Ciuperci comestibile 

din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota care au pălărie și

picior (a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile
numite micoze), există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt
cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile,
fiind mai mult sau mai puțin gustoase. Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor
cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu Amanita rubescens cu o
canelură tipică pe manșetă și Amanita pantherina cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre
deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea
digestibilității lor în cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea câteva soiuri trebuie fierte
suficient de mult. Unele specii (de exemplu Amanita rubescens sau Boletus luridus - sin. Suillellus
luridus), dacă sunt mâncate crud, devin toxice, altele - ca de exemplu Coprinopsis atramentaria,
sin. Coprinus atramentarius dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu alcool.
Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se
descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci
comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu
adevărat otrăvitoare.[1][2]