Marcel GAUCHET, “Dreapta și stânga.

Despre organizarea dualistă a societaților contemporane",

traducere de Alina Țarălungă, Secolul 21, nr. 4-9/2005, pp. 55 și 67:
“Vom formula două ipoteze sau mai degrabă o dublă ipoteză privind motivele acestei răspândiri
universale [a opoziției dreapta-stânga - n.a.]. Primul versant al ipotezei privește ancorarea subiectivă a
opoziției dintre dreapta și stânga; al doilea, înscrierea sa obiectivă în câmpul politic definit de principiile fondatoare
ale societaților noastre. Primul motiv al succesului său, vom sugera, este că autorizează identificarea corporală a
actorilor cu ansarnblul în care se inserează. De unde reiese că diviziunea dreapta-stânga reprezintă de fapt un
substitut pentru simbolica imemorială a organicității într-o societate care, spre deosebire de precursoarele sale, nu
se mai poate reprezenta ca un organism. Al doilea motiv are cu totul altă origine. El rezultă din logica insăși a
legitimității democratice și a antinomiilor care sunt inseparabile de aceasta. Într-o societate care nu mai recunoaște
ca fundament decât drepturile individului, nu numai că există în mod necesar divergențe privind maniera de a le
transpune în practică, dar [...] nu exista poziție politică revendicându-se de la această tentativă de transpunere care
să nu fie locuită și traversată de contradicții interne. [...] Rolul dreptei și stângii nu mai trebuie măsurat după puterea
lor de atracție și de respingere: ele au ca nouă vocație să facă reprezentabil un univers structurat de contradicție. Și
din faptul că aceste contradicții se manifestă cu mai puțină violență nu rezultă nicidecum ca ele sunt destinate să
dispară".