Sunteți pe pagina 1din 19

f

DETERMINAREA COEFICIENTILOR
DE DIFUZIUNE IN GAZE

Stand pentru determinarea


coeficienţilor de difuzie
a unui lichid volatil într-un gaz
CUPRINS

7 MANUAL DE PRACTICI................................................................................................................ 3

7.1 DESCRIEREA UNITĂŢII ........................................................................................................ 3


7.1.1 Introducere .......................................................................................................................... 4
7.1.2 Descriere ............................................................................................................................. 4
7.1.3 Posibilităţi practice .............................................................................................................. 5
7.1.4 Specificaţii .......................................................................................................................... 5
7.1.5 Accesorii ............................................................................................................................. 5
7.1.6 Dimensiuni şi greutăţi ......................................................................................................... 5
7.1.7 Servicii necesare ................................................................................................................. 6

7.2 BAZA TEORETICĂ.................................................................................................................. 6


7.2.1 Legea lui Fick pentru amestecul binar ................................................................................ 6
7.2.2 Aplicarea Legii lui Fick pentru determinarea difuzibilităţii ............................................... 8
7.2.3 Profilul concentraţiilor ...................................................................................................... 13

7.3 PRACTICI ............................................................................................................................... 14


7.3.1 Alerte, instrucţiuni principale şi precauţii ......................................................................... 14
7.3.2 PRACTICA 1. Aplicarea Legii lui Fick pentru determinarea difuzibilităţii..................... 14
7.3.3 PRACTICA 2. Determinarea densităţii molare de curgere............................................... 15
7.3.4 PRACTICA 3. Analiza influenţei temperaturii asupra difuzibilităţii ............................... 16
7.3.5 PRACTICA 4. Reprezentarea grafică a profilurilor concentraţiei .................................... 17

7.4 ANEXE .................................................................................................................................... 19

2
7 MANUAL DE PRACTICI

7.1 DESCRIEREA UNITĂŢII

QDTG este o unitate didactică ce îi permite studentului să examineze uşor şi complet


cunoştinţele teoretice pe care le are despre operaţiunile unitare ale transferului de masă;
în mod specific, despre difuzia unui lichid volatil într-un gaz inert. Ca urmare, studentul va
obţine date şi rezultate experimentale, care sunt foarte utile pentru o înţelegere practică
optimă a procesului şi, în consecinţă, pentru instruirea tehnică a studentului.

3
Consola de comandă

întrerupător principal
indicator de temp. comutator rezistenţă
control baie apă comutator pompă aer

7.1.1 Introducere

O curgere ireversibilă porneşte de la concentraţii mari către concentraţii mici, acolo unde
există un gradient de concentraţii într-un sistem termodinamic cu mai multe componente.
Această curgere se numeşte difuzie. Difuzia tinde să readucă sistemul la starea sa de
echilibru, de concentraţie constantă. Difuzia este descrisă de Legea lui Fick. Pentru
prezentarea acestei legi vom lua în considerare doar o combinaţie binară, deşi sunt
posibile construcţii similare pentru combinaţiile cu mai multe componente.

7.1.2 Descriere

Determinarea experimentală a coeficientului de difuzie, D AB , pentru un amestec binar, se


poate realiza folosind o eprubetă cu anumite dimensiuni astfel încât efectele de la limitele
sistemului să poată fi respinse.

De asemenea, să presupunem că în interior, un lichid A se evaporă încet şi constant, iar


vaporii lui difuzează complet în B, un gaz inert în repaus. În timpul experimentului,
temperatura şi presiunea vor fi ţinute constante. Pe de altă parte, difuzia va fi luată în
considerare numai în direcţia axei „z”.

Aceste ipoteze se obţin dacă se foloseşte un tub vertical îngust din sticlă, în locul unei
eprubete. Acest tub vertical îngust conţine un solvent volatil (lichid pur A) şi un gaz (în
cazul nostru, va fi aer) care va curge orizontal într-o stare laminară.

4
Pentru a schimba temperatura solventului volatil, există disponibilă o baie cu apă, care îşi
va exercita funcţiile prin metoda cunoscută popular ca „boiler dublu”.

Experimentul va consta din măsurarea diferenţelor mari într-un interval de timp, pentru
care este disponibil un instrument calibrat care poate măsura distanţe.

7.1.3 Posibilităţi practice

• Aplicarea Legii lui Fick pentru stabilirea difuzibilităţii.


• Determinarea densităţii molare de curgere.
• Analiza influenţei temperaturii asupra difuzibilităţii.
• Reprezentarea grafică a profilurilor concentraţiilor.

7.1.4 Specificaţii

Unitate asamblată într-o structură pentru determinarea difuzibilităţii unui lichid A care se
evaporă în B, un gaz pur care nu este solubil. Unitatea constă din:

• Un tub vertical îngust cu un diametru interior cunoscut.


• pompă de aer.
• Un sistem optic, cu o focusare de precizie, montat pe un element cu mişcare
verticală, cu un şubler şi un vernier.
• baie de apă pentru a regla temperatura lichidului volatil.
• consolă care include:
o Indicator digital de temperatură.
o Controler digital al temperaturii apei.
o Comutator al rezistenţei de încălzire.
o Comutator al pompei de aer.
o Nivelmetru.
o Senzor pentru temperatura apei.
o Comutator general.

7.1.5 Accesorii

• Un cronometru

7.1.6 Dimensiuni şi greutăţi

Dimensiunile structurii sunt:

Lăţime: 600 mm.

Înălţime: 550 mm.


5
Adâncime: 570 mm.

7.1.7 Servicii necesare

Sursă de tensiune 220-240V / monofazată / 50 Hz.

7.2 BAZA TEORETICĂ

O curgere ireversibilă porneşte de la concentraţii mari către concentraţii mici, acolo unde
există un gradient de concentraţii într-un sistem termodinamic cu mai multe componente.
Această curgere se numeşte difuzie. Difuzia tinde să readucă sistemul la starea sa de
echilibru, de concentraţie constantă. Difuzia este descrisă de Legea lui Fick. Pentru
prezentarea acestei legi vom lua în considerare doar o combinaţie binară, deşi sunt
posibile construcţii similare pentru combinaţiile cu mai multe componente.

7.2.1 Legea lui Fick pentru amestecul binar

Avem sistemul prezentat în figura 1. Într-un astfel de sistem, un lichid A se evaporă într-un
gaz pur insolubil B. În acelaşi timp, lichidul A iese încet prin partea de jos a sistemului,
conform figurii, iar vaporii fac acelaşi lucru atunci când sunt îndepărtaţi de un curent de
gaz B care circulă prin partea de sus a sistemului.

Figura 1. Difuzia unor vapori A într-un gaz B, insolubil în faza lichidă

6
Date fiind diferenţele de concentraţie ale lui A între gazul în contact cu lichidul şi gazul din
partea superioară, va exista permanent o mişcare a vaporilor de A către zonele cu
concentraţie mai mică (în direcţia pozitivă a coordonatei „z”). Pe de altă parte, amestecul
de gaze se va deplasa în ansamblu în direcţia negativă a coordonatei „z”, datorită golirii
lichidului. Dacă această golire este suficient de lentă, deplasarea netă a lui A va fi în sus.
Legea experimentală a difuziei lui Fick afirmă că, într-un sistem în care există gradienţi de
concentraţie, componenta A se deplasează în raport cu mişcarea globală a amestecului,
în direcţia gradienţilor de concentraţie negativi c A , conform următoarei ecuaţii:

(1)

unde D AB este un coeficient de proporţionalitate, iar Vc A reprezintă operatorul gradient


aplicat concentraţiei lui A. Ecuaţia (1) nu este forma obişnuită a Legii lui Fick, întrucât
coeficientul D AB depinde de concentraţia sistemului. De aceea este preferată următoarea
formă:

(2)

Această ecuaţie reprezintă aşa-numită Lege a lui Fick pentru difuzie. În acest caz,
difuzibilitatea D AB este practic independentă de concentraţia sistemului.

Unităţile din sistemul internaţional pentru coeficientul cinetic de difuzie sunt [m2 s-1], deşi
ele sunt deseori exprimate în [cm2 s-1]. Valorile numerice ale difuzibilităţii variază mult cu
sistemul folosit. Această variaţie este important în special atunci când sunt luate în calcul
diferitele stări de agregare ale materiei. Astfel, difuzibilităţile gazelor variază de obicei în
intervalul 10-5 - 10-4 [m2 s-1], în timp ce la lichide, variaţia are loc în intervalul 10-10 - 10-9 [m2
s-1]. Difuzibilitatea în solide se schimbă de la un sistem la altul, iar valorile lor sunt mult mai
joase; aproximativ 10-34 până la 10-14 [m2 s-1]. Tabelul următor prezintă diferite valori
experimentale pentru coeficientul de difuzie.

Sisteme gazoase (presiune estimată 1atm) D AB (m2/s) la 298 K


Aer-apă 2,6 • 10-5
Aer-etanol 1,35 • 10-5

Sisteme lichide (diluţie infinită)


Apă-acid benzoic 1,21 • 10 -9
Apă-clor 1,25 • 10 -9

Sisteme solide (la 293 K)


Bi în Pb 1,1 • 10 -20
Al în Cu 1,3 • 10 - 3

Deşi teoria cinetică a gazelor este foarte simplă, este interesant de observat dependenţa
difuzibilităţii unui gaz de presiune şi temperatură. Coeficientul de difuzie creşte cu
temperatura şi scade cu presiunea.

Un alt mod foarte util de a exprima prima Lege a lui Fick este:

7
(3)

7.2.2 Aplicarea Legii lui Fick pentru determinarea difuzibilităţii

Determinarea experimentală a coeficientului de difuziune, D AB , pentru un amestec binar,


se poate realiza cu un dispozitiv similar celui din figura 2.

Avem o eprubetă cu astfel de dimensiuni încât efectele de la limitele sistemului pot fi


ignorate. Să presupunem că în interior, un lichid pur A se evaporă încet şi continuu, iar
vaporii lui se răspândesc în B, un gaz inert în repaus. În timpul experimentului,
temperatura şi presiunea vor fi ţinute constante. Pe de altă parte, difuzia va fi luată în
considerare numai în direcţia axei „z”. Dacă evaporare are loc suficient de încet, nivelul de
la suprafaţă va rămâne aproape constant şi nu va exista nici o curgere a lui B în interiorul
tubului. Cu alte cuvinte, N B = 0 (gazul este insolubil în lichid). Indiferent de cât de bună
este această ipoteză, este util să ne amintim că, în condiţii normale, volumul unei mase
gazoase evaporate este de sute de ori mai mare decât volumul ocupat în faza lichidă.

Curgere gazoasă B

Figura 2. Dispozitiv pentru măsurarea difuzibilităţii pentru un mediu gazos.

Dat fiind că există numai curgere în direcţia axei „z”, echilibrul microscopul al componentei
A într-o stare stabilă şi în absenţa unei reacţii chimice va fi:

Astfel, integrând:

8
C 1 este o constantă de integrare. Această ultimă ecuaţie arată că densitatea molară de
curgere a lui A în direcţia axei „z” este constantă, cu alte cuvinte, curgerea molară care are
loc prin orice secţiune este aceeaşi.

Aplicând Legea lui Fick în forma sa din ecuaţia (3) şi formulând corect componente „z” a
operatorului gradient în coordonate cilindrice, rezultatul va fi:

Şi, întrucât nu există nici o curgere a componentei B, putem scrie:

Ecuaţie diferenţială din care se obţine direct integrala, cu constantele N Az (ecuaţie de


continuitate) şi c (gaz ideal, cu presiunea şi temperatura constante). La fel, D AB este
considerată invariabilă. Astfel:

(4)

Unde C 2 este o nouă constantă de integrare. Pe de altă parte, există două condiţii limită
pe care trebuie să le respecte compoziţia gazului: mai întâi, dacă la interfaţa gaz-lichid se
admite că presiunea parţială a lui A, p A , presiunea vaporilor pentru componenta pură la
temperatura experimentului, şi că este îndeplinită legea lui Dalton, rezultatul va fi:

For z = 0

Unde p este presiunea totală din sistem, şi

For z = L

Unde L este lungime eprubetei care conţine amestecul gazos iar x A,L este fracţia molară
din A în curgerea gazoasă A-B care circulă în partea superioară a tubului.

Aplicând condiţiile limită ecuaţiei integrate, rezultatul se obţine uşor şi va fi o expresie


pentru calculul difuzibilităţii:

(5)

Dacă se preferă, această ultimă ecuaţie se poate scrie conform cu presiunile gazelor A şi
B. Astfel, dacă se indică prin p BL presiunea parţială a gazului B în partea superioară a

9
tubului, şi prin p BO presiunea parţială a acestui gaz la interfaţă, ţinând cont că pentru un
gaz ideal, c = p/RT, obţinem:

Această ecuaţia permite estimarea difuzibilităţilor dacă utilizatorul cunoaşte presiunea


totală p, temperatura T şi valorile presiunilor parţiale ale lui B la interfaţă şi în partea
superioară a tubului. N AZ este calculat prin mediere sau prin citirea nivelului masei
evaporate din A (n ev ) într-o anumită perioadă de timp (t k ), cunoscând, desigur, secţiunea
tubului, S:

Pentru ecuaţiile extinse, se poate estima un profil al concentraţiei pentru A sau pentru B.

Aplicând prima condiţie limită la ecuaţia (4), obţinem:

(6)

Ca urmare, se obţine:

(7)

Aceasta este o ecuaţie care corelează variaţia concentraţiei (x A ) cu poziţia z. Cu alte


cuvinte, este expresia profilului concentraţiei. Pe de altă parte, din ecuaţiile (5) şi (6) se
obţine o alternativă pentru acest profil:

Ca urmare, se deduce că:

Aceasta este similară cu (7), dar ţine cont de ambele condiţii limită.

10
7.2.2.1 Dezvoltare pentru a obţine ecuaţia dreptei

Aşa cum am arătat înainte, N Az este calculat prin mediere sau prin citirea nivelului masei
evaporate din A (n ev ) într-o anumită perioadă de timp (t k ), cunoscând, desigur, secţiunea
eprubetei, S:

De fapt, n ev este numărul molilor evaporaţi; numărul molilor este masa, m ev , împărţită la
greutatea moleculară, M A , iar rezultatul este:

Pentru a afla valoarea masei:

Cunoscând valoarea cantităţii necunoscute şi derivând masa în raport cu timpul:

(8)

Pe de altă parte, debitul masic este:

Întrucât debitul masic reprezintă schimbarea masei în raport cu timpul, iar vireza este
schimbarea spaţiului în raport cu timpul, rezultatul va fi:

(9)

Dacă ecuaţiile 8 şi 9 sunt egalate, rezultatul va fi:

Eliminând elementele comune:

Înlocuind N Az cu valoarea lui obţinută din ecuaţia 6,

11
rezultatul va fi:

Curăţând nişte termeni:

Grupând termenii constanţi într-unul singur, pe care-l vom numi a, şi ţinând cont că pentru
un gaz ideal, c = p/RT, se obţine:

Înlocuind:

Făcând integrala:

Rezultatul este:

Operând:

12
Dezvoltând diferenţele pătratelor:

Curăţând:

Operând:

Grupând din nou:

În final, expresia devine:

căreia îi corespunde o ecuaţie a unei drepte de forma:

Astfel, reprezentând cu privire la , difuzibilitatea D AB se poate obţine din


panta dreptei.

7.2.3 Profilul concentraţiilor

Acum cunoaştem profilul concentraţiilor pentru componenta A, şi se poate obţine uşor


profilul pentru B, ţinând cont că acesta e un amestec bina (x A + x B = 1). Figura 3 prezintă
reprezentarea grafică a acestor profiluri. De remarcat că, evident, există un gradient
pentru concentraţia lui B, care este paralel cu al lui A şi, în acelaşi timp, avem următoarea
întrebare: Dacă există acest gradient, de ce curgerea netă a lui B este zero? Întâi de toate,
curgerea a lui B, N B , este nulă, întrucât în condiţii de repaus, nu poate avea loc pentru că
B este insolubil în A. Apoi, există două contribuţii la curgerea netă a lui B. Prima este
, care este o mişcare a lui B datorată mişcării generale. A doua, , este difuzia lui B
13
după Legea lui Fick. Ambele contribuţii sunt egale, după cum se poate vedea, însă de
semn opus.

Figura 3. Reprezentare grafică a profilurilor de concentraţii obţinute pentru A şi B.

7.3 PRACTICI

7.3.1 Alerte, instrucţiuni principale şi precauţii

• Urmaţi în orice moment instrucţiunile de siguranţă.


• Înainte de a începe lucrul cu echipamentul, umpleţi tubul capilar cu fluidul care
trebuie studiat (folosind o seringă).
• Controlul temperaturii băii de apă. Temperatura băii se poate seta cu ajutorul
controlerului. Pentru aceasta, apăsaţi butonul de mod şi, cu săgeţile în sus şi în jos,
selectaţi temperatura dorită. Odată selectată temperatura dorită, apăsaţi din nou
butonul de mod.

7.3.2 PRACTICA 1. Aplicarea Legii lui Fick pentru determinarea difuzibilităţii.

7.3.2.1 Obiectiv

Studierea difuziei vaporilor unui lichid volatil în aer.

7.3.2.2 Elemente necesare.

• Unitate QDTG de la Edibon.

• Lichid volatil (acetonă, eter sau tetraclorură de carbon).

• Un cronometru.

14
7.3.2.3 Crearea practicii

În primul rând, umpleţi tubul capilar cu acetonă. Notaţi nivelul acetonei.

În al doilea rând, notaţi nivelul acetonei la fiecare 10 minute, până când acetona se
evaporă complet.

În al treilea rând, completaţi ecuaţia cu valorile experimentale. Trasaţi dreapta şi calculaţi


difuzibilitatea.

Utilizatorul are la dispoziţie un tub îngust cu lungimea de câţiva centimetri şi un diametru


de 1,2 mm, numit tub capilar. Acesta se umple cu un lichid volatil cum ar fi eter, acetonă
sau tetraclorură de carbon. Pe măsură ce trece timpul şi lichidul se evaporă, nivelul
coloanei de lichid scade. Experimentul constă din măsurarea diferenţei de înălţime a
lichidului în tubul capilar, z, în raport cu timpul t.

Pentru a putea determina difuzibilitatea, se va deduce ecuaţia unei drepte, din care
utilizatorul poate lua valoarea căutată.

Difuzibilitatea corespunde unei ecuaţii de forma următoare:

Astfel, reprezentând cu privire la , difuzibilitatea D AB se poate obţine din


panta dreptei.

7.3.3 PRACTICA 2. Determinarea densităţii molare de curgere

7.3.3.1 Obiectiv.

Determinarea densităţii molare de curgere N Az .

7.3.3.2 Elemente necesare.

• Unitate QDTG de la Edibon.

• Lichid volatil (acetonă, eter sau tetraclorură de carbon).

• Un cronometru.

15
7.3.3.3 Crearea practicii.

Pentru a calcula densitatea molară de curgere, se aplică următoarea expresie:

unde:

N Az Densitatea molară de curgere a lichidului volatil (mol/cm2 s).


ρA Densitatea lichidului volatil (g/cm3).
M Greutatea moleculară a lichidului volatil (g/mol).
z Diferenţa de înălţime de la momentul iniţial până la t k (cm3 ).
tk Timpul scurs (s).

Densitatea şi greutatea moleculară se cunosc. Diferenţa de înălţime şi timpul sunt


variabilele care trebuie determinate. Pentru aceasta, se va realiza un experiment 1 de
difuziune şi se vor lua următoarele date:

• Înălţimea iniţială (la momentul t = t 0 = 0 ): z0


• Înălţimea finală (la momentul t k = t ): zk
• Diferenţa de înălţime de la momentul iniţial până la t k : z = zk – z0
• Timpul scurs: t = t k – t 0 = t k

Odată determinate aceste variabile, este suficient să facem înlocuirea în expresia de mai
sus şi avem valoarea densităţii molare de curgere.

7.3.4 PRACTICA 3. Analiza influenţei temperaturii asupra difuzibilităţii

7.3.4.1 Obiectiv.

Studirea influenţei temperaturii asupra difuzibilităţii.

7.3.4.2 Elemente necesare.

• Unitate QDTG de la Edibon.

• Lichid volatil (acetonă, eter sau tetraclorură de carbon).

• Un cronometru.

1
Vezi Practica 1: Aplicarea Legii lui Fick pentru determinarea difuzibilităţii.

16
7.3.4.3 Crearea practicii

Pentru a studia influenţa temperaturii asupra difuzibilităţii, trebuie derulate unele


experimente 2 de difuziune, schimbând de la unul la altul temperatura lichidului volatil.

Temperaturile trebuie să fie mai mici decât punctul de fierbere al lichidului volatil, întrucât
dacă se depăşeşte acesta, lichidul va trece în starea gazoasă şi astfel nu se va mai studia
difuzia.

7.3.5 PRACTICA 4. Reprezentarea grafică a profilurilor concentraţiei

7.3.5.1 Obiectiv.

Reprezentarea grafică a profilurilor concentraţiei.

7.3.5.2 Elemente necesare.

• Unitate QDTG de la Edibon.

• Lichid volatil (acetonă, eter sau tetraclorură de carbon).

• Un cronometru.

7.3.5.3 Crearea practicii

Anterior, s-a obţinut următoarea expresie:

(7)

Aceasta este o ecuaţia care leagă modificarea concentraţiei (x A ) de poziţia z. Cu alte


cuvinte, este expresia profilului concentraţiei. Pe de altă parte, din ecuaţiile (5) şi (6) se
obţine o expresie alternativă pentru acest profil:

De aceea:

(8)

2
Vezi Practica 1: Aplicarea Legii lui Fick pentru determinarea difuzibilităţii.

17
Este o ecuaţie similară cu (7), dar cu privire la condiţiile limită.

Odată cunoscut profilul concentraţiilor pentru componenta A, profilul pentru B se obţine


uşor, ţinând cont că acesta este un amestec binar (x A + x B = 1). Figura 3 prezintă
reprezentarea grafică a acestor profiluri.

Figura 3. Reprezentarea grafică a profilurilor concentraţiilor obţinute pentru A şi B.

În cazul de faţă, utilizatorul poate folosi oricare dintre expresiile de mai sus (ecuaţiile 7 şi
8). Dacă decide să folosească ecuaţia 7, mai întâi trebuie să fi determinat difuzibilitatea,
D AB , şi densitatea molară de curgere a lichidului volatil, N Az.

18
7.4 ANEXE

Date pentru lichide:

Lichid Greutate moleculară (g) Densitate (g/cm3) Coeficient de difuzie


(cm2/s)
Acetonă 58,1 0,792 0,101
Eter 74,12 0,7135 0,091
Tetraclorură de carbon 153,8 1,595 0,079

Presiunea vaporilor saturaţi p s (torr) pentru unele temperaturi

Lichid 10°C 15°C 20°C 25°C 30°C


Acetonă 115,6 147,1 184,8 229,2 282,7
Eter 291,7 360,7 442,2 537 647,3
Tetraclorură de carbon 53,1 68,7 86,5 109 137

19