çi ce material!... V-açteptaÆi så învåÆ ceva din eçecuri? Nu
învåÆam. Practicam teoria conform cåreia cu cît eçecul este mai
grandios, cu atît îÆi ridicå valoarea. Despre ce valoare så fie vorba
în relaÆia ratatå cu o femeie nedezbråcatå, dezabuzatå, la rinichi
afectatå, la intestin deranjatå çi la distanÆå aflatå? Iatå, aici må
blochez ca la prima femeiuçcå ordinarå care m-a învåÆat så muçc
fructa din greçealå. De unde se subînÆelege cå în faÆa oricårei
teorii, noi, masculii, sîntem permanent virgini, copii... Teorii...
L venise în cancelaria noastrå cu repartiÆie regulatå. Ter-
minase facultatea la zi çi picase în oraçul provincial ca un meteorit
în taiga – nimeni nu auzise nimic despre ea. Avea faÆa rotundå,
ochii albaçtri, indiferenÆi çi reci, pårul blond, drept, lins pe spate,
strîns la ceafå cu o bentiÆå. De sub poala rochiei oarecare îi ieçeau,
dezvelite cu parcimonie, gambele bålane, lipsite de pår. Nu excela
prin ÆîÆe proeminente, nu excita cu fundul miçcat în stilul numit
„vino-ncoace“ în limbaj neliterar. Gîtul ei frumos era înconjurat
de un lånÆiçor aurit, bårbia curatå degaja un aer nesigur, umerii
scobiÆi îi tresåltau uneori într-un gest de „ia laba“... La prima
vedere, L nu impunea, nu expunea, nu incita, nu inciza.
Spre jena mea de bårbat fatal çi futal, n-am alergat så o
cunosc. Repet: nici n-o remarcasem, discretå, tåcutå, çtearså cum
era. Înså într-o dimineaÆå, cînd aveam o fereastrå liberå çi
opinteam un program în calculatorul recent achiziÆionat prin
sponsorizare, m-am pricopsit cu silueta opacå în colÆul mesei.
Privea ecranul roz, o culoare întîmplåtor gåsitå ca background.
– Excitantå cuverturå! – spuse intrusa.
Am låsat mouse-ul çi-am ridicat lichidul ochiului obosit,
nedumerit de vocea discret råguçitå, de fumåtoare-båutoare. Må
plimbam îndelung, fumînd, dinaintea uçii; le ceream elevilor så
Retras prin colÆuri, la cancelarie; intrînd tîrziu la ore, dupå ce må
negre, cînd abia dacå vorbisem, adunate, circa zece minute.
ajuns la Cornelia çi Lia. Må gåseam la capåtul a vreo trei zile
...Açadar, i-am spus soÆiei cå plec în satul natal, înså am
cîçtigat oricum de la altul ca mine. Ce-ar fi de explicat aici?
a-mi exorciza demonii, iar ele cîçtigau un ban, pe care l-ar fi
deversam dejecÆiile. Må foloseam de sårmanele creaturi pentru
în termen fiind. Poate cå asta urmåream så simt, poate cå aça îmi
plecam cu senzaÆia cå am fåcut amor într-un WC din garå, militar
Plåteam ora de promiscuitate çi eram råsplåtit din plin, chiar dacå
ce le açteaptå. N-am discutat niciodatå treburile astea cu ele.
la çcoalå, de ce nu ies din sat, de ce practicå prostituÆia. Çtiam çi
aici, unde lucrase Cornelia, cine e tatål Liei, cîte clase a urmat fata
Aflasem, desigur, de unde sînt cele douå, cum s-au pripåçit
monosilabic femeilor care întreabå rar cîte ceva...
mi-am scos ghetele. Må simt nepermis de bine çi råspund
tricou cu mînecå lungå, am låsat puloverul çi haina în tindå, nu
cu o cergå împuÆitå, port pantaloni de lucru, blugi terfeliÆi, un
datå, din sat se aud låtråturi de cîine. Eu stau într-o rînå pe patul
boncåluieçte în coçarul lipit de spatele casei, porcul guiÆå cîteo-
de zgomote mecanice. Afarå çuierå vîntul prin pomi råzleÆi. Vaca
uscaÆi, cu miros de bålegar. Liniçtea nu e spartå nici de radio, nici
perete, aruncå o luminå chioarå, soba de tuci duduie arzînd coceni
jupoaie beregata la fiecare înghiÆiturå. Lampa cu gaz, agåÆatå în
jumåri în usturoi, lapte covåsit. Bem o Æuicå acrå, rea, care îmi
çi puiul ei. Masa e alcåtuitå, invariabil, din måmåligå, brînzå,
deseori ca un om primitiv, întors de la vînåtoare, cinstit de femelå
senzaÆia cå înfig cuÆitul în carnea unui seamån mult urît. Må simt
conotaÆii criminale. Înfig penisul în cele çase orificii uzuale cu
cu precauÆii lesne de înÆeles în situaÆia mea. Inseminårile sterpe au
prima femeie. Poate de-asta vin aici cam o datå la douå såptåmîni,
sårmanelor fufe o satisfacÆie însoÆitå de scîrbå, de parcå aç fi la
duhoarea må excitå fårå limitå. Totdeauna gåsesc între cracii
spermå uscatå. Fumåm tustrei, dar fumul nu acoperå duhoarea, iar
amîndouå a sex nespålat çi a excremente, a secreÆii neçterse çi a
servesc aça cum pretind, pe måsura generozitåÆii mele. Put
Plåtesc plåcerea så le am, pe rînd çi simultan, iar tîrfele må
315 LIA MORA
314 DUMITRU UNGUREANU
Am påråsit oraçul, spunîndu-i soÆiei cå m-a chemat cumnatul
în satul natal. De fapt, am plecat într-un sat fårå nume, unde existå
o caså mårginaçå ce adåposteçte douå persoane extrem de
primitoare. Contra bani. De hogeac çi de locuitoarele lui am aflat
întîmplåtor, ascultînd povestea unui låudåros, într-un bar. Detaliile
m-au încîntat çi incitat. Am pornit într-acolo a doua zi, dupå-amia-
zå. Cunoçteam locurile, aça cå n-a fost greu så gåsesc magherniÆa.
M-am prefåcut cå am panå la maçinå çi am oprit lîngå paragina cu
nume de gard ce delimita o curte inexistentå. Clådirea se
dåråpånase. Cåråmizi nearse închipuiau ziduri, proptite cu niçte
bîrne så nu cadå. Acoperiçul din carton era nåpådit de vegetaÆie,
crescuserå chiar bålårii, çtir, lobodå, te miri ce... Înåuntru – douå
camere, încålzite cu o sobå de fier, un pat cu saltea din foi de
porumb, påmînt pe jos, geamuri fårå cercevele, oale de lut, rufe cu
miros acru, spålate cîndva, demult, pereÆi muruiÆi, cu cråpåturi
pline de viermi, pod de scînduri pe care alergau çoareci, poate
çobolani, furnici peste tot çi mizerie de toatå frumuseÆea.
În ziua, mai corect – în seara cînd am råmas acolo prima
datå, toate astea mi s-au pårut de nesuportat. Gîndeam chiar så
investesc niçte bani în reparaÆia casei, în utilarea ei, în dotarea cu
luminå electricå. Dar la a doua sau a treia vizitå, deja amånuntele
astea nu mai contau. Cornelia çi fiicå-sa, Lia, femeile care locuiau
în caså çi oficiau în calitate de gazde, mi-au oferit ceva ce nu
gåsisem încå la altele, ceva imposibil de preÆuit. Cornelia era o
muieruçcå de treizeci-çi-ceva de ani, durdulie, cu picioare umflate
çi strîmbe, pieptul mare, ÆîÆele cåzute, mijlocul burduhånos, faÆa
scofîlcitå, gura pungå, çtirbå, pårul rar, un rest dintr-un permanent
imprecis. Ce avea frumos, transmis çi fetei, erau ochii, de un
albastru fårå patå, fårå striaÆii, fårå urme ale necazurilor suportate.
Lia era o promisiune prematur stinså. FaÆa albå, curatå, deçi rar
spålatå, nasul subÆire, coroiat, buzele rupte, unsuroase, gîtul
fraged cu gust de çorici, pårul blond, lung, stufos, prost îngrijit.
SlåbuÆå, cu carnea moale, pårea numai din oase; iar oasele îi
trosneau în mîinile mele cînd o luam în vîrful baionetei. Uneori
må temeam cå am så-i rup vreo coastå, strîngînd-o în braÆe,
cutremurat de nebunia påtrunderii. Ar fi trebuit så aibå ÆîÆe mici,
necopate, nedezvoltate; din cauza bårbaÆilor care tråseserå de ele,
erau Æuguiate, stoarse, urîte, strepezite.
pentru L, politica nu existå, are greÆuri cînd aude/vede bårbaÆi „de
de sinistra savantå ieçitå dintr-o curvå toantå, nu! Pentru ea,
råspuns cå nu; çi nu pentru cå, la noi, mitul respectiv a fost terfelit
în politicå. I-ar plåcea o carierå asemånåtoare, politicå, fireçte? A
face onoare conceptului mitic de curtezanå-curvåzanå: se implicå
ce pårere are despre Cicciolina. Mi-a råspuns cå e o femeie care
în yoni), era o noapte prielnicå pentru metafizicå... Am întrebat-o
titluri de cårÆulii semidocte despre arta intromisionårii lingamului
îçi dorise, fiindcå dupå atîta fizicå çi patafizicå (mi-a înçirat cîteva
întrebat-o dacå Evola i-a trezit interesul. Mi-a råspuns cå e tot ce
vocabularu’ pe gustul lui Florin Iaru: fårå eufemi(ni)sme! Am
în intimitatea mea cu nonçalanÆa unei prostituate çi folosea
Leneveam în fotoliu çi îi admiram, vag indignat, tupeul: intrase
limpede cå sînt clean-at-sex, nu-i nevoie de nesuferitul protex.
notificat cå este curatå la capitolul åsta; çi dacå am conçtiinÆa
din Rusia, çi ronÆåiam fursecuri de provenienÆå localå. L mi-a
seara, la ea în garsonierå, cînd savuram o çampanie roz, importatå
SIDA a çi fost primul subiect despre care am adus vorba,
recent mort de SIDA.
care o contractase, în Mexic, Hervé Guibert, scriitorul francez
feresc. TentaÆia afiçårii victoriei alunga spectrul bolii de gît pe
întregului colectiv, reunit anume parcå. N-am îndråznit så må
må dezmeticesc, se ridicå çi må sårutå drept pe gurå, în våzul
– O, Evola! – se minunå L. – Et... voilà! adåugå, çi, pînå så
fizica sexului, recent traduså.
am sintetizat informaÆiile, am pus pe masa lui L. – o carte: Meta-
Serviciul RevelaÆiilor Intime; m-am interesat ce e cu tipa. Cînd
suportînd cu stoicism ironiile colegilor. FuncÆiona, în çcoalå,
Am tåcut. Am låsat-o så plece (vå daÆi seama ce sacrificiu!),
barbå.
individei, må blocase! Ce aspidå, ce aspidå! îmi çopteam apoi în
perifericå prelinså pe la coada ochiului stîng, proprietatea
Dacå n-am scos nici måcar un åååå, nu-i meritul meu: atenÆia
funcÆioneazå creierul ca un desen animat cu Bevis & Butt-Head.
un citat din John Fowles. Ce replicå så-i dau? SimÆeam cå-mi
roman monumental. Femeia de lîngå mine gåsise o introducere ca
conteazå în relaÆia cu o femeie la fel de mult ca în redactarea unui
ocolea cu privirea, dar må studia cu interes. Prima propoziÆie
DUMITRU UNGUREANU 310
LIA MORA 311
partid çi de stat“ cåzuÆi în cap! Libidoul ei este satisfutut doar de
un bårbat imaginativ çi destråbålat ca un poet nouåzecist eçuat.
Mi-a dezvoltat apoi, dezbråcatå çi dansatå, teoria îngerului çi a
demonului, reuniÆi într-o unicå fåpturå: femeia bine înfiptå în
pulå! A trecut de la Eminescu la Hoffmann, de la Dostoievski la
Divinul Marchiz, de la mitologia indianå la nemuritoarele din
Walhalla, poposind în folclorul românesc çi în iconografia
popoarelor semite. Gnozele çi misterele eleusine nu-i erau stråine.
Cunoçtea tantra-yoga çi-mi recita poeme licenÆioase în maniera
lui Goga, scrise de unul, Iova, care umbla îmbåtat cu bere de
Craiova. Îmi låuda pe Teodora bizantinå çi pe Madonna, nu cea
sixtinå, cealaltå, sex-divinå. Apoi închina ode cåtre Luca PiÆu,
scår!puindu-çi, desigur, miÆu’...
M-a dus în baie çi mi-a spålat, cu palmele ei fine, catifelate,
pårÆile ruçinate. M-a ridiculizat cînd måtårînga la pulpare mi-a
luat. M-a readus în fotoliu, çoptindu-mi så må fac lejer, cå o så(-mi)
cînte ca unuia, Lefter. A amuçinat condeiul çi l-a înmiresmat cu
spray-ul. Dacå interesul metafizic este o caracteristicå rarå a speÆei
feminine, dezinteresul fizic este o lipså la fel de blamabilå ca çi
preocupårile celor ahtiaÆi de averi, puteri, påmînturi, ideologii,
filozofii. Jalnic este militarul cu mîna pe trågaci, care îçi închipuie
cå ståpîneçte lumea; jalnic este çi filozoful cu mintea tulbure de
sisteme, sofeme, poeme; jalnic este miliardarul expert în finanÆe,
care adaugå zilnic milioane averii sale; jalnic e çi politicianul cåpiat
dupå succesul partidului såu. În faÆa eternitåÆii conteazå doar sexul.
Sexul se foloseçte, se fericeçte, ca så te fericeascå. Dures sex, sed
sex! Durat erectus, durat – et vivat – sexus! Limba ei latinå nu era
prea corectå, dar era... erectå! Se preumbla, se prelingea împrejurul
movilei Æuguiate çi în vîrf despicate. Femeile care fac politicå,
suferå de nivel scåzut la puliticå. Vorbesc de babetele euro-ame-
ricane, Margaret, Hilary, Madlaine, Catherine, Karina, Alina...
æi-aminteçti de Indira Ghandi? Era statuia insatisfacÆiei erotice.
La vîrsta ei, o artistå la sex neståtutå, ca Raquel Welch sau Tina
Turner, aratå cu douåzeci de ani îndåråt... Brigitte – bagå-mi-o! vezi
cå poÆi?! – Bardot sau Liz – iiihhhtttaaa! – Taylor se Æin mai în
coardå ca orice politicardå! Ele sînt çi au fost puliticiene! ÎÆi plac
jocurile de cuvinte? Lingamentele? Versiunile prescurtate? Per-
versiunile sudate? Limbi stråine vorbeleçti? În limbaj popular, eu

Nu vedeam?
mele bolnave? Sau eram eu, într-adevår, orb, çi nu-l vedeam?
dispåruse? Exista oare? Existase oare? Nu era o fantomå a minÆii
X nu-mi råspunse. Îl pierdui din ochi, de sub ochi. Unde
– Bine, çi ce-mi råmîne de fåcut?
çi unde sînt, cå çtii, dar te prefaci cå nu çtii!
çi publicînd, eçti ORB, nu vezi Adevårul çi ViaÆa! Nu-Æi repet ce
Orbirea, amice, asta te îndeamnå så scrii! Så publici! Tu, scriind
tåciunea de a semna „pe-o carte“... Iluzia cå asta înseamnå ceva!
ta de a fi... Sau imbecilitatea de a pårea ceva ce nu eçti... Deçer-
– Tu însuÆi, amice! Tu! Sau ambiÆia ta de a... Sau îngîmfarea
nimeni nu-mi stå împotrivå!
– Cine crezi cå o så må împiedice? Nimeni nu çtie de ele çi
– N-ai curaj. Dacå le-ai pune pe foc, ai fi Cineva!
– Bun, atunci cum ajung acaså, pun pe foc hîrtiile alea!
realul care te înconjoarå? Cå sînt o fantoçå?
– Chiar så vreau, n-am cum! Tu nu înÆelegi cå nu exist în
– Cine zice? Nu vrei så Æi le iei?
– Ai vrea tu så scapi de ele, dar n-o så poÆi!
Auzi ce chestie! Hai la mine acaså! æi le dau pe loc!
tale çi så må împovårezi cu naraÆiunile tale, ia-Æi hîrtiile îndåråt!
transmiÆi tu! Dacå ai intenÆia mîrçavå så-mi atribui mie cuvintele
– Uite ce e, dom’le X! Eu nu fac decît så transcriu ce-mi
pregåtit de a fi devorat de roadele curiozitåÆii sale!
cine deschide cutia Pandorei trebuie så-çi asume riscurile! Så fie
– Çtii bine ce vreau så spun! Cine are morbul curiozitåÆii,
– Ce vrei så spui cu asta?
muçteriu, amice, pe mine nu må prinzi! æi-am demonstrat doar!
arunci vina? Pe mine, care sînt mort? Cine te crede?! Cautå-Æi alt
– Asta-i bunå! Cine crezi cå le-a scris? Eu? Pe mine vrei så
333 LIA MORA
336 DUMITRU UNGUREANU
clådiri. Çi dacå natura magmei este bunå, atunci ea susÆine
clådirea, o împiedicå de la pråbuçire, chiar dacå o controleazå
totalmente! Dar dacå substanÆa este una cu proprietåÆi corozive,
dacå se umflå ori creçte peste måsurå, atunci clådirea crapå çi se
pråbuçeçte, strivind sau nu materia care i-a provocat dezastrul!
Am avut la dispoziÆie cîteva broçuri, editate în condiÆii grafice
excepÆionale, cuprinzînd „ÎnvåÆåturile Maestrului“. Spicuiesc la
întîmplare unele idei, deoarece mi se par ilustrative pentru confuzia
de valori în care s-au pus la cale diverse mîrçåvii la adresa întregii
societåÆi. Sau, cu alte cuvinte, pentru a proba cå faptele antisociale
provin deseori din bune intenÆii, împinse la absolutizare de minÆi
înguste, incapabile så controleze forÆa ideilor. Inutil så precizez de
unde au fost împrumutate aceste – så le zic – precepte; cititorul va
çti, desigur, så recunoascå sursele. Açadar, iatå cele çapte trepte ale
desåvîrçirii, în viziunea Clubului Telekineziçtilor:
1) cåutarea izvoarelor çi måsurarea energiei kinetice;
2) punerea în emergenÆå a energiei;
3) diagnoza çi vindecarea bolilor trupului;
4) diagnoza çi vindecarea bolilor sufletului;
5) pre-vizionarea (preview) viitorului çi/ sau trecutului;
6) intrarea în indiferenÆå sau Nirvana;
7) Iluminarea – Supremul Divin – Demiurgul – Maestrul!!!
Dacå schema pare logicå çi oarecum interesantå, chiar vero-
similå pentru unele minÆi stîngace, cuvîntul final – Maestrul –
exprimå destul de clar intenÆia celui care a compilat çi sistematizat
preceptele sau treptele. Evident, toÆi aderenÆii erau obligaÆi så
asculte de Maestru, ståpînul adevårului, unicul iniÆiat perfect, cel
cu drepturi depline asupra supuçilor-învåÆåcei. Mecanismele care
puneau în miçcare Cercul copiau destul de bine articulaÆiile sec-
telor occidentale, cunoscute din scandalurile declançate aproape
în fiecare an. Exista un grup în jurul Maestrului, compus din 12
Stegari, alt grup, de 24, numit Stråjeri, apoi marea maså a Primi-
Æilor çi, în fine, TangenÆii, cei care susÆineau probele de acceptare
în Cerc. Nu exista altå restricÆie la primire, decît declararea
bunurilor materiale proprii drept bunuri ale Cercului. Altfel spus,
donarea de bunå-voie în folosinÆa celor 12 (care administrau
cadå!
reîncarnat, dar atît de jos nici Diavolul în persoanå nu cred så
dacå, çtiind cå-Æi sînt tatå, Æi-aç pretinde dragoste? Voi fi eu dracul
– Eçti absurdå, sau îÆi baÆi joc de mine? Ce fel de ins aç fi
te rog, afirmå cå este aça! Då-mi dezlegare så-Æi spun tatå!
vei spune cå dumneata eçti tata! Nu mi-ai dat atîtea indicii? Hai,
– Deja bånuiesc, domnule profesor! Deja am certitudinea cå
– Çi nu eçti curioaså, nu vrei så çtii cine Æi-e tatå?
cu ale altora. Dar pot zice: de unde obligaÆia så fie asemånåtoare?
Am observat, nici nu e greu, cå e o relaÆie anormalå, nu seamånå
meu –... ei bine, relaÆia lor ciudatå m-a intrigat çi m-a neliniçtit!
dintre mama çi... hai så-i zic tatål meu – încå este, oficial, tatål
– Poate cå da, poate cå nu. Dacå e så fiu sincerå, relaÆia
tatål tåu! Nu çtiai? N-ai intuit pînå acum?
– Pentru cå adevårul, un prim adevår, este cå nu Mircea e
vorbå aruncatå în vînt, o replicå de convenienÆå?
– Mårturisesc, m-am întrebat, dar de ce så må preocupe o
problema de ce te-am întrebat asta, cînd puteam citi în catalog?
odatå cine e tatål tåu. Mi-ai råspuns cå Mircea. Nu Æi-ai pus
– Bine, Lia, de acord, så trecem la adevåruri! Te-am întrebat
så memorez totul. Hai, så auzim ce aveÆi de spus!
Påcat cå n-am ceva så înregistrez ce spuneÆi. Dar vå asigur cå am
important. ÎnÆeleg cå nu e un lucru, e o poveste, o dezvåluire.
– Domnule profesor, mi-aÆi spus cå îmi oferiÆi ceva
Poveste veche! Lia reveni:
ambiÆiona-o så-l „îndrepte“, så-l „salveze“... Dupå aia, he-he-he!
dorinÆa de a-l aduce, ea, Lia, pe calea cea dreaptå, pînå cînd va
cerçeascå înÆelegere. Pînå cînd va trezi în sufleÆelul ei mila,
Så-i spunå tot mai multe vorbe de iubire, så se umileascå, så
Da, aceasta era calea så o înfrîngå: insistenÆa în linguçealå.
tine, Lia!
dreptate. Asta nu schimbå cu nimic sentimentele mele faÆå de
– Så presupunem cå ai ghicit. Mai mult: så presupunem cå ai
Vorbi nesigur:
Inhalå fum cu nesaÆul ocnaçului scåpat de la o carcerå severå.
Întinse pachetul spre Lia, dar îl retrase înainte ca ea så-l refuze.
frumuseÆea elevei sale. Aprinse o Æigarå doar ca så cîçtige timp.
aceleaçi poziÆii? Pentru prima datå, simÆi un soi de urå faÆå de
DUMITRU UNGUREANU 324
LIA MORA 321
promisiunea: så-i dezvåluie acel secret. Dar ea nu se aråta
neråbdåtoare. Nu atît cît el.
Çoseaua urca printr-un sat pustiu spre o pådure de stejari.
Cîteva curbe çi pante purtarå maçina între arbori, un drumeag
pietruit se desfåcu pe o parte, çi pe acolo coti çoferul, ocolind o
baltå. Merse cîteva sute de metri pînå gåsi un fel de adåpost
natural sub coroana unor copaci cu trunchiuri aplecate çi sche-
letice. Opri motorul, dar nu çi ventilatorul, care continua så
împingå aer cald în spaÆiul capitonat al interiorului. Se întoarse
cåtre fatå. Ochii albaçtri ai unuia se oprirå în ochii albaçtri ai
celeilalte. Magia se coagulå.
– Açadar, iatå-ne çi aici! çopti råguçit Angel X.
– Nu credeaÆi cå vin, aça-i? întrebå Lia Mora, cu respectul
elevei, dar çi cu siguranÆa femeii hotårîte.
– Fireçte cå nu credeam! Împrejurarea are toate datele unei
coruperi sau ale unei minciuni stråvezii. Cum så sper cå vei
accepta invitaÆia de a veni aici? Singurå, cu un fustangiu recidivist
çi profitor de eleve, cum mi s-a dus vestea...
– Dacå-mi înçelaÆi încrederea, pierdeÆi mai mult decît cîçtigaÆi!
– Dar cîçtig satisfacÆia unei împliniri instinctuale. Pentru un
senzual ca mine, asta poate fi suficient. Pentru un desfrînat ca
mine, asta poate fi o senzaÆie care meritå orice risc çi orice
mîrlånie. Nu crezi?
– Îmi place la dvs. cå sînteÆi direct, nu vå ascundeÆi dupå çtiu
eu ce pretinså acÆiune dezinteresatå. AÆi mizat corect, vå felicit!
– Înså nu asta vreau de la tine, dragå Lia! Nu-i cazul så må
ascund: ai dreptate! Vreau så fiu fericit cu tine timp îndelungat!
– Aça spuneÆi tuturor fufelor pe care le duceÆi la discotecå?
– Întrebare tipic femininå! Aça le spun, çi încå alte prostioare,
dulcegårii, minciunele! Înså cu tine nu pot fi decît sincer. M-ai
tulburat aça cum nici o altå fiinÆå n-a reuçit! Am vîrsta, çi expe-
rienÆa, çi decepÆiile, çi neîmplinirile, çi entuziasmul så sper cå,
dåruindu-må Æie, voi reînvia! Pentru cå sînt mort, dragå Lia!
– Ce vorbe mari! Çi cît sînt ele de goale! Nu le auziÆi? Sunå
a tinichea! LåsaÆi vråjeala, domnule profesor!
– Nu må crezi, aça-i?
– Çi dacå v-aç crede, la ce mi-ar folosi?
– M-ai ajuta pe mine! N-ai milå de-un suferind?
dacå admitea o înfrîngere momentanå, oare mai råmînea pe
neplåcute. Pe de altå parte, nu vroia så piardå ce cucerise. Dar,
spusele fetei, cum proceda cu oricine îi spunea astfel de chestii
de cele auzite. Pe de-o parte, ar fi vrut så întoarcå în batjocurå
Lia îl privi pe însoÆitor. Acesta îçi muçca limba, evident sîcîit
caracter infect! Am ghicit, domnule profesor X?
dincolo de ce se vede, eu am adulmecat – pot zice aça? – un
sexual, cum se spune despre ele. Ce så mai zic? Dincolo de fizic,
albå, poate buzele mult prea roçii, nesuferite ca ale unui homo-
prea evident, poate pårul mult prea negru, poate pielea mult prea
regulå. Nu çtiu så spun ce. Poate faptul cå uneori çchiopåtezi
priveam cu atenÆie. Çi totdeauna gåseam ceva care nu era în
fatal în braÆele cåruia aç fi vrut så må topesc de fericire. Dar te
de-o clipå! De ce så nu recunosc, uneori mi-ai plåcut, ca un bårbat
cient ca så-mi controlez acÆiunile! Nu instinctele, nu preferinÆele
– Te înçeli, domnule profesor! Te asigur cå må cunosc sufi-
Te dezgust, Lia, îÆi produc greaÆå! Çi mi se pare firesc, må bucur!
cepe! Trebuie doar intensificat, într-atît încît så basculeze în gust!
forma primarå a poftei, dragå Lia! Sau ultima, çi de aici poÆi reîn-
– Am çi început så obÆin de la tine ceea ce vreau. Dezgustul e
în teritorii de feminitate prin care încå nu trecuse. Profesorul zîmbi.
Ea pårea cå nu-çi då seama de realitate. Magia înfruntårii o purta
Tutuirea era un semn cå Lia intrase în plasa urzitå de Angel X.
sînt convinså cå nu vei obÆine, pentru cå n-am aça ceva de oferit!
– Må dezgustå siguranÆa cå vei obÆine de la mine ceea ce eu
cåcålåu, scuzå-mi vulgaritatea! Te dezgustå limbajul?
dragostea, la ce bun sexul? Femei gîrlå, çi vorba românului, pizdå
sexul tåu, fårå dragostea çi dåruirea sufletului! Dacå nu-Æi cîçtig
fizic, dacå tu nu vrei. Çi încå o datå: te asigur cå nu må intereseazå
agresiune de violator maniac. Te asigur cå nu-Æi fac nici un råu
råbdare cu tine. Må tulburi prea mult ca så te ratez cu o simplå
nimic. De la urå la iubire nu-i decît un pas. Îl vei face. Eu am
dispreÆuieçti, må uråçti cu candoarea specificå vîrstei tale. Nu-i
rîd: în subconçtient, tu deja ai început så Æii la mine! Må
hotårîtå, dacå sentimentele tale pentru mine ar fi oarecare. De asta
cîte refuzuri mi-ai oferit! Eçti hotårîtå så må råneçti. N-ai fi
mine, chiar m-aç fi mirat så nu-Æi iei o måsurå de precauÆie, dupå
– Nu-i vorba de asta! Cred cå ai fi în stare så dai cu el în
323 LIA MORA
322 DUMITRU UNGUREANU
– Nu mai mult ca de mine! Dar så låsåm operele caritabile în
seama babetelor bogate. Eu sînt o tînårå obligatå la afaceri. Deci,
vreau så aud – ce-mi oferiÆi?
– În schimbul a ce?
– A ceea ce-aÆi pretins! Vå las så må påtrundeÆi o singurå
datå. FolosiÆi cu încredere promisiunea mea. Sînt çi vreau så fiu
o persoanå de cuvînt.
– Må sperii, Lia dragå! Çi, la drept vorbind, nu må intereseazå
asta. E derizoriu, banal, chiar promiscuu. Orice femeie îçi închipuie
cå noi, bårbaÆii, doar asta urmårim, asta ne intereseazå! æi-o dau,
zice cîte o muieruçcå, absolut convinså cå bårbatul e satisfåcut
bågîndu-çi penisul çi slobozind cîteva picåturi acolo... Te asigur cå
pentru mine, dacå dragoste nu e, nimic nu e! Toate femeile pe care
mi-am cheltuit såmînÆa çi sufletul nu mi-au dat nimic ce s-ar putea
numi dragoste. Çi eu vreau dragoste de la tine, nu sex!
– Iar eu nu am dragoste de oferit, domnule profesor! Nu dvs.,
în orice caz! Vreau så fiu sincerå çi eu: nu cred cå aç putea så-mi
deschid inima în faÆa dvs.! Picioarele, da, le voi desface, dar numai
atît! Desigur, dacå veÆi dezvålui acel secret cu care m-aÆi ademenit
aici!
– Çi dacå nu, ce-ai så faci? O så Æipi, dacå încerc så te violez
fårå så-Æi spun nimic? Ce-ai så faci, frumuseÆe?
– În primul rînd, cred çi vreau så cred cå sînteÆi un om de
onoare. În al doilea rînd, presupunînd cå vreÆi dragostea mea, nu
cu forÆa o veÆi obÆine. În al treilea rînd...
– Onoarea mea ar putea så cedeze în faÆa senzualitåÆii! Cît
despre forÆå, este uneori excitant så violezi o fatå ca tine. Vorbesc
din punct de vedere tehnic, masculin, dacå înÆelegi asta...
– Prefer så nu încerc. Dar m-aç putea opune. M-aç lupta.
– Çi cine te-ar ajuta, dacå te-ai opune? Cine ar crede cå n-ai
venit aici de bunåvoie, ca så mi te dai? Iar lupta, fii sigurå, te va
excita, çi-ai ceda cu urlete de satisfacÆie...
– Dar uite cum aç lupta!
Lia scoase un cuÆit cu douå tåiçuri, aproape cît palma ei de
lung, încastrat într-un mîner în formå de tub de ruj. Îl strîngea
între degete cu atîta putere, cå i se albiserå încheieturile. Angel X
o privi zîmbind. Intrigatå, Lia întrebå:
– De ce rîzi? Nu crezi cå-l pot folosi? Pune-må la încercare!
speranÆa cå informatorul secret îmi va dezvålui noi amånunte, nu
pot trage singur concluzia necesarå. Açteptarea de zile în çir, în
schiÆat primele constatåri, cu certitudine aç fi aflat destule ca så
acolo, så stau lîngå autopsier çi lîngå medicul legist cînd vor fi
nici prin cap nu-mi trecea så merg. De-aç fi îndråznit så calc
cadavru, çi-am petrecut convoiul sanitar de departe. La Morgå,
cu organizarea anchetei. De altfel, n-am rezistat lîngå – totuçi! –
Nu l-am întrebat pe fostul meu coleg, era mult prea ocupat
cum oare putea fi developatå?
retina sau în corneea retinei de un albastru stins. Çi dacå råmåsese,
ucigaçilor?) råmåsese, aça cum citisem aiurea, impregnatå pe
„magistrul“ meu! Må întrebam dacå imaginea ucigaçului (a
a închis pleoapele mortului, ale lui Visariuc, prietenul çi
fårå så vreau, teoria ochiului, dupå ce comandantul Mårgineanu
„Idei contemporane“, bine amputate de cenzurå. Mi-am amintit,
cine çtie ce secret dacå studiez cårÆi de „çtiinÆå“ publicate în seria
de felul acesteia, iar eu luam notiÆe çi credeam cå voi descoperi
folosind cristalele pentru vindecarea bolilor, Lulu îmi Æinea teorii
Pe vremea cînd Ofelia se ocupa cu „ghicitul în pietre“,
noastrå? ViaÆa altuia, vorba aceluiaçi poet...
Fårå amintirea întipåritå prin intermediul ochiului, ce-ar fi viaÆa
deçteaptå este o parte a creierului çi a personalitåÆii fiecåruia.
ziune, monitor de computer etc). Dar ochiul care înåuntru se
råmîne un simplu mecanism, fie çi cibernetic (ecran de televi-
deçteaptå înåuntru – dupå o celebrå expresie eminescianå –, el
sau diagramå a bolilor corpului, dacå „ochiul închis afarå“ nu se
funcÆioneazå ca lentilå, camerå de luat vederi, camerå de filmat
Ochiul este mai mult decît un simplu organ de vedere. Deçi
(13)
LULU VISARIUC
LIA MORA 335
mi-ar fi chinuit, apoi, mintea. Avînd libertatea så decantez toate
faptele ce însumeazå trecutul meu lîngå Lulu, çi trecutul lui între
noi, fragmentele scrise anterior puteau demonstra limpede çi
direct cå omul n-a fost ceea ce moartea pårea så aråte cå este.
InvestigaÆiile s-au concentrat pe Cercul Telekineziçtilor. Era
o clasicå adunare de oameni care cåutau Calea, navigînd printre
adevåruri relative, idei fixe, prejudecåÆi çi „descoperiri“ fåcute
recent, chiar de cineva cunoscut, apropiat, eventual – dar nu
obligatoriu – Çeful, Liderul, Maestrul! În cazul de faÆå, Maestru
era un fost aviator, pilot de MIG, care avusese çansa så scape cu
viaÆå la una din pråbuçirile neçtiute ale anilor 80, cînd aceste fapte
constituiau secrete de stat çi de partid. Cum s-a aflat ulterior,
pråbuçirea avionului fusese cauzatå exclusiv de o greçealå de
pilotaj, çi nu de defecÆiunile aparatului, nici de ForÆele Oculte. Dat
afarå din armatå, degradat în prealabil, individul – pe nume
Claudian Dimitriu –, un farseur nu lipsit de tupeu, gåsise cîmp larg
de acÆiune dupå revoluÆie. Afiçîndu-se ca „disident“, agresiv,
incoerent, dar cu talentul de a prinde idei care plutesc în aer çi a
le da o întrebuinÆare personalå, reuçise în multe dispute (televi-
zate!) så reducå la tåcere oameni de bunå calitate, creduli çi oneçti,
care luau în serios tråsnåile debitate de el çi se apucau så le
combatå. Gåsind o sumå de fraieri, cårora nu s-a stråduit så le
inoculeze tîmpeniile sale, pentru cå ei erau pregåtiÆi, açteptau så
primeascå RevelaÆii sub formå de inepÆii, Dimitriu a fondat Clubul,
stabilind niçte reguli fårå restricÆii, ritualuri de iniÆiere çi alte chestii
cu aspect de cult religios, combinînd simboluri din diferite zone
ale sacrului. Parodia, susÆinutå de-o morgå adecvatå, a prins
incredibil pe un teren viran. Tipi çi tipe de toate categoriile sociale
au aderat la Club. Doctori, profesori universitari, ofiÆeri activi sau
în retragere, ingineri, specialiçti în calculatoare, foçti securiçti
reciclaÆi în afaceriçti en-gros, funcÆionari de bancå avansaÆi pe cåi
oculte în posturile cheie – acelea unde se aprobau credite –,
judecåtori çi, mai ales, judecåtoare care se credeau bioterapeute,
influenÆate subtil så dea verdicte în favoarea Cercului çi a intere-
selor sale... Cînd lista „cerchiçtilor“ a devenit accesibilå cîtorva
oameni de bunå-credinÆå din poliÆie, prefecturå çi mass-media,
ne-am îngrozit: telekineziçtii se infiltraserå peste tot, ca un fel de
gumilastic sau clei fierbinte ce påtrunde prin cråpåturile unei
mai vorbi despre subiectul åsta! Cît priveçte marea ta dezvåluire –
prof! Te-am avertizat ce sînt capabilå så-Æi fac, deci n-avem ce
– Sînt nebunå, da, dar nu cretinå çi nici retardatå, domnule
– Eçti nebunå! scåpå Angel X.
çi ai fost în legitimå apårare!
banchetå, iar cînd o fi så må omori, ai så pretinzi cå ne-am luptat
sore! Ai o truså medicalå? Hai så pansåm rana, cå picå sînge pe
– Data viitoare nu uita så-mi ceri voie înainte, dragå profe-
decît så te mîngîi, copilå nefericitå ce eçti!
– Cum de-ai putut så faci aça ceva? gemu Angel. Nu vroiam
Lia. – Credeai cå sînt o fiinÆå de cearå sau de hîrtie?
– Så nu pui mîna pe mine! Te-am avertizat, profesore! scrîçni
adunîndu-se într-o micå båltoacå peste ridurile pielii.
Retrase mîna uimit çi råmase înlemnit. Din palmå izvora sînge,
mîngîie obrazul fetei, Angel simÆi arsura tåiçului în podul palmei.
fiinÆei de alåturi. Îçi dådu seama prea tîrziu de realitate. Vrînd så
în scaun. Dacå Angel X ar fi fost niÆel atent, putea zåri încordarea
zul plin de apå, prin care nu desluçea nimic limpede. Sta nemiçcatå
tubul cuÆitului între degete. Se uita cu hotårîre înainte, prin parbri-
crizå de nervi? Era nebunå? Lia continua så se joace, învîrtind
Angel X privi la faÆa sobrå a Liei. Delira oare? Intrase în
fiicele lui Lot, patriarhul påcatului!
så-Æi spun sincer, må atrage! Çi må roade cå nu pot fi una dintre
interzis! Nu te ademeneçte perspectiva, profesore X? Pe mine,
incestul, ce teribilå ispitire! Ce çanså de a deveni regina faptului
care Æi-ar putea fi tatå ca vîrstå, dar nu-Æi este ca sînge! Så comiÆi
nici o chestie så te culci cu un bårbat oarecare, nici chiar cu unul
så tråiesc o relaÆie de dragoste cum alta n-a mai fost! Cåci nu e
m-aç culca pînå la demenÆå cu tine! Abia atunci aç avea plåcerea
– Dar de asta ce zici: dragå profesore X, dacå ai fi tatål meu,
råcealå, atîta detaçare çi atîta indiferenÆå!
çi mi se încreÆeçte epiderma cînd aud vorbele tale, spuse cu atîta
umane. Dar, Lia, må sperii cu cinismul tåu! Mi se zbîrleçte pårul
satisfacerea unui instinct, poate cel mai acut dintre instinctele
– În fond, de ce nu? Ce-ar fi de mirare aici? E în joc doar
în lume? Çi chiar în scumpa noastrå Æåriçoarå creçtin-ortodoxå!?
– Diavolul nu; omul înså, da! N-aÆi citit cîte incesturi au loc
325 LIA MORA
328 DUMITRU UNGUREANU
celålalt capåt în jurul gîtului, fåcînd un nod marinåresc. Verificå
soliditatea legåturii de pom çi mobilitatea inelului de la gît. Asta
mi-ar trebui, så ratez çi så-mi rup vreo mînå, vreun picior! Ce
s-ar mai rîde!... – îçi spuse Angel X, cu un rînjet mut. Ochii îi
flamarå strålucitor cînd se azvîrli în golul umed...
* suportate de hîrtie, dacå însuçi X le açternuse, atunci el putea så
* *
(Acestea au fost paginile scrise de X, dactilografiate de mine,
citite atunci, în dupå-amiaza în care se auzi cå ar fi murit. Reiau
cronica zilei, cea mai cumplitå zi din viaÆa mea.)
Am terminat de parcurs naraÆiunile lui X. Cu ce sentimente?
Cu ce observaÆii? Nu mi se par importante, deci nu le voi înçira
aici. Så fi zåbovit douå ore cu lectura. DificultåÆi în a pricepe
grafia lui X nu aveam; dar imposibilitåÆi de a înÆelege motivele
obscure care l-au îndemnat så scrie aceste texte – o imensitate! Ce
vicios ascuns, ce obsedat irecuperabil, ce complexat josnic! Må
confruntasem atîÆia ani cu el, dar îl cunoçteam, iatå, cu mult mai
puÆin decît îmi închipuisem. Am introdus foile în plic, l-am
încleiat, çi-am pus obiectul pe fundul unui sertar. M-am dus în
baie çi m-am spålat. Deçi nu mîncasem de dimineaÆå, n-am fost
în stare så înghit ceva – hranå, nu apå. Abia am gustat o cafea çi
am plecat de-acaså, låsînd un bilet soÆiei, în care scriam cå încerc
så aflu mai multe despre moartea lui X. ExplicaÆie incompletå,
mi-am zis mai tîrziu, dar nu m-am întors. Bine cå ai mei erau în
acea zi la o måtuçå, nu le-aç fi suportat curiozitatea.
Se înserase. Stråzile ude alungau plimbåreÆii. Umbre gråbite
alunecau spre Æinte neçtiute. Nu cred cå mai era altcineva mînat
de gînduri contradictorii, ca mine. Vroiam så constat care e
situaÆia la X, çi vroiam så uit cå existå, cå a tråit vreodatå. Må
bucura så-l çtiu mort çi må îngrozea aceastå bucurie, ca çi
„moçtenirea“ låsatå mie. Speram în chip absurd så-l aflu viu, så
må întîlnesc cu el ca çi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat, ca çi cum
ne-am fi despårÆit la çcoalå sau la intersecÆia stråzilor pe unde
mergeam fiecare acaså. Lectura „poveçtilor“ sale (så le zic pre-
monitorii? så le cred proiecÆii în imaginar ale obsesiilor sale?) îmi
– Påi bine, dar eu am...? Nu eu am scris chestiile-alea!
– Zi mersi cå nu te acuz de pornografilie!
– Tu må acuzi de viciu?
ce lipså de seriozitate! Ce balcanism, ce vicios!
încredere în tine; m-ai dezamågit teribil! Ce curiozitate indecentå,
rugat så Æii plicul închis trei zile; l-ai deschis imediat! Aveam
– Între altele, de faptul cå n-ai respectat dorinÆa mea! Te-am
– De ce eçti necåjit?
– Multe spune omul la necaz.
– Tu ai afirmat cå...
aceasta plinå de hîrtoape?
– Dar ce te face så crezi cå aç fi altundeva decît pe strada
– Nu çtiu, n-am idee...
– Unde crezi tu cå må aflu acum?
– Çi cum e acolo pe unde te afli acum?
normalitåÆii, chiar dacå atmosfera nu pare prielnicå...
– Cum så nu! spuse X. De ce n-aç purta? E un semn al
– PorÆi pantofi? må mirai.
pantofilor.
presupunînd cå vîntul i-a risipit picåturi de urinå pe vîrful
Alåturi, X terminase de ridicat fermoarul çliÆului çi bodogånea,
vreun sens; dar întrebarea må readuse în zona realitåÆii banale.
forÆa necunoscutå care må subjugase? Timpul chiar cå nu avea
vertebralå! Cît Æinu aceastå luptå cu neputinÆa, aceastå opoziÆie la
imaginarå, balustrada îmi reteza pieptul çi-mi încovoia coloana
cuie pe o scîndurå nevåzutå. Împingeam cu pieptul o balustradå
pînå la genunchi! Încercam så întind o mînå, mîna era båtutå în
Imposibil! Dådeam så mut un picior, piciorul era înfipt în asfalt
nu mai råmase din X, vrui så må miçc, så plec, så o rup la fugå.
cunoçteam atît de bine, încît nu må înçelam asuprå-i. Cînd nimic
umerii, pålåria, faÆa... FaÆa tot nu mi se aråtase clarå, înså i-o
îi dispårurå, pe rînd, picioarele, mîinile, pardesiul pînå la piept,
viscol, ca un înotåtor într-o apå tulbure. Îl våzusem distinct; apoi
nistå, se topi în peisaj ca un personaj în monolog, ca un cålåreÆ în
Silueta lui cåpåtå imprecizia formelor dintr-o picturå impresio-
de ce) nu mi se scufundau bocancii. Dar cel mai straniu era X.
DUMITRU UNGUREANU 332
LIA MORA 329
dådea o semicertitudine. Cine era capabil så gîndeascå aça cum
låsau så se întrevadå paginile, putea sfîrçi numai prin sinucidere.
Dar pe acela care gåsea forÆa så transcrie ororile, så le numeascå,
nu-l vedeam dispus a-çi pune çtreangul de gît. Cåci çi pentru
cabotini scrisul în sine este un gest cathartic, un ritual cu virtuÆi
soteriologice. Çi orice s-ar fi spus despre faptele çi cuvintele
scape de tentaÆia gestului ultim. Dar dacå nu?
Am intrat pe strada unde se gåsea casa lui X. La poartå, un
bec de iluminat public dezgolea trotuarul çi gardurile. Clådirea sta
retraså în umbrå, cu cîteva geamuri întunecate çi numai unul
îngålbenit din interior. Poarta era doar închiså, nu încuiatå. Am
intrat. Curtea pustie, linså de ploaie, må respingea çi må atrågea
în egalå måsurå. M-am oprit lîngå fereastra luminatå. N-avea
draperie sau nu fusese traså. Înåuntru, douå femei çi copiii lui X.
Livia nu era acolo. Televizorul pornit difuza çtiri, la care femeile
priveau cu atenÆie de manechine înÆepenite. Cunoçteam – cred cå
am uitat så precizez – clådirea çi acareturile ca pe propria mea
proprietate. De cîte ori îl vizitasem pe X? Cine så Æinå socoteala!
Am påtruns în garaj. Renaultul era parcat ca un monstru adormit.
Am ieçit, Æinînd în mînå o lanternå luatå de pe un raft, pe care o
våzusem cu cîteva zile în urmå. Defriçînd întunericul grådinii,
m-am îndreptat cåtre nucul çtiut, sub umbra cåruia jucasem, vara,
atîtea partide de çah. Poteca era moale, pantofii mi se înfundau în
cliså, abia izbuteam så nu alunec în påmîntul recent såpat.
Coroana nucului se întrevåzu pe cerul nopÆii ca o halucinaÆie
goticå dintr-un desen german. Crengile påreau tot atîtea braÆe de
caracatiÆå, copacul – un balaur încremenit în açteptarea pråzii.
Îndreptai fasciculul de luminå ca o sabie spre pom, dezvelind
tentacule noduroase, de lemn urduros. Çi, atîrnat în frînghia albå,
trupul lui X, ca un semn al mirårii miçcat de vînt. Nu m-a
înspåimîntat faptul cå îl gåsesc agåÆat aici, deçi credeam cå a fost
dus deja la Morgå, pentru autopsie. Am pus lanterna pe påmînt,
înfiptå în noroi, ca så lumineze de jos coroana îngrozitoare. M-am
urcat în nuc, aburcîndu-må cu greutate pe trunchiul umed. Ajuns
la furca de care era legatå frînghia, am început så desfac nodul.
Vroiam så utilizez creanga drept scripet, så-l cobor pe X (mort,
desigur) la sol. Efortul cerea încordare maximå çi atenÆie
invizibilå, asfaltul parcå era un covor de vatå în care (må miram
unturå, stîlpul alåturat pårea un fuior de cîlÆi tors de-o mînå
existent. Gardurile fumegau, casele se topeau ca niçte cuburi de
vieÆuiam. Înså nimic din ce må înconjura nu pårea viu, consistent,
plåmînii çi inima îmi funcÆionau. Vedeam, înÆelegeam, respiram,
corpul mi se înÆepeni ca un mecanism neuns. Doar creierul,
neputinÆå inexplicabilå. Paralizat çi el de-un fel de gaz toxic,
distanÆå de conturul lui X, braÆul mi se blocå, îngheÆat de-o
Am întins mîna så-l apuc de umår. Ciudat. Ajungînd la micå
mine çi verificå! Pune mîna, dacå ai curaj!
– Nu crezi? spuse X, încheindu-se la pantaloni. Pune mîna pe
– Dacå eçti stafie, cum poÆi så faci pipi?
iar.
încolo, çi urinå la rîndu-i, în plin asfalt. Acest fapt må fåcu så rîd
tensiune çi dådui liber båçicii. X se opri çi el, la cîteva pietre mai
încreÆi de crampe, iar urina ceru afarå. Må oprii lîngå un stîlp de
Pufnii în rîs, eu. Çi rîsei cu atîta poftå, cå stomacul mi se
luat forma corpului în care a locuit pînå deunåzi!
mort! Te plimbi pe stradå cu stafia mea, cu spiritul meu, care a
– Påi nu-i nimic de rîs aici! E adevårul adevårat! Eu sînt
– Asta e.
– Asta e tot?
plimbare de plåcere. X nu rîse, nu comentå. Cînd ispråvii, întrebå:
I-am povestit, în timp ce mergeam cu pas egal, ca într-o
greu!
– Spune, poate rîsul må va încålzi niÆel, cå de stricat e mai
– Dacå îÆi spun, te strici de rîs!
– Ce faci pe-aici? må întrebå X.
figura într-o umbrå aproape opacå.
çi deodatå înceÆoçatå, cådea din spatele lui, iar pålåria îi arunca
treacåt. Dar nu-l atinsei. Nu-i vedeam desluçit faÆa. Lumina, slabå
Îl întîmpinai pe X cu un hai, bå! ca o palmå de prietenie, datå în
adineauri era o realitate, çi asta de acum era o iluzie, un coçmar?
duse! X tråia! Dar dacå nu tråia? Dacå tot ce mi se întîmplase pînå
Visasem, halucinasem, tråisem coçmaruri... Acum, astea erau
sentiment de siguranÆå îmi liniçti sufletul. Deci nu murise!
cu boruri late, mersul çchiopåtat – toate îmi erau familiare. Un
Era X! Silueta lui inconfundabilå, în pardesiul negru, pålåria
331 LIA MORA
330 DUMITRU UNGUREANU
chinuitoare. N-am fost atent, piciorul mi-a alunecat pe coaja ca de
gheaÆå, çi-am cåzut în gol, trezindu-må în fotoliul din bibliotecå.
Eram acaså, cu paginile lui X împråçtiate pe genunchi.
Adormisem çi le scåpasem din mînå... Veioza arunca o paloare
stranie. Casa era cufundatå într-o liniçte ciudatå, neobiçnuitå
locuinÆei çi familiei mele. Am privit ceasul. Trecuse de unspre-
zece noaptea. Am urcat la etaj. Dormitoarele erau tåcute. Becul
din hol lumina suficient, dar pîlpîia ca çi cum cineva din vecini
folosea aparatul de sudurå electricå. Am deschis uça camerei
copiilor. Fiecare dormea în patul såu, unul întors cu faÆa la perete,
celålalt vîrît sub plapumå, dar cu un picior afarå, atîrnat la
marginea saltelei. Am închis lent uça; am deschis-o pe-a dormi-
torului nostru. SoÆia, în patul dublu, sforåia caracteristic, întoarså
cu spatele spre fereastrå, cu braÆul dezgolit ridicat pe pernå,
deasupra pårului ciufulit. Am închis uça dormitorului nostru çi am
coborît în camera de zi. Nu çtiam ce så cred: visasem? Murise,
într-adevår, X? Am cåutat plicul. Era lipit, pus acolo unde îl
aruncasem cînd venisem de la çcoalå! Sau dupå ce citesem? Dar
citisem oare cele scrise? Scrisese X ce citisem? Çi murise el? De
ce aveam senzaÆia cå tot ce tråisem (începînd cu noaptea trecutå,
cînd sunase telefonul la ora trei fårå douåzeci çi cinci) este un vis,
un coçmar? Må frigea curiozitatea; dar cum så aflu dacå X
fåptuise gestul despre care scrisese/citisem? (Oare chiar citisem?)
Cui så telefonez? Un gînd se fofilå ca o singurå certitudine:
trebuie så må duc acaså la X! (Dar nu fusesem adineauri? De ce
nu eram sigur de mine?) Dacå a murit, voi vedea prapur la poartå
çi lumînåri aprinse în caså. Dacå nu, pesemne cå va fi ceva
normal – întuneric, sau o veiozå în biblioteca-birou. Ceasul se
apropia de miezul nopÆii. M-am îmbråcat cu hanoracul cåptuçit
çi-am plecat. Stråzile erau complet pustii çi vîntul pårea singura
prezenÆå, vizibilå în locurile iluminate. Nu mai ploua, înså
umezeala toamnei se resimÆea pînå la pielea chircitå. Am ajuns la
poarta lui X. Casa cu geamuri întunecate dormea. Nici un însemn
mortuar, nici vreo agitaÆie de umbre obiçnuite împrejurårilor
funebre. M-am întors. Plecînd din faÆa curÆii lui X, îmi spuneam
cå visez, cå sånåtatea mea nu-i în regulå. Dupå cîÆiva paçi, ceva
m-a obligat så må opresc, så întorc faÆa, apoi tot trunchiul. Un
individ må urmårea, fårå så i se audå cålcåtura pe pavaj.
fulgeråtor. Cu o miçcare scurtå smulse cuÆitul din mîna Liei,
Angel X meçteri ceva pe lîngå cheia de contact. Apoi acÆionå
plecåm de-aici, cå m-ai plictisit destul cu inepÆiile astea!
– Laså metaforele, profesore, bagå în marçarier çi hai så
cît de mult am aspirat la frumuseÆea de baladå a cårnii tale...
de mult am dorit frågezimea de cernealå neînceputå a sîngelui tåu,
Cît de mult am visat la curåÆenia de paginå albå a tinereÆii tale, cît
– M-ai distrus, Lia, m-ai distrus! Çi cît te-am adorat, iubire!
clanÆa portierei.
palmele asudate i se încleçtarå pe schimbåtorul de viteze çi pe
popului netrebnic. Profesorul cåzu. Fruntea i se pråvåli pe volan,
nelor, în båçica udului, traista ouçoarelor, carnea vibratoare a
insuficienÆei respiratorii. Arsura lipsurilor îi coborî în zona intesti-
lui se uscarå çi mai mult. O senzaÆie cumplitå de sete i se adåugå
fragedå, umezitå. Buzele fetei råmaserå indiferente, în vreme ce ale
dosul palmei rånite. Apoi îçi lipi gura uscatå de gura moale,
Angel X se apropie de faÆa imobilå a Liei çi o mîngîie cu
poftå! Pentru mine nu exiçti, profesore X!
silå de tine, profesore, aça cå nu spera så-mi întorci scîrba în
må såruÆi. Uite, controleazå cît pot fi de indiferentå! Çi nu mi-e
mult micul secret, ai våzut! Så må atingi – atinge-må! Stau çi så
– Så intri în mine nu, cå n-ai oferit ce promiteai! Çtiam de
– Dar îmi dai voie så te ating? Så te sårut? Så intru în tine?
– Nu må face så-mi fie çi scîrbå te tine!
– Deci nu må poÆi iubi!?
nici sexul, nici banii, nici gîndurile tale!
poÆi înÆelege cå nu må intereseazå nimic de la tine? Nici persoana,
– Eçti ridicul! Fac ceva galben pe iubirea ta, profesore X! Nu
– Ei, acum vezi, dragå Lia, pentru ce te iubesc atît?
necorodat de miçculaÆii, obedienÆe sau instincte!
paticå! spuse Lia. Çi så-Æi demonstrez ce înseamnå un caracter
frustrat, pramatie dilematicå çi lichea literarå, soioaså çi sim-
– Så-mi demonstrez cå pot, profesore libidinos, obsedat çi
– Atunci de ce-ai venit încoace? zise profesorul.
– Ce conteazå?! aruncå Lia.
– DE UNDE ÇTII? scåpå iaråçi Angel X.
Dan U.!
cine este tatål meu –, hai så låmurim çi asta! Tatål meu este
DUMITRU UNGUREANU 326
LIA MORA 327
neatentå çi gata de plecare. Cu altå miçcare, el fu deasupra fetei,
Æinîndu-i braÆele sub genunchi.
– Acum så te våd ce poÆi, tîrfa dracului!
...Cînd maçina roçie intrå în oraç, farurile despicau pîrtii pe
asfaltul acoperit de ploaie. Angel X conduse prudent pînå în
cartierul Liei. Ea ceru så opreascå la capåtul stråzii. Coborî fårå
vorbå, într-o råcealå greu suportabilå. În piept, Angel X simÆea un
ghem de vatå termofilå, în viscere o baltå de cufureli. Ajunse
acaså. Lumina din living-room îl avertizå cå familia este adunatå
la TV, açteptînd, probabil, så aparå çi el, så cineze. Îi fu, deodatå,
greaÆå så-çi vadå copiii çi soÆia. Bågå în vitezå çi plecå în trombå,
stropind lateral. Merse cinci sau çase ore la întîmplare, nu foarte
departe de oraç, mai mult învîrtindu-se în jur, ca fluturele atins de
vraja felinarului, ca un armåsar priponit în lanÆ, ca un pendul al
lui Maxwell. Se întoarse pe la douå noaptea. Bågå maçina în
garaj, încuie uça çi urcå în caså. Camerele erau mute, becurile din
hol stinse. Intrå în baie. Gåsi niçte apå cålduÆå în maçina de spålat.
Aruncå trei-patru pumni de lichid pe faÆå, se çterse çi ieçi în hol.
Se opri nehotårît. Så urce la soÆie, în dormitor? Så råmînå în
camera de zi? Så intre în birou? Så meargå în bucåtårie? Toate
opÆiunile i se pårurå la fel de inutile çi obositoare. Bandajul de la
mînå, ud, îl indispunea. Îl azvîrli çi-çi puse altul uscat, dupå ce
unse tåietura cu o alifie. Ce chestie, îçi zise, de-asta îmi arde mie
acum?! Så nu sîngerez, så vindec tåietura... Hm! Se açezå în
fotoliul din biblioteca-birou çi-çi plimbå ochii peste pereÆii cu
tablouri oarecare. Îçi aprinse Æigara, dar o stinse dupå primul fum.
Asta-mi lipsea!, mormåi. Apucå telefonul çi formå un numår.
Cînd cineva råspunse, Angel X privi ceasul. Aråta trei fårå
douåzeci çi cinci. Închise telefonul douå minute mai tîrziu, fårå så
fi scos un cuvînt. Se ridicå, stinse lumina veiozei, stinse luminile
pe hol çi ieçi, prin garaj, în spatele casei. Deschise uça unei
magazii, cotrobåi o vreme în întuneric çi gåsi – çtia foarte bine
unde îl pusese – colacul de frînghie nou-nouÆå, ceruitå. Trecu în
grådina din fundul curÆii. Se opri sub nucul viguros, cu crengi
noduroase, încå pline de frunze veçtede, îmbibate de apå. Ploaia
sîcîitoare îl gråbi, îi retezå çovåiala dubitativå. Se cåÆårå în nuc
fårå efort, cu miçcåri precise, îndelung exersate. Legå un capåt al
frînghiei de furca formatå între douå ramuri groase, îçi legå
din acel partid, nu se poate dovedi. Cert este cå asemånårile
de toate culorile. Dacå vreunul dintre membrii Cercului provenea
tele råbufnite în public se cunoçteau, delectaserå îndelung presa nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, Bucureçti
paradå, grupul fåcea concurenÆå unui partid parlamentar. Conflic- Timbrul literar se varså în contul Uniunii Scriitorilor
fundamentalist, anti-occidentalismul notoriu çi sfinÆenia de Apårut 2001, Bucureçti
politica. Pe baza cîtorva precepte ortodoxe, mimînd dogmatismul
O tråsåturå delicatå, dar deloc neglijabilå, a Cercului viza Tehnoredactare computerizatå: LUMINIæA CATANÅ
pe asta la vedere? Redactor: DAN PETRESCU
çi simplu. Dacå ascunseserå crimele anterioare, de ce ar fi låsat-o Editor: VALENTIN NICOLAU
nu se çtia så fi comis o crimå, nici ritualå, nici råzbunåtoare, pur
Stegari? Aceçtia påreau cå nu ezitå så-çi suprime adversarii, dar
Visariuc un tip incomod pentru Claudian Dimitriu çi cei 12
ipotezå fuseserå gåsite peste tot, la locul crimei. Så fi fost Lulu
petrecuse în subterana CurÆii-din-Dos? Elemente ce conduceau la
împlinindu-çi cele mai crude vise çi instincte. Poate asta se
prevåzutå o Noapte Valpurgicå, finalizatå în sex total, fiecare
editînd çi niçte volume de comunicåri)... De fiecare datå era
unde Cercul cumpårase o cabanå çi se întrunea de douå ori pe an,
CarpaÆii de Curburå, MunÆii Cernei, Raråul (cu baza la Duråu,
Masivul Retezat, Valea Trascåului, Vulcanii Noroioçi, Delta, toÆi
în locuri deosebite, misterioase, pustietåÆi remarcabile, cum sînt
Alte acÆiuni în scopul cimentårii legåturilor, erau excursiile
fost Lulu Visariuc al çaptelea?
aråtat cå aleseserå cea de-a a doua variantå numai çase inçi. Så fi
spînzuråtoare asistatå de cel puÆin patru Stråjeri! Cercetårile au
intime; fie îçi punea capåt zilelor, în diferite feluri, de obicei prin
Cercului çi slujea intereselor comune, care erau çi interesele sale
realiza), omul nu avea decît douå ieçiri: fie se integra complet
procesul decurgea implacabil. Cînd realiza în ce intrase (dacå
la ispitå la pact era un pas foarte mic, pe care puÆini îl evitau. Apoi
diverçi PrimiÆi, care îi propuneau tocmai ceea ce acela dorea. De
dat, se declança procedura nr.1. În jurul celui vizat apåreau
ascunde faÆå de soÆ/ soÆie, ce îl nemulÆumeçte etc. La un moment
exact ce cheltuiesc, ce rîvneçte fiecare, dar nu-çi permite, ce
erau studiaÆi cu atenÆie o perioadå variabilå, contabilizîndu-se
nelimitate de satisfacere a viciilor personale. PotenÆialii candidaÆi
ce-i drept! Cu ce se atrågeau prozeliÆii? În principal, cu posibilitåÆi
efectiv) a tuturor surselor de scos bani. Iar tipii çtiau så facå bani,
337 LIA MORA
340 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 349
de producÆie al fabricii, încåpåÆînatul Burcea, omul cel mai înjurat necontenit, çuieråturile chemau la dragoste, mirosul de lapÆi çi
din oraç, pentru cå se crampona så dea producÆie în ciuda tuturor spermå, de icre çi ouå, de pui proaspåt fåtaÆi îmbåloça toatå valea.
piedicilor, çi maistrul FråÆilå, cel care simÆea viaÆa fabricii de Må trezi din amorÆeala uimitå gura unei femele de-A Lor, care
departe, chiar çi în somn, printr-un ciudat proces psihologic de sugea ÆuÆuroiul meu. Îmi încleçtai mîinile pe gîtul slinos çi
confundare cu ritmul utilajelor... Stupoarea nu mi-a fost prea îndepårtai creatura. Privindu-i ochii, înainte så o zvîrl cît colo, må
mare våzînd deflagraÆia; în fond, evenimente asemånåtoare se cutremurai de groazå: era Lia! În clipa urmåtoare, må trezii pe
brînci la mal, strigînd cå vreau så merg cu ea! FiinÆa çuierå cå nu
petrecuserå chiar çi sub regimul militarizat al anilor 80. (Abia
sta în puterea ei så må ajute, trebuie så trec singur prin ce-mi este
cînd s-au constatat efectele çi s-a impus concluzia sabotajului sortit! Se depårtå degrabå, deoarece o chemau fîrtaÆii. Apa se
profesionist, uluirea m-a amuÆit çi n-am reuçit så comit nici un umflase. Plini de veselie, sîsîind ca oamenii cu chef, Ei se rînduirå
articol måcar! De altfel, ce så fi scris?) În schimb, mare mi-a fost dupå ierarhie çi pornirå înot în josul rîului. Lia se pierduse în stol.
uimirea våzînd cå vine, cu çchiopåtatul såu caracteristic, Angel X, Acaså nu må puteam întoarce. I-am låsat pe-ai mei så judece
al cincilea om care s-a îndurat så påråseascå petrecerea. Spun al dacå e mai bine så cearå bani Busuiocului, sau så-l bage la
cincilea, pentru cå primul nu a fost nici Burcea, nici FråÆilå, nici puçcårie. Nu departe de satul nostru era un zåvoi mare çi încîlcit.
eu. Primul a fost cel plåtit så punå bomba fix în locul unde putea Am ajuns acolo spre dimineaÆå, obosit çi nedormit. M-am lungit
så producå pagubele cele mai mari. Era deci un tip care cunoçtea sub un tufiç, pe un loc uscat, çi-am cåzut într-un somn de plumb.
fabrica, fie cå fusese instruit special, fie cå fusese – ori chiar çi La trezire, am observat cå se petrecuse o schimbare cu mine: îmi
råmåsese – angajat, fie cå måcar o vizitase de cîteva ori... crescuserå solzi uscaÆi, iar pielea de pe burtå mi se lustruise ca la
Cînd cele mai multe fire ale exploziei påreau cå duc sigur la çerpii båtrîni. M-am tîrît pe o piatrå albå, goalå, încinså de soare.
Deasupra ei, încovrigat, am continuat så dorm. Cred cå era pe la
Lulu Visariuc, din motive pe care nu le mai enumår aici, cineva
chindie cînd m-am trezit a doua oarå, obiçnuit cu trupul meu
(cine oare?) anunÆå cå, de cînd venise în urbe, Lulu nu trecuse de-acum. Nu se vedea soarele dincolo de vîrful dealului. În aer
niciodatå poarta fabricii! Verificat în amånunt, faptul se dovedi ståruia o cåldurå plåcutå, prielnicå plimbårii de searå. Mi-am
absolut real, atît de real încît nimeni nu sesizå fantasticul întins cartilajele çi am pornit så caut ceva de înghiÆit. Am gåsit
situaÆiei – omul cel mai notoriu din oraç nu vizitase obiectivul cel niçte resturi din ospåÆul unor lupi. Fiindcå nu adulmecam ceva de
mai cunoscut, marca oraçului! Dupå ce scåpå de acuzaÆia care soi çi-mi era foame, am bågat pe beregatå ciozvîrte din stîrvul
planase deasupra capului såu, l-am våzut pe Lulu cu ochii încå neterminat de gîndaci çi viermi. O broascå verde, îmbåtatå
înlåcrimaÆi. Vroia så mulÆumeascå lui Mårgineanu, care dovedise de privirea mea fixå, fu desertul ce-mi îndestulå lungul
multå înÆelepciune çi iscusinÆå. I-am zis cå nu må açteptam så-l stomacului. Acum nu merita så mai caut un vînat acåtårii. Aça cå,
våd aça sentimental. A mormåit ceva numai pentru sine, çi s-a deocamdatå, am umblat aiurea, çi-am dat peste o çerpeså cu dungi
depårtat ruçinat, cum nu-l çtiusem vreodatå. Auzisem ce spusese: galbene pe burtå. Ea m-a învåÆat så pîndesc çi så prind çobolani
– Primeçti în caså un om, çi el se dovedeçte a fi diavolul în graçi, pui de pasåre, ori så aleg ouå. Am înotat deseori în rîul cu
ape tulburi, dupå peçtiçori fårå Æepi. Timpul petrecut alåturi de
persoanå! Cum dracu så nu plîngi, boÆ de rahat ce eçti?
çerpeasa cu dungi galbene a fost admirabil çi plin de petreceri
Cînd am pus în legåturå moartea lui Visariuc çi încercarea de banale. Ziua dormeam la soare, pe pietre sau în scorburi
compromitere a sa – chiar aceea de acuzare în cazul exploziei –, cålduroase, noaptea vînam broaçte, peçti sau påsårele. Mult am
Mårgineanu må privi cu ochii lui verzi ca çi cum Æineam în palmå îndrågit culorile prietenei mele, iar o datå, dupå ce a lepådat
un detonator conectat la ceasul bombei aflate între noi. pielea, am intrat eu în ea, fårå så reuçesc altceva decît så o rup!...
– Mi se pare, amice, cå ne jucåm cu un foc pe care nu çtiu Înså într-o zi, cînd çerpesa plecase nu çtiu unde, m-am cåÆårat
dacå sîntem capabili så-l stingem împreunå! Nu crezi? în vîrful unui arbore. Acolo am dat peste un cuib cu ouå de barzå.

care sîntem un atom, un vis, o idee...
Destinul, povestit çi împlinit, sau noaptea memoriei universale, în
aici çi de acest fel) nu i-a fost dat så afle ceva; ci spunem cå e
înfåÆiçarea/întruparea/fiinÆarea despre care nici unuia (dintre cei de
revelaÆia de pe urmå în care pierdem fiinÆa sau nefiinÆa, cåpåtînd
viaÆå trecutå. O doresc, dar må tem de ea! Çtiu cå întîlnirea aduce
promiså de cineva, o fiinÆå cu care må asemånam cîndva, într-o
unde så çtiu sigur, cred cå n-o pot cunoaçte. Îmi doresc împlinirea
Presupun cå la marginea universului meu este altå lume, n-am de
doar luminile tåcutelor explozii fulgerå departe, cîteodatå.
voluminoaså. Nimic deosebit nu se petrece. Totul este întunecat;
Atunci/acum sînt o sferå, må rotesc în jurul alteia, ceva mai
çuvoi, må izbesc în picåturi vecine, explodåm fårå zgomot.
membrana unei celule. Sînt primit aci, respins dincolo. Purtat de
råstimpuri nedefinite, devin o picåturå care încearcå så intre sub
fel de scut, respingîndu-le. Parcå dintotdeauna fac treaba asta. La
geometrie variabilå. Le primesc pe unele, altora le pun dinainte un
gåsesc, am forma unei celule spre care vin niçte picåturi cu
Îl gåsesc, îl pierd, îl gåsesc, îl pierd, îl gåsesc, îl pierd. Cînd îl
sebitå, caut permanent locul cuvenit prin întunericul înconjuråtor.
forma. Dar nu må preocupå cine çtie ce. Tråiesc o agitaÆie deo-
distrus întruparea, abia reuçesc så (må?) disting çi så(-mi?) înÆeleg
de substanÆå gelatinoaså. M-a(m?) pulverizat definitiv. Mi-a(m?)
roçcatå, necunoscutå mie. Deasupra s-a pråvålit o påturå compactå
m-am pomenit înghiÆit într-o gurå sau gaurå denså, cenuçiu-
Înså odatå, pe cînd stråbåteam niçte ape reci, pline de vîrtejuri,
mulÆime de lucruri pentru care mi-ar trebui eternitatea så le descriu.
de-ajuns. Am colindat Mårile çi Oceanele, încît am cunoscut o
adormite, bune la gust, sau nu må hråneam deloc, apa îmi era prea
fleac. Må hråneam cu diverse mårunÆiçuri, alge verzi, gîngånii
totul era tåcut çi albåstrui. Am pornit la întîmplare, admirînd orice
urechile crescute ca doi solzi mari, så-mi protejeze branhiile. În jur,
colo-colo, sorbeam lichidul cu gust de mîl, îl dam afarå pe la
parcå-mi pierdusem greutatea. Nu fåceam nici un efort så alunec de
sub valuri. Aici m-am simÆit deodatå foarte bine. Må miçcam liber,
fåcea råu, båçicile må usturau. M-am zbåtut, am alunecat definitiv
iaråçi solzi, dar nu de çarpe, ci de peçte. Råsuflam greu, aerul îmi
am constatat fårå mirare cå penele îmi dispåruserå, cå posedam
capul îmi råmåsese afarå, çi-aça nu m-am înecat. Trezit de udåturå,
351 LIA MORA
350 DUMITRU UNGUREANU
Le-am mîncat înainte så le aleg. Erau atît de gustoase çi de mari, cå
mi s-a umflat corpul. Douå såptåmîni n-am avut nevoie så înghit
altceva. Numai cå, întoarså la gaurå, çerpesa mi-a dat de înÆeles cå
am greçit. Nu trebuia nici måcar så ating acele ouå! De ce, n-am
priceput, cå eram adormit aproape tot timpul. Må întindeam pe
felurite pietre încinse çi dormeam cît de mult eram låsat. Cînd m-am
dezmeticit, eram singur pe-o culme çi, vrînd så må întind, am
observat fårå mirare cå-mi crescuserå aripi. Împiedicat de ele, m-am
rostogolit în vale, stîrnind rîsul vecinilor. Mi-au trebuit såptåmîni så
învåÆ zborul çi folosirea aripilor. Dar cînd m-am ridicat deasupra
crîngului, nu mi-a pårut råu, çi-am uitat toate înÆepåturile celor care
îçi båtuserå joc de mine. Cum nu zburasem vreodatå, am fost
incapabil så aterizez. Am dat rotocoale locului de unde må
ridicasem. Nici nu îndråzneam så må depårtez, nefiind convins cå
aripile vor Æine. Într-un tîrziu am pus picioarele, cu mîndreÆe de
gheare solzoase, roçcate, pe iarba tunså din panta mårginaçå. Au
trecut zile bune pînå mi-au reuçit miçcårile çi mi-am controlat
sistemul de zbor. Cîteva påsåri asemånåtoare mie se uitau pieziç.
Intraråm în discuÆii doar cînd îmi aråtai måiestria, pescuind din zbor
un bibånaç care sårise deasupra apei dupå o libelulå. Una din aceste
påsåri avea catalige, cu un fel de volånaçe împånate deasupra
genunchilor. Ea må luå în grijå. Penajul multicolor, ciocul fin, ochii
rotunzi îmi aminteau de cineva, n-aç putea preciza de cine. I-am
spus pe nume dupå cîteva råsuciri ÆanÆoçe în jurul ei, låsînd-o så-mi
admire pieptul fålos, gîtul straçnic çi ciocul puternic, în care cåram
chiar o ferigå întreagå pentru cuib. Psihi-mu, aça chema çi se chema
pasårea, m-a primit în intimitate, mi-a aråtat diverse mîncåruri
plåcute pipotei, mi-a cerut un cuibuçor îngust çi ferit de ploi, m-a
luat ca soÆ. Recunosc, Psihi-mu mi-a fost cålåuzå în lumea minunatå
çi plinå de secrete a zburåtoarelor. Cînd a venit frigul, am plecat cu
stolul departe, tot mai departe, spre Sud. Ne-am întors primåvara,
toamna am pornit iaråçi. Am tråit ani frumoçi, am crescut pui
nenumåraÆi, care au crescut çi ei alÆi pui. De la înålÆimea zborului
nostru, påmîntul, apa, oraçele, oamenii çi restul vieÆuitoarelor nu
contau, nu le dådeam atenÆie. Aç fi råmas cine çtie cît printre påsåri,
poate toatå viaÆa. Dar am prins gustul peçtelui cu carne albå çi dulce.
Zåboveam în locul unde rîul întîlneçte marea. Odatå am ciugulit
niçte pui de morun, încît n-am reuçit så må mai ridic în zbor. Obligat
så mistui pe ostrov, am cåutat un loc uscat, lîngå mal. Cred cå în
timpul somnului am alunecat, sau apa a crescut çi m-a acoperit. Doar
suplimentare.
fost catalogat drept diversiune de anchetatori, çi clasat fårå probe
scrisoare, o dischetå, o casetå înregistratå... Un caz asemånåtor a
lui, nici în altå parte (unde?) nu s-a gåsit nimic de acest fel, vreo
fîrtaÆii scåpaÆi. Totuçi, nici asupra lui Visariuc, nici în camera
asumate, în aça fel încît cercetårile ulterioare så fie anulate çi
låsînd o scrisoare explicativå, cu detalii suficiente despre faptele
Un tip lua asupra lui cîteva crime ale Cercului çi se sinucidea,
O altå posibilitate era cunoscutå sub denumirea de Kirillov.
poate çantaja pe Stegari?
fost atît de naiv, încît deståinuise ce are de gînd? Crezuse cå îi
vorbeascå. Så fi fost Lulu cel care îçi asumase gestul eroic? Så fi
crimå, inevitabil urmau çi altele, pînå cînd cineva se hotåra så
le fie descoperitå prima. Dacå ar fi fost comiså cea de-a doua
dezertarea, deveneau cei råmaçi, capabili de altå crimå, ca så nu
atrågînd cåderea celorlalÆi. Primii, çi cei mai hotårîÆi så împiedice
orice încercare de fugå fiind zådårnicitå din start, cåderea unuia
complicitåÆii, care îi Æinea strîns uniÆi în jurul Conducåtorului,
în literatura de specialitate. Criminalii se bågaserå în lanÆul
ruse ca înghiÆit de mormînt. De bunå-seamå, artificiul se cunoaçte
tezat, sau pus la picioarele crucii sfinte, pe Raråu, de unde dispå-
Æårîna sfîntå a Rovinelor, sau aruncat în Iezerul Dacilor din Re-
Corodava. CuÆitul folosit de fiecare participant fusese îngropat în
desfåçurat în scenografia romanticå a ruinelor cetåÆii de la
celui de-al 13-lea, sub conducerea Maestrului. Fapta s-ar fi
petrecuse. Cei 12 Stegari participaserå într-o noapte la uciderea
ritualå, dar unele informaÆii conturau concluzia cå aça ceva se
nostru banal çi patriarhal. Nu se demonstrase cå ar fi o crimå
arid, presårat cu ipoteze despre moartea neobiçnuitå în oraçul
bilitåÆii. Le voi consemna ca atare doar pentru a colora terenul
Alte fapte din Cercul Telekineziçtilor stau sub semnul proba-
puÆini aråtaserå, Lulu spusese cå locurile de frunte sînt ocupate!
care dovedise de-a lungul vremurilor o deschidere a gîndirii cum
fel, zicea. Fiind întrebat de ce nu alege alt partid mai liberal, el,
aderarea la partidul parlamentar, doar pentru a se exprima într-un
detestå. Se çtia cå Lulu Visariuc, în ultimele luni, cochetase cu
deosebeau prea mult de certurile între fraÆii care se iubesc çi se
ideologice trimiteau la o sorginte comunå, iar diferendele nu se
DUMITRU UNGUREANU 338
LIA MORA 339
ExistenÆa lui Doru Zamfir oferea altå pistå. Cînd reveni din
ElveÆia, el începu så çopteascå în toate pårÆile cå afarå sînt pregåtite
forÆe foarte hotårîte så schimbe în bine situaÆia dinåuntru. Tot ce se
cåuta, erau oamenii de sprijin, cei 12 000 de fideli capabili så punå
în aplicare hotårîrile Consiliului NaÆional de Refacere. Împins pe
drumul tot mai vizibil ce ducea la acÆiune directå, Zamfir a fost
obligat så dea o declaraÆie amplå, în care a recunoscut orice i s-a
spus cå trebuie så-çi asume, çi a sfîrçit în çtreang, chiar în aparta-
mentul dåruit Liei-cea-dulce, de la care påstrase un rînd de chei.
Chematå la anchetå, Lia a trimis declaraÆia pe bandå video, filmatå
într-o piscinå din Liban. Difuzatå de toate televiziunile, caseta
conÆinea un mesaj în plan secundar, de fapt, unicul important.
Acolo, în spatele Liei, pe scaun la o maså obiçnuitå, cu un pahar de
Santal, era însuçi Claudian Dimitriu, blazat om de afaceri în vile-
giaturå! Cine cåuta implicarea aceluia în moartea lui Doru Zamfir,
nici cå putea så citeascå un mesaj mai limpede!
Desigur, nu a fost excluså nici varianta compromiterii Cer-
cului Telekinezist prin aceastå crimå. ForÆa „cerchiçtilor“
devenise evidentå çi de temut. De ce ar fi stat în expectativå cei
care se simÆeau ameninÆaÆi? Oare atacul nu este cea mai bunå
apårare? Dar care så fi fost aceia capabili de-o asemenea loviturå?
Çi oare nu puneau ei o armå în mîna Cercului, care nu va întîrzia
riposta? Toate întrebårile puteau gåsi råspuns dacå se gåsea
cineva så le formuleze public...
Cred cå eu am fost cel desemnat!
Deodatå, informaÆiile începurå så curgå pe masa de la redac-
Æie. Articolele mele au fost reluate în toatå presa centralå.
Interviuri, solicitåri de colaborare, propuneri de angajare la
importante grupuri mass-media. Le-am refuzat pe rînd, explicînd
cå nu pot så dau randamentul açteptat, eu nefiind altceva decît un
simplu reporter de provincie, nicidecum „director/fåcåtor de
opinie“... Çtiam foarte bine ce vorbesc çi de ce må feresc. Nu lå-
murisem nici måcar explozia care a distrus, la serbarea de pominå
a celor 500 de ani ai urbei, secÆia principalå a fabricii noastre,
scoÆînd practic din competiÆia externå un concurent valabil! N-am
uitat sentimentul de neputinÆå çi de urå tråit în seara aceea ani-
versarå, cînd am auzit bubuitura, simultanå cu focurile de artificii,
çi am traversat în fugå oraçul, alåturi de doar doi tipi – directorul

– Multe nu çtii tu despre mine!...
– Dom’le, nu çtiam cå eçti un filozof!
valorile simple çi eterne, cum este çi dreptatea?
– Ce-ar însemna så demisionåm toÆi, cei care mai credem în
conçtiinÆå?
– De ce nu demisionezi, dacå ai asemenea conflicte de
slujitorul dreptåÆii, så joc dupå cum dicteazå nedreptatea!
– Poate de cînd am constatat cå mi-e peste putinÆå ca eu,
– De cînd ai tu melancolii apocaliptice?
pråbuçire så produci rostind simplu doar A-de-vårul!
catastrofå colosalå? Ce moarte grandioaså, ce minunåÆie de
– Dar, pe cinstite, nu Æi-ar plåcea så te duci dracului într-o
conteazå doi-trei morÆi în plus?
– Nu m-aç mira deloc! La cîte se întîmplå în Æara asta, ce
341 LIA MORA
344 DUMITRU UNGUREANU
sunetul paçilor ei, dar, dacå ea nu se låsa prinså, niciodatå n-o
gåseam. Batjocoritoare, îmi punea piedicå, se pråvålea peste mine
ca mågåoaia, urlînd så må sperie. Nu må speriam. O tåvåleam prin
iarba moale, pe påmîntul uscat, ziceam cå sînt un fel de zmeu sau
balaur, muçcam ce nimeream din trupul fetei, trågeam de pårul
sîrmos, îndoiam braÆele în chip de cåtuçå pe mijlocul ei, ne
rostogoleam, luptîndu-ne cu încordare, fårå så obÆinem biruinÆa.
Într-un tîrziu am obosit. AçezaÆi la marginea grådinii, ascultaråm
huietul våii, murmurul apei, tåcerea satului. Fireçte, atunci am auzit
çopotirea Lor. Mi-am amintit gustul cårnii de culoare albå, am zis
cå trebuie så prindem cîÆiva, n-om fi proçti så scåpåm ocazia. Lia nu
råspunse îndemnului. Tremura ca frunza plopului. Întrebai ce are.
– Am ce am çi n-am ce n-am! Hai så mergem!
M-am dus în curte çi-am luat halåul. Lia cobora deja spre
Ochean, locul nostru de scaldå. Dibuind poteca printre uscåturi,
måråcini çi boji, am ajuns pe mal. Un strop de apå cåzu pe nasul
meu. Picåtura må bucurå. Dacå începea ploaia, pescuitul va fi
îmbelçugat... Am rostit în gînd, fårå så vreau, Cåråmidå rouå –
då, Doamne, så plouå! Peste valuri plutea o ceaÆå firavå, un abur
care precis era Duhul rîului. Lia discuta cu dînsul, dialog mut,
gesturi ciudate, dans obligatoriu la scufundarea în ape. Am agåÆat
bucata de måmåligå drept momealå în mijlocul plasei, am pus
halåul dincoace, sub pragul peste care çtiam cå sar Ei. De-acum
nu aveam decît så açtept. Sau så må scald alåturi de Lia. Nici nu
fusesem atent cînd intrase în Ochean.
Înconjurat de maluri joase cu papurå, Æipirig çi rådåcini de
sålcii putrezite, Ocheanul domolea cursul rîului, ca un popas
înainte så ia vîrtej pe albia de humå a Cataractelor. Socoteam cå-i
„al nostru“ fiind sub grådinå; cîteodatå ne råzboiam cu intruçii
care îndråzneau så se scalde aici; de multe ori îi pofteam så
încerce, så-i vedem cum se îneacå, la fel ca unul care-o påÆise
cîndva. Proçti înotåtori sau fricoçi, mocofanii ne låsau în pace.
Scåldatul era un råsfåÆ. Pe burtå, pe spate, pe-o parte, voiniceçte,
cîineçte, çerpeçte, ca Æestoasa, ca peçtele, ca delfinul, ca påsårile cu
labe late, ca påsårile cu gheare, ca fluturii; cålcam apa, jucam
leapça sau prindeam murgoi çi scoici, cîte çi cîte zbenguieli! Lia
se scufunda ca o vidrå; nu rareori ieçea cu un pui de crap în mîini!
Cît de mult se bucura! Ce mîndrie pe mine cå prindea peçti ca un
pescar bårbat! O sfåtuiam cum så procedeze; niciodatå nu-mi
asculta povaÆa, dar pescuia pe întrecute... De cînd o rupseserå de
Ochean, înspumînd faÆa apei. Capetele çi spinårile se agitau
Cum devenise Lia una de-A Lor? Turma se învîrti nebuneçte în
ajunseserå ochii cei voioçi, agili, albaçtri – nemiçcaÆi ca ai Lor?
Liei se îmbråcase în pielea buboaså, rece, scîrbavnicå a Lor? Cînd
cînd cåpåtase înfåÆiçarea Lor? Cînd oare corpul frumos çi låptos al
Dar în loc de asta, Ei se culcuçirå la pieptul fetei, care, Dumnezeule,
pe Lia. Açteptam îngrozit så o våd dispårînd între fålcile grozave.
papura pe lîngå maluri, gonirå peçtii de la suprafaÆå. O înconjurarå
fiecare så ajungå înaintea celorlalÆi. Rupserå halåul meu, turtirå
javre. Se poticneau, se împiedicau reciproc, se trågeau înapoi, vrînd
împintenaÆi, cabraÆi ca haitele înfometate de lupi, de çacali, de
vrigau, se destindeau în zbîrnîituri ca de funie ruptå. ÎncålecaÆi,
N-am våzut niciodatå atîÆia la un loc! Se încolåceau, se înco-
pietre çi açtepta sosirea Lor. Çi au venit.
avea de mine. Înconjuratå de Æipari, înotase pînå lîngå pragul de
Liei cå se poate schimba curînd, peste nici o zi. Dar Lia habar nu
mai çtiam cå agitaÆia prevesteçte vreme rea. Am vrut så-i spun
adio de la ospåÆul cu dulcea lor carne albå, mirosind a nåmol. Çi
dacå sînt nervoçi, e greu så-i prind în halåu, aça cå mi-am luat
cafenii båteau apa, plesnituri de palmå pe crupa calului. Çtiam cå,
portocalii, alÆii dungile din lungul pielii ornate cu solziçori. Cozile
se råsuceau neîncetat sub luciul gîrlei. Unii îçi aråtau burÆile
scoteau Æipete scurte, ca çoarecii în capcanå. Trupurile cilindrice
Capetele de çarpe, cu boturi måricele înconjurate de muståÆi,
cu ochii pe himerå. Am zårit tîrziu cum ies Æiparii la aer.
Cutremurat de plåcere çi oroare, înÆepenisem sub hainele jilave,
de ea, de ce må înfricoçeazå urmårile îndråznelii noastre!...
aÆa fecioriei. O iubeam? Da, dar nu înÆelegeam de ce mi-e scîrbå
fårå voie, admiram tumbele çi zbenguiala fetei care îmi rupsese
cåmaça pe umeri, pantalonii peste picioarele murdare. Tremurînd
de ploaie trecuserå iute. În urmå, råcoarea må zgribuli. Tråsei
ardea, mursecatå de coropiçniÆe cu mandibule zgîrcite. Picåturile
în sînge. Stomacul mistuia fårå poftå, gata så vomite. PuÆa îmi
låsat afund. Am urcat pe mal. SimÆeam greutate în oase, neliniçte
Lia s-a desprins de mine, a sorbit aerul cu ÆînÆari cu tot, çi s-a
înghiÆit greu materia vîscoaså, gata så må sufoc iaråçi.
slinoase. Mi-au intrat în gurå sute dintre aceste insecte, çi-am
umpluse de Æoabe cu trompå scurtå, antene stufoase çi aripioare
viermi, cårora nu le çtiu numele. Am dat så respir, înså aerul se
mantaua tåvålitå prin coclauri. Am våzut alåturi milioane de
DUMITRU UNGUREANU 348
LIA MORA 345
Busuioc, Lia çedea mai mult pe malul rîului decît acaså. Fiecare
zi era caldå, vara pårea cå nu se va termina vreodatå. Çi plînsul
Liei se topea în rîu, çi uitarea venea repede, tot pe rîu...
Era foarte cald, chiar lîngå apå. M-am despuiat. Ruçine de
goliciune nu aveam. Înfåçurai hainele, le pusei sub buturuga unei
sålcii, så le am uscate la ieçire, cînd de råcoare çi umezealå îmi vor
clånÆåni dinÆii. Pe unde înota Lia? Strigai uçor, çi ea råspunse
bolborosind. O întrebai dacå vrea så prindem peçti, sau så jucåm
leapça. Alese joaca. Se apropie, îmi atinse pieptul cu piciorul. O
tråsei de cålcîi. Se zbåtu, scåpå, se råzbunå plesnindu-mi una peste
cap. Çerpuind prin påpuriç, se scufundå çi nu se ridicå multå vreme.
Må învîrteam, cåclînd apa liniçtit, så aud unde råsuflå. Cînd
credeam cå a påÆit ceva, simÆii cå mîna ei mi-apucå laba stîngå çi
må trage la fund. ÎnghiÆii o gurå de lichid cålîu, dulceag. Am vîslit
din braÆe så ajung la degetele încleçtate pe glezna mea. Palma
atinse moviliÆele pieptului çi se înfipse într-una. Scåpå çi scåpai.
Ne regåsiråm la suprafaÆå, eu respirînd greoi, Lia neauzit,
cum îi era felul. Cearta izbucni spontan çi se stinse iute. AmeninÆai
cå ies çi plec dacå nu se astîmpårå. Råspunse cå må pot duce unde
vreau, cå sînt laç, cå n-am sînge de bårbat. I-am cerut så nu mai fie
çtimå, så înoate încet, cå eu n-am aripioare, så må Æin dupå ea. S-a
råsucit, înfåçurîndu-çi pårul pe gîtul meu. M-a tras alåturi, mi s-a
urcat pe umeri. æîÆele îi explodarå în spinarea mea, blåniÆa dintre
picioare îmi jupui Æeasta tunså. Iaråçi gustai apa çi o scuipai cu
zgomot. Lia se ridicå dinainte-mi, må stropi tocmai cînd
deschisesem gura så vorbesc. Må aruncai în direcÆia ei, fårå
speranÆa de a o prinde. Precis a vrut så se lase prinså. Strînsei cît
putui mijlocul care se råsucea necontenit. BraÆele se încolåcirå în
jurul umerilor mei, picioarele de-a curmeziçul çoldurilor. Încîrli-
gaÆi aça, ne scufundaråm. Atinsei cu talpa noroiul de pe fundul
apei. Cînd nåmolul depåçi genunchii, o împinsei pe Lia çi Æîçnii la
suprafaÆå. Aerul îmi råni cerul gurii çi plåmînii. Înotai lent spre
mal. Pe Lia nu o vedeam çi nu o auzeam. La felul ei de înot, putea
så stea sub apå oricît. De astå datå nu çezu. Apåru lîngå mine, se
lipi de spatele meu çi-çi strecurå o mînå pe lîngå çold. Mi se întå-
rise catargul, iar traista ouçoarelor durea surd. Palma Liei, rece,
catifelatå çi priceputå, sugrumå durerea. Lunecînd ca måtasea
broaçtei pe pieptul meu chinuit, fata må conduse într-un loc puÆin
adînc, fårå papurå, cu pietriç pe fund. Apa ne ajungea pînå la
subsuori. Ne învelea ca un cearçaf vråjit, numai vatå çi spumå. Lia
prådat, ei miçcau pe fundul rîului colonii de scoici cu sideful ca
botul închis, mustaÆå lungå, moale, mincinoaså. Mergînd la
solzii de culoare verde-måsliniu, cu pete vineÆii, ochii holbaÆi,
vålåtucite, plate la cozi, bråzdate de un çanÆ pe fiecare laturå, cu
în jur. Çi am våzut o familie de mihalÆi unsuroçi, cu trupurile
miçca leneç, maiestuos, nepåsåtor la soiurile de råpitori ce înotau
cu Împåratul crapilor, dacå nu chiar acesta în carne çi oscioare. Se
lea båloaså, cenuçie. Am våzut un crap uriaç, în zale aurite, rudå
aripi de rîndunicå. Am våzut o duzinå de lini cu solziçori pe pie-
afumate, gheboase, såbioare în culori oxidate, cu spatele drept çi
viermuiau caraçi, verzui pe laturi çi cafenii pe coamå, plåtici
de romb, se agitau în jurul unor rådåcini înfipte în mîl. Alåturi
de obleÆi argintau porÆiuni din Ochean. BlehniÆe turtite, cu formå
baltå, pline de spini pe burtå, de lîngå coadå pînå la gît. Cîrduri
numai spini, fuçi galben-castanii cu brîie curmeziçe, pålåmizi de
nu urcau pe rîu pînå aici. Mai jos navigau ghihorÆi cu spatele
turmå de pietrari, ceea ce m-a mirat nespus, pentru cå de obicei
prea sigur cå este çalåu, semåna cu çtiucile vårgate. Am våzut o
noroi. Am våzut çi un çalåu cu înotåtoarele påtate, dar n-am fost
roçioare, ocheniÆe çi våduviÆe cu spate albåstrui, înfundate în
çi aripioare înfiorate. Tocmai înghiÆea un oblete, deasupra cîtorva
Am våzut çi un avat cu plåci de oÆel çi gurå oblicå, ochi bulbucaÆi
safir, burta de argint, înveliÆi în armuri dungate, din zale aurite.
Am våzut cîÆiva bibani frumoçi, cu spatele de alamå, coastele de
lup, dinÆoase, turtite, cu botul retezat, coada strînså, ruptå în douå.
pradå çtiucilor de culoarea fumului, cu ochi de pisicå çi guri de
ca dihåniile furioase. Am våzut zvîrlugi, grindei çi soreÆe, cåzînd
Am våzut doi popeÆi cu capetele turtite, aripile råsfirate, holbaÆi
dåduserå un fel de solzi argintii çi aripioare de-a lungul mîinilor.
întorseserå guri çi ochi nemiçcaÆi spre mine çi spre Lia, cåreia îi
o båtålie, un cataclism. MulÆi îçi urmåreau Æinta lor; nu puÆini
sub apå puhoaie de peçti, adunaÆi în Ochean ca pentru un festin,
fragile, colorate galben, roçu, rubiniu sau portocaliu. Am våzut
ciclopi împingînd cu muståÆile çi råsucindu-çi inelele carapacelor
picioarele dindåråt. Sub påtura de lintiÆå am våzut nenumåraÆi
Æeseau pînzele. Vreo doi sprijineau cîte un lemniçor, vîslind cu
mici plute din frunze legate cu fire de måtase, aceleaçi din care îçi
çi nuferi. Unii se cåÆåraserå pe Æipirige; alÆii manevrau cu iscusinÆå
påianjeni care se aventuraserå la vînåtoare pe frunzele de papurå
cît måciuca, fugåii goneau båtuÆi de vînt. Am våzut o armatå de
347 LIA MORA
346 DUMITRU UNGUREANU
mirosea a peçte crud, pielea pårea din solzi, lucea precum fosforul.
Iaråçi se lipi de mine, mi se încolåci peste mijloc, peste gît,
înnodîndu-çi picioarele çi braÆele. Nu întrebai ce vrea, nu-i refuzai
ce cåuta. Începu så plîngå, începui çi eu. Începu så plouå. Scoica
Liei cråpå în vîrful catargului, iar gemetele atinserå deznådejdea
mulÆumirii. Çoaptele apei se amestecarå cu spasmele trupurilor
noastre påcåtoase, gîfîiala gurilor se împreunå în råsuflarea vîntu-
lui stîrnit pe nesimÆite. Stropii bålåcelii iscate de agitaÆia torsionatå
se pierdurå printre picåturile de ploaie.
Un fulger despicå bolta cerului negru. Lumina orbitoare
dezveli nemaivåzutul. Imediat lîngå ochii mei måriÆi våzui capul
fetei. În pårul vîlvoi se încurcaserå fire de papurå, frunze de
sålcii, rådåcini de nuferi. Pleoapele închise cåpåtaserå culoare
vînåtå, de stîrv. Nårile cåscate larg råspîndeau aburi. Gura strînså
astupa cu greu råcnetul. Cunoçteam bine aceastå faÆå, çtiam ce va
urma. Bågai degetele în urechi. Cît Lia Æipå, cîrmii privirea în jur.
Iluminatå clar, apa îçi pierdu secretele. Stoluri de jivine roiau
în jurul nostru. Am våzut chiar alåturi un çarpe de baltå de culoare
cenuçie, cu niçte påtråÆele pe cap, care îçi holba ochii miopi. Am
våzut o Æestoaså cu gura fårå dinÆi ce se chiora stråveziu la un
zlåvoc. Am våzut çapte buhai de baltå care scoseserå limbi
cleioase, late ca niçte mistrii, dupå efemeride. Sårind så prindå
insectele, broaçtele îçi aråtau burÆile galben-roçii, spatele verzui,
bubos, cu pete castanii. Am våzut trei feluri de sålåmîzdre: una
crestatå, avînd o lamå zimÆatå ca frunza de urzicå; alta dungatå,
måslinie, subÆire çi portocalie pe pîntece; a treia nedesluçitå, cåci
tocmai îçi schimba culoarea. Pe faÆa apei zburau libelule, unele
singure, altele în grup, toate cu fålci masive de cristal verde. Nu
puÆine atingeau în zbor luciul çi zvîrleau oul spre înmulÆire. Pe
tulpinile de papurå am våzut ciorchine de libelule-påuniÆe, cu
aripile multicolore strînse pe trupul delicat. Viermi, vîrîÆi în tuburi
lungi din fire de nisip, lipite cu flegmå, se tîrau printre ierburi.
Am våzut lîngå maluri niçte gîndaci cu coarne çi cocoaçe negre,
strålucitoare, avînd burÆile argintii, cu peri alunecoçi. Boii de
baltå, tiviÆi cu galben pe marginea aripioarelor, îçi miçcau
picioruçele ca niçte lopeÆi de lotcå. Larve de gîndaci îçi întindeau
cångile gåurite la vîrfuri çi paralizau mormolocii, sugîndu-le
carnea moale. Roiuri de ploçniÆe împînziserå faÆa çi adîncul apei,
unele înotînd cu picioruçele în jos, ca niçte cuÆitaçe, altele întoarse
pe spate, agitînd ace otråvite. Lungi ca paiele de grîu, cu capetele
cea mare a tatei. Demult çi-a pierdut bårbatul çi tråieçte singurå în
mai cu tårie, treburile pritocite cu Gherghina le-a dosit. Baba e sora
ce nu vrea så-i spunå çi lui tata? De cînd çtiu, mama s-a ferit de el;
fåcute de Gherghina o vindecaserå. Nu cred. Dacå ar fi fost aça, de
supåratå cå au luat-o de la Busuioc. Mama zicea cå descîntecele
într-un singur glas, cu exact aceleaçi cuvinte! Totuçi, Lia nu pårea
ritm, gîndurile urmau acelaçi fir, deoarece ne trezeam vorbind
plîng, la rîndul meu. Respiram la fel, inimile ne båteau în acelaçi
braÆul, strîngeam la piept degetele-i reci. Tremuram alåturi, gata så
întrebam. Puneam palma pe obrazul ei de catifea udå, îi luam
pierduÆi în gol, çi lacrimile îi çiroiau. Nu spunea de ce, iar eu nu
cearå påsuire. Numai lîngå mine plîngea. Sta mutå, cu ochii
asculta vorbele grijulii çi aspre, fårå så boceascå vreodatå, fårå så
Busuioc, påreau interesaÆi de judecatå, nu de suferinÆa fetei. Ea
mama uitaserå de noi. De cînd o întorseserå pe Lia din casa lui
Jucam pitita printre tufiçurile de la capåtul grådinii. Tata çi
legea. Lia era una.
misterios. În vale, rîul tresålta cu çoapte clare pentru cine le înÆe-
vitelor, a påsårilor. Vîntul dispåruse, alungat de ceva puternic çi
fulgere sau tunete. Aerul umed astupa beregata oamenilor, a
cerul ca niçte oçti gata så atace. Ståteau nemiçcaÆi peste sat, fårå
Noaptea se vestea foarte rea. De cu searå, norii acoperiserå
de-Al Lor se aflå printre noi.
trebuie så plece între Ai Lor. Dar niciodatå n-am bånuit cå unul
Carnea lor cerea efort çi sacrificiu. Çtiam cå unul de-ai noçtri
întunecatå a Ocheanului. Låsam jocul. Fugeam så-i prindem.
nopÆi în çir degeaba. Alteori îi gåseam printre lotuçi în apa
cineva dintre noi. Veneau fårå veste çi fårå tipic. Uneori açteptam
Rareori treceau nopÆile sufocante de varå fårå ca Ei så fure pe
NOAPTEA. LA OCHEAN
LIA MORA 343
coçmelie. Mama îi då pe furiç de-ale gurii, ea ne lecuieçte bolile.
Precis i-a fåcut Liei farmece de uitare; de altele, eu n-am aflat.
Lia îçi strecura trupul de çerpoaicå pe sub crenguÆele måceçilor
cu spini, pe sub zarzårii Æepoçi, printre boscheÆii de måråcini, printre
salcîmi, pe unde nu vedeai dacå atingi clonÆul otråvit. DimineaÆa,
cînd numåram zgîrieturile, carnea mi-era ferfeniÆå; a Liei abia dacå
aråta vreuna. Nu credeam ce våd; o råsuceam pe toate pårÆile. Lia
îçi låsa pielea în podul palmelor mele oarbe çi înfometate. Nu se
ruçina cå o controlez. Începeam cu mîinile, urcam pe braÆe, ocolind
coatele cu teçituri uscate, poposind la subsuorile cu pår subÆire,
maroniu-gålbui, îmbîcsit de transpiraÆie ameÆitoare. Cercetam cu
multå atenÆie umerii albi, gingaç rotunjiÆi. Îmi plimbam degetele
mîinii drepte pe gîtul subÆire. Degetele stîngi ridicau zulufii çi
cîrlionÆii cu stråluciri de aur mat. Nici pe gît, nici pe obraji, nici pe
sub lobiçorii urechilor nu gåseam urme de înÆepåturi. Buzele roç-
muçcate zîmbeau. Invocam duhurile în ajutor, ceea ce-i stîrnea
Liei rîsul. O acuzam cå are de partea ei alte duhuri, ascunse,
neçtiute, mai puternice ori mai viclene decît ale mele. Se jura cå
nu-i adevårat, nu înceta så rîdå, n-o credeam. Må punea så-i con-
trolez restul corpului. Îçi lepåda rochia, se întindea pe cearçaf, cu
braÆele sub frunte. Må transformam într-o lupå vie, lipitå de albeaÆa
orbitoare a spatelui cu frågezimi de ciupercå otråvitå. Palmele
stingeau focul iscat la frecarea celor douå suprafeÆe. Bombeurile
bucilor trandafirii se topeau sub unghiile mele, cleçti de påianjen
uriaç. De-a lungul picioarelor netezite må açteptam så aflu måcar
o înÆepåturå de scåiuç. Nu gåseam, dar inventam una çi îi spuneam
Liei cå o vindec. Accepta. Îmi înmuiam buzele uscate în smîntîna
rozalie, sorbeam sîngele cu gust cunoscut. Purtam cupa gurii de la
ceafå spre cålcîi, pînå provocam gîdilatul. Lia sårea speriatå.
Îmbråca rochia, scormonea salteaua, ciugulea scame nevåzute, må
gonea din odaie. Stam bleg pe prispa casei, fårå så înÆeleg de ce må
alungå, fårå så înÆeleg ce fierbe în mine çi nu då pe dinafarå.
Cînd ne-am plictisit så jucåm pitita, noaptea se fåcuse de
smoalå încinså. Ochii se obiçnuiserå cu întunericul. Puteam så culeg
frunze de pe crengi. Cîteodatå nu vedeam trunchiurile groase.
Izbeam în ele, ca berbecul. Lia cråpa de veselie. Apårea din negurå
lîngå mine, plinå de grijå, ca zîna bunå. Mîngîia locul lovit, durerea
dispårea ca prin minune, începeam iar joaca. În joacå, Lia se
preschimba în stafie, se înconjura de iele, må zåpåcea complet,
fluierînd înçelåtor din zece pårÆi deodatå. Alergam nåuc dupå