Pereti Din Zidarie de Beton Celular Autoclavizat PDF

Răzvan Andrei IERNUŢAN
PEREŢI DIN ZIDĂRIE DE BETON CELULAR

AUTOCLAVIZAT CONFINAŢI CU BETON
ARMAT DISPERS
U.T.PRESS
CLUJ-NAPOCA, 2016
ISBN 978-606-737-159-8
Editura U.T.PRESS
Str. Observatorului nr. 34
C.P. 42, O.P. 2, 400775 Cluj-Napoca
Tel.:0264-401999; Fax: 0264 - 430408
e-mail: utpress@biblio.utcluj.ro
http://www.utcluj.ro/editura
Director: Ing. Călin D. Câmpean
Pregătire format electronic: Ing. Călin D. Câmpean
Copyright © 2016 Editura U.T.PRESS

Reproducerea integrală sau parţială a textului sau ilustraţiilor din această carte este posibilă numai
cu acordul prealabil scris al editurii U.T.PRESS.
Multiplicarea executată la editura U.T.PRESS.
ISBN 978-606-737-159-8
Bun de tipar: 12.05.2016
Tiraj: 100 exemplare
PEREŢI DIN ZIDĂRIE DE BETON CELULAR AUTOCLAVIZAT CONFINAŢI CU BETON ARMAT DISPERS
CUPRINS
CAPITOLUL 1. CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE…………………………….… 1

Stadiul actual al cercetărilor în domeniu……………………………………………… 1
Utilizarea clădirilor din zidărie în România……………………………………...…… 2
1.2.1 Condiții de utilizare pentru zidăria nearmată…………………………...……... 5
1.2.2 Condiții de utilizare pentru zidăria armată…………………………...………... 6
Utilizarea zidăriilor armate în alte țări………………………………………………... 7
CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA NORMELOR DE PROIECTARE
SEISMICĂ A CONSTRUCȚIILOR DIN ZIDĂRIE ÎN
ROMÂNIA……….................................................................................................. 13
Evoluția codurilor de proiectare a clădirilor sub acțiuni seismice…………………….. 13
2.1.1 Evoluţia formelor normalizate ale spectrelor de răspuns elastic………………. 23
2.1.2 Coeficientul de echivalenţă modală εr…………………………………………. 30
2.1.3 Evoluţia coeficientului Ψ……………………………………………………… 31
Evoluția codurilor de proiectare pentru structuri din zidărie situate in zone seismice... 32
2.2.1 Evoluția codurilor de proiectare pentru zidării din B.C.A.……………………. 39
2.2.1.1 Coduri de proiectare existente în perioada 1963 - 2006 …………….. 39
2.2.1.2 Codul de proiectare pentru structuri din zidărie CR6-2006 și capitolul
40
8 din P100/1-2006………………………………………….
2.2.1.3 Codul de proiectare pentru structuri din zidărie CR6-2013 și capitolul
8 din P100/1-2013…………………………………………. 41
CAPITOLUL 3. ZIDĂRII DIN BCA CONFINATE ȘI ARMATE CU

BETON ARMAT DISPERS…………………………………………………... 53
Elemente din BCA produse în România……………………………………………… 53
Cercetări asupra zidăriilor din BCA efectuate în România…………………………… 57
Betonul armat dispers utilizat la zidării confinate și armate…………………………. 59
3.3.1 Fibre în betoane armate dispers………………………………………………... 61
3.3.1.1 Fibre anorganice artificiale…………………………………………... 62
3.3.1.2 Fibre organice artificiale……………………………………………... 65
3.3.2 Materiale utilizate în compozitia betoanelor armate dispers cu fibre metalice.. –
BFM…………………………………………………………………………. 66
3.3.2.1 Cimenturile…………………………………………………………... 66
3.3.2.2 Agregatele……………………………………………………………. 67
3.3.2.3 Aditivi………………………………………………………………... 67
3.3.2.4 Adaosuri minerale……………………………………………………. 67
3.3.2.5 Fibre metalice………………………………………………………... 68
3.3.2.6 Apa de preparare……………………………………………………... 69
3.3.3 Proiectarea compoziţiilor betoanelor armate dispers(BFM)…………………... 69
3.3.4 Proprietăți mecanice și de deformație ale betoanelor armate dispers…………. 84
3.3.4.1 Rezistenţa la compresiune a betonului………………………………. 84
3.3.4.2 Modul de deformaţie, modulul de elasticitate şi curba caracteristică a
betonului……………………………………………………………... 89
3.3.4.3 Utilizarea unor rezultate experimentale pentru betonul armat dispers

cu fibre metalice……………………………………………………... 93
CAPITOLUL 4. PROGRAMUL EXPERIMENTAL PE ELEMENTE ȘI
MODULE DE ZIDĂRIE DIN BCA NEARMATE ȘI CONFINATE CU
BETON ARMAT DISPERS…………………………………………………. 96
Programul experimental pentru determinarea caracteristicilor mecanice și de
deformație ale zidăriilor……………………………………………………………….. 97
4.1.1 Criteriile care au stat la baza alegerii materialelor folosite……………………. 97
4.1.1.1 Alegerea elementelor de zidărie……………………………………... 97
4.1.2 Materiale folosite la realizarea probelor……………………………………….. 97
4.1.3 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie supuse la compresiune 100
4.1.3.1 Alegerea mortarelor folosite la realizarea zidăriilor…………………. 102
4.1.3.2 Betonul……………………………………………………………….. 103
4.1.4 Metode de încercare a zidăriilor (module)…………………………………….. 103
4.1.4.1 Rezistența la compresiune a zidăriei………………………………… 103
4.1.4.2 Rezistența zidăriei la forfecare în rost orizontal SR EN 1052-3……. 104
4.1.4.3 Determinarea rezistenței la încovoiere conform SR EN 1052-2…….. 105
4.1.5 Stabilirea și realizarea modulelor de zidărie…………………………………... 106
4.1.5.1 Pregatirea modulelor de zidărie pentru încercarea la compresiune 106
4.1.5.2 Pregătirea și păstrarea modulelor de zidărie pentru determinarea 108
rezistenței la forfecare………………………………………………..
4.1.5.3 Pregătirea epruvetelor pentru determinarea rezistenței la încovoiere 109
4.1.6 Aparatura folosită……………………………………………………………… 110
4.1.6.1 Aparatura folosită pentru încercarea la compresiune………………... 110
4.1.6.2 Aparatura folosită pentru încercarea la forfecare……………………. 110
4.1.6.3 Aparatura folosită pentru încercarea la încovoiere…………………... 110
Procedura de încercare, echiparea probelor și măsurători…………………………….. 111
4.2.1 Plasarea elementelor în mașina de testare pentru determinarea rezistenței la
compresiune…………………………………………………………………… 111
4.2.2 Pozitionarea modulului de zidărie în mașina de încercare pentru determinarea
rezistenței la forfecare………………………………………………………… 112
4.2.3 Așezarea modulelor de zidărie în mașina de încercare pentru determinarea
încovoierii……………………………………………………………………... 113
Calculul rezistențelor și interpretarea rezultatelor…………………………………….. 113
4.3.1 Evaluarea rezultatelor- compresiune…………………………………………... 113
4.3.2 Interpretarea rezultarelor – forfecare…………………………………………... 114
4.3.3 Calculul rezistenței la încovoiere și evaluarea rezultatelor……………………. 116
CAPITOLUL 5. INCERCĂRI EXPERIMENTALE.
REZULTATELE INCERCĂRILOR EXPERIMENTALE SI PRIN
CALCUL………....................................................................................................... 117
Incercările pe materiale (elemente)…………………………………………………… 117
5.1.1 Determinarea pe cale experimentală a rezistenței la compresiune și a modulului
de elasticitate a betonului celular autoclavizat BCA-GBN50……... 117
5.1.1.1 Determinarea rezistenței la compresiune – normativ de referinta SR
EN 771-1:2003………………………………………………………. 117
5.1.1.2 Determinarea modulului de elasticitate a elementelor de zidărie din

BCA………………………………………………………………….. 119
5.1.1.3 Determinarea rezistenței la compresiune a mortarului de zidărie M2,5
conform SR EN 1052-1………………………………………... 120
5.1.2 Determinarea rezistenței la compresiune a betonului armat cu fibre metalice 122
Incercările pe module de zidărie simplă și armată…………………………………….. 123
5.2.1 Determinarea pe cale experimentală a caracteristicilor de deformație ale
modulelor de zidărie realizate cu blocuri de BCA şi betoane armate dispers 123
5.2.2 Determinarea modulului de elasticitate………………………………………... 140
5.2.2.1 Determinarea pe cale experimentala a modulului de elasticitate 140
5.2.2.2 Evaluarea prin calcule a modulului de elasticitate…………………... 140
Rezistența zidăriei la forfecare în rost orizontal determinată pe cale experimentală 141
5.3.1 Rezistența unitară caracteristică a zidăriei la forfecare………………………... 141
Rezistența zidăriei la încovoiere determinată pe cale experimentală………………… 145
Concluzii și recomandări ……………………………………………………………... 148
CAPITOLUL 6. TESTARI NUMERICE PENTRU MODULELE DE
ZIDĂRIE DIN BCA SI PENTRU UN PERETE STRUCTURAL DIN
ZIDĂRIE DE BCA…………………………………………………………….... 149
Evaluarea prin testări numerice a probelor încercate experimental…………………… 153
6.1.1 Zidărie din BCA nearmată…………………………………………………….. 153
6.1.2 Zidărie din BCA cu stâlpișori din beton armat dispers……………………….. 158
6.1.3 Concluzii………………………………………………………………………. 164
Evaluarea nivelului de siguranță pentru un perete structural aparținând unei clădiri cu
structura din zidărie de BCA…………………………………………… 165
CAPITOLUL 7. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE… 182

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................187
CAPITOLUL 1. CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE
1.1 Stadiul actual al cercetărilor în domeniu
Avantajele pe care le prezintă clădirile cu structura de rezistență din zidărie față de

celelalte sisteme structurale, pentru clădiri cu puține niveluri a condus la apariția unor tipuri
noi de zidării atât în ceea ce privește forma pietrelor, materialul din care este alcătuită piatra,
tipul mortarului, cât și în ceea ce privește asocierea acestora cu alte materiale pentru alcătuirea
în final a sistemului structural si anume a pereților din zidărie.
Dacă în zone neseismice sau cu seismicitate nesemnificativă, aceste sisteme s-au
dezvoltat fără restricții importante, întrucât elementele din zidărie nu necesită o comportare
ductilă (este cunoscut faptul că, comportarea acestora este de tip fragil), în zone cu seismicitate
semnificativă zidăria simplă nu se poate utiliza decât limitat (restricționat).
Apare astfel necesitatea de a asocia zidăria simplă cu alte materiale care să o transforme
dintr-un comportament casant sub acțiunea încărcărilor repetate (alternative) într-o zidărie cu
comportament ductil.
Astfel, construcţiile din zidărie sunt readuse în actualitate în ultimii ani, pentru a fi
folosite în regiuni seismice.
In acest context la nivel internaţional și național interesul pentru comportarea ciclică a
zidăriilor simple şi mai ales asocierea acestora cu betonul armat a crescut, şi apare alternativa
de a utiliza structuri din zidărie la clădiri cu puţine niveluri în locul structurilor din beton armat
sau metal, transformând zidăriile în zidării confinate și zidării armate.
Pe plan internaţional gradul de utilizare al zidăriei armate este mult mai ridicat decât în
România datorită modului diferit în care este concepută zidăria ca material de construcţie.
Astfel, în timp ce în România structurile din zidărie portantă folosesc de regulă, cărămidă plină
sau blocuri ceramice, în cele mai multe ţări, pentru zidărie sunt folosite cărămizile cu goluri
mari de forme speciale, care favorizează introducerea armăturilor verticale în zidărie.
Se constată că ţările afectate de frecvente mişcări seismice cu intensitate ridicată au fost
interesate în special de dezvoltarea tehnicii zidăriei armate.
Sub efectul acţiunilor seismice structurile sunt supuse la încovoiere şi forfecare în
funcţie de orientarea faţă de unda de şoc; zidăriile dacă nu sunt armate, nu sunt capabile să
preia solicitările dinamice importante la care sunt supuse.
1
Introducerea unor materiale noi de construcții, a unor concepte noi în realizarea pereților
structurali din zidărie, dar și tendința de extindere a unor tipuri de zidării utilizate pe scară largă
în țări neseismice sau cu seismicitate nesemnificativă, în țari cu seismicitate ridicată amplifică
necesitatea extinderii cercetărilor în acest domeniu.
Se observă că cercetarile în domniu cât și normele actuale nu fac referiri la posibilitatea
de a utiliza zidăria armată cu armătura dispersă.
Cercetarea de față își propune să analizeze posibilitatea de a utiliza clădiri cu puține
niveluri amplasate în zone seismice a zidăriilor din beton celular autoclavizat (BCA) confinate
cu beton armat dispers.
1.2 Utilizarea clădirilor din zidărie în România

In România proiectarea și realizarea clădirilor cu structura din zidărie sunt reglementate
prin Codul de proiectare pentru structuri din zidărie CR 6–2013[55] și Codul de proiectare
seismică P100/ 1 – 2013[67].
In acest sens, zidăria este definită ca un element de construcţie alcătuit, de regulă, din
pietre naturale sau artificiale de diverse forme şi provenienţe, așezate după anumite reguli şi
legate între ele cu mortar, cu sau fără legături metalice [67],[55].
Clasificarea zidăriilor conform codului de proiectare pentru structuri din zidărie:
 Zidărie simplă/nearmată(ZNA) (Fig.1.1.a. si Fig.1.1.b.)
2
Figura 1.1.a Zidărie simplă/nearmată, diferite moduri de țesere
Figura 1.1.b Zidărie simplă/nearmată și zidărie cu goluri verticale
 zidărie confinată (ZC) (Fig. 1.2.)

 zidărie confinată și armată în rosturile orizontale (ZC+AR)
3
Figura 1.2 Zidărie confinată
Figura 1.3 Zidărie cu inima armată
 zidărie cu inima armată (ZIA) (Fig. 1.3)

 zidărie înrămată în cadre (Fig. 1.4)
4
Figura 1.4 Zidărie înrăamată în cadre
Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare (nniv) al clădirilor din zidărie,
pentru care se aplică prevederile Codului P100/1- 2013[67], se limitează în funcție de:
- accelerația terenului de proiectare la amplasament (ag);
- clasa de regularitate /neregularitate structurală ;
- clasa de importanță și de expunere la cutremur a clădirii;
- tipul/alcătuirea zidăriei ( ZNA, ZC, ZC+AR, ZIA);
- grupa elementelor pentru zidărie (1, 2, 2S), definită conform CR6-2013[55].
Prevederea în proiect a densității minime constructive a pereților structurali (p%) ,
conform tabelelor de mai jos, nu asigură, în toate cazurile, satisfacerea cerinței de siguranță și,
din acest motiv, nu elimină obligația proiectantului de a verifica, prin calcul, îndeplinirea
acesteia conform prevederilor din codul CR6-2013[55].
(p%) = 100 Az,net / Apl , unde
- Az,net - aria netă totală a pereților structurali din zidărie pe direcția respectivă
- Az,net - aria planșeului la nivelul respectiv
1.2.1. Condiții de utilizare pentru zidăria nearmată
Din cauza capacității scăzute de a disipa energia seismică, datorită rezistenței mici la
întindere și a ductilitații reduse, se recomandă ca utilizarea structurilor din zidărie nearmată să
fie evitată.
5
Structurile din zidărie nearmată pot fi folosite numai pentru clasa III si IV de importanță,
dacă îndeplinesc condițiile din P100/1-2013 [67].
Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare ( nniv) pentru clădiri cu pereți
structurali din zidărie nearmată (ZNA), și valoarea minimă constructivă asociată a densității
pereților structurali – interiori + exteriori – ( p%), pe fiecare din direcțiile principale, în funcție
de accelerația seismică de proiectare (ag), sunt date în tabelul (1.1).
Tabel 1.1- Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare la zidărie nearmată
nniv Accelerația terenului de proiectare ag
0,10g si 0,15g 0,20g si 0,25g 0,30g si 0,40g
Argilă arsă Argilă arsă Argilă Argila arsă Argilă arsă Argila arsă
gr 1 și 2 gr2S și arsă gr 1 și gr2S și gr 1 și 2 gr2S și
BCA 2 BCA BCA
1 (P)  4%  4,5%  5%  5,5% NA NA

2 (P+1)  4,5%  5%  5,5%  6%
3 (P+2)  5%  5,5% NA NA
Nota: NA- nu se accepta la ZNA
Se observă că utilizarea clădirilor cu strucură din pereți structurali din zidărie nearmată
(ZNA) nu este permisă pentru clasele I și II de importanță și pentru zone seismice cu a g > 0,25
g, fac excepție clădirile cu un nivel cu funcțiunea de anexe gospodărești care adăpostesc lucruri
de valoare redusă și construcții provizorii cu durata mai mică de 3 ani.
1.2.2. Condiții de utilizare pentru zidăria armată
Clădirile cu structuri din zidărie confinată (ZC sau ZC+AR), și cele din zidărie cu inima
armată (ZIA), pot fi utilizate în condițiile de calcul, de dimensionare și de alcătuire constructivă
precizate în P100-1-2013[67].
Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare (nniv) pentru clădiri cu pereți
structurali din zidărie confinată (ZC), zidărie confinată și armată în rosturi (ZC+AR) și zidărie
cu inima armată (ZIA) cu elemente de argilă arsă, și valoarea minimă constructivă asociată
densității pereților structurali – interiori + exteriori – (p%) pe fiecare direcție principală în
funcție de accelerația seismică de proiectare ( ag), sunt date în tabelul (1.2):
6
Tabelul 1.2- Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare la zidărie confinată
nniv Accelerația terenului de proiectare ag
0,10g si 0,15g 0,20g si 0,25g 0,30g si 0,40g
Argilă Argilă arsă Argilă Argilă arsă Argilă Argilă arsă
arsă gr 1 și gr2S și arsă gr 1 gr2S și arsă gr 1 și gr2S și
2 BCA și 2 BCA 2 BCA
1(P)  3%  3%  4%  4%  5%  5,5%
2(P+1E)  3,5%  4,5%  5,5%  6,5%
3(P+2E)  4%  4%  5%  5,5%  6%  6%
4(P+3E)  5%  6%  6%  6,5%
5(P+4E)  5%  5,5% NA
Densitatea pereților structurali stabilită în tabelul (1.2) se referă la primul nivel peste
secțiunea de încastrare. Pentru următoarele niveluri se acceptă reducerea densității pereților cu
maximum 1% pe nivel cu obligația de păstrare a condițiilor de regularitate în elevație.
In cazul în care, prin această reducere, condițiile de regularitate nu mai sunt satisfăcute,
calculul forței tăietoare de bază se va face cu metoda de calcul modal, folosind, după caz,
metodele de calcul plan sau spațial conform codului P100-1-2013[67].
In zonele seismice cu ag = 0,15 g și ag = 0.20 g cel puțin 75% din forța tăietoare de bază
trebuie să fie preluată cu pereți structurali din zidărie confinată cu stâlpișori din beton armat
la ambele extremități sau cu pereți structurali din zidărie cu inima armată. In zonele seismice
cu ag ≥ 0,25g forța tăietoare de bază trebuie sa fie preluată integral cu pereți structurali confinați
cu stâlpișori din beton armat la ambele extremități sau cu pereți structurali din zidărie cu inima
armată.
In ambele situații, poziționarea, dimensiunile și armarea stâlpișorilor de beton armat
trebuie să respecte prevederile din codul de proiectare P100-1-2013[67].
1.3. Utilizarea zidăriilor armate în alte țări
Zidăria armată este utilizată de mai mult de 20 de ani în anumite țări, ca SUA, Belgia,
Germania, Anglia , Italia etc. Această tehnică face obiectul normelor naționale în aceste țări.
Ele se referă la zidării cu mortar și la cele cu mortare și betoane speciale.
Normativul Eurocod 6 face precizări privind modurile de realizare a armării zidăriilor.
Tipul blocurilor de zidărie utilizate, modul de armare, dar și concepția de realizare a zidăriei
7
conduce la o mare diversitate a tipurilor de zidării (Fig. 1.5). Armătura trebuie dispusă astfel
încât să conlucreze cu zidăria și să nu atingă limita de curgere la formarea fisurilor în zidărie.
Diferite moduri de armare :
Figura 1.5 - Diferite moduri de armare
8
In Germania, zidăriile armate sunt prezentate sumar în DIN 1053 , Teil 3 ( Partea 3)[60],
fiind doar enunțate principiile de alcătuire și materialele care pot fi utilizate. Figurile următoare
prezintă sisteme de zidării cu armături orizontale, respectiv verticale, dispuse în rosturile
zidăriei (Fig. 1.6).
Figura 1.6 – Armare după normele germane
In Belgia, primele cercetări pe zidăria armată au fost efectuate între 1963 și 1968 [23].
În anii `70 au fost stabilite recomandări privind materialele, punerea în operă și modele de calcul
(Fig. 1.7).
9
Figura 1.7 - Sisteme de armare în Belgia
10
In Elveția și Olanda întărirea zidăriei prin carcase preconfecționate în rosturile

orizontale a devenit o practică curentă (Fig. 1.8.a).
Figura 1.8.a.- Armături ortogonale cu etrieri
In Italia s-a mers pe realizarea unor panouri de zidărie armată prefabricate pentru pereți
portanți sau de închidere (Fig. 1.8.b).
11
Figura 1.8.b.- Panouri prefabricate din zidărie armată
In lipsa unor date experimentale elocvente privind comportarea la cutremure puternice

a pereților structurali din zidărie cu elemente BCA nu există modele de calcul suficient de
sigure. Din acest motiv, în SUA, de exemplu, folosirea pereților structurali cu elemente din
BCA este limitată de ultima ediție a reglementării americane (ASCE 7-10 Minimum Design
Loads for Buildings and Other Structures, 2010) [6] după cum urmează:
- structuri cu pereți din zidărie simplă (nearmată) pentru zone seismice cu ag ≤ 0,13g
(fără limitarea înălțimii);
- structuri cu pereți din zidărie armată obișnuită pentru zone seismice cu
ag ≤ 0,13g (fără limitarea înalțimii) și pentru zone seismice cu ag≤ 0,20g(cu limitarea
înălțimii la 10,50 m) [67].
12
CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA NORMELOR DE PROIECTARE

SEISMICĂ A CONSTRUCȚIILOR DIN
ZIDĂRIE ÎN ROMÂNIA
2.1. Evoluția codurilor de proiectare a clădirilor sub acțiuni seismice

Evoluția normelor de proiectare seismică în România a fost infuiențată de cutremurele
majore produse pe teritoriul țării.
După cutremurul din 10 noiembrie 1940 apar primele instrucțiuni pentru prevenirea
deteriorării construcțiilor și o zonare seismică a teritoriului țării.
Primul normativ de proiectare apare în 1963 sub denumirea „Normativ Condiționat
pentru proiectarea constucțiilor civile și industriale din regiuni seismice” P13-63[68].
Conform acestor norme forţa seismică se determină cu relaţia:
𝐹𝑆 = 𝑘𝑆 ∙ 𝛽 ∙ 𝐺
(2.1)
𝐺 = 𝑚∙𝑔
aS
în care: kS = ⁄g; coeficientul β s-a determinat pentru construcţii obişnuite la care efectul
𝜓⁄
dinamic al cutremurului asupra construcţiilor a căror amortizare este 2𝜋 ≈ 0.1. La
construcţii cu efect dinamic diferit valorile coeficientului ψ vor fi diferite, iar relaţia (2.1)
devine:
𝐹𝑆𝑖 = 𝑘𝑆 ∙ 𝜓 ∙ 𝛽𝑖 ∙ 𝜀𝑖 ∙ 𝐺 (2.2)
valorile lui ψ fiind supraunitare.
Diferenţierea siguranţei este introdusă prin sporirea coeficientului seismic pentru clasa
I de importanţă cu un grad faţă de clasa II şi diminuare pentru clasa III şi clasa IV.
In decembrie 1970 apare un nou normativ sub denumirea „Normativ pentru proiectarea
construcțiilor civile și industriale din regiuni seismice” P.13-70 [69].
Normativul P13-70 [69] vine cu completări și urmează aceeaşi cale ca şi P13-63 [68]
pe aceeaşi zonare seismică a teritoriului, având unele precizări suplimentare privind asigurarea
ductilităţii. În ambele normative sunt prevăzute influenţe ale terenului de fundare prin
diminuarea, respectiv amplificarea coeficientului dinamic β .
După cutremurul major din 4 martie 1977 apar normative noi. Normativele de
proiectare P100-78 [70], respectiv P100-81 [71] sunt primele normative moderne în care
fenomenul de disipare a energiei introduse de cutremure în clădiri prin procese inelastice de
comportare la cutremure puternice este interpretat corect.
13
Aceste normative evidenţiază mai bine posibilităţile de a asigura construcţiilor

incursiuni în domeniul postelastic, apreciate prin criteriul de ductilitate.
Forţa seismică se calculează cu relaţia:
𝐹𝑆𝑖 = 𝑘𝑆 ∙ 𝜓 ∙ 𝛽𝑖 ∙ 𝜀𝑖 ∙ 𝐺 (2.3)
în care ψ este coeficient subunitar care include efectul de disipare a energiei, iar as este evaluată
ca procent din acceleraţia gravitaţională.
În normativul P100-81[71] este prezentat explicit calculul spaţial al structurilor la care
torsiunea generală este importantă, ca urmare a poziţiei diferite a centrelor de masă şi de
rigiditate de nivel.
Normativele de proiectare P100-90 [72] şi P100-92 [73] faţă de cele anterioare introduc
un criteriu nou pentru spectrele seismice, cel al perioadelor de colţ şi evidenţiază mult mai clar
siguranţa la acţiunea seismică în funcţie de clasele de importanţă a clădirilor.
În acest sens s-a realizat o zonare a teritoriului ţării în trei zone aferente perioadelor de
colţ 0,7s; 1,0s şi 1,5s.
Forţa seismică se calculează cu relaţia:
𝐹𝑆𝑖 = 𝛼 ∙ 𝑘𝑆 ∙ 𝛽𝑖 ∙ 𝜓 ∙ 𝜀𝑖 ∙ 𝐺 (2.4)
Codul de proiectare P100/1-2006 [74] modifică spectrele de răspuns elastic pentru
cutremurele vrâncene şi introduce un spectru diferit pentru cutremurele bănăţene. În acelaşi
timp modifică forma spectrelor, valorile maxime şi minime, precum şi zonarea ţării pentru
perioadele de colţ TC=0,7s; TC=1,0s şi TC=1,6s.
Forţa seismică de bază este:
1
𝐹𝑆𝑖 = 𝛾 ∙ 𝑎𝑔 ∙ 𝛽𝑖 ∙ 𝑞 ∙ 𝜀𝑖 ∙ 𝑀 (2.5)
În acest cod sunt introduse două nivele de ductilitate: clasă de ductilitate H (înaltă) şi
clasă de ductilitate M (medie) cu valori diferenţiate pentru q. Măsurile de asigurare a
comportării postelastice sunt mult mai severe decât în normele anterioare.[59]
In noul cod de proiectare P100/1-2013 [67] care este în vigoare în momentul actual, se
face o rezonare a teritoriului țării din punct de vedere al valorilor accelerației seismice
orizontale a terenului ag, se modifică intervalul mediu de recurență (IMR) de referință,
IMR=225 ani (probabilitate de depășire de 20% în 50 de ani) (Fig. 2.1), față de 100 de ani
prevăzut în P100/1-2006 (Fig. 2.2) [74].
In noul cod P100/1-2013 [67] nu se mai face o deosebire între cutremurele vrâncene și
cele bănățene.
14
Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului propriu fundamental, pentru fiecare

direcție orizontală principală, se determină conform noului cod P100/1-2013 [67].
Fb = γI,e Sd (Tl)mλ (2.6)
Figura 2.1 - Zonarea valorilor de vârf ale accelerației terenului pentru proiectare ag cu
IMR=225 ani și 20% probabilitate de depășire în 50 de ani [97]
Figura 2.2 - Zonarea teritoriului României valorile de varf ale acceletației terenului pentru
proiectare ag cu IMR=100
15
Evoluţia coeficientului ks şi diferenţierea siguranţei construcţiilor

În normativele P13-63 [68] şi P13-70 [69], ks reprezintă coeficientul care introduce
influenţa gradului de seismicitate de calcul (tabelul 2.3), acesta stabilindu-se în funcţie de
gradul de seismicitate al zonei în care este amplasată construcţia şi de clasa de importanţă a
acesteia (tabelul 2.1). Diferenţierea siguranţei este introdusă prin sporirea sau diminuarea
gradului de seismicitate (tabelul 2.2).
Coeficientul ks se determină ca raport între valoarea acceleraţiei maxime orizontale a
terenului calculată în ipoteza unei unde sinusoidale ideale a cărei amplitudine şi perioadă să
corespundă cu acelea ale oscilaţiilor undelor seismice şi acceleraţia gravitaţională.
Înainte de introducerea normativului P100-78 [70], acceleraţia cutremurului se
determina fie prin aprecierea distrugerilor produse, după scara Mercalli-Sieberg, fie prin
măsurarea amplitudinii mişcării şi a perioadei oscilaţiilor, cu precizarea că măsurarea
amplitudinii şi perioadelor era posibilă doar în cazul cutremurelor de mică intensitate. În cazul
producerii unor cutremure puternice, seismografele „se deranjează de la prima sguduitură şi
nu mai pot să ne dea nici amplitudinea, nici durata oscilaţiilor” [71].
Scara Mercalli Cancani, prelucrată de Sieberg, cuprindea 12 grade de intensitate, fiind
precizate atât efectele asupra oamenilor cât şi mărimea acceleraţiei orizontale. După cutremurul
din 1940, seismologul Sieberg a întocmit o hartă a regiunilor de sensibilitate mare din România
[71], [72], [63].
În cazul normativelor P13-63 [68] şi P13-70 [69] valoarea coeficientului ks este
estimată subiectiv ca urmare a datelor insuficiente care erau disponibile la momentul respectiv
(tabelul 2.5). Astfel, valoarea acestuia este stabilită pe baza aprecierii acceleraţiei orizontale a
terenului în conformitate cu scara Mercalli Cancani, prelucrată de Sieberg (tabelul 2.4).
Tabelul 2.1 – Clase de importanţă conform P13-63 [68]
CLASA DE CARACTERIZARE
IMPORTANȚĂ
I Construcții monumentale și construcții deosebit de

importante, de importantă republicană
II Toate construcțiile, cu excepția celor din clasele I, III, IV si V
III Clădiri industriale parter care nu conțin utilaje costisitoare,
construcțiile unitătilor energetice de interes local cu cel mult
50 de lucrători, construcții pentru adăpostirea animalelor de
rase prețioase
IV Clădiri parter pentru locuințe, administrative, comerciale și
comunale
V Construcții a căror prăbușire nu conduce la pierderea de vieți
omenești, sau la deteriorarea de utilaje costisitoare,
construcții zootehnice (cu excepția celor din clasa III),
construcții cu caracter provizoriu (bărăci etc.)
16
Tabelul 2.2 – Stabilirea gradului de seismicitate Tabelul 2.3 –Valorile coeficientului ks

de calcul conform P13-63 [68] conform P13-63 [68]
CLASA DE GRADUL DE SEISMICITATE DE GRADUL DE ks

IMPORTANȚĂ CALCUL PENTRU SEISMICITATE DE CALCUL
CONSTRUCȚII, CÂND GRADUL AL CONSTRUCȚIEI,
DE SEISMICITATE AL ZONEI DETERMINAT CONFORM
ESTE: TABEL 2.2
7 8 9 7 0,025
8 0,050
I 8 9 9
9 0,100
II 7 8 9
III 7 7 8
IV 7 7 8
V Nu este necesară o verificare
la sarcini seismice
Tabelul 2.4 – Clase de importanţă conform P13-70 [69]

CLASA DE CARACTERIZARE
IMPORTANȚĂ
I Construcții de importanta deosebită: clădiri monumentale, clădiri care adăpostesc bunuri

cultural-artistice de mare valoare, construcții de primă necesitate în caz de cutremur precum
și construcții a căror ieșire din funcțiune are o influență deosebită asupra economiei
naționale
II Toate construcțiile, cu excepția celor din clasele I, III si IV
III Clădiri cu un nivel, ca: locuințe, clădiri administrative si comerciale, a căror funcțiune nu duce
la aglomerări de oameni. Construcții industriale cu un nivel, care nu adăpostesc utilaje greu
de înlocuit. Construcții pentru adăpostirea animalelor de rasă prețioasă pentru reproducere;
construcțiile complexelor industriale agrozootehnice.
IV Construcții putin importante, destinate a adaposti bunuri de mica valoare si un personal
restrans de deservire, cu acces nepermanent; construcții agrozootehnice (cu exceptia celor
din clasa III), construcții cu caracter provizoriu.
Tabelul 2.5 – Valorile coeficientului ks conform P 13-70 [69]

CLASA DE VALORILE COEFICIENTULUI KS
IMPORTANȚ PENTRU ZONA DE INTENSITATE
A SEISMICĂ CU GRADUL:
6 7 8 9
I 0,03 0,05 0,08 0,12
II - 0,03 0,05 0,08
III - 0,02 0,03 0,05
IV - - - 0,03
17
Normativele P100-78 [70] şi P100-81[71] aduc o schimbare în ceea ce priveşte valoarea

lui ks, putându-se observa, prin comparaţie cu normativele precedente, că valoarea acestuia este
considerabil mai mare, de ordinul a 10 ori (tabelul 2.8).
𝑘𝑠 = 𝑎𝑠 𝑚𝑎𝑥 ⁄𝑔 (2.7)
Diferenţierea siguranţei construcţiilor este reflectată în continuare prin sporirea sau
diminuarea gradului de protecţie seismică al construcţiilor (tabelul 2.7).
Tabelul 2.6 – Clase de importanţă conform (P100-78(81) – [70], [71])

CLASA DE IMPORTANȚĂ CARACTERIZARE
Importanță deosebită Reactoare nucleare, construcții pentru depozitarea sau producția de substanțe
extrem de nocive sau toxice, construcții hidrotehnice cu acumulări de apă
importante, centrele de telecomunicații de importanță naționalî, construcții de
primă necesitate cu rol de menținere a unor activități vitale economice și sociale
în caz de cutremur (spitale mari, cazărmi de pompieri, centrale electrice, gări,
aeroporturi), construcții a căror distrugere ar avea consecințe deosebite (clădiri
monumentale, clădiri care adapostesc bunuri cultural-artistice de mare valoare)
Importanță medie Construcții curente: clădiri de locuit, social-culturale sau administrative,

construcții industriale de producție, de depozitare și auxiliare etc.
Importanță redusa a. - Construcții industriale cu un singur nivel care nu adăpostesc utilaje

costisitoare, greu de înlocuit sau un număr mare de persoane.
- Complexe agrozootehnice de tip industrial.
- Alte construcții a căror avariere nu prezintă decât riscuri cu caracter local pentru
securitatea persoanelor și a bunurilor materiale.
b. - Construcții agrozootehnice, cu excepția celor de la punctul a).
- Construcții cu caracter provizoriu.
- Alte construcții care adăpostesc bunuri de mică valoare și în care lucrează un
personal restrâns, cu acces nepermanent.
Tabelul 2.7 – Stabilirea gradului de protecţie seismică (P100-78(81) – [71], [72])

IMPORTANȚA GRADUL DE PROTECȚIE SEISMICĂ
Importanță deosebită - se majorează față de gradul de intensitate seismică al amplasamentului
stabilit prin harta de zonare seismică.
Importanță medie - același cu gradul de intensitate seismică al amplasamentului stabilit prin
harta de zonare seismică.
Importanță redusă a. - se micșorează cu o jumatate de grad față de gradul de intensitate seismică
al amplasamentului stabilit prin harta de zonare seismică.
b. - se micșorează cu un grad față de gradul de intensitate seismică al
amplasamentului stabilit prin harta de zonare seismică.
c. Pentru ambele categorii de construcții (pct. a. si b.), în cazul când gradul de
intensitate seismică al amplasamentului este 6, se admite ca protecția
antiseismică să se realizeze numai prin măsuri de alcătuire de ansamblu al
clădirii și de alcătuire constructivă a elementelor și a legăturilor dintre ele,
fară o verificare prin calcul la acțiunea seismică.
18
Tabelul 2.8 –Valorile coeficientului ks (P100-78(81) - [70], [71])

GRADUL DE PROTECȚIE ANTISEISMICĂ AL 6 1 7 1 8 1 9
CONSTRUCȚIEI 6 7 8
2 2 2
ks 0,07 0,09 0,12 0,16 0,20 0,26 0,32
În normativele P100-90 [72] şi P100-92 [73] se introduce explicit un coeficient α (tabel

2.9), care diferenţiază nivelurile de protecţie seismică în funcţie de clasele de importanţă ale
construcţiilor (tabelul 2.9).
În ceea ce priveşte coeficientul ks, acesta păstrează modul de determinare din
normativele P100-78 [70] şi P100-81 [71], reprezentând raportul dintre acceleraţia maximă a
mişcării seismice a terenului corespunzătoare zonei seismice de calcul şi acceleraţia
gravitaţională (tabelul 2.10). Spre deosebire de normativele P100-78 [70] şi P100-81 [71], în
care sunt precizate 7 zone seismice, în normativele P100-90 [72] şi P100-92[73] sunt prezentate
doar 6.
Tabelul 2.9 – Valorile coeficientului 𝛼 (P 100-90(92) [73], [72])
CLASA DE DESCRIEREA CLASEI DE IMPORTANȚĂ VALOAREA
IMPORTANȚĂ COEFICIENTULUI

I Construcții de importanță vitală pentru societate, a caror 1,4
funcționalitate în timpul cutremurului și imediat după cutremur
trebuie să se asigure integral.
- spitale, stații de salvare, stații de pompieri;
- clădiri pentru unități administrative, centrale și județene, cu rol de
decizie în organizarea măsurilor de urgență după cutremure;
- clădiri pentru comunicații de interes național și județean;
- unitați de producere a energiei electrice din sistemul național;
- clădiri care adăpostesc muzee de importanță națională.
II Construcții de importanță deosebită la care se impune limitarea 1,2
avariilor avându-se în vedere consecințele acestora.
- celelalte clădiri din domeniul ocrotirii sanatații;
- școli, creșe, grădinițe, cămine pentru copii, handicapăți, bătrani;
- clădiri care adapostesc aglomeratii de persoane: sali de spectacole
artistice si sportive, biserici, centre comerciale importante;
- clădiri care adăpostesc valori artistice, istorice, stiințifice deosebite;
- clădiri și instalații industriale care prezintă riscuri de incendii sau
degajări de substanțe toxice;
- clădiri industriale care adăpostesc echipamente de mare valoare
economică;
-depozite cu produse de strictă necesitate pentru aprovizionarea de
urgență a populației.
III Construcții de importanță normală. 1,0
- clădiri de locuit, hoteluri, cămine (cu excepția celor din clasa II)
- construcții industriale și agrozootehnice curente.
IV Construcții de importanță redusă. 0,8
19
- construcții agrozootehnice de importanță redusă (de ex.: sere,

construcții parter diverse pentru creșterea animalelor și păsărilor etc.);
- construcții de locuit parter sau parter și etaj;
- alte construcții civile și industriale care adăpostesc bunuri de mică
valoare și în care lucrează un personal restrâns.
Tabelul 2.10 - Valorile coeficientului ks (P 100-90(92) [72], [73])

ZONA SEISMICA DE ks
CALCUL
A 0,32
B 0,25
C 0,20
D 0,16
E 0,12
F 0,08
Codul P100/1-2006 [74] păstrează, în principiu, aceeaşi linie generală ca şi normativele

P100-90 [72] şi P100-92 [73] în ceea ce priveşte diferenţierea siguranţei şi determinarea lui ks,
diferenţele apărând, în special, la notaţii. Astfel, coeficientul 𝛼 este înlocuit, ca şi notaţie, prin
𝛾𝐼 , factorul de importanţă al clădirii, stabilit în funcţie de clasa de importanţă şi expunere la
cutremur (tabelul 2.11). Coeficientul ks nu apare cu aceeaşi notaţie în cadrul formulei pentru
determinarea forţei seismice de bază, acesta identificându-se sub forma raportului între valoarea
de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare şi acceleraţia gravitaţională (tabelul 2.12).
O altă diferenţă o reprezintă împărţirea teritoriului României în 7 zone seismice, faţă
de cele 6 zone seismice prezentate în P100-90 [72] şi P100-92 [73]. Acestea sunt descrise prin
valoarea de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare 𝑎𝑔 .
Evoluţia coeficientului ks reflectă schimbările apărute în cadrul domeniului ingineriei
seismice, trecerea de la abordarea deterministică şi neinstrumentală la cea probabilistică
instrumentală. Începând cu înregistrările cutremurului din 30 august 1990, a fost compilată o
bază de date şi rezultate referitoare la cutremurele din România. Perfecţionarea instrumentelor
de înregistrare a cutremurelor a creat posibilitatea unei mai bune înţelegeri a fenomenului
seismic din România. Înainte de 1978, aprecierea acceleraţiei s-a făcut pe bază de exprimări
personale, autorii folosind cu precădere studiile pe care Omori le-a făcut încă din 1891.
20
Tabelul 2.11 – Valorile coeficientului 𝛾𝐼 (P 100/1-2006 [74])

CLASA DE TIPURI DE CLĂDIRI I
IMPORTANȚĂ
I Clădiri cu funcțiuni esențiale, a căror integritate pe durata cutremurelor este 1,4
vitală pentru protecția civilă: stațiile de pompieri și sediile poliției, spitale și
alte construcții aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secții de
chirurgie și de urgență, clădirile instituțiilor cu responsabilitate în gestionarea
situațiilor de urgență, în apărarea și securitatea națională, stațiile de
producere și distribuție a energiei și/sau care asigură servicii esențiale pentru
celelalte categorii de clădiri menționate aici, garajele de vehicule ale serviciilor
de urgență de diferite categorii, rezervoare de apă și stații de pompare
esențiale pentru situații de urgență, clădiri care conțin gaze toxice, explozivi și
alte substanțe periculoase.
II Clădiri a caror rezistență seismică este importantă sub aspectul consecințelor 1,2
asociate cu prabușirea sau avarierea gravă:
- clădiri de locuit și publice având peste 400 persoane în aria totală expusă
- spitale, altele decât cele din clasa I, și instituții medicale cu o capăcitate de
peste 150 de persoane în aria totală expusă
- penitenciare
- aziluri de bătrani, creșe
- școli cu diferite grade, cu o capăcitate de peste 200 de persoane în aria totală
expusă
- auditorii, săli de conferințe, de spectacole cu capăcități de peste 200 de
persoane
- clădirile din patrimoniul național, muzee etc.
III Clădiri de tip curent, care nu apărțin celorlalte categorii 1,0
IV Clădiri de mică importanță pentru siguranța publică, cu grad redus de ocupare 0,8
și/sau de mică importanță economică, construcții agricole, locuințe
unifamiliale
Tabelul 2.12 – Valoarea raportului dintre acceleraţia terenului pentru proiectare şi

acceleraţia gravitaţională (P 100/1-2006 [74])
ZONA SEISMICĂ DE 𝒂𝒈 ⁄𝒈
CALCUL
0,32g 0,32
0,28g 0,28
0,24g 0,24
0,20g 0,20
0,16g 0,16
0,12g 0,12
0,08g 0,08
Codul P100/1-2013 [67] păstrează, în principiu, aceeaşi linie generală ca şi codul

P100/1-2006 [74] în ceea ce privește factorul de importanţă al clădirii, stabilit în funcţie de
clasa de importanţă şi expunere la cutremur 𝛾𝐼 (tabelul 2.13).
21
Tabelul 2.13 – Valorile factorului de importanță-

expunere pentru acțiunea seismică 𝛾𝐼,𝑒 (P 100/1-2013 [67])
CLASA DE TIPURI DE CLĂDIRI I
IMPORTANȚĂ
I Clădiri cu funcțiuni esențiale, a căror integritate pe durata cutremurelor este 1,4
vitală pentru protecția civilă: stațiile de pompieri și sediile poliției, spitale și
alte construcții aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secții de
chirurgie și de urgentă, clădirile instituțiilor cu responsabilitate în gestionarea
situațiilor de urgentă, în apărarea și securitatea națională, stațiile de
producere și distribuție a energiei și/sau care asigură servicii esențiale pentru
celelalte categorii de clădiri menționate aici, garajele de vehicule ale serviciilor
de urgeță de diferite categorii, rezervoare de apă și stații de pompare esențiale
pentru situații de urgentă, clădiri care conțin gaze toxice, explozivi și alte
substanțe periculoase.
II Clădiri a caror rezistentă seismică este importantă sub aspectul consecințelor 1,2
asociate cu prabușirea sau avarierea gravă:
- clădiri de locuit și publice având peste 400 persoane în aria totală expusă
- spitale, altele decât cele din clasa I, și instituții medicale cu o capăcitate de
peste 150 de persoane în aria totală expusă
- penitenciare
- aziluri de bătrâni, creșe
- școli cu diferite grade, cu o capăcitate de peste 200 de persoane în aria totală
expusă
- auditorii, săli de conferințe, de spectacole cu capăcități de peste 200 de
persoane
- clădirile din patrimoniul național, muzee etc.
III Clădiri de tip curent, care nu apărțin celorlalte categorii 1,0
IV Clădiri de mică importanță pentru siguranța publicăa, cu grad redus de 0,8
ocupare și/sau de mică importanță economică, construcții agricole, locuințțe
unifamiliale
Tabelul 2.14 – Valoarea raportului dintre acceleraţia terenului pentru proiectare şi

acceleraţia gravitaţională (P 100/1-2013 [67])
ZONA SEISMICĂ DE 𝒂𝒈 ⁄𝒈
CALCUL
0,40g 0,40
0,35g 0,35
0,30g 0,30
0,25g 0,25
0,20g 0,20
0,15g 0,15
0,10g 0,10
Dacă în cazul normativelor P13-63 [68] şi P13-70 [69], ks se determină în funcţie de o

acceleraţie a terenului apreciată pe baza diferitelor scări existente în acea perioadă, în cadrul
normativelor ce au urmat acceleraţia terenului pentru proiectare se determină pe baza istoricului
cutremurelor în zona respectivă, prin metode probabilistice. Pe măsura obţinerii de noi date şi
22
informaţii valoarea acestora a fost ajustată pentru a reflecta cât mai îndeaproape realitatea.
Evoluţia normelor reflectate prin evoluţia coeficientului k s şi prin modul de diferenţiere a
siguranţei construcţiilor este prezentată sintetic în tabelul 2.15.
Tabelul 2.15 – Determinarea coeficientului ks şi modul de diferenţiere a siguranţei în

functie de codul de proiectare
2.1.1 Evoluţia formelor normalizate ale spectrelor de răspuns elastic
În cazul normativelor P13-63 [68] şi P13-70 [69], coeficientul dinamic β este

determinat pentru un sistem convenţional cu un singur grad de libertate, în funcţie de perioada
proprie de vibraţie a acestui sistem (în modul de vibraţie pentru care se face calculul) şi de
natura terenului de fundare (fig.2.3 si fig 2.4 ). Expresia coeficientului dinamic β prezentat în
normativul P13-63 [68] a fost preluată din normativul sovietic SN 8-57 [96], în care diagrama
β a fost obţinută în urma prelucrării datelor existente la acea vreme, extrem de limitate,
corespunzând numai cutremurelor slabe (tabelul 2.16 si tabelul 2.17) ) [34] [35].
Tabelul 2.16– Determinarea coeficientului dinamic β (P 13-63[68])

TIPUL DE TEREN 
Pentru terenuri de fundație din categoria (a): 0,9
- terenuri cu presiunea admisibilă la încărcări 0,6    3
T
fundamentale   2 kg
cm 2
Pentru terenuri de fundație din categoria (b): - valorile lui  se sporesc cu 25%,
- terenuri cu presiunea admisibilă la încărcări respectându-se condi
fundamentale   2 kg ia   3 ;
cm 2
Pentru terenuri de fundație din categoria (c) - valorile lui  se sporesc cu 50%,
- terenuri măloase, terenuri moi îmbibate cu apă respectându-se condiția   3.
până la nivelul fundațiilor
23
Tabelul 2.17 – Determinarea coeficientului dinamic  (P 13-70 [69])

TIPUL DE TEREN 
Pentru terenuri normale de fundare 0,8
0,6    2
T
Pentru terenuri de fundare stâncoase, straturi de - valorile lui  se reduc cu 20% cu
pietriș consolidat, straturi terțiare sau mai vechi excepția construcțiilor din zidărie, sau din
etc. prefabricate de beton armat.
Pentru terenuri de fundare constituite din - valorile lui  se sporesc cu 50%, fără a
pământuri argiloase, argile prăfoase, nisipoase, etc. depasi valoarea limita   2.5 .
de consistență redusă (indice de consistență
I C  0,5 ), nisipuri în stare afânată (grad de
îndesare D  0,33 ), loessuri cu umiditate ridicată
( w  20% ) sau în cazul terenurilor cu nivelul apei
subterane ridicat
O modificare importantă pe care au adus-o normativele P100-78 [70] şi P100-81 [71] a

fost aceea a înlocuirii expresiei factorului dinamic β prin spectrul elastic normalizat de
proiectare al acceleraţiilor absolute (fig2.5), compatibil compoziţiei spectrale a mişcărilor
seismice generate de cutremure caracteristice sursei subcrustale Vrancea (tabelul 2.18).
Tabelul 2.18 – Determinarea coeficientului dinamic  (P100-78 [70] si P100-81 [71])

TIPUL DE TEREN 
Pentru terenuri de fundare de rigiditate normală 3
0,75     2,0
T
Pentru terenuri de fundare rigide: terenuri - valorile lui  se reduc cu 20%,
stâncoase, straturi formate din depozite stabile de respectându-se condiția:
nisipuri, pietrișuri sau argile de consistență mare 0,75    2,0
(straturi terțiare sau mai vechi)
Pentru terenuri de fundare de rigiditate redusă: - valorile lui  se sporesc cu 30%, fără
straturi formate din argile de consistență redusă a depași valoarea limită   2.5 .
(indice de consistență I c  0,5 ) cu sau fără
intercalații de nisip sau alte formațiuni necoezive,
nisipuri în stare afânată (grad de îndesare
D  0,33 ), loesuri cu umiditate ridicată
( w  20% ) sau în cazul terenurilor argiloase sau
nisipoase cu nivelul apei subterane ridicat
(adâncime<5m).
Normativele P100-90 [72] şi P100-92 [73] aduc o noutate în cazul spectrelor seismice
prin introducerea perioadelor de control Tc, având valorile 0,7s, 1,0 s şi 1,5 s. Astfel, condiţiile
locale de teren sunt descrise prin valorile perioadei de control Tc a spectrului de răspuns pentru
zona amplasamentului considerat [33] [34].
24
Coeficientul de amplificare β se determină în funcţie de perioadele oscilaţiilor proprii

ale construcţiilor şi de condiţiile seismice ale zonei caracterizate prin perioadele de colţ Tc, cu
relaţiile (figura 2.6):
𝛽 = 2,5 pentru 𝑇 ≤ 𝑇𝑐 (2.8)
𝛽 = 2,5 − (𝑇 − 𝑇𝑐 pentru 𝑇 > 𝑇𝑐 (2.9)
Normativul de proiectare P100/1-2006 [74] modifică spectrele de răspuns elastic pentru
cutremurele vrâncene şi introduce un spectru diferit pentru cutremurele bănăţene (fig. 2.7 si fig
2.8). În acelaşi timp modifică forma spectrelor, valorile maxime şi minime, precum şi zonarea
ţării pentru perioadele de control (colţ) Tc=0,7s; Tc=1,0s şi Tc=1,6s (tabelul 2.19). Astfel
formele normalizate ale spectrelor de răspuns elastic pentru componentele orizontale ale
mişcării seismice vrâncene sunt:
𝛽0−1
𝑇 ≤ 𝑇𝐵 → 𝛽(𝑇) = 1 + ∙𝑇 (2.10)
𝑇𝐵
𝑇𝐵 < 𝑇 ≤ 𝑇𝐶 → 𝛽(𝑇) = 𝛽0 (2.11)

𝑇𝐶
𝑇𝐶 < 𝑇 ≤ 𝑇𝐷 → 𝛽(𝑇) = 𝛽0 ∙ (2.12)
𝑇
𝑇𝐶 ∙𝑇𝐷
𝑇 > 𝑇𝐷 → 𝛽(𝑇) = 𝛽0 ∙ (2.13)
𝑇2
𝛽(𝑇) - spectrul normalizat de răspuns elastic;

𝛽0 - factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale a terenului de către
structură;
T - perioada de vibraţie a unei structuri cu un grad de libertate dinamică şi cu răspuns elastic.
Figura 2.3 – Coeficientul dinamic  (P13-63) [68]
25
Figura 2.4 – Coeficientul dinamic  (P13-70) [69]
Figura 2.5 – Coeficientul dinamic  (P100-78; P 100-81)[70],[71]
Figura 2.6 – Coeficientul dinamic  (P100-90; P100-92)[72],[73]
26
Figura 2.7 – Coeficientul dinamic  (P100/1-2006)[73]
Figura 2.8 – Coeficientul dinamic  (P100/1-2006)[74] – surse crustale în Banat
Tabelul 2.19 – Perioadele de control (colţ) TB , TC , TD
INTERVAL MEDIU DE VALORI ALE PERIOADELOR DE

RECURENȚĂ A CONTROL (COLT)
MAGNITUDINII
CUTREMURULUI
IMR=100ani TB 0,07 0,10 0,16
Pentru starea limită ultimă
TC 0,7 1,0 1,6
TD 3 3 2
Codul de proiectare seismică P100/1-2013 [67] revine la aceleași spectre de răspuns

elastic ale accelerațiilor pentru toată România. Nu se mai face diferențierea între cutremurele
27
vrâncene și cele bănețene, β(T) sunt reprezentate pe baza valorilor TB, TC si TD din tabelul
de mai jos 2.20.
Tabelul 2.20 – Perioadele de control (colţ) TB , TC , TD
VALORI ALE PERIOADELOR DE

CONTROL (COLT)
TC 0,70s 1,00s 1,60s
TB 0,14s 0,20s 0,32s
TD 3,00s 3,00s 2,00s
β (T)- spectrul normalizat de răspuns elastic se va calcula la fel ca și în P100/1-2006

[67] iar factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale a terenului de către
structură β0 este 2,5 (figura 2.9).
28
Figura 2.9 – Coeficientul dinamic  (P100/1-2013) [67].

Evoluţia formelor normalizate ale spectrelor β (coeficientul β) care au stat la baza
normativelor P13-63 [68], P13-70 [69], P100-78(81) [70], [71], P100-90(92) [72], [73], P100/1-
2006 [74] si P100/1-2013 [67] este prezentată în figura 2.10.
Figura 2.10 – Evoluţia formelor normalizate ale spectrelor β
29
2.1.2 Coeficientul de echivalenţă modală εr
În ceea ce priveşte valoarea lui εr, coeficientul de echivalenţă între sistemul cu mai multe
grade de libertate şi sistemul cu un grad de libertate corespunzător modului propriu (r), aceasta
s-a păstrat în normativele P13-63 [68], P13-70 [69], P100-78(81) [70], [71] şi P100-90(92) [72],
[73].
2
(∑𝑛
𝑘=1 𝐺𝑘 ∙𝑢𝑘𝑟 ) ∑𝑛
𝑘=1 𝐺𝑘 ∙𝜂𝑘𝑟
𝜀𝑟 = (∑𝑛 𝑛 2 = (2.14)
𝑘=1 𝐺𝑘 )∙(∑𝑘=1 𝐺𝑘 ∙𝑢𝑘𝑟 ) 𝐺
𝑢𝑘𝑟 - componența după gradul de libertate „k”a vectorului propriu de ordinul „r”;
𝐺𝑘 - rezultanta încărcărilor gravitaţionale ale nivelului „k”;
𝜂𝑘𝑟 - coeficient de distribuţie a forţelor seismice corespunzătoare nivelului „k” şi modului de
vibraţie „r”.
∑𝑛𝑘 𝑘𝑟 𝐺 ∙𝑢
𝜂𝑘𝑟 = 𝑢𝑘𝑟 ∙ ∑𝑘=1
𝑛 𝐺 ∙𝑢 2 (2.15)
𝑘=1 𝑘 𝑘𝑟
Figura 2.11 – Forme proprii de vibraţii
În codul P100/1-2006 [74], ca o metodă aproximativă de calcul în metoda forţelor

seismice statice echivalente, este prezentat factorul de corecţie  care ţine seama de contribuţia
modului propriu fundamental prin masa modală efectivă asociată acestuia, ale cărui valori sunt:
λ=0,85 dacă 𝑇1 ≤ 𝑇𝐶 şi clădirea are mai mult de două niveluri ;
λ=1,0 în celelalte situaţii.
În cazul utilizării metodei de calcul modal cu spectre seismice de răspuns, coeficientul de
echivalenţă modală se determină cu relaţia:
𝑚𝑟
𝜀𝑟 = ∑𝑛 (2.15)
𝑘=1 𝑀𝑘
2
(∑𝑛
𝑘=1 𝑀𝑘 ∙𝑢𝑘𝑟 )
în care: 𝑚𝑟 = (∑𝑛 2 (2.13)
𝑘=1 𝑀𝑘 ∙𝑢𝑘𝑟 )
30
2.1.3 Evoluţia coeficientului Ψ
În normativele P13-63 [68] şi P13-70 [69], elaborate pe baza prescripţiilor din

normativul rusesc SN 8-1957 [96], ψ reprezintă un coeficient de amplificare nu de disipare a
energiei.
Având în vedere caracterul diferit al coeficienţilor, se va nota coeficientul de majorare
ψ din P13-63 [68] şi P13-70 [69] cu ψ1, iar coeficientul de reducere ψ din P100-78(81) – [70],
[71] şi P100-90(92) – [72], [73] se va nota cu ψ2.
Conform codului P100/1-2006 [74], valoarea coeficientului de reducere  2 este
echivalentă cu valoarea raportului 1⁄𝑞 , q fiind factorul de comportare al structurii (factorul de
modificare al răspunsului elastic în răspuns inelastic), cu valori în funcţie de tipul structurii şi
capacitatea acesteia de disipare a energiei [33].
În acest cod [74] sunt introduse două nivele de ductilitate: clasa de ductilitate H (înaltă)
şi clasa de ductilitate M (medie), cu valori diferenţiate pentru q.
În cazul construcţiilor amplasate în zone seismice caracterizate prin valori ale
acceleraţiei terenului pentru proiectare a g  0,16 g se poate adopta o proiectare care să confere
structurilor o capacitate de ductilitate mai mică, cu un spor corespunzător de rezistenţă (clasa

de ductilitate M)[34].
Opţiunea de a proiecta pentru una din cele două clase de ductilitate se face prin
selectarea valorilor coeficienţilor de comportare q .
-  u  1 introduce influenţa unora dintre factorii cărora li se datorează suprarezistenţa

structurii, în special a redundanţei construcţiei.
-  u  1 se poate determina din calculul static neliniar pentru construcţii din aceeaşi categorie,
ca valoare a raportului între forţa laterală capabilă a structurii şi forţa laterală corespunzătoare
atingerii capacităţii de rezistență în primul element al structurii.
- pentru structurile neregulate, valorile q se reduc (orientativ cu 20% pentru structurile care nu
prezintă regularitate în elevaţie, respectiv cu 30% pentru cazul în care clădirea nu prezintă
regularitatea nici în plan şi nici în elevaţie) [35].
Valoarea raportului se limitează superior la 1,6. În cazul în care structura prezintă
regularitate completă şi se pot asigura condiţii de execuţie perfect controlate, factorul q poate
lua valori sporite cu până la 20%.
În tabelul 2.21 sunt prezentate valorile coeficienţilor ψ 1 şi ψ2 pentru clădiri având
structura realizată din zidărie.
31
Tabelul 2.21 – Valorile coeficientului  1 , respectiv  2 pentru clădirile cu structura din

zidărie
P 13-63 Construcții din zidărie 1
1.0
P 13-70 Construcții din zidărie portantă 1
1.3
P 100-78(81) Structuri din zidarie 2
- zidarie cu centuri si stlpisori 0.25
- din zidarie simpla 0.3
P 100-90(92) Structuri din zidarie 2
- Structuri cu pereți srtucturali din zidarie cu centuri si stlpisori 0.25
- Structuri cu pereți srtucturali din zidarie simpla 0.3

P 100-2006 q  2  u 1 Structuri din zidarie cu nniv≥2  u 1 q  2  1/ q
 2  1/ q Zidarie cu elementele din grupele 1
si 2
-Cladiri din zidarie nearmata 1.10 2.2 0.45
- Cladiri din zidarie armata 1.25 2.5 0.4
q  2,5  u 1 - Clădiri cu elemente din grupa S2  u 1 q  2  1/ q
- Cladiri din zidarie nearmata 1.00 2.5 0.4

Cladiri din zidarie armata 1.00 2.5 0.4
2.2 Evoluția codurilor de proiectare pentru structuri din zidărie situate in

zone seismice
Primele prescripții tehnice referitoare la realizarea construcțiilor din zidărie situate în

zone seismice apar în anul 1962 sub denumirea de „Instrucțiuni tehnice privind măsurile
constructive din zidărie de caărămidă situate în regiuni seismice” P2-62 [75].
Primul normativ condiționat pentru proiectarea construcțiilor civile și industriale în
zone seismice P13-63, cuprinde în capitolul 5 – Prescripții privind alcătuirea constructivă -
subcapitolul 5.6 intitulat ”Construcții și elemente de zidărie”. In acest subcapitol se fac referiri
la categoriile de zidării, alcătuirea lor și clasa de importanță a construcțiilor la care acestea sunt
admise. Se fac referiri la confinarea zidăriilor.
Normativul P13-70 [69] (care înlocuiește P13-63[68]) cuprinde în capitolul 4 –
Prescripții privind alcătuirea constructivă, subcapitolul 4.6 ”Construcții și elemente din
zidărie”. In acest subcapitol se fac referiri la înălțimea clădirilor, lungimea maximă a
tronsoanelor, tipurile de materiale care se pot utiliza (cărămidă și mortar), confinarea zidăriei,
alcătuirea de ansamblu și a elementelor componente.
32
In anul 1975 apare primul normativ consacrat structurilor din zidarie, „Normativ privind
alcătuirea și calculul structurilor din zidărie” P2-75 [76][28]. Acest normativ stabilește regulile
generale de construire și calcul a structurilor din zidărie executate din cărămizi pline, cărămizi
și blocuri ceramice cu goluri verticale sau orizontale și blocuri mici de beton cu agregate ușoare.
In P2-75 [76] se specifică clar că acest normativ nu se referă la construcții de zidărie realizate
din elemente de BCA.
Mărcile minime de cărămidă sau blocuri ceramice (tabelul 2.22), mărcile de mortar
pentru structura de zidărie portantă existentă în diafragme se aleg conform normativului P2-75
[76] în funcție de înălțimea clădirii astfel:
Tabelul 2.22– Mărcile minime de carămidă și mortar în funcție de înalțimea clădiriilor și de

zona seismică (P2-75)[76]
NR. Inalțimea Nr. MARCA CARĂMIZII ȘI MORTARULUI ÎN FUNCȚIE DE GRADUL SEISMIC
CRT. clădirii H (M) niveluri 6 7 8 9
Marca Marca Marca Marca Marca Marca Marca Marca
carămizii mortar carămizii mortar carămizii mortar carămizii mortar
1 ≤4 2 50 10 50 25 50 25 75 50
2 4˂ H≤ 9 2,3 75 10 75 25 75 50 100 50
3 9˂ H≤ 12 4 75 25 100 25 100 50 - -
4 12˂ H≤ 15 5 100 25 100 50 - - - -
Intărirea zidăriei prin stâlpișori de beton armat este prevazută în P2-75 [76] figura 2.12.
Stâlpișorii se amplasau în următoarele poziții:
- la colțurile tronsonului pe întreaga înălțime a clădirilor din zone seismice 7, având
înălțimea de 9 m și mai mare, precum și la clădiri din zone de gradul 8 și 9 având înălțimea mai
mare de 6m;
- la capetele diafragmelor puternic solicitate pe intreaga înălțime a clădirii, la clădiri din
zonele seismice de grad 7 sau mai mare, având înălțimea egală sau mai mare de 9 m;
- la intersecții și ramificații, în special la clădirile din zonele seismice de grad 8 și 9 cu
înălțimea de 9 m și mai mare;
Dimensiunea minimă a secțiunii stâlpișorilor conform P2-75 [76] era de 25 cm, iar cea
maximă 1000 cm2. Marca minimă a betonului turnat în stâlpișori era B 150 [28].
Armarea minimă constructivă a stâlpișorilor era de 4 Φ 12 mm pentru oțel OB 37 și 4
Φ 10 mm pentru oțel PC 52, iar procentul de armare maxim 1,2% iar etrierii curenti Φ6/20 cm
(figura 2.13).
Normativul P2-75 [76] mai prevedea și solidizarea stâlpișorilor cu zidăria adiacentă prin
bare de oțel beton Φ6 sau cu plase sudate dispuse în rosturile orizontale ale zidăriei la 60 cm,
patrunzând în zidărie 50 cm (figura 2.14) [28].
33
Figura 2.12 – Intărirea zidăriei prin stâlpișori de beton armat prevazută în P2-75
Tot în normativul P2-75 [76] este prevăzută și întărirea zidăriei prin armături în rosturi
orizontale la clădiri cu înălțimea mai mare de 9 m amplasate în zone seismice de gradul 7,
precum și la cele cu înălțimea de minim 6 m din zonele cu grad 8 și 9. Armăturile orizontale
erau prevăzute în următoarele poziții:
- la colțurile, ramificațiile și intersecțiile zidurilor exterioare și interioare atunci când nu
sunt prevazuți stâlpișori de beton armat - distanța între bare pe verticală 60 cm;
- sub ferestre, la două asize dedesubtul golului;
- la plinurile dintre ferestre, care nu sunt legate cu pereți perpendiculari de rigidizare și
în care nu se dispun stâlpișori de beton armat - distanța dintre bare pe verticală 60 cm.
Armarea rosturilor orizontale ale zidăriei se realiza cu oțel beton OB 37 cu diametrul
Φ6 mm.
34
Figura 2.13 – Exemple de armări orizontale cu bare ale zidăriei P2-75[76]
Figura 2.14 – Exemple de armări orizontale cu plase sudate ale zidăriei P2-75[76]
„Normativul privind alcătuirea, calculul și executarea structurilor din zidărie”

indicativ P2-85 [77] vine să înlocuiască P2-75 [76] și C126-75 [58]. Prevederile cuprinse în
acest normativ se aplică și la zidăriile din blocuri mici de beton cu agregate ușoare și la blocurile
35
din beton celular autoclavizat în masura în care în prescripțiile specifice din C14-85 și P104-83
se fac referiri la normativul P2-85 [77] [28].
Mărcile minime de carămidă și mortar în funcție de înățimea clădiriilor și de zona
seismică conform P2-85[77] se regasesc în tabelul 2.23.
Tabelul 2.23 – Mărcile minime de carămidă și mortar în funcție de înățimea clădiriilor și de
zona seismică (P2-85)[77]
Nr. Inăltimea Nr. Marca carămizii și mortarului în funcție de gradul seismic
crt. clădirii H niveluri 6 7 8 9
(m)
Marca Marca Marca Marca Marca Marca Marca Marca
carămizii mortar carămizii mortar carămizii mortar carămizii mortar
1 ≤4 1 50 10 50 10 50 25 75 50
2 4˂ H≤ 9 3 75 25 75 25 75 50 100 50
3 9˂ H≤ 12 4 75 25 100 25 100 50 - -
4 12˂ H≤ 15 5 100 25 100 50 - - - -
Intărirea pereților structurali din zidărie supuși la acțiunea sarcinilor gravitaționale și

orizontale (vânt și seism) se făcea conform normativului P2-85 [77] [14] prin înglobarea în
zidărie de: stâlpișori din beton armat, centuri din beton armat și cu armături distribuite în
rosturile orizontale și prin asigurarea conlucrării acestora cu zidăria [30].
Poziționarea stâlpișorilor în structura de rezistență rămâne la fel ca și în normativul P2-
75 [76], dar se modifică dimensiunile minime și aria secțiunii stâlpilor de la 25 cm și aria 1000
cm2 în P2-75 [76] la 20 cm și aria 900 cm2 în noul normativ P2-85 [77] [5] [15].
In anul 2006 apare un nou cod pentru proiectarea zidăriilor CR6-2006 [56]- „Cod de
proiectare pentru structurile din zidărie”, care înlocuiește vechiul cod P2-85 [77] și P100/1-
2006 [10] capitolul 8.
In acest nou cod apare pentru prima dată o clasificare a zidăriilor din punct de vedere a
modului de realizare a zidăriei și anume:
 zidărie simplă/nearmată (ZNA);
 zidărie confinată (ZC);
 zidărie confinată și armată în rosturile orizontale (ZC+ AR);
 zidărie cu inima armată (ZIA).
Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare (nniv) al clădirilor din zidărie,
pentru care se aplică prevederile Codului P100- 2006 [74], se limitează în funcție de:
- accelerația seismică de proiectare la amplasament (ag);
- clasa de regularitate /neregularitate structurală;
- clasa de importanță și de expunere la cutremur a clădirii;
- tipul/alcătuirea zidăriei (ZNA, ZC, ZC+AR, ZIA);
- grupa elementelor pentru zidărie ( 1, 2, 2S), definită conform CR6-2006[56].
36
Prevederea în proiect a densității minime constructive a pereților structurali (p%) ,

conform tabelelor de mai jos, nu asigură, în toate cazurile, satisfacerea cerinței de siguranță și,
din acest motiv, nu elimină obligația proiectantului de a verifica, prin calcul, îndeplinirea
acesteia conform prevederilor din codul CR6-2006 [56].
Condiții de utilizare pentru zidăria nearmată
Din cauza capacitații scăzute de a disipa energia seismică, datorită rezistenței mici la
întindere și a ductilității reduse, se recomandă ca utilizarea structurilor din zidărie nearmată să
fie evitată.
Structurile din zidărie nearmată puteau fi folosite numai dacă îndeplineau condițiile din
CR6-2006[56] și anume:
- dacă numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare (nniv) pentru clădiri cu
pereți structurali din zidărie nearmată (ZNA), cu elemente din argila arsă la grupele 1 și 2, și
valoarea minimă constructivă asociată a densității pereților structurali – interiori + exteriori –
( p%), pe fiecare din direcțiile principale, în funcție de accelerația seismică de proiectare (ag),
erau ca și în tabelul 2.24.
Tabelul 2.24 – Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare (nniv) pentru
clădiri cu pereți structurali din din zidărie nearmată (ZNA)
nniv Accelerația seismică de proiectare ag
0.08g 0.12g, 0.16g 0.20g 0.24g,0.28g,0.32g
1  4%  4%  5%  *6%()
2  4%  6%(**) NA NA
3  5% NA NA NA
(*) Numai cu mortar M10 si C10 pentru ag=0.16g
Nota: în cazul clădirilor din ZNA mansarda se considera „nivel” care se include în numarul total admis conform tabelului .
NA- nu se accepta
Structurile din zidărie nearmată (ZNA) , cu elemente din argila arsă din grupa 2S, și cu
elemente din BCA (GBN50) erau folosite numai pentru clădiri de locuit cu un singur nivel peste
secțiunea de încastrare (nniv=1), în zona cu accelerația seismică de proiectare ag = 0.08g.
Structurile din zidărie nearmată (ZNA) , cu elemente din argilă arsă din grupele 1, 2 și
2S și cu elemente din BCA (GBN50 și GBN35) puteau fi folosite indiferent de zona seismică,
pentru:
37
- construcții cu un singur nivel peste secțiunea de încastrare, cu funcțiunea de

anexe gospodărești care adăpostesc bunuri de valoare redusă și în care accesul
oamenilor este întâmplător;
- construcții provizorii, cu durata de utilizare prevăzută mai mică de trei ani
(construcții pentru organizare de șantier, de exemplu).
Condiții de utilizare pentru zidăria armată

Clădirile cu structuri din zidărie confinată (ZC sau ZC+AR), și cele din zidărie cu inima
armată (ZIA), erau utilizate, în condițiile de calcul, de dimensionare și de alcătuire constructivă
precizate în CR6-2006 [56] cu condiția limitării numărului de niveluri peste secțiunea de
încastrare (nniv) și a prevederii densității minime constructive a pereților structurali – interiori
+ exteriori (p%), în funcție de accelerația seismică de proiectare (ag) , dacă:
- numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare (nniv) pentru clădiri cu pereți
cu inima armată (ZIA), cu elemente de argilă arsă din grupele 1 și 2, și valoarea minimă
constructivă asociată densității pereților structurali – interiori + exteriori – (p%) pe fiecare
direcție principală în funcție de accelerația seismică de proiectare (ag) sunt date în tabelul 2.25:
clădiri cu pereți structurali din din zidărie confinată (ZC)
nniv accelerația seismică de proiectare ag
0.08g, 0.12g, 0.16g, 0.20g 0.24g 0.28g, 0.32g
1  3%  4%  4%  4%
2  3%  4%  5%  6%
3  4%  5%  6% NA
4  4%  6% NA NA
5  5% NA NA NA
Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare (nniv) pentru clădiri cu pereți
cu inima armată (ZIA), cu elemente de argilă arsă din grupa 2S, și valoarea minimă constructivă
asociată a densității pereților structurali – interiori + exteriori – (p%), în funcție de accelerația
seismică de proiectare ( ag) sunt date în tabelul 2.26:
38
clădiri cu pereți structurali din zidărie (ZNA,ZC+AR, ZIA)
Accelerația seismică 0.08g 0.12g,0.16g 0.20g,0.24g 0.28g,0.32
ag
Densitatea pereților  4%  5%  6%  7%
p%
Numărul maxim de 4 3 2 1
niveluri peste (P+3E) (P+2E) (P+1E) (P)
secțiunea de
încastrare nniv
Numărul maxim de niveluri peste secțiunea de încastrare ( nniv) pentru clădiri cu pereți
structurali din zidărie confinată (ZC) sau confinată și armată în rosturile orizontale (ZC+AR),
executată cu elemente din BCA/GBN50 este:
- nniv = 2 (P+1E) în zonele cu ag  0.16g, cu densitatea minimă constructivă a
pereților p=5%;
- nniv = 1(P) în zonele cu ag  0.20g, cu densitatea minimă constructivă a pereților
p=6%.
2.2.1. Evoluția codurilor de proiectare pentru zidării din B.C.A.

2.2.1.1. Coduri de proiectare existente în perioada 1963 - 2006
In ceea ce privește zidăriile realizate din beton celular autoclavizat în normativul P13-
63 [68] nu se face nici o referire la aceste tipuri de zidării.
In normativul P13-70 [69] se fac primele precizări legate de zidăria realizată din beton
celular autoclavizat (BCA).
In capitolul 4 al normativului „Prescripții privind alcătuirea constructivă” la elemente
de zidărie sunt amintite și blocurile de beton celuler autoclavizat. Ele puteau fi utilizate dacă se
ținea seama de următoarele condiții :
Inălțimea clădirilor de zidărie se limita la 15 m în zonele de grad seismic 7 sau 8 și la 9
m în zona de grad seismic 9. Carămizile pentru zidăriile de rezistență vor avea cel puțin marca
75 în zonele de grad 7 și cel puțin marca 100 în zonele de grad 8 și 9. „Inlocuitorii de cărămidă”
între care și BCA-ul „se vor putea folosi la zidării în condițiile precizate în prescripțiile ce
reglementează utilizarea în regiuni seismice a materialelor respective” [68].
39
In anul 1975 apare „Normativul privind alcătuirea și calculul structurilor din zidărie”
indicativ P.2-75 [19] în care la punctul 1.2 se precizează clar că normativul nu se referă la
construcțiile din zidărie de BCA. [19]
Tot atunci apare și normativul C126-75 [20] „Normativ pentru alcătuirea și executarea
zidăriilor din carămizi și blocuri ceramice” care înlocuiește vechiul normativ C126-71 [59]. In
acest normativ nu se fac referiri legate de zidăriile realizate din BCA. Singura precizare care se
face este că la alcătuirea zidăriilor se vor respecta prevederile din STAS 10110 1-75 [90] și
normativul P2-75 [76] [11] [12].
In normativul P2-85 [77] datorită condițiilor de rezistență care se impuneau, se limita
domeniul de folosire al blocurilor de BCA în funcție de marca carămizilor (blocurilor), dacă
considerăm că BCA-ul se alegea la fel ca și carămizile în funcție de marcă (rezistența la
compresiune. Din tabelul de mai jos rezultă că BCA-ul dacă ar fi avut marca 50 putea fi folosit
în zone cu grad de protecție antiseismică 6, 7 și 8 la clădiri cu un nivel și înălțime maxim 4 m.
2.2.1.2. Codul de proiectare pentru structuri din zidărie CR6-2006 și capitolul

8 din P100/1-2006
CR6-2006- [56] „Cod de proiectare pentru structurile din zidărie” clasează elementele
din beton celular autoclavizat (BCA conform SR EN 771-4 [92]) ca și material pentru realizarea
zidăriilor în grupa I a elementelor de zidărie în funcție de nivelul de încredere al proprietăților
mecanice. Acest cod nou este completat de apariția codului de proiectare P100/1-2006 [74] în
care în captitolul 8 „Prevederi specifice pentru construcțiile din zidărie” se stabilește că
elementele pentru zidărie din beton celular autoclavizat (BCA conform SR EN 771-4 [92]) pot
fi folosite pentru executarea elementelor structurale din zidărie dar se limitează folosirea lor
în funcție de valorile caracteristicilor mecanice astfel:
Rezistența standardizată la compresiune (fb) a elementelor pentru zidărie va fi cel puțin
egală cu:
- pereți structurali, normal pe față rostului - fb = 7,5 N/mm2
- pereți nestructurali (inclusiv panouri de umplutură care nu conlucrează cu cadrele) -
fb= 7,5 N/mm2 pentru clădiri din clasa de importanță I și II, și fb = 5,0 N/mm2 pentru clădiri
din clasele de importanță III și IV.[74].
Tot în codul P100/1-2006 [74] în definirea condițiilor de utilizare a zidăriei nearmate se
limitează și mai mult folosirea betonului celular autoclavizat. Structurile din zidărie nearmată
(ZNA) din elemente din BCA de tip GBN50 pot fi folosite numai pentru clădiri de locuit cu un
40
singur nivel peste secțiunea de încastrare (nniv=1), în zona seismică cu accelerația seismică de
proiectare ag = 0,08 g. Structurile din zidărie nearmată (ZNA) din elemente din BCA de tip
GBN50 și GBN35 pot fi folosite, indiferent de zona seismică la construcții cu un singur nivel
cu funcțiunea de anexe gospodărești sau construcții provizorii cu durata de utilizare mai mică
de 3 ani [74].
2.2.1.3. Codul de proiectare pentru structuri din zidărie CR6-2013 și

capitolul 8 din P100/1-2013
Actualul cod de proiectare P100/1-2013 [67] aparține noii generații de coduri de
proiectare seismică, care se bazează pe stabilirea explicită a performanței seismice dorite.
Din experiența ultimelor cutremure s-a evidențiat insuficiența vechilor coduri de
proiectare care considerau răspunsul seismic al structurilor pentru o singură stare limită.
Proiectarea seismică bazată pe performanța prin urmărirea mai multor factori de performanță
seismică a construcțiilor [67].
Codul P100/1-2013 [67] este complet armonizat, conceptual și formal, cu standardul
SR EN 1998-1 [91] care prezintă versiunea în limba română a standardului, european EN 1998-
1 [78]. Acest cod preia elementele de bază ale standardului, dar menține o serie de prevederi de
detaliu din normele românești anterioare care și-au dovedit valabilitatea și utilitatea în practica
proiectării seismice [67].
P100/1-2013 [67] preia modelele de calcul, terminologia, simbolurile și structurarea pe
capitole din standardul SR EN 1998-1 [91], astfel încât armonizarea celor două documente
normative să fie asigurată.
Față de codul P100-1-2006 [74], cel din 2013 dispune de un context mai favorabil de
aplicare, astfel, o bună parte din codurile structurale destinate proiectării structurilor din beton,
oțel, zidărie se armonizează cu normele europene din punct de vedere al formatului și
terminologiei [67].
Codul P100/1-2013 [67] în capitolul 8, „Prevederi specifice construcțiilor de zidărie”
vine cu noi reglementări față de vechiul cod P100/1-2006 [74] în ceea ce privește construcțiile
realizate din zidărie de BCA. In acest capitol se definesc pereții structurali, pereții structurali
de rigidizare, pereții de contravântuire și se stabilesc cerințele speciale pentru elementele
pentru zidărie.
Peretele structural este definit ca perete destinat să reziste forțelor verticale și orizontale
care acționează în planul său.
41
Peretele structural de rigidizare este peretele dispus perpendicular pe un perete

structural, cu care conlucrează la preluarea forțelor verticale și orizontale și contribuie la
asigurarea stabilității acestuia.
Clădirile cu pereți structurali din zidărie și pereții nestructurali din zidărie se vor
proiecta conform prevederilor generale stabilite în Codul CR6-2013 [55] și conform
prevederilor din capitolul 8 din P100/1-2013 [67]. Prevederile se aplică structurilor cu pereți
structurali din zidărie cu elemente din argila arsă și din beton celular autoclavizat (BCA).
Cerințe speciale pentru elemente pentru zidărie.
Prevederile capitolului 8 se referă la zidăriile pereților structurali realizate cu
următoarele tipuri de elemente pentru zidărie:
- din argilă arsă, pline și cu goluri verticale (SR EN 771-1 [92]);
- din beton celular autoclavizat – BCA (SR EN 771-4 [94]).
Cerințe privind rezistențele caracteristice minime ale zidăriei la compresiune,

forfecare și încovoiere
Pentru pereții structurali din zidărie cu elemente din argila arsă și din BCA rezistența
caracteristică la compresiune a zidăriei perpendicular pe rosturile de așezare (fk) va avea valorile
minime date întabelul 2.27 în funcție de:
- înalțimea clădirii (numarul de niveluri peste secțiunea de încastrare);
- accelerația terenului pentru proiectare ag la amplasament;
- clasa de importanță - expunere a clădirii.
Tabelul 2.27 -Valori minime necesare ale rezistenței caracteristice la compresiune

fk (N/mm2) pentru pereții structurali ai clădirilor din clasele de importanta III - IV
NR. Accelerația terenului pentru proiectare ag
NIVELURI
nniv
0,10g si 0,15g 0,20g si 0,25g 0,30g si 0,40g
1 (P) 1,70 2,15 3,00

2 (P+1) 1,85 2,30 3,15
3 (P+2) 2,00 2,50 3,25
4 (P+3) 2,50 3,00 4,00
5 (P+4) 2,70
Pentru pereții structurali cu elemente din argilă arsă și din BCA, rezistența
42
caracteristică la compresiune a zidăriei paralel cu rosturile de așezare (fkh) va avea valorile

minime din tabelul 2.28.
Tabel 2.28 Valori minime ale rezistenței caracteristice la compresiune fkh (N/mm2)
pentru pereții structurali ai clădirilor din clasele de importanta III – IV
NIVELURI
nniv
0,10g si 0,15g 0,20g si 0,25g 0,30g si 0,40g
1 (P) 0,425 0,550 0,700

2 (P+1) 0,450 0,575 0,725
3 (P+2) 0,500 0,625 0,750
4 (P+3) 0,625 0,750 0,875
5 (P+4) 0,650
Pentru clasa de importanță I rezistențele se sporesc cu 30%, iar pentru clasa II cu 15%.
Valorile rezistențelor caracteristice la compresiune ale zidăriei (fk) și (fkh) folosite pentru
situația seismică de proiectare vor fi mai mari decât cele din tabelele 2.27 și 2.28 și, în lipsa
rezultatelor încercărilor conform SR EN 1052-1, se vor calcula cu formulele date în codul CR6-
2013 [55], pe baza rezistenței standardizate a elementelor (fb și fbh) și a rezistenței mortarului
(M).
Valorile minime necesare ale rezistenței caracteristice inițiale la forfecare fvk0 folosite
pentru situația seismică de proiectare, pentru zidăriile cu elemente din argilă arsă și din BCA,
zidite cu mortare tip (G) sau (T), se vor lua din tabelul 2.29.
Tabel 2.29 Valori minime ale rezistenței caracteristice inițiale la forfecare fvk0 (N/mm2)
pentru pereții structurali ai clădirilor din clasele de importanță III – IV
NIVELURI
nniv
0,10g si 0,15g 0,20g si 0,25g 0,30g si 0,40g
1 (P) 0,125 0,175 0,225

2 (P+1) 0,140 0,190 0,240
3 (P+2) 0,150 0,200 0,250
4 (P+3) 0,200 0,250 0,300
5 (P+4) 0,225
Valorile minime necesare ale rezistențelor caracteristice la încovoiere ale zidăriei

perpendicular pe planul peretelui, folosite pentru situația seismică de proiectare pentru zidărie
cu mortare tip (G) și (T) se vor lua din tabelul 2.30.
43
Tabelul 2.30 - Valori minime necesare ale rezisțentelor caracteristice la încovoiere fxk1
și fxk2 (în N/mm2) pentru pereții structurali ai clădirilor din clasele de importanță III – IV
Accelerația terenului pentru proiectare ag

Tipul elementelor ag ≤ 0,15 ag ≥ 0,20
fxk1 fxk1 fxk1 fxk1
Argila arsă- grupa 1,pline sau max 25%

goluri 0,100 0,200 0,200 0,400
Argila arsă- grupa 1,pline sau max 25% 0,075 0,150 0,150 0,300
goluri
BCA - grupa 1, pline 0.050 0,100 0,100 0,200
În această ediție a P100-1-2013 [67] , s-au înlocuit prevederile din P100-1/2006 [74]
referitoare la condițiile de rezistențe minime ale elementelor pentru zidărie și ale mortarelor
considerate individual (pentru elemente fb,min și pentru mortar Mmin) cu condiții de rezistență
minimă pentru zidărie (în perete).
Această modificare are în vedere faptul că rezistențele zidăriei sunt cele care intervin
direct în calculele pentru proiectarea siguranței clădirilor:
- rezistența la compresiune cu valorile corespunzatoare acțiunilor perpendiculare pe
rostul de așezare (fk) și paralel cu rostul de așezare (fkh);
- rezistența la forța tăietoare pentru cedarea prin lunecare în rost orizontal (fvk0);
- rezistența la încovoiere perpendicular pe planul peretelui (fxk1, fxk2).
În privința mortarelor, cerințele de rezistentă sunt luate în considerare, separat, numai
din punct de vedere al cerințelor de durabilitate stabilite în CR6 - 2013[55] [67].
a). Rezistențe caracteristice minime ale zidăriei la compresiune, forfecare și

încovoiere
Rezistențele caracteristice ale zidăriei pentru toate solicitările se vor stabili, ca regulă
generală, pe baza încercărilor efectuate de producătorii de elemente și mortare în conformitate
cu procedeele de încercare și de interpretare a rezultatelor date în standardele din seriile SR EN
772 [93], SR EN 1015 [95] și SR EN 1052 [86]. Furnizorii sunt obligați să declare toate valorile
caracteristicilor mecanice care sunt necesare pentru calculul elementelor de construcție din
zidărie conform prevederilor din P100-1-2013 [67] și din CR6-2013 [55]. În absența acestei
44
declarații calculul se va face folosind valorile stabilite în CR6-2013 [55]. Caracteristicile

geometrice și mecanice ale materialelor avute în vedere la proiectare se dau sub forma sintetică
într-o fișă întocmită conform anexei A la CR6-2013 [55].
Prevederea în proiecte a rezisțentelor minime nu elimină obligația proiectantului de a
verifica prin calcul satisfacerea condițiilor de siguranță conform prevederilor din P100-1-2013
[67] și din CR6-2013 [55] (cu excepția clădirilor simple din zidărie).
Stabilirea rezistenței minime la compresiune a pereților din zidărie are în vedere faptul
că valoarea acesteia nu poate fi definită printr-un singur parametru (fb) ci, în conformitate cu
metodologia de calcul stabilită prin SR EN 1996-1-1[79] și preluată în CR6-2013 [55], depinde
de un număr mare de parametri care pot fi aleși independent de proiectant:
- rezistența la compresiune a elementelor (fb și fbh) ;
- rezistența la compresiune a mortarului (M);
- tipul mortarului (de utilizare generală - G - sau pentru rosturi subțiri - T);
- modul de zidire (cu sau fără rost longitudinal);
- tratarea rosturilor verticale de capăt (umplute / cu locaș de mortar / nut și feder).
Valorile minime stabilite în P100-1-2013 [67] pentru rezistența caracteristică la
compresiune perpendicular pe rosturile de așezare (fk) - tabelul 2.27 depind de:
- înălțimea clădirii (numărul de niveluri peste secțiunea de încastrare);
- accelerația terenului pentru proiectare (ag) la amplasament;
- clasa de importanță - expunere a clădirii.
Aceste valori minime ale rezistenței caracteristice la compresiune se vor folosi numai
la proiectarea clădirilor din clasele de importanță - expunere III și IV. Pentru clădirile din clasele
de importanță II și I, valorile minime din tabel se vor spori cu 0,5 N/mm 2, respectiv cu 1,0
N/mm2.
Folosirea valorilor minime ale rezistenței zidăriei în locul valorilor minime ale
rezistenței componentelor (elemente și mortare) este justificată prin faptul că datorită modului
de alcătuire și tipului materialelor folosite (elemente și mortare) rezistențele zidăriei calculate
cu relațiile specifice din CR6-2013 [55] (preluate din SR EN 1996-1-1 [79]) variază în limite
foarte largi (figura 2.15).
45
Figura 2.15 - Variația rezistenței caracteristice la compresiune în funcție de tipul elementelor

și al mortarului și de modul de țesere
Valoarea minimă a rezistenței caracteristice la compresiune (fk= 2,0N/mm2) adoptată

pentru clădirile cu P+2E în zonele cu seismicitate redusă și moderată (ag≤ 0,15g) corespunde
cerințelor minime pentru materialele constitutive recomandate în standardul SR EN 1998-1 [91]
(fb,rec= 5,0 N/mm2 și mortar M5). Subliniem faptul că valoarea fk = 2.0 N/mm2 permite și
utilizarea unor elemente pentru zidărie cu valori fb <5N/mm2 așa cum rezultă din figura 2.16.
Pentru clădiri cu unul sau două niveluri supraterane se acceptă, în zonele cu seismicitate redusă
valori cu 15% mai mici decât valoarea de referintă (fk = 2.0 N/mm2).
Rezistența mortarului prevazută în proiect pentru obținerea unei anumite valori a
rezistenței caracteristice a zidăriei, trebuie sa fie inferioară, cel mult egală cu dublul rezistenței
elementelor pentru zidărie specificate [55].
Figura 2.16 -Alegerea materialelor pentru zidărie
46
Prin stabilirea unor valori minime ale zidăriei, există posibilitatea alegerii unor alcătuiri
diverse care pot prezenta avantaje din alte puncte de vedere (rezistența la foc, izolare termică,
izolare fonică,etc).
Păstrarea acestei marje în raport cu valoarea minimă a efortului unitar de compresiune
favorizează obținerea unor condiții comparabile de ductilitate și disipare a energiei. Valorile
sunt diferențiate în funcție de accelerația seismică de proiectare și de regimul de înalțime al
clădirii.
Valorile minime ale rezistențelor caracteristice la încovoiere perpendicular pe planul
peretelui (N/mm2) pentru zidărie cu mortarele de tip (G) și (T) se folosesc pentru proiectarea
pereților nestructurali și a panourilor de zidărie înrămată în cadre sub acțiunea încărcărilor
definite în CR6-2013 [55]. Având în vedere particularitățile acestor încărcări, stabilirea unei
valori minime a rezistenței la compresiune a elementelor (fb,min) nu are nici o relevanță pentru
calculul momentului capabil al peretelui. Rezistențele fxk1 și fxk2 depind de proprietățile
mortarului și în particular de aderența acestuia la elementele pentru zidărie.
Analiza modului de rupere a pereților solicitați de forțe perpendiculare pe plan arată o
corelare evidentă între calitațile elementelor și cele ale mortarului.
In mod curent, caracterizarea rezistenței mortarului se face prin valoarea rezistenței la
compresiune, mărime care poate fi ușor determinată prin încercări de laborator, pe cuburi sau
pe cilindri.
Din încercările prezentate rezultă că, în absența datelor privind aderența la elementele
pentru zidărie, specificarea în proiecte numai a rezistenței la compresiune nu este suficientă
pentru a defini complet calitatea mortarului.
Creșterea raportului apă/ciment, care favorizează lucrabilitatea, are două consecințe
contradictorii:
- scăderea rezistenței la compresiune a mortarului;
- creșterea aderenței.
Rezistența la încovoiere a zidăriei perpendicular pe plan este, și aceasta, influențată de
mai mulți factori:
- rezistența la încovoiere a elementelor pentru zidărie;
- rezistența la întindere (aderența) a mortarului din rosturile verticale;
- raportul de țesere a zidăriei;
- calitatea execuției (umplerea corectă/completă a rosturilor verticale).
47
b). Proprietățile de deformabilitate ale zidăriei din BCA conform codului

CR6-2013
Caracteristicile de deformabilitate ale zidăriei sunt extrem de importante întrucât ele
definesc comportarea acestora până la cedare. Astfel curba s-ε obținută pe cale experimentală,
simultan cu modulul de elasticitate permit prin analize numerice evaluarea la diferite intervale
de timp a rezistențelor și deformațiilor elementelor din zidărie și a structurilor în ansamblul
lor. Această evaluare se poate realiza prin una din metodele de calcul neliniar.
In lipsa unor date experimentale caracteristicile (curba s-ε; E și G ) pot fi utilizate cele
prevăzute în codurile de specialitate; în cazul de față cele prevăzute în CR 6-2013 [55].
b.1). Relația efort unitar - deformație specifică ( curba s-ε)

Pentru calculul rezistenței și al rigidității tuturor elementelor de construcție din zidărie,
pentru toate situațiile de proiectare, se folosesc diferite tipuri de relații efort unitar-deformație
specifică s-ε legi constructive care schematizează comportarea reală a zidăriei. Acestea depind
de valorile caracteristice ale rezistențelor fk și de valorile de proiectare fd .
Rezistența unitară caracteristică la compresiune a zidăriei

Rezistența unitară caracteristică la compresiune fk a zidăriei cu elemente din argilă arsă
și cu elemente de BCA, executată cu mortar pentru utilizare generală (G), pentru încărcări
normale pe planul rosturilor orizontale, va fi calculată, în funcție de rezistențele unitare la
compresiune ale elementelor pentru zidărie și a mortarului cu relația:
fk = K fb0.70 fm 0.30 (2.16)
unde notațiile sunt:

K – constanta care depinde de tipul elementului pentru zidărie,
fb- rezistența la compresiune standardizată a elementului pentru zidărie pe direcția normală
pe rosturile orizontale în N/mm2
fm - rezistența medie la compresiune a mortarului în N/mm2
Pentru zidăriile executate cu elemente din argilă arsă și din BCA cu mortar pentru
utilizare generală (G), valorile K sunt date în tabelul 2.31.
48
Tabelul 2.31 - Valorile constantei K
TIPUL ELEMENTULUI CONSTANTA

PENTRU ZIDĂRIE K
Elemente ceramice pline (grupa 1) 0.55
Elemente ceramice cu goluri verticale 0.45

(grupa 2 și 2s)
Elemente din BCA (grupa 1) 0.55
Valorile rezistenței caracteristice fk pentru zidărie cu elemente din BCA, cu rezistența

standardizată fb = 3.0 -8.0 N/mm2 , cu mortare cu rezistente M2.5 –M15, calculate cu formula
(1.1) sunt date în tabelul 2.32.
Tabelul 2.32 - Valorile rezistenței caracteristice fk pentru zidărie cu elemente din BCA
REZISTENȚA MARCA MORTARULUI
STANDARDIZAT M15 M12,5 M10 M7,5 M5 M2,5
AA
ELEMENTULUI
fb ( N/mm²)
8.0 5.31 5.03 4.70 4.31 3.82 3.10
7.0 *** 4.58 4.28 3.93 3.48 2.83
6.0 *** *** 3.84 3.53 3.12 2.53
5.0 *** *** 3.38 3.10 2.75 2.23
4.0 *** *** *** 2.66 2.35 1.90
3.0 *** *** *** *** 1.92 1.56
1°. *** Combinații de materiale ( elemente, mortar) care nu sunt permise de condițiile de la (3).
2°. Pentru valori fb intermediare se acceptă interpolarea liniară între valorile din tabel. Pentru valori în afăra
celor din tabel se aplică formula generală de calcul
In CR6-2013 [55] sunt propuse urmatoarele relații s-ε (figura 2.17) [18]:
a. Liniară
b. Liniar - dreptunghiulară
c. Parabolic - dreptunghiulară
Figura 2.17 –Relații s-ε
49
Legea de forma „parabolic - drepunghiulară” poate fi înlocuită cu o lege convențională

(c.) de forma „liniar - drepunghiulară” având valoarea deformației specifice:
εml,conv = 2/3 εml (2.17)

Raportul μ=εmu / εml definește ductilitatea de material a zidăriei.
Valorile diagramei de proiectare fd(ε) se obțin din valorile diagramei caracteristice fk(ε)
cu relația:
fd(ε) = fk(ε) / γM (2.18)

Forma legii σ-ε depinde de :
a. Caracteristicile elementelor pentru zidărie
b. Tipul mortarului
c. Modul de țesere și de umplerea rosturilor
Determinarea relației σ-ε și a parametrilor caracteristici εml și εmu se va face prin
încercări la compresiune efectuate conform SR EN 1052-1 [86].
Valoarea deformației specifice ultime (εmu) utilizată pentru calculul rezistenței și al
rigidității tuturor parților / elementelor de construcție din zidărie se va limita, indiferent de
rezultatele încercărilor, astfel:
 pentru elementele din argilă arsă din grupa 1: εmu≤ 3.5 ‰;
 pentru elementele din argilă arsă cu goluri verticale din grupa 2 : εmu≤ 2.0 ‰;
 pentru elementele din argilă arsă cu golouri verticale din grupa 2S și pentru elementele
din BCA forma legii s-ε și valorile εml și εmu vor fi declarate cu limitarea εmu≤ 2.0
‰.
Prevederile referitoare la calculul rezistenței de proiectare a zidăriei și la calculul
deplasărilor părților/elementelor de construcție din zidărie precum și prevederile din P100–1
2013 [67] privitoare la valorile factorului de comportare q și la numărul maxim de niveluri peste
secțiunea de încastrare, se aplică diferențiat în funcție de forma și de parametrii legii σ-ε.
In lipsa datelor rezultate din încercări experimentale la compresiune, determinarea
relației σ-ε și a parametrilor caracteristici se face în felul următor :
Pentru toate situațiile de proiectare, în cazul zidăriilor pentru care forma legii σ-ε și
parametri εml și εmu nu sunt cunoscute sau nu sunt declarate, calculul rezistenței și rigidității
tuturor parților/ elementelor de construcție din zidărie se va face în urmatoarele condiții:
a. legea σ-ε va fi considerată „liniară” (fig.2.16);
50
b. valorile modulului de elasticitate longitudinal și transversal se vor reduce cu 25%;

c. deformația specifică ultimă εmu va fi luată egală cu:
 pentru elementele din argilă arsă din grupa 1: εmu – 0.8 x 3.5 2.8‰;
 pentru elemente din argilă arsă cu goluri verticale din grupa 2 și 2S și pentru
elemente din BCA εmu – 0.8 x 2.0 - 1.6 ‰;
b.2) Modulul de elasticitate al zidăriei

b.2.1) Modulul de elasticitate longitudinal
Pentru calculul deformațiilor longitudinale ale tuturor părților/elementelor de
construcție din zidărie simplă (ZNA) se folosesc, în funcție de situația de proiectare respectivă,
următoarele valori ale modulului de elasticitate longitudinal:
- modulul de elasticitate secant de scurtă durată, Ez;
- modulul de elasticitate de lungă durată, Ez,ld.
Modulul de elasticitate secant de scurtă durată Ez va fi determinat prin încercări
conform SR EN 1052 – 1 [86] .
In absența valorilor determinate, modulul de elasticitate secant de scurtă durată al
zidăriei nearmate (Ez), executată cu elemente pentru zidărie din grupele 1,2 și 2S, cu mortar
pentru zidărie pentru utilizare generală (G) sau cu mortar pentru rosturi subțiri (T), cu toate
rosturile complet urmplute cu mortar, se va calcula cu relațiile:
a. Ez = 1000 fk pentru elemente din argilă arsă;

b. Ez = 800 fk pentru elemente din BCA;
Pentru zidăriile executate cu elemente cu îmbinare de tip (nut și feder) și pentru zidăriile
cu rosturi verticale neumplute cu mortar, valoarea modulului de elasticitate de scurtă durată
trebuie declarată pentru fiecare tip de element.
In cazul zidăriei cu armaturi în rosturile orizontale valorile Ez stabilite ca mai sus vor fi
majorate cu 10%.
In condițiile enunțate mai sus modulul de elasticitate echivalent de scurtă durată al
zidăriei confinante (ZC) și al zidăriei cu inima armată (ZIA) se va calcula cu relația:
EZC(ZIA) =Ez IZ + Eb Ib / IZ + Ib (2.19)

unde notațiile sunt urmatoarele:
 Ez și Eb – modulii de elasticitate longitudinali ai zidăriei și betonului;
 Iz și Ib – momentele de inerție ale secțiunilor de zidărie și de beton , calculate în raport
cu axele principale de inerție ale peretelui.
51
In cazul zidăriei confinate cu armaturi în rosturile orizontale (ZC+AR), valorile

date de relația de mai sus se vor majora cu 10%.
Modulul de elasticitate de lungă durată Ez,ld se va determina din valoarea modulului
secant de scurtă durată Ez redusă, pentru a ține cont de efectele curgerii lente, conform relației:
EZ,ld = EZ / 1 + Φ∞ (2.20)
unde Φ∞ este constanta finală de curgere lentă, pentru BCA se va lua 1 - 2,5.
b.2.2) Modulul de elasticitate transversal

Modulul de elasticitate transversal Gz , pentru zidăria nearmată, cu elemente pentru
zidărie din argilă arsă din toate grupele (1,2, 2S) și din BCA, se determină cu relația:
Gz = 0,4 Ez (2.21)
unde:
 Ez este modulul de elasticitate secant de scurtă durată, cu valorile corespunzatoare
situației de proiectare respective, stabilite anterior.
In lipsa unor date stabilite prin încercări, modulul de deformație transversală echivalent
pentru zidăria confinată (ZC) și zidăria cu inima armată (ZIA) se va calcula cu relația:
GZC(ZIA) = 0,40 EZC(ZIA) (2.22)
52
CAPITOLUL 3. ZIDĂRII DIN BCA CONFINATE ȘI ARMATE

CU BETON ARMAT DISPERS
3.1 Elemente din BCA produse în România
In țara noastră în momentul de față sunt opt producători de BCA în cele zece fabrici de
BCA construite în România, există instalate capacităţi de producţie pentru 3,5 milioane de metri
cubi pe an.
Cei mai importanți producatori sunt Macon , Xella, Soceram, etc…
Macon Deva este cel mai mare producător de BCA şi prefabricate din beton din
România, cu o activitate de peste 50 de ani în domeniul producţiei de materiale de construcţii.
Lider pe piaţa producătorilor de BCA, prefabricate din beton şi var, MACON GROUP şi-a
consolidat poziţia odată cu preluarea în 2008 a grupului de firme Simcor Oradea.
Producătorul german de BCA Xella (Ytong) este cel mai mare producator de materiale
de construcție și var la nivel mondial și este unul dintre puținii producători din Europa care
dețin propriul centru de cercetare dedicat dezvoltării continue de soluții constructive
performante.
In România, XELLA RO este prezentă cu brandul Ytong pentru piața de materiale de
zidărie, iar în anul 2010 a inaugurat lângă Ploiești cea mai modernă unitate de producție de
blocuri de zidărie de beton celular autoclavizat din Europa de est, cu o capacitate de producție
de aproximativ 400.000 m³, însemnând o cotă de piaţă estimativă de 15% pe segmentul de BCA.
Soceram este un producător tradiţional de materiale de construcţii, cu o experienţă în
domeniu de peste 40 de ani.
Un alt producator de BCA este și Celco. In fabrica de BCA din Constanța, Celco
produce 4 sortimente de BCA:
- BCA STANDARD pentru construcții în cadre;
- BCA STRUCTOTERM pentru structuri portante;
- BCA SUPERBLOCK pentru ziduri interioare și exterioare cu rezistență ridicată.
In plus, CELCO a dezvoltat și produse auxiliare pentru zidărie precum BCA
MEGATERM utilizat pentru termoizolare și buiandrugii termoizolanți din BCA.
Printre producătorii de BCA se numară și SC ELPRECO SA.
Somaco Grup Prefabricate este cel mai mare producator de beton celular autoclavizat
(BCA) din Moldova. Cu aproape 40 ani de exepriență în producerea betonului celular
autoclavizat, Somaco oferă principalul material de zidărie din regiune. Pe lângă fabrica de BCA
53
de la Adjud, Somaco deține și alte 3 fabrici (Buzău, Roman și Teiuș), în care investește continuu
pentru asigurarea unei game de produse în continuă creștere[101].
În anul 2013, în România s-a produs un volum de BCA de aproximativ 1,9 milioane
metri cubi, respectiv circa 70 milioane euro, înregistrând o uşoară creştere faţă de 2012, de circa
5%. Cumpărătorii au ales BCA în detrimentul altor materiale de zidărie, piaţa de BCA
reprezentând circa 55% din volum şi 48% din valoarea totală a pieţei materialelor de zidărie
(figura 3.1).
Figura 3.1 Evoluția producției anuale de BCA și a materialelor de zidărie în România
In fabricile Macon Group în anul 2013 s-a început producerea unor elemente din BCA
pentru realizarea stâlpişorilor, centurilor sau buiandrugilor necesari rigidizării pe direcţie
verticală sau pe direcţie orizontală la partea superioară a zidurilor. Aceste elemente se pot folosi
şi pentru realizarea canalelor de comunicaţie, ventilaţie sau pentru îmbrăcarea ţevilor,
cablurilor, etc în vederea mascării [98].
Elementele cu forme speciale s-au realizat pentru că prezintă o serie de avantaje și
anume: o muncă mai uşoară, timp redus de realizare, izolare termică superioară prin eliminarea
punţilor termice, protecţie excelentă la foc, suprafeţe perfect plane şi continue cu finisare rapidă
odată cu restul zidăriei, costuri mai mici de execuţie (figura 3.2).
54
Figura 3.2 - Elemente speciale din BCA

 Blocuri tip „O” din BCA MACON
Disponibile cu grosimi ale blocurilor cuprinse între 250 și 400 mm şi diametre ale
golurilor de 150, 200, 250 sau 300 mm, blocurile tip „O” din BCA MACON de tip GBN35 sau
GBN50 sunt destinate realizării şi izolării stâlpişorilor din beton necesari rigidizării pe direcţia
verticală.
Blocul „O” are dublu rol, atât ca și cofraj la execuția elementului vertical de rigidizare
(stalpișor) din beton armat sau beton armat dispers cât și rolul de protecție termică pentru
eventualele punți termice ce s-ar putea forma (figura3.3).
Suprapunerea golurilor din blocurile „O” permite formarea cavităţii necesare aşezării
armăturilor şi turnării betonului fără a mai fi necesară cofrarea clasică (figura 3.4.a,b,c).
La realizarea zidăriilor din elemente de BCA cu goluri verticale trebuie să se țină seama
ca elementele de zidărie cu goluri „O”, utilizate la realizarea stâlpișorilor din beton armat sau
beton armat dispers, să aibă lățimea egală cu lățimea elementelor fără gol folosite [99] [100].
55
Figura 3.3- Elementele de zidărie cu goluri „O”

Moduri de realizare a zidăriilor cu elemente de tip „O”
Fig.3.4 a) Fig.3.4 b)
Fig.3.4 c)
Figura 3.4 - Așezarea elementelor „O” pentru realizarea stâlpișorilor: a) la colțuri; b) la
intersecții; c) în pereți.
56
 Blocuri tip „U” din BCA MACON
Disponibile cu grosimi ale blocurilor cuprinse între 250 şi 400 mm şi lăţimi ale golului
proporţionale cu grosimea blocului, blocurile tip „U” din BCA MACON sunt destinate
realizării şi izolării centurilor din beton necesare rigidizării pe direcţia orizontală, la partea
superioară a zidurilor. Se pot folosi şi pentru realizarea canalelor de comunicaţie sau pentru
îmbrăcarea ţevilor, cablurilor, etc în vederea mascării (figura 3.5).
Ele se aşează peste ultimul rând de zidărie normală, asigurându-se continuitatea între
blocuri. Golul în formă de U permite aşezarea armăturii şi turnarea betonului fără a mai fi
necesară cofrarea clasică. Pot fi uşor prelucrate prin tăiere pentru a obţine îmbinările la colţuri
sau pentru continuitatea cu cofrajul pentru planşeu.
Figura 3.5 - Elementele de zidărie cu goluri U
3.2 Cercetări asupra zidăriilor din BCA efectuate în România

Lipsa cercetărilor în domeniul zidăriilor din BCA s-a reflectat în normele de proiectare
a structurilor din zidărie, care fie au eliminat aceste tipuri de zidării, fie au impus restricții
majore în utilizarea lor la construcții situate în zone seismice așa cum s-a prezentat în capitolul
2 paragraful 2.2.1.
Primele cercetări asupra zidăriilor din BCA au fost cuprinse în teza de doctorat
„Contribuții privid comportarea mecanica a zidăriilor din beton celuler autoclavizat” [37]
realizată de ing. Richard Untu în anul 1977.
57
In capitolul al doilea al tezei se prezintă cercetările privind caracteristicile betoanelor

celulare autoclavizate produse la cele trei fabrici existente în acei ani pe teritoriul României și
anume, fabrica I.P.B.-Militari (tehnologia Ytong), fabrica de la Craiova și cea de la Doicești.
Obiectivul principal al cercetării a fost de a stabili caracteristicile de calcul ale BCA-
ului produs prin cele trei tehnologii de fabricație folosite la noi în țară în acei ani.
Programul cercetărilor a cuprins analiza caracteristicilor și omogenității BCA-ului de
marca 35 și 50 și a rezultatelor verificărilor de laborator cu privire la:
- densitatea aparentă în stare uscată și umedă;
- rezistența la compresiune;
- rezistența la întindere din încovoiere;
- modulul de elasticitate;
- influența umidității asupra caracteristicilor mecanice;
- variabilitatea caracteristicilor.
Rezultatele prelucrării statistice a omogenităații betoanelor celulare autoclavizate s-a
făcut pe baza încercărilor efectuate la cele trei fabrici.
Analiza rezultatelor obținute în acest mod la INCERC au dus la următoarele concluzii:
a) Rezistența medie la compresiune era în toate cazurile superioară mărcii și în intervalul
analizat s-a remarcat o tendință de îmbunătățire a calitații BCA-ului.
b) Rezistența caracteristică (Rk) prezintă valori ridicate, raportul dintre aceasta și marca
betonului fiind cuprins între următoarele limite:
- pentru GB 35 0,90 - 1,00;
- pentru GB 50 0,81 - 0,96 ( la I.P.B. București)
0,78 – 0,86 ( la I.P.B. Doicești).
c) Coeficienții de variație erau cuprinși între limite relativ apropiate iar valorile înregistrate
permiteau să se aprecieze că procesele tehnologice erau conduse în mod corespunzător.
Din toate datele se putea trage concluzia că betoanele celulare autoclavizate de mărci 35
și 50 produse la noi în țară înainte de 1989 îndeplineau condițiile standardizate iar
producția era omogenă.
Cu datele obținute în urma prelucrării rezultatelor verificărilor la cele treri fabrici s-au
stabilit următoarele caracteristici ale betoanelor celulare:
a) Rezistența la compresiune:
- pentru GB 35 RC = 32,6 kgf/cm2
- pentru GB 50 RC = 46,2 kgf/cm2
b) Rezistența la întindere axială:
58
- pentru GB 35 Rt = 5,25 kgf/cm2

- pentru GB 50 Rt = 7,5 kgf/cm2
c) Modulul de elasticitate
- pentru GB 35 E = 18.000 kgf/cm2
- pentru GB 50 E = 25.000 kgf/cm2
Din capitolul patru al tezei de doctorat, „Concluzii și propuneri” se desprind câteva idei
care pot sta la baza unor cercetări viitoare.
Cercetările făcute de autor i-au permis acestuia să stabilească, inițial teoretic, pentru ca
apoi să obțină confirmarea prin cercetări experimentale, efectele însemnate asupra creșterii
capacității portante a zidăriilor din BCA la încărcări gravitaționale și seismice, atât la zidăria
portantă cât și la cea de umplutură care conlucrează cu structurile etajate la încărcări orizontale.
Rezistența la compresiune a zidăriei este direct proporțională cu rezistența la
compresiune a blocului și mortarului, ca rezistența la întindere a blocului și este invers
proporțională cu raportul dintre grosimea rostului și înălțimea blocului.
O altă concluzie a acestei cercetări ce se desprinde din analiza deformațiilor specifice
ale blocurilor și mortarului rezultă că rezistența la compresiune a zidăriei este condiționată de
raportul dintre modulii de elasticitate a blocului și mortarului; cu cât acest raport este mai mic,
cu atât rezistența la compresiune a zidăriei este mai mare [32].
3.3 Betonul armat dispers utilizat la zidării confinate și armate
Codul de proiectare pentru structuri din zidărie CR6 – 2006 și P100/1 – 2006 cap.8 nu
permiteau utilizarea zidăriilor din BCA la pereți structurali și la pereți nestructurali (inclusiv
panouri de umplutură care nu conlucrează cu cadrele) pentru clasele de importanță I și II întrucât
era impusă rezistența la compresiune (fb) a elementelor pentru zidărie de cel puțin 7,5 N/mm 2,
iar elementele de BCA fabricate aveau rezistența maximă de 5 N/mm 2.
In aceste condiții cercetarea demarată în anul 2009 și-a impus să analizeze teoretic și
experimental un nou tip de zidărie realizată din BCA (figura 3.6) [19].
Noutatea cercetării este legată de confinarea zidăriilor cu stâlpișori și centuri din beton
armat dispers și zidării cu inimă din beton armat dispers (figura 3.7) .
59
Figura 3.6 - Zidărie de BCA confinată cu stalpișori din beton armat dispers
Figura 3.7 - Zidărie cu inima armată și zidărie confinată cu beton armat dispers
60
3.3.1. Fibre în betoane armate dispers

Armăturile din compozite au fost utilizate, la început în Japonia și Canada apoi s-a extins
în SUA și în Europa.
Armătura este faza discontinuă constituită din elemente insolubile în masa matricei şi
dispuse mai mult sau mai puţin uniform în matrice (figura 3.8). Armarea masei de bază se
prezintă sub mai multe forme:
ARMATURA
lamele
particule pulberi
solzi
discontinue fibre
continue
unidirecțional
aleatorii
e bidirecționale
unidirectional
e tridirectional
e
Figura 3.8 -Tipuri de armare
Datorită proprietăţilor, formei şi dispunerii, armătura are un rol important în creşterea

rezistenţei materialului compozit, proporţional cu procentul de armare. Aceasta trebuie să fie
dispusă paralel cu efortul aplicat, urmărindu-se ca prin modul de poziţionare al armăturii în
masa betonului, să se obţină o omogenitate cât mai mare a amestecului [39][25].
O cerinţă esenţială ce apare la utilizarea fibrelor este ca matricea să adere cât mai bine
la suprafaţa materialului de armare fără să apară procese de coroziune.
Primele tipuri de fibre metalice folosite ca armătură dispersă au fost ralizate la
începutul secolului XX, performanţa acestora a crescând pe la mijlocul secolului. In aceeaşi
perioadă încep să se folosească fibre performante, de tipul polimerilor organici – aramidici
(1950) ulterior folosindu-se şi fibre anorganice.
61
Alegerea materialului de armare impune cunoaşterea condiţiilor pe care acestea trebuie

să le îndeplinească: rezistenţă la întindere, încovoiere şi la şoc, mai mari decît ale matricei pe
care o armează , modulul de elasticitate mai mare decît al matricei, rezistenţa chimică, suprafaţa
specifică pentru realizarea aderenţei cu matricea pe care o armează.
Fibrele pot fi realizate din materiale diverse cu caracteristici fizico-mecanice diferite.
Pe lângă fibrele metalice, se pot utiliza fibre de sticlă, carbon, fibre sintetice, azbest, ceramice
sau din celuloză. Cele mai utilizate sunt cele metalice, de sticlă şi cele sintetice (figura 3.9),[17]
[45].
Fibre
Anorganice Organice
(minerale)
Naturale: Artificiale: Naturale: Artificiale:

azbest, metalice, sticla, ananas, bambus, broom, polietilenă,
carbon, vata polipropilena,
mică bumbac, cânepa, sun hemp, coji poliesteri, răsini
minerala
din decorticarea cerealelor, fibre poliamidice
din nuci de cocos, kenaf, mesta,

iarba de savana, in, sisal,
palmier, pamirah, paie, ramic,
Figura 3.9 - Clasificarea fibrelor
3.3.1.1 Fibre anorganice artificiale
a. Fibre metalice
Se pot utiliza fibre cu diferite geometrii care depind de metodele de fabricaţie, cele mai
frecvent utilizate fiind fibrele obţinute prin trefilare, sub formă de fire şi cele obţinute prin
frezare.
62
Pentru îmbunătăţirea proprietăţilor fibrelor, se poate modifica geometria şi suprafaţa lor

(ex. îndoirea la capete, crearea de opritori, profilarea prin amprentare).
Fibrele moderne care se găsesc pe piaţă sunt realizate din fire trase, din tăierea tablei
subţiri sau prin procedeele de topire şi extracţie (figura 3.10).
Figura 3.10 - Tipuri de fibre metalice
Fibrele metalice au diametrele de la 0,15 la 2 mm şi lungimi de la 7 la 75 mm.

Coeficientul geometric de formă sau de aspect variază între 20 şi 100. Acest coeficient se
defineşte ca raportul dintre lungimea fibrei şi diametrul echivalent.
Aliajele din oţel cu conţinut sporit de carbon sunt des utilizate pentru a obţine fibre, dar
se folosesc şi fibre realizate din aliaje rezistente la coroziune.
Fibrele metalice au o greutate brută de 8 g/cm3, valori ridicate ale rezistenţei la întindere
(400 – 3000 N/mm2), în comparaţie cu fibrele de carbon ce pot avea rezistenţa la întindere peste
4000 N/mm2 şi modulul de elasticitate aroximativ 210000 N/mm2, o comportare tensiune-
deformaţie, elasto-plastică şi o curgere lentă.
Fibrele metalice sunt utilizate la armarea dispersă a betoanelor obişnuite, a betonului
torcretat, şi la mortarele de injectare pe bază de ciment.
Conţinutul de fibre poate varia între 0,25% şi 2%, raportate la volum, un conţinut mai
mare de 2% are ca efect o lucrabilitate redusă şi o distribuţie neuniformă a fibrelor.
Rezistenţa la oboseală a betonului armat cu fibre metalice poate înregistra creşteri de
până la 70% în comparaţie cu betonul simplu.[39][17][45].
Compozitele, alcătuite din fibre impregnate cu rășini, din carbon sau sticlă, pot fi
utilizate ca armături pentru elemente din beton armat, supuse la încovoiere, forfecare și
compresiune centrică sau excentrică. In plus, acestea sunt rezistente la atacurile ionilor de
63
cloride, au o rezistență de întindere de 1,5 – 4 ori ca oțelul ( în funcție de fibra utilizată, sticlă
sau carbon) și doar 25% din greutatea acesteia [45][74].
Betonul armat dispers cu fibre metalice prezintă rezistențe crescute la impact, la
oboseală și la forfecare. Printre alte avantaje, se menționează : permeabilitate scăzută, rezistența
ridicată la cicluri de îngheț – dezgheț.
Betonul armat dispers poate prezenta o anumită rezistență chiar și după fisurare.
Comportarea casantă al betonului nearmat prin adaugarea fibrelor se transformă într-o
comportare ductilă.
Termenul beton armat dispers cu fibre metalice se referă la betonul greu sau ușor, acesta
fiind un amestec omogen de agregat, liant, apă (și aditivi ) la care se adaugă la amestecare fibre
metalice. Se obține astfel un material de construcție care poate fi idealizat ca fiind omogen și
izotrop [39][45].
Se pot utiliza fibre metalice cu diferite geometrii, care depind, în primul rând, de
metodele de fabricație. Cele mai frecvent utilizate sunt fibrele obținute prin trefilare sub formă
de fire și cele obținute prin frezare. Pentru a imbunătății proprietățile acestor fibre se poate
modifica geometria și suprafața și anume îndoirea la capete, crearea de opritori sau profilarea
prin amprentare [45][74].
Fibrele moderne disponibile pe piață sunt realizate din fire trase, din tăierea tablei subțiri
sau prin procedeul de topire și extracție (figura 3.11).
Fibrele metalice sunt utilizate la armarea dispersă a betonului, în betonul torcretat la
mortare de zidărie sau la zidării armate .
Figura 3.11 -Diferite tipuri de fibre

64
b. Fibre pe bază de sticlă (Glass-Based Fibers)
Fibrele pe bază de sticlă sunt considerate cu performanţe ceva mai scăzute decât fibrele
de grafit, însă costul lor este considerabil mai redus. Bioxidul de siliciu, SiO 2, formează baza
majorităţii sticlei comerciale. Aceasta se prezintă sub formă de plimer (SiO2)n. La temperatura
ambientală este solidă, dar se înmoaie înainte de a ajunge la temperatura de 2000 0 C, după care
începe să se descompună. Dacă siliciul se încălzeşte până la starea fluidă şi se răceşte, se
formează o structură sticloasă dezordonată. O încălzire prelungită peste 1200 0 C va produce
cristalizarea (de ex. structură tip cuarţ). Utilizarea siliciului ca sticlă este potrivită multor
aplicaţii industriale. Există un inconvenient, şi anume temperatura ridicată în procesele de
fabricaţie necesare formării sticlei şi prelucrarea acesteia în forme utilizabile. De aceea au fost
dezvoltate diferite tipuri de sticlă pentru a reduce complexitatea proceselor şi pentru a creşte
comercializarea sticlei în formă de fibră. Astfel s-a obţinut tipul A, AR, C, E şi S [39][25].
c. Fibre pe bază de carbon
O fibră pe bază de carbon se produce dintr-un precursor. Primele fibre precursori au fost
obţinute din mătase artificială, însă acestea nu erau eficiente economic. Cel mai frecvent se
folosesc fibre precursori din poliacrilonitril (PAN) şi fibre percursori făcute din gudron. Alţi
precursori utilizaţi mai rar sunt cei fonolici, poliamide şi alcoolul polivinilic. Proprietatea
mecanică finală a fibrei obţinute nu este afectată semnificativ de tipul precursorului, deşi
procesele tehnologice diferă mult de la o fibră la alta, în general fibrele pe bază de carbon cu
un modul mare de elasticitate, sunt produse prin carbonizarea fibrelor precursori organice şi
apoi grafitizate la temperaturi foarte înalte. Orientarea fibrelor se obţine prin întinderea acestora
în diferite etape ale procesului de fabricaţie. Rezultatul acestor întinderi, este mai bună alinierea
straturilor plane de grafit în direcţia axială a fibrei, ceea ce măreşte rigiditatea şi rezistenţa pe
această direcţie[39][25][103][20].
3.3.1.2. Fibre organice artificiale
Fibre de aramidă (polimerice)
Fibrele din polimeri aramidici sau poliamidici sunt materiale organice la care lanţurile
moleculare sunt aliniate şi rigidizate cu ajutorul inelelor aromatice legate prin punţi de hidrogen.
Cele mai cunoscute fibre aramidice sunt: meta-aramidice (Nomex) şi para-aramidice
(Kevlar şi Twaron). Fibrele Kevlar sunt cele mai folosite la aplicaţii structurale.
Aceste fibre prezintă valori substanţial mai ridicate ale rezistenţei şi rigidităţii, alungire
la rupere scăzută, densitate mică, rezistenţă ridicată la temperaturi ridicate, la acţiunea
65
solvenţilor, carburanţilor, valori ridicate ale caracteristicilor mecanice, mai ales la solicitarea
de întindere în raport cu alte fibre organice. Rezistenţa la compresiune este 1/8 din rezistenţa
la tracţiune. Se utilizează atât în domeniul tehnic cât şi în cel textil [39][25][103][20].
3.3.2. Materiale utilizate în compoziția betoanelor armate dispers cu fibre

metalice – BFM
3.3.2.1. Cimenturile
Cimenturile utilizate la prepararea betoanelor armate dispers trebuie să satisfacă
exigenţele prevăzute în standardele române de produs şi să asigure:
- rezistenţele BFM la diferite termene prevăzute în proiectele lucrărilor ce se execută;
-buna-conservare a armăturilor disperse, a armăturilor din bare, etrieri şi precomprimate
şi durabilitatea elementelor şi lucrărilor din BFM în diferite condiţii de exploatare[63].
La prepararea betoanelor armate dispers se utilizează cimenturile prevăzute în tabelul
3.1:
Tabelul 3.1 - Cimenturile utilizate la prepararea BFM
TIPUL COMPOZITIA STANDARDUL ADAOS ÎN CLASELE DE
CIMENTULUI FABRICATIE REZISTENȚA
I Portland SREN 197/1 - - 32,5;32,5R;
42,5;42,5R;
52,5; 52,5R
II/A-S Portland cu zgura SREN 197/1 6-20 Zgura 32,5;42,5;52,5;
granulata granulata 32,5R; 42,5R
II/A-V Portland cu cenusa SREN 197/1 6-20 Cenusa 32,5;42,5;52,5
volanta volanta
II/A-M Portland cu SREN 197/1 6-20 Zgura 32,5;42,5
adaosuri cenusi
HI Portland avand SR 3011-96 - - 32,5;42,5;52,5
caldura de
hidratare redusa
HII/A-S Portland cu zgura SR 3011-96 6-20 Zgura 32,5;42,5;52,5
granulata si granulata
caldura de
hidratare redusa
SRI Portland rezistent SR 3011-96 - - 32,5;42,5;52,5
la sulfati
SRII/A-S Portland cu zgura SR 3011-96 6-20 Zgura 32,5;42,5;52,5
granulata , granulata
rezistent la sulfati
3.3.2.2. Agregatele
La prepararea betoanelor armate dispers se folosesc agregate minerale grele de
balastieră şi de concasaj, sortate şi spălate care trebuie să provină din roci cu compoziţie
66
mineralogică omogenă, să nu aibă urme vizibile de dezagregare fizică sau chimică, să fie lipsite
de pirită, lionită şi alte impurităţi şi să nu conţină silice cristalină sau amorfă ce poate reacţiona
cu alcalii din ciment.
Agregatele de balastieră trebuie să îndelinească condiţiile tehnice prevăzute de STAS
1667-76 şi 5440-70, iar agregatele de concasaj trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice
prevăzute de STAS667-90 şi 5440-70.
Nisipurile cuarţoase fine cu granulozitatea 0 - 0,3 mm cu un conţinut de părţi levigabile
sub 0,3% sunt utilizate în compoziţia BFM, ca material de corecţie a granulozităţii agregatelor
deficitare în părţi fine [63].
3.3.2.3. Aditivi
La prepararea betoanelor armate dispers sunt utilizaţi în funcţie de cerinţele concrete
aditivi din grupele:
- reducători şi superreductori de apă;
- micşti cu efect de plastifiant şi antrenor de aer;
- aditivi pe bază de silice amorfă precipitată;
- antrenori de aer;
- acceleratori de priză şi întărire fără cloruri.
Aditivii trebuie să îndeplinească cerinţele Standardelor şi Agrementelor tehnice

române în vigoare, să nu conţină cloruri sau alte substanţe ce pot produce coroziunea
armăturilor (dispersă, din bare şi etrieri, precomprimată etc.).
3.3.2.4. Adaosuri minerale

La prepararea betoanelor armate dispers, pot fi utilizate adaosuri de cenuşă volantă de
termocentrală – C.V. sau silice ultrafină S.U.F. în următoarele condiţii:
 Cenuşa volantă folosită ca adaos trebuie să îndelinească condiţiile STAS 8819-88;
 Silicea ultrafină – S.U.F. care îndeplineşte cerinţele EN 13263 poate fi utilizată ca

adaos la prepararea BFM în proporţie de 6 – 12 % din dozajul de ciment în cazul
betoanelor preparate cu ciment de tip I: HI; SRI.
3.3.2.5. Fibre metalice

Fibrele metalice din producţie internă sau din import, trebuie să satisfacă condiţiile din
Agrementele Tehnnice române aflate în valabilitate, în figura 3.12. sunt prezentate fibrele
metalice agreate în ţară.
67
Rezistența
Abateri
Lungime/diametru sarmei la
dimensionale
l/Φ,mm tractiune
admise, mm
N/mm2
25/0,40 >= 1200

- F.M.C. I ± 0,5; Φ± 0,02
30/0,40 >= 1200
- F.M.C. I ± 0,5; Φ± 0,02
25/0,50 >= 1200
- F.M.C. I ± 0,5; Φ± 0,02
30/0,50 >= 1200
Fibre metalice cu - F.M.C. I ± 0,5; Φ± 0,02
ciocuri la capete 25/0,60 >= 1200
- F.M.C. I ± 0,5; Φ± 0,02
30/0,60 >= 1200
- F.M.C. I ± 0,5; Φ± 0,02
50/1,05 >= 1200
- F.M.C. I ± 1,0; Φ± 0,065
31,5/0,50 1400-1700
- Fibis 1 I ± 0,5; Φ± 0,02
31,5/0,50 1050-1400
- Fibis 2 I ± 0,5; Φ± 0,02
F.M.L. 12,5/0,40 I ± 0,5; Φ± 0,02 >= 1200

-
Fibre metalice F.M.L. 25/0,40 I ± 0,5; Φ± 0,02 >= 1200

-
lise (drepte) F.M.L. 50/1,05 I ± 0,5; Φ± 0,02 >= 1200
-
F.M.O. 6/0,175 I ± 0,5; Φ± 0,02 >= 2200

-
Fibre metalice F.M.O. 12,5/0,175 I ± 0,5; Φ± 0,02 >= 2200
-
ondulate
F.M.O. 50/1,05 I ± 0,5; Φ± 0,03 >= 1200
-
Figura 3.12 -Fibre metalice utilizate în compoziţia BFM

3.3.2.6. Apa de preparare
La prepararea betoanelor armate dispers se foloseşte apă potabilă din reţelele publice.
Apă din alte surse poate fi utilizată, dacă îndeplineşte cerinţele STAS 790-84 [84].
3.3.3. Proiectarea compoziţiilor betoanelor armate dispers (BFM)
68
Primul patent care se referă la elemente din beton armat cu fibre datează din 1874 și a
fost realizat în California (S.U.A.) de A. Berard. Acesta a încercat să mărească rezistența
betonului prin adaugarea unor resturi inegale de oțel. In anii următori au apărut noi patente în
S.U.A., Franța și Germania, dar utilizarea pe scară largă a acestui material a fost limitată de
costurile ridicate. Până la începutul anilor ‘60 materialul a cunoscut o dezvoltare incertă,
marcată doar de utilizări în cadrul unor lucrări de mică importanță. în continuare, însă, a urmat
o etapă de dezvoltare ascendentă.
In paralel cu formularea principiilor teoretice, s-au extins și cercetările pe plan
internațional. Menționăm cercetările din Germania, de la Universitatea Ruhr din Bochum, de la
începutul anilor `70 în realizarea betonului armat cu fibre metalice, utilizat la pereții interiori ai
metroului. S-au studiat proprietățile mecanice ale materialului și tehnologiile de fabricație ale
betonului denumit, mai nou, „torcretat“. În 1972 s-a utilizat acest material la lucrările de
consolidare a unui tunel din Idaho – S.U.A. în perioada 1974-1976 s-au realizat cercetări
sistematice în Germania, la Institutul pentru Construcții Inginerești de la Universtatea Ruhr din
Bochum, cu privire la utilizarea betonului torcretat cu fibre din oțel la construcțiile miniere din
munții Alpi. În 1989 s-a utilizat cu succes acest material la construcția unui tunel de metrou (de
100 metri) în Bielefeld – Germania.
In conformitate cu Ordinul nr. 2656, din 18 octombrie 2011 al M.D.R.T., privind
aprobarea Listei cu indicativele de referință ale standardelor române, care transpun standardele
europene armonizate din domeniul produselor pentru construcții, data punerii în aplicare a
standardului armonizat SR EN 14889-1 “Fibre pentru beton. Partea 1. Definitii, specificații și
conformitate” a fost în 01.06.2007, iar data la care a încetat perioada de coexistență a fost în
01.06.2008 [56]. În aceasta situație, pentru utilizarea fibrelor din oțel în domeniul construcțiilor
este necesară și obligatorie atestarea conformității acestor produse, în vederea aplicării
marcajului CE, cu respectarea prevederilor specificate în standardul SR EN 14889-1, care are
caracter de standard de produs.
Proprietățile betonului armat cu fibre din oțel sunt mai critice decât proprietățile
fibrelor considerate în mod independent. Din acest motiv, standardul european SR EN 14889-
1 “Fibre pentru beton. Partea 1: Fibre de oțel. Definiții, specificații și conformitate“ este un
standard cu specificații pentru performanța betonului armat cu fibre metalice.
Reglementarea tehnică "Ghid pentru stabilirea criteriilor de performantă și a
compozițiilor pentru betoanele armate dispers cu fibre metalice", indicativ GP-075-02 [63]
poate să vină cu îndrumări în alegerea materialelor componente și calcularea rețetei de beton
armat cu fibre metalice.
69
Betoanele armate dispers cu fibre metalice (sau fibre de oţel) denumite prescurtat BFM,
se obţin prin introducerea în compoziţia betonului la preparare a unei cantităţi de fibre metalice.
Cimenturile, agregatele minerale, adaosurile minerale, aditivii şi apa, folosite în
compoziţia BFM, trebuie să satisfacă exigenţele prezentate la subcapitolul anterior.
Fibrele metalice care apar suplimentar în compoziţia BFM (comparativ cu betonul
produs curent) reprezintă armătura dispersă. Armătura dispersă este livrată în diferite tipuri care
se diferenţiază prin:
 secţiune care poate fi circulară, pătrată, rectangulară;
 forma care poate fi rectilinie sau lisă, ondulată, cu ciucuri la capete etc.;
 aspectul de suprafaţă, modul de fabricare;
 modul de prezentare individuală sau ancolate în plachete de 25 – 50 fibre;
 lungimea fibrelor I, care poate fi de 5 -6 ....70 – 80 mm;
 diametrul d (pentru fibrele cu secţiune circulară) care variază între 0,13 – 0,15... 1,0 –
1,2 mm;
 raportul l/d (lungime/diametru) cuprins între 20...100;
 latura fibrelor cu secţiunea pătrată sau rectangulară cuprinsă între 0,50 x 0,50....1,00 x
1,00;
 rezistenţa la tracţiune a sârmelor din oţel carbon din care sunt fabricate fibrele, care
variază frecvent între 1000...3000 N/mm2;
 tratamente de suprafaţă pentru unele fibre prin galvanizare, acoperire cu pelicule epoxi
etc.;
 fibre fabricate din oţeluri speciale, oţel inoxidabil, oţel refractar;
 fibre fabricate din fontă;
 densitatea fibrelor de oţel este de 7850 kg/m 3;
 modulul de elasticitate E = 210 kN/mm2;
 alungirea de rupere de 3-4%;
70
 unele caracteristici ale fibrelor metalice, produse actualmente în ţară, sunt prezentate
în figura 3.9, pe baza agrementelor tehnice elaborate. Alte tipuri de fibre metalice vor
putea fi utilizate pe bază de Agremente Tehnice româneşti aflate în valabilitate [63].
Dozajele de fibre metalice pentru betoanele din clasele C16/20 ... C100/115 variază
frecvent, în funcţie de scopul urmărit astfel:
 55 – 60 ... 160 200 kg/m3, fibre lise;
 25 – 30 ... 80 – 100 kg/m3, fibre cu ciocuri la capete, sau cu diverse forme speciale;
 procentele de armare volumetrică folosite variază între 0,50 ... 2,50 -3,00 % sau în
masă între 1,7 – 8,2 %;
 pentru lucrări speciale (lucrări de geniu militar, rezistente la explozii, lucrări cu betoane
de foarte înaltă performanţă, Re = 200 ... 250 N/mm 2, unele blindaje de protecţie
împotriva radioactivităţilor nucleare etc.) se utilizează dozaje mai ridicate de fibre
metalice ajungându-se uneori până la 500 – 600 kg/m3 beton în funcţie de scopul
urmărit;
 pentru o matrice dată (pastă de ciment + agregate) lucrabilitatea betoanelor armate

dispers se reduce cu creşterea dozajului de fibre din beton. Reducerea lucrabilităţii
betoanelor armate dispers fiind mai accentuată în cazul compoziţiilor de beton cu
conţinut ridicat de agregate mari;
 lucrabilitatea betonului cu acelaşi dozaj de fibre se reduce cu creşterea raportului l/d

(lungime/diametru fibră);
 pentru selecţia fibrelor metalice se fac următoarele precizări;
 1 fibră aprox. = 2D (D = diametrul granulei maxime a agregatului utililzat);
 Sunt preferate fibrele cu d < = 0,60 mm deoarece la acelaşi dozaj de fibre, prin reducerea
d se asigură un număr mai mare de fibre pe cm2 secţiune şi deci o mai bună repartizare
a a eforturilor în secţiune etc.;
 Dozajele maxime de fibre ce pot fi încorporate în betoanele de clasele C16/20 ... C45/55
sub aspect tehnologic sunt indicate în tabelul 3.2, rezultând reducerea acestora cu
creşterea Dmax agregat, a raportului l/d şi modul de punere în operă a betonului.
Tabelul 3.2 - Dozajele maxime de fibre pentru utilizare în compozitia BFM <=C45/55
71
D MAX DOZAJUL DE FIBRE KG/M3

AGREGAT l/d = 45 l/d = 60 l/d = 75 l/d = 100
Modul de punere în opera a betonului
normal pompat normal pompat normal pompat normal pompat
0-3(4) 200 160 160 120 130 95 95 70
0-7(8) 160 120 125 95 100 75 75 55
0-16 120 80 85 65 70 55 55 40
0-31 80 60 50 40 40 30 30 25
În situaţiile în care este necesar să se utilizeze dozaje de fibre mai ridicate decât cele
indicate, pentru a se asigura o bună lucrabilitate a betonului şi o punere în operă corectă a
acestuia se recurge la armarea ”binodală” , cu două tipuri de fibre ondulate FMO 6/0,175 etc.)
şi fibrele lungi l/d > 60. în astfel de procedee fibrele scurte reprezintă de regulă 50-75% din
masa fibrelor din amestec [63].
Granulozitatea agregatelor folosite în compoziţia betoanelor armate dispers trebuie să
se încadreze în limitele indicate în tabelul 3.3 pentru BFM clasele 16/20 ... 40/50 şi în tabelul
3.4 pentru BFM clasele 50/60 ... 100/115.
Cu privire la alcătuirea amestecurilor de agregate se vor avea în vedere următoarele:
 betoanele armate dispers de clasele C16/20 – C45/55 se prepară cu agregate de
balastieră;
 în compoziţia betoanelor armate dispers de clasele 50/60 ... 100/115 agregatul de
concasaj din roci dure, cu formă bună a granulelor, trebuie să reprezinte 25 ...60 % din
masa agregatului din compoziţie;
 nu se admite folosirea nisipului de concasaj în compoziţia betoanelor armate dispers,
întrucât afectează negativ unele proprietăţi ale betonului în stare proaspătă şi întărită;
 nisipul de balastieră 0 – 3 mm, de bună calitate din compoziţia BFM trebuie să
reprezinte cel puţin 40% din masa amestecului de agregate, tabelele 3.2 şi 3.3;
 din diferitele amestecuri de agregate posibile se vor selecţiona pentru folosire
compoziţiile ce asigură densitatea maximă;
 se recomandă limitarea pe cât posibil a granulozităţii maxime a agregatului la 20 m în
BFM pus în operă prin pompare.
Tabelul 3.3 - Granulozitatea amestecurilor de agregate pentru BFM de clasele <= C45/55
GRANULOZITATEA LIMITE % TRECERII ÎN MASA PRIN SITA SAU
AMESTECURILOR DE SORTURI CIUR
mm 0,2 1 3 7(8) 10 16 20
72
0-7(8) Max 14 36 66 100 - - -

Min 6 24 54 95 - - -
0-10 Max 12 36 60 - 100 - -
Min 6 24 50 - 95 - -
0-16 Max 10 34 58 72 - 100 -
Min 5 22 48 62 - 95 -
0-20 Max 8 32 56 74 - - 100
Min 4 20 44 62 - - 95
Tabelul 3.4 - Granulozitatea amestecurilor de agregate pentru BFM de clasele <= C50/60
GRANULOZITATEA LIMITE % TRECERII ÎN MASA PRIN SITA SAU CIUR
AMESTECURILOR DE 0,2 1 3 5 7(8) 10 16 20
SORTURI mm
0-7(8) Max 12 36 64 - 100 - - -
Min 4 24 52 - 95 - - -
0-10 Max 10 36 60 - - 100 - -
Min 4 24 48 - - 95 - -
0-16 Max 8 34 58 67 66 - 100 -
Min 3 22 46 66 54 - 95 -
0-20 Max 8 32 56 - 72 - - 100
Min 3 20 44 - 60 - - 95
 Adaosurile minerale vor fi utilizate în compoziţia betoanelor armate dispers în

condiţiile următoare:
 adaosurile de tip I considerate ca meteriale inerte, pot fi utilizate în compoziţia BFM
de clasele C16/20 ... C70/85 ca materialele pentru corecţia granulozităţii agregatelor
fine în proporţie de max 15% din masa cimentului pe bază de încercări preliminare
după cum urmează:
 nisipurile cuarţoase 0 – 0,3 mm cu un conţinut în părţi levigabile de max. 0,3%;
 fibrele de calcar fine după verificarea influenţei acestora asupra proprietăţilor
betonului proaspăt preparat cu cimentul şi superplastifiantul ce urmează a fi utilizat
pentru o anumită lucrare;
 cenuşile de termocentrală STAS 8819 [48], pot fi utilizate după asigurarea garanţiei
producătorului că nu conţin substanţe radioactive şi numai în compoziţia betoanelor
preparate cu cimenturi de tip I, HI şi SRI (cenuşile nu pot fi utilizate în compoziţia
betoanelor preparate cu cimenturi cu adaosuri de tipul II/A-S; II/A-V etc.);
 procentul de adaosuri de tipul I va fi astfel stabilit încât granulozitatea agregatelor +
adaosurile utilizate să se încadreze în limitele indicate în tabelele 3.3 şi 3.4 după caz;
73
Aditivii din tipurile indicate mai sus se utilizează în proporţiile recomandate prin
Agrementele Tehnice române aflate în valabilitate. Se recomandă că pentru BFM de clasele >=
C45/55, preparate cu aditivi superplastifianţi să se efectueze în prealabil testul de
compatibilitate a cimentului cu aditivul utilizat.
La utilizarea cimenturilor indicate, pentru prepararea betoanelor armate dispers de
diferite clase, vor fi avute în vedere datele din tabelele 3.5, 3.6 şi 3.8 privind dozajele minime
de ciment, tipurile de ciment recomandate şi raportul A/C maxim în funcţie de clasa betoanelor
şi modul de utilizare, lucrări din beton monolit/beton în prefabricate.
Tabelul 3.5a - Cimenturile indicate pentru lucrări de beton executate monolit

NR. CLASA ELEMENTE ȘI LUCRĂRI CIMENTURI CIMENTURI
CRT BETONULUI MONOLITE EXECUTATE ÎN AFARA RECOMANDATE UTILIZABILE
PERIOADEI DE TIMP FRIGUROS
1 C16/20 elemente cu grosimi sub 1,5 m II/A-S 32,5 HII/A-S 32,5
II/A-V 32,5 SRII/A-S 32,5
II/A-M 32,5 I 32,5
2 C20/25 elemente cu grosimi sub 1,5 m II/A-S 32,5 HII/A-S 32,5

II/A-V 32,5 SRII/A-S 32,5
II/A-M 32,5 I 32,5
3 C25/30 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 32,5 HII/A-S 42,5

II/A-S SRII/A-S 42,5
42,5 I 42,5
4 C30/37 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 42,5 HI/A-S 42,5

HI 42,5 SRII/A-S 42,5
SRI 42,5 II/A-S 42,5
5 C35/45 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 42,5 SRI/42,5;

II/A-S 42,5
HI 42,5;
II/A-S 52,5
6 C40/50 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 42,5 HI 42,5;
II/A-S 42,5
SRI/42,5;
SRII/A-S 52,5
7 C50/60 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 42,5 HI 42,5; II/A-S
52,5
SRI/42,5;
8 C55/67 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 42,5 HI 42,5; 52,5;
II/A-S 52,5
SRI/42,5; 52,5;
I 52,5
9 C60/75 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 52,5 HI 42,5; 52,5;

II/A-S 52,5
SRI/42,5; 52,5;
74
10 C70/85 elemente cu grosimi sub 1,5 m I 52,5 HI 52,5;

C80/95 SRI/52,5
C90/105
C100/115
Tabelul 3.5b - Cimenturile indicate a fi utilizate la prepararea betoanelor pentru elementele

prefabricate
NR. CLASA ELEMENTE CIMENTURI CIMENTURI
CRT BETONULUI PREFABRICATE RECOMANDATE UTILIZABILE
1 C16/20 elemente prefabricate I 32,5 R I 32,5

II/A-S 32,5 R
II/A-V 32,5 R
2 C20/25 elemente prefabricate I 32,5 R I 32,5

II/A-S 32,5 R
II/A-V 32,5 R
3 C25/30 elemente prefabricate I 32,5 R I 42,5; II/A-S 42,5

II/A-S 42,5 II/A-V 42,5
II/A-S 42,5 R II/A-V 42,5 ;
SRII/A-S42,5

II/A-S 42,5 R II/A-S 42,5 ;
SRII/A-S42,5 HI 42,5 ;
SRI 42,5
II/A-S 42,5 R II/A-V 42,5 ;
HII/A-S42,5 HI 42,5 ;
SRII/A-S 42,5
II/A-S 42,5 R SRI 42,5;
HII/A-S42,5
SRII/A-S 42,5
HI 42,5; HII/A-S 52,5
8 C55/67 elemente prefabricate I 42,5 R I 42,5;HI 42,5;
II/A-S 42,5 R SRI 42,5;
HII/A-S42,5
SRII/A-S 42,5
II/A-S 52,5
9 C60/75 elemente prefabricate I 52,5 HI 52,5 I 42,5; HI 42,5;
SRI 52,5 SRI/42,5;
II/A-S 52,5;
10 C70/85 elemente prefabricate I 52,5 HI 52,5;
C80/95 SRI/52,5
C90/105 II/A-S 52,5
C100/115
75
Tabelul 3.6 - Rapoartele A/C maxime pentru BFM folosit la realizarea lucrărilor din beton
monolit și a elementelor prefabricate
CLASA CIMENTULUI / TIPUL BETONULUI
CLASE
32,5 42,5 52,5
BFM
Monolit Prefabricat Monolit Prefabricat Monolit Prefabricat
C 16/20 0,56 0,54 0,56 - -
C 20/25 0,50 0,45 0,60 0,47 - -
C 25/30 0,47 0,44 0,58 0,45 - -
C 30/37 0,40 0,38 0,47 0,43 - -
C 35/45 - - 0,42 0,40 0,49 0,45
C 40/50 - - 0,40 0,35 0,45 0,38
C 50/60 - - 0,35 0,33 0,36 0,35
C 55/67 - - 0,34 0,32 0,35 0,34
C 60/75 - - - 0,30 0,33 0,32
C 70/85 - - - 0,27 0,32 0,30
C 80/95 - - - - 0,30 0,28
C 90/105 - - - - 0,28 0,26
C 100/115 - - - - 0,27 0,25
La stabilirea compoziţiei betoanelor armate dispers, pentru încercările preliminare în

afară de clasa betonului trebuie luaţi în consideraţie factorii:
 de acţiune a mediului asupra betonului;
 de compoziţie;
 tehnologici ce includ dimensiunea maximă a granulelor de agregat, raportul dintre
lungimea şi diametrul fibrelor metalice folosite ca armătură dispersă (l/d);
 modul de dozare a componenţilor BFM şi toleranţele la dozarea acestora, modul de
transport şi intervalul preparare-punere în operă finisare, perioada şi temperaturile din
perioada execuţiei, rezistenţe la decofrare, livrare, lucrabilitatea betonului.
Factorii de compoziţie, ce influenţează proprietăţile betoanelor armate dispers în stare
proaspătă şi întărită sunt prezentaţi condensat în tabelul 3.7:
Tabelul 3.7 - Factorii de compoziție , ce influențează proprietățile betoanelor armate dispers

în stare proaspată și întărită
Nr.
Factorii de compoziție Caracteristici sau elemente ce condiționează selecția
Crt.
76
- clasa betoanelor rezistențele betoanelor pe faze

tehnologice și finale; durabilitatea
1. Cimentul ( tipul și dozajul )
- intervalul preparare-punere în operă
-masivitatea elementelor
- clasa betonului durabilitatea acestuia, în principal
rezistența la întindere, șoc mecanic ductilitatea,
aptitudinea de fisurare a betonului
Armătura dispersă, -modul de dozare,preparare,punere în operă și
2. lungimea, diametrul, l/d, finisare a betonului
dozajul - modul de armare a elementelor din beton armat și
precomprimat
-un conținut de părți fine ceva mai ridicat în agregat și
reducerea Dmax etc.
-omogenitatea betonului proaspăt și întărit ,
Tipul și dozajul de adaosuri
3. porozitatea , permeabilitatea la apă și gaze, rezistența
minerale
și protecția armăturilor
- omogenitatea betonului proaspăt și întărit
-condițiile de preparare, transport și punere în operă
-dozajul și tipul armăturii disperse
4. Tipul și dozajul de aditivi -performațele betonului proaspat și întărit
( durabilitate, rezistențe mecanice șsi la ingheț-
dezgheț repetat, permeabilitate la apă și gaze etc.)
-omogenitatea și caracteristicile betonului proaspăt

( lucrabilitate, caracteristici fizici-chimice,
5. Raportul A/C impermeabilitate, durabilitate etc.)
- condițiile de preparare, transport și punere în operă,

finisare
-forma și dimensiunile elementelor
6. Lucrabilitatea
-modul de armare și desimea armăturilor
-forma și dimensiunile elementelor

Granula maxima a -modul de armare și desimea armăturilor
7.
agregatului -condițiile de preparare și transport
-dozajul de ciment dozajul de adaosuri de minerale

-tipul și dozajul de lucrabilitate adoptată
8. Granulozitatea agregatului -tipul și dozajul armăturii
-modul de punere în operă
-lucrabilitatea prestabilită
Cantitatea de apă de - tipul șsi dozajul de aditiv
9.
preparare -granulozitatea amestecului de agregate și adaosuri
inerte etc.
77
Dozajul minim de ciment pentru betoanele armate dispers va fi cel prevăzut în tabelul
următor Tab. 3.8 ţinând cont de limitele de granulozitate a agregatelor folosite în compoziţie.
Tabelul 3.8 - Valori maxime și minime pentru compoziția betoanelor în diferite condiții de
expunere
Clase de expunere
Coroziunea datorata clorurilor
Mediu continand
Actiunea inghet-
Fără risc de Carbonatarea substante chimice
dezghetului
coroziune din apă de mare din alte surse agresive
sau atac
XO XC1 XC2 XC3 XC4 XS1 XS2 XS3 XD1 XD2 XD3 XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3
Raport A/C - 0.60 0.55 0.50 0.50 0.50 0.45 0.40 0.55 0.55 0.45 0.55 0.50 0.45 0.40 0.50 0.45 0.45
maxim
Clasa de C25/3 C30/3 C30/3 C35/4 C35/4 C35/4 C30/3 C30/3 C35/4 C30/3 C30/3 C30/3 C30/3 C30/3 C30/3 C35/4
rezistența C16/20 C20/25
0 7 7 5 5 5 7 7 5 7 7 7 7 7 7 5
minima
Dozajul de 300 330 350 380 400 400 400 400 380 380 400 380 380 380 380 380 380 400
ciment minim
II/A-
II/A-S42,5;
S32,5 HII/A-S42,5;
Cimenturi II/A-S32,5 SRII/A-S42,5; SRII/A-S42,5; II/A-S42,5; I42,5; SRII/A-S42,5;
; II/A- SRII/A-S42,5;
indicate II/A-V32,5 II/A-V42,5; SRI42,5 SRI42,5; HI42,5 SRI42,5-52,5
V32,5 SRI42,5
SRI42,5; I42,5
; I32,5
Aer antrenat
la preparare - - - - - - - - - - - 4 4 4 4 - - -
min %
Agregate
rezistente la - - - - - - - - - - - ind ind o o - - -
inghet-
dezghet
Grad de G150
gelivitate - - - - - - - - - - - G50 G100 G150 - - -
(100)
minim
Grad de P121 P121 P121 P121 P121 P121

impermeabilit - P4 P8 P810 P810 P810 P 0 P8 P8 0 P8 P810 0 0 P810 0 0
ate minim
Dozajul maxim de ciment tip I, SRI, şi HI inclusiv adaosurile active – SUF pentru
betoanele cu agregate 0–31 şi 0-16mm, se recomandă să fie limitat la 600 kg/m3 pentru
betoanele armate dispers cu preparate cu agregate 0–7(8) mm. In situaţia folosirii unor
cimenturi cu adaosuri de zgură granulată la măcinare, de tipul II/AS-S 42,5 respectiv II/A-S
52,5 dozajele maxime de ciment sunt limitate la 700 kg/m 3, în astfel de situaţii nu se vor folosi
adaosuri de SUF la prepararea betoanelor armate dispers [20].
Dozajul minim de ciment în cazul betoanelor de înaltă rezistenţă este de 400–450 kg/m3
în funcţie de dozajul SUF.
In cazul betoanelor armate dispers ce trebuie să asigure un anumit grad de
impermeabilitate tabelul 3.8, este obligatoriu ca raportul A/C să nu depăşească valorile:
 0,56 pentru gradul de impermeabilitate ro410;
78
 0,52 pentru gradul de impermeabilitate ro810;

 0,45 pentru gradul de impermeabilitate ro12.
Dimensiunea maximă a granulelor agregatelor se stabileşte având în vedere şi
următoarele reguli din tehnologia betonului:
 Φmax agregat ≤ 1/3 din grosimea plăcilor;
 Φmax agregat ≤ 1/5 din dimensiunea minimă a recipienţilor sau monolitizărilor
 Φmax agregat ≤ 1/6 din dimensiunea minimă a recipienţilor sau monolitizărilor.
Lucrabilitatea betonului armat dispers la locul de punere în operă se stabileşte
experimental.
Pentru stabilirea compoziţiilor betoanelor armate dispers sunt parcurse următoarele
etape:
a) Se stabileşte tipul de ciment conform tabelelor de mai sus sau pe baza prevederilor
proiectului lucrării ce se execută care trebuie să fie în acord cu prevederile tabelului 3.8;
b) Se stabileşte tipul şi dozajul de fibre metalice;
c) Se stabileşte dozajul de adaosuri minerale inerte sau active SUF (dacă este cazul );
d) Se stabileşte dimensiunea maximă a granulelor agregatului folosit;
f) Se stabileşte preliminar cantitatea de apă de preparare a BFM, A´ ;
g) Dozajele de ciment preliminare pentru betoanele armate dispers de clasele C16/20
... C45/55 se stabilesc aplicând relaţia (3.1):
A'
C= (3.1)
A/C
In relaţia (3.1.), A/C este raportul maxim stabilit în funcţie de clasa betonului, clasa de
expunere şi clasa cimentului. Dozajul preliminar de ciment C se compară cu dozajul minim
indicat în tabelul 3.8, în funcţie de limitele de granulozitate ale agregatului folosit, reţinându-
se dozajul cu valoara cea mai ridicată:
Tabelul 3.9 - Lucrabilitatea BMF la locul de punere în operă

NR. LUCRABILITATE EXPRIMATA PRIN
CRT
Tipuri de Tasare Grad de compactare Remodelare VEBE Raspândire
elemente Gc
clasa mm clasa Gc clasa sec clasa mm
79
1 Straturi de S1 10 - 40 C2 1,25 - 1,10 V3 10 - 6 F3 420 - 480

rezistența la S2 50 - 80
pardoseli
industriale
și drumuri ,
fundații,
elemente
masive
2 Stalpi, S3 100 - 150 C3 1,10 - 1,04 V4 5-3 F4 490-
grinzi, 520
pereți ,
diafragme și
elemente
similare
3 Elemente cu S4 160 - 210 - - - < F5 560- 620
secțiuni
reduse
Tabelul 3.10 - Cantitățile orientative de apă de preparare pentru BMF
APĂ, l/m3 , PENTRU LUCRABILITATEA

CLASA BETONULUI S1, S2, C2, V3, F3 S3, C3, V4, F4 S4, F5
C16/20…C20/25 175-180 200 210
C25/30…C45/55 190-200 215 225
h) pentru betoanele de înaltă rezistenţă (înaltă performanţă) de clasele C50/60 ...

C100/115 cantitatea de apă de preparare A´, se stabileşte pornind de la o cantitate de apă de
preparare de 160 ± 15l/m3, în funcţie de clasa betonului, tipul şi clasa cimentului, adaosul de
SUF, tipul superplastifiantului utilizat şi rapoarte A/C indicate în tabelul 3.6;
i) se stabileşte dozajul minim de aditivi având în vedere recomandările din agremente şi
rezultatele testelor de compatibilitate în cazul superplastifianţilor;
j) se obţine cantitatea de agregate în stare uscată cu formula (3.2) şi se repartizează pe
sorturi:
C' SUF Ad FM
A' (ag )   (ag )  (1000      P) (3.2.)
 (c)  ( suf )  (ad )  ( fm)
în care ρ(ag), ρ(c), ρ(suf), ρ(ad), ρ(fm), reprezintă densităţile aparente ale agregatelor ,
cimentului, SUF, aditivului şi fibrelor metalice în kg/m 3. P(ag) este obţinut prin determinări de
laborator sau estimat după cum urmează:
- pentru agregate de balastieră = 2700 kg/m3
80
- pentru agregate de natură calcaroasă = 2300 – 2700 kg/m3

- pentru agregate granitice = 2700 kg/m3
- pentru agregate bazaltice = 2900 kg/m3
-ρ(c) = 3000 kg/m3 pentru cimentul cu adaosuri;
- ρ(c) = 3100 kg/m3 pentru cimenturile de tip I, SRI şi HI
- ρ(suf) = 2000 kg/m3
- ρ(ad) conform document de calitate
- ρ(fm) = 7850 kg/m3
-P = volumul de aer oclus la prepararea betonului care se estimează egal cu 2% (20
dm3/m3) în cazul betoanelor cu lucrabilitate S2, S3 preparate fără aditivi sau aditivi pe bază de
NFS cu 1% (10 dm3/m3 ) pentru betoanele preparate cu aditivi MFS;
- C´, A´, SUF, Ad şi FM reprezintă dozajele de ciment, apă, SUF, aditivi şi fibre metalice
stabilite mai sus.
Pentru efectuarea încercărilor preliminare, se calculează compoziţia pentru un volum de
beton de 30-40 l şi se prepară amestecul într-un malaxor (betonieră) de laborator, în care se
introduc materialele componente în ordinea următoare:
- agregate în stare uscată;
- fibre metalice;
- cimentul;
- o cantitate de 1/2 ... 2/3 din apă de preparare;
- se malaxează betonul 30 – 45ʺ;
- se adaugă restul de apă în care s-a dizolvat soluţia de aditiv şi se amestecă în continuare
încă 2 minute.
Pe betonul proaspăt preparat, se determină lucrabilitatea şi în funcţie de valoarea
acesteia se stabileşte dacă cantitatea de apă de preparare folosită este coresunzătoare. Dacă
lucrabilitatea nu se încadrează în domeniul prestabilit, se procedează astfel:
- se adaugă treptat apă, dintr-un cilindru gradat, în situaţia în care lucrabilitatea este mai
redusă (şi eficienţa şi procentul de aditiv folosit sunt cunoscute din alte lucrări sau testări
recente) ;
- se reface amestecul cu cantitatea de apă mai mică în situaţia în care lucrabiltatea este
mai mare decât cea prestabilită;
- se stabileşte compoziţia de bază, prin determinarea cantităţii de apă de preparare A şi
se recalculează cantităţile de ciment, agretate, SUF, aditiv şi fibre.
81
Pentru determinarea rezistenţelor mecanice şi impermeabilităţii se prepară 3 amestecuri

de beton de 40l fiecare cu următoarele compoziţii:
- compoziţia de bază stabilită conform rețetei;
- 2 compoziţii suplimentare, prima cu dozajul de ciment majorat şi cea de-a doua cu
dozajul de ciment redus, după cum urmează:
- cu ± 7%, însă minim 25 kg ciment pentru betoanele armate dispers de clasele
C16/20 ... C45/55;
- cantităţile de apă, agregate şi fibre metalice din compoziţiile de beton
suplimentare se menţin egale cu cele din compoziţia de bază;
- în situaţia în care la efectuarea calculelor pentru compoziţiile suplimentare
cu dozaj redus de ciment rezultă un dozaj mai redus comparativ cu dozajul
minim prevăzut în tabelul 3.8, pentru asigurarea durabilităţii betonului se
renunţă la această compoziţie suplimentară deoarece nu are aplicabilitate.
Din fiecare din cele trei compoziţii de beton armat dispers preparate se confecţionează
pentru încercări minim 12 epruvete cubice, confecţionarea, păstrarea şi încercarea epruvetelor
se va înscrie în registrul de laborator şi vor fi avute în vedere la analiza rezultatelor. Pentru
determinarea rezistenţelor BFM preparat cu superplastifianţi, întărite fără tratament termic se
recomandă următoarele termene de încercare: 18-24 ore; 36 ore; 3; 7 şi 28 zile.
La determinarea rezistenţei BFM întărite cu tratament termic în condiţiile concrete de
producţie, epruvetele confecţionate vor fi în număr suficient pentru încercarea a trei epruvete
pentru fiecare fază din procesul tehnologic (decofrare, livrare, transferul forţelor de
precomprimare 28 zile etc.).
Se adoptă pentru producţie compoziţia preliminară din beton armat dispers care la
dozajul minim de ciment asigură exigenţele prestabilite, pentru lucrabilitate, rezistenţele şi
gradul de impermeabilitate prevăzute în proiectele elementelor sau lucrărilor pentru diferite
faze.
Pentru trecerea de la rezultatele încercărilor preliminare la fabricaţie, valoarea
rezistenţei la 28 zile şi gradul de impermeabilitate trebuie să fie cel puţin egale cu valorile din
tabelul 3.11.
Tabelul 3.11 – Valori ale rezistenței betonului la 28 de zile

CLASA BETOANE TURNATE ÎN SITU BETOANE ÎN ELEMENTE
BETONULUI PREFABRICATE
fc preliminar impermeabilitate fc preliminar impermeabilitate
cilindru cub P cilindru cub P
82
C 16/20 23 27 - 21 26 P410
C 20/25 29 36 P410 26 32 P410
C 25/30 33,5 42 P810 30 37 P810
C 30/37 38,5 48 P810 36 45 P810
C 35/45 45 56,5 P1210 42 53 P1210
C 40/50 50 62,5 P1210 48 60 P1210
10
C 45/55 56 69 P12 54 66 P1210
C 50/60 62 75 >= P1210 60 72 ≥ P1210
C 55/67 67 82 >= P1210 66 79 ≥ P1210
C 60/75 72 90 >= P1210 72 90 ≥P1210
C 70/85 84 102 >= P1610 84 102 ≥ P1610
C 80/95 96 114 >= P1610 94 112 ≥ P1610
C 90/105 108 126 >= P1610 105 123 ≥ P1610
C 100/115 120 138 >= P1610 116 133 ≥ P1610
Tabelul 3.12 – Valori ale rezistenței betonului la 28 de zile
CLASA BETONULUI DELTA (N/mm2) (CILINDRU) DELTA (N/mm2) (CUB)

C16/20…C30/37 3 4
C35/45…C45/55 4 5
C50/60…C100/115 6 *)
In cazuri urgente pentru execuţia lucrărilor din BFM de clasele C16/20 ... C45/55 se
poate adopta preliminar compoziţia betonului pe baza rezistenţei obţinute la vârsta de 7 zile
prevăzută în tabelul 3.11 la care s-au obţinut rezultatele următoare:
- minim 70% pentru BFM preparate cu cimenturi cu întărire normală;

- minim 80% pentru BFM preparate cu cimenturi cu întărire rapidă.
Compoziţia astfel stabilită se va corecta pe baza rezultatelor înregistrate la 28 zile.
3.3.4. Proprietăți mecanice și de deformație ale betoanelor armate dispers

Betonul armat dispers cu fibre este un material cu caracteristici apropiate de cele ale
unui compozit multifazic, prezentând proprietăţi mecanice aproiate după toate direcţiile, fibre
conferind izotropie noului material. In aceste condiţii, apare deosebit de raţională armarea
locală cu ajutorul fibrelor, respectiv turnarea locală a unor betoane cu fibre metalice în zonele
elementelor şi structurilor de rezistenţă supuse la solicitări statice şi dinamice importante [39].
83
In România s-au facut studii teoretice și experimentale pentru a cunoaște comportarea

betoanelor armate dispers [20].
3.3.4.1. Rezistenţa la compresiune a betonului

Rezistenţa la compresiune a betonului constituie o caracteristică reprezentativă a
calităţii acestuia, deoarece permite obţinerea unor indicaţii suficient de precise asupra modului
de comportare a materialului la diferite solicitări, asupra proprietăţilor de deformare şi a
durabilităţii betonului.
Rezistenţa la compresiune se determină pe cilindri, cuburi şi fragmente de prismă.
Se analizează modul de rupere a betonului simplu şi a betonului armat dispers cu fibre
metalice sub acţiunea solicitărilor de compresiune pe diferite tipuri de epruvete, determinându-
se, pe cale experimentală, valorile rezistenţelor la compresiune.
In urma încercărilor efectuate se face aprecierea calităţii betonului şi pe baza valorilor
rezistenţelor obţinute, încadrarea betonului încercat în clasa corespunzătoare.
Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice f ck cil (fck cub), care este
rezistenţa la compresiune în N/mm2 determinată pe cilindri de 150 x 300mm sau pe cuburi cu
latura de 150 mm, la vârsta de 28 zile, sub a cărei valoare se pot situa cel mult 5% din rezultate
[66].
In tabelul 3.13 sunt prezentate clasele de beton conform definiţiei anterioare şi
corespondenţa orientativă cu vechile notaţii.
Tabelul 3.13 - Clasele de beton (conf : NE 012-07 si C 140-86)[66] [60]
CLASA DE C C C C C C C C C C C
REZISTENȚA 4/5 8/10 12/15 16/20 20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60
fck cil 4 8 12 16 20 25 30 35 40 45 50
f ck cub 5 10 15 20 25 30 37 45 50 55 60
C 140-86 Bc 5 Bc 10 Bc 15 Bc 20 Bc 25 Bc 30 ₋ ₋ Bc 50 ₋ Bc 60
Clasele de beton care nu se regăsesc în normele europene (conf. cu Eurocodul 2) sunt

date în tabelul 3.14.
Tabelul 3.14 - Clasele de beton valabile temporar (conf: NE 012-07 si C 140-86)
CLASA DE REZISTENȚA C C C C C
2,8/3,5 6/7,5 18/22,5 28/35 32/40
fck cil 2,8 6 18 28 32
84
f ck cub 3,5 7,5 22,5 35 40
Conform normativului C 140-86 Bc3,5 Bc7,5 Bc22,5 Bc35 Bc40
Rezistenţa la compresiune a betonului armat cu fibre de oţel (beton BFM) se calculează

cu ajutorul testelor standard, fie pe cilindri sau pe cuburi.
Principiile de proiectare se bazează pe rezistenţa caracteristică de 28 zile, definită ca
valoare a rezistenţei sub care se consideră că cedează nu mai mult de 5% din totalul
determinărilor posibile ale rezistenţei pentru volumul betonului analizat [66].
Betonul BFM întărit este clasificat în funcţie de rezistenţa sa la compresiune în tipuri de
rezistenţă a betonului BFM, care se referă la rezistenţa cilindrului ffck sau rezistenţa cubului
ffctm,fl (Tabelul 3.15). Aceste tipuri de rezistenţă sunt aceleaşi pentru BFM şi betonul simplu
[66].
Tabelul 3.15 - Clasele de beton (conf: metodei de proiectare σ-ε, RILEM)
REZISTENTELE BETONULUI ARMAT CU FIBRE DE OTEL

Tipul de C C C C C C C
rezistența a 20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60
SFRC
f fck 20 25 30 35 40 45 50
f fctm,fl 3,7 4,3 4,8 5,3 5,8 6,3 6,8
f fctk,fl 2,6 3,0 3,4 3,7 4,1 4,4 4,8
E fcm 29 30,5 32 33,5 35 36 37
f fck -rezistența caracteristica la compresiune pe cilindri în [ N/mm2], f fctm, fl - rezistența medie la rupere
din încovoiere în [ N/mm2], f fctk,fl -rezistența caracteristica din încovoiere în [ N/mm2], E fcm - modulul de
elasticitate mediu secant în [ kN/mm2]
Clasele de rezistenţă la compresiune, pentru betoanele armate dispers cu densitate

normală sau a celor grele, recomandate a fi utilizate sunt date în tabelul 3.16.
Valoarea fck,cil, reprezintă rezistenţa caracteristică în N/mm2 la 28 zile determinată pe
epruvete cilindrice de 300-150 mm, iar valoarea fck,cub reprezintă în N/mm2.
Rezistenţa caracteristică se determină la 28 zile pe epruvete cubice cu latura de 150 mm.
Tabelul 3.16 - Clasele de beton (conf: Reglementarii românești din 2003 GP-075-02)
85
CLASELE DE REZISTENȚA REZISTENȚA CARACTERISTICA

REZISTENȚA LA CARACTERISTICA PE PE CUBURI f ck cub
COMPRESIUNE CILINDRI fck ,cil
[ N/mm 2] [ N/mm2 ]
BFM C 16/20 16 20
BFM C 20/25 20 25
BFM C 25/30 25 30
BFM C 30/37 30 37
BFM C 35/45 35 45
BFM C 40/50 40 50
BFM C 45/55 45 55
BFM C 50/60 50 60
BFM C 55/67 55 67
BFM C 60/75 60 75
BFM C 70/85 70 85
BFM C 80/95 80 95
BFM C 90/105 90 105
BFM C 100/115 100 115
Rezistenţa la compresiune se calculează cu relaţia:

P
fck = A
N/mm2 (3.3)
Planul de prelevare şi criteriile de conformitate în cazul în care este folosit betonul

preparat în staţii se face având în vedere două opţiuni:
opţiunea 1 – conformitatea bazată pe probe prelevate din lot;
opţiunea 2 – conformitatea bazată pe certificatul de calitate a betonului.
La determinarea rezistenţei la compresiune, există două criterii de conformitate [66].
Criteriul 1 – se aplică în cazul în care conformitatea este verificată considerând
rezultatele a 6 sau mai multe probe notate: x1, x2,...x6...xn.
Rezistenţele la compresiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

__
X n  f  S
ck n
xmin  f ck  k
(3.4)
Unde:
- Xn este valoarea medie a rezistenţelor obţinute;
- Xmin este valoarea minimăa rezistenţelor obţinute;
- Sn este abaterea standard;
86
n ___
(x
l
i  X n )2
Sn =
n (3.5)
fck – este rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului la 28 zile, în funcţie de

clasa betonului, determinată pe cilindri sau cuburi;
λ si k - sunt constante ce depind de numărul de probe şi gradul de asigurare cerut
(tabelul 3.17);
n – este numărul de probe de control
Tabelul 3.17 - Numarul de probe și gradul de asigurare
n λ k
6 1,87 3
7 1,77 3
8 1,72 3
9 1,67 3
10 1,62 4
11 1,58 4
12 1,55 4
13 1,52 4
14 1,50 4
15 1,48 4
Criteriul 2 – se aplică în cazul în care conformitatea este apreciată considerând

rezultatele a 3 probe: x1 , x2 , x3 .
a) Rezistenţa cilindrică - Rcil
Determinarea rezistenţei la compresiune a betonului pe epruvete cilindrice este

practicată ca metodă oficială în stabilirea clasei betonului.
Rezistenţa folosită pentru determinarea clasei betonului se determină pe cilindri cu
diametrul de 160 mm, înălţimea de 320 mm şi aria secţiunii transversale de 200 cm 2 [66].
Valoarea rezistenţei la compresiune se determină cu relaţia:
____
Pmax
R cil = [N/mm2] (3.6)
Ab
87
unde: Pmax - este forţa de rupere, citită pe cadranul presei, cu precizia de 1% în cazul
încercărilor efectuate în laboratoare de specialitate şi de 3% în laboratoare de şantier;
d 2
Ab – este aria nominală a secţiunii de beton Ab =
4
Rezistenţa caracteristică la compresiune pe cilindri se determină cu relaţia:
____ ___
R cil ,ck = fck = X 6  S n [N/mm2] (3.7)
Incercarea epruvetelor se face la presa de 300 tf, înainte de aplicarea forţei se măsoară
dimensiunile epruvetei (două diametre perpendiculare la faţa superioară şi două la faţa
inferioară, patru lungimi pe patru generatoare diametral opuse).
Se va urmări modul de cedare a epruvetelor în funcţie de modul de acţionare (centric
sau excentric) şi se vor face observaţii în legătură cu acesta.
Pe cilindri încercaţi la compresiune (aria secţiunii de 200 cm 2), se obţine rezistenţa
medie, cu care se pot calcula rezistenţa medie cubică aplicând formula:
___
____
R cub
= Rcil (3.8)
0,83
b) Rezistenţa cubică - Rcub

Poate fi determinată pe cuburi cu latura de 150 mm (încercare standardizată), 100mm,
141mm, 200mm şi 300mm, funcţie de dimensiunea maximă a agregatului şi se defineşte ca
fiind tensiunea medie maximă atinsă în procesul de încercare până la ruperea unei epruvete
exprimându-se sub forma relaţiei (3.9):
Pmax
Rc = [N/mm2] (3.9)
Acub
Modul de cedare a epruvetelor cubice la compresiune poate fi influenţat de:
- existenţa sau inexistenţa frecării între probă şi platanele presei de încercat;
contactul (uniform sau neuniform) între probă şi platane;
- viteza de creştere a valorii tensiunii medii aplicate epruvetei.
In condiţii de încercare standard (contact perfect între platane şi feţele epruvetei, platane
perfect curate, viteza de încercare 50N/sec., pentru creşterea tensiunii aplicate) se obţine o
rezistenţă medie la compresiune determinată pe cuburi cu latura de 141 mm.
88
c) Deformaţiile betonului
Deformaţiile betonului se pot clasifica în funcţie de cauze:
- variaţii de temperatură, specifice tuturor stărilor de agregare ale materialelor;
- spontane de contracţie sau umflare, care însoţesc procesul de întărire a betonului;
- stările de tensiuni impuse de acţiunea încărcărilor şi care în funcţie de
intensitatea tensiunilor şi pe durata de menţinere a lor pot avea caracter elastic,
vâscos sau plastic.
3.3.4.2. Modul de deformaţie, modulul de elasticitate şi curba caracteristică

a betonului.
Se analizează pe baza încercărilor efectuate modul în care se deformează betonul sub
acţiunea solicitărilor de compresiune, se calculează modulul de elasticitate şi se trasează curba
caracteristică a betonului.
Plecând de la o serie de relaţii empirice stabilite de diverşi cercetători se poate calcula,
funcţie de rezistenţa la compresiune, valorile modulului de elasticitate.
Pe baza rezultatelor astfel obţinute se fac observaţii asupra calităţii betonului, se
stabileşte clasa betonului în funcţie de modulul de elasticitate obţinut, a modului de cedare şi a
calităţii agregatelor.
Modul de deformaţie al betonului se utilizează în calculul rigidităţii secţiunilor, pentru
evaluarea eforturilor secţionale sau a deformaţiilor unei structuri de rezistenţă, pentru calculul
la fisurare al elementelor de beton armat sau la verificarea tensiunilor într-o anumită etapă de
solicitare.
Betonul, datorită structurii sale neomogene, prezintă la încărcare o curbă caracteristică
care de la cele mai mici valori ale sarcinii se abate de la linia dreaptă, abatere ce creşte odată cu
încărcarea. Din această cauză pentru beton nu poate fi definit, în accepţiunea cunoscută, un
modul de elasticitate ci un modul de deformaţie.
Modul de deformaţie reprezintă limita raportului creşterii efortului unitar în raport cu
creşterea deformaţiei specifice, atunci când aceasta din urmă tinde spre zero.
d b
Ebp = lim (3.10)
x  d
b
Tinând seama de natura deformaţiilor betonului sub sarcini de scurtă durată se pot defini
următorii moduli:
- modulul de elasticitate longitudinal;
- modulul de elasticitate transversal;
89
- modulul deformaţiilor longitudinale totale (elastice şi neelastice).
Modulul de elasticitate longitudinal E b este definit ca tangenta trigonometrică a

unghiului format între axa absciselor (ε) şi tangenta geometrică în origine la curba caracteristică
(figura 3.13).
b
Ebp = tgα= (3.11)
b
Modulul de elasticitate nu depinde de intensitatea tensiunii aplicate (σ), dar permite

evaluarea deformaţiei elastice care corespunde oricărei tensiuni. Se admite că modulul de
elasticitate al betonului are aceiaşi valoare atât la compresiune cât şi la întindere.
Figura 3.13 - Definirea modulilor betonului
Modulul de elasticitate transversal Gb este definit cu relaţia:
Eb
Gb =  0,4 Eb (3.12)
2(1   )
unde: υ – reprezintă coeficientul lui Poisson, care la beton variază între 0,15 – 0,20
(conform normelor româneşti) şi este constant υ = 0,2 (conform normelor internaţionale).
Aceste valori sunt valabile numai pentru domeniul σb < R0.
Modulul deformaţiilor longitudinale totale E b’ (modulul de elasticitate-plasticitate) este
definit ca şi modul secant (figura 3.13) şi reprezintă raportul între tensiunea σb şi deformaţia
total εb:
90
b
Eb’ = tgα’= (3.13)
b
Pentru o valoare a tensiunii date: σb= Eb εb = Eb ̀εb (3.14)
Ştiind că: εe = εb – εpl = (1 - λ)Eb (3.15)
se poate scrie : Eb’ = (1 - λ)Eb . (3.16)
In practica de proiectare, se utilizează curent parametrul Eb (modul de elasticitate) şi

mai rar Eb ̀ (modul de elasticitate-plasticitate).
a) Determinarea modulului de elasticitate pe cale empirica

Intre valoarea modulului de elasticitate şi rezistenţa la compresiune axială există o
strânsă dependenţă, ca urmare toţi factorii care influenţează într-un sens sau altul rezistenţa la
compresiune, vor influenţa în acelaşi mod şi valoarea modulului de elasticitate . Şi pentru că
determinarea valorii modulului de elasticitate presupune folosirea unei aparaturi care nu este la
îndemâna tuturor laboratoarelor, în practică, valoarea acestuia se determină cu ajutorul unor
relaţii empirice.
1000000
Graff: Eb = 360 (daN/cm2) (3.17)
1,7 
Rb
1
 R  8 3
CEB-FIB : Eb= 21500 ck  (N/mm2) (3.18)
 10 
1
EC2 : Eb  9500( f ck  8) 3 (N/mm2) (3.19)
ACI : Eb  b1,5 0,0426 Rb (N/mm2) (3.20)
Regula amestecurilor : Ec = EfVf+(1-Vf)Em

unde:
ρb – este densitatea specifică aparentă a betonului (kg / m3),

Rb , Rck , fck – rezistenţa medie la compresiune a betonului,
Ec – modulul de elasticitate al compozitului (beton armat dispers cu fibre metalice),
Ef – modulul de elasticitate al fibrei metalice
91
Em – modulul de elasticitate al matricei

Vf – fracţia procentuală de fibră din compozit (identică cu procentul de armare)
μ = 1,6%
b) Determinarea pe cale experimentală a modulului de elasticitate

Modulul de elasticitate longitudinal se poate determina pe cale experimentală cu o
precizie acceptabilă, efectuând un număr de 3-5 cicluri de încărcare – descărcare până la o
tensiune inferioară limitei de microfisurare (figura 3.14), deformaţia remanentă obţinută după
fiecare ciclu de încărcare – descărcare este din ce în ce mai mică, „consumându-se” treptat
deformaţiile de natură vâscoasă. Are loc o ecruisare a betonului, acesta comportându-se la un
moment dat elastic.
Figura 3.14 -Determinarea modulului de elasticitate Eb
Determinarea experimentală a valorii modulului de elasticitate se face pe epruvete de

formă cilindrică (A = 200 cm2 şi h = 32 cm sau A = 100 cm2 şi h = 22,6 cm) în funcţie de
dimensiunile maxime ale agregatului utilizat.
Sunt şi cazuri când valoarea modulului de elasticitate se poate determina şi pe epruvete
de formă prismatică cu secţiunea de 100 x 100, 150 x 150 sau 200 x 200 mm şi înălţimea de 3-
5 ori din latura secţiunii. Folosirea cilindrilor conduce la obţinerea unor rezultate mai bune,
deoarece este eliminat fenomenul de concentrare a tensiunilor la colţuri [66].
Epruvetele sunt confecţionate şi păstrate în condiţiile prevăzute de normativele în
vigoare, încercarea acestora efectuându-se la vârsta de cel puţin 28 de zile de la data turnării
betonului [66].
92
In timpul încercării este necesară asigurarea unei creşteri uniforme a efortului (5±2
daN/cm2/s) şi totodată, presa la care se face încercarea trebuie să fie capabilă să păstreze
valoarea sarcinii aplicate şi în timpul efectuării citirilor (cu o abatere de ±5 % ).
Rezultatele obţinute pe cicluri de încărcare – descărcare sunt prelucrate sub formă de
tabele. Sunt calculate apoi deformaţiile specifice pentru fiecare treaptă de încărcare. Pentru
fiecare ciclu de încărcare-descărcare se calculează o valoare a modulului de elasticitate, ca
raport între efortul unitar maxim din beton şi deformaţia specifică elastică corespunzătoare.
Valoarea modulului de elasticitate a betonului se obţine ca valoare medie pentru cele 3-
5 cicluri de încărcare-descărcare. Astfel, valoarea obţinută este comparată cu rezultatele
determinate cu ajutorul formulelor empirice şi cu valoarea corespunzătoare clasei de beton din
care au fost confecţionate epruvetele.
3.3.4.3. Utilizarea unor rezultate experimentale pentru betonul armat

dispers cu fibre metalice
Intrucât betonul care urmează a se utiliza în încercările experimentale va fi un beton
armat dispers cu fibre metalice, s-au utilizat unele rezultate obținute în acest domeniu din teza
de doctorat ” Studiul elementelor de costrucții din lianți minerali armați cu fibre”, elaborată
de Gherman L.
Astfel s-a ales lungimea fibrelor metalice de 50 mm față de 30 mm în urma analizei
rezultatelor obținute în această lucrare pentru rezistențele la compresiune (tabelul 3.18) pe
cilindrii (tabelul 3.19) pe cuburi, a modulului de elasticitate (tabelul 3.20) și a curbei
caracteristice efort – deformație (curba σ – ε) (figura 3.14).
Tabelul 3.18 - Determinarea rezistenţei la compresiune pe cilindri

Tipul de beton
Abaterea Coeficienti
Rezistența Rezistența Rezistența Rezistența caracteristica medie statistici
medie cubica minima experimental teoretic patratica
N/mm2 N/mm2 N/mm2 N/mm2 N/mm2 Sn λ k

lf=35mm lf=50mm simplu
Beton
21,3 25,662 20,5 20,379 20 0,492 1,87 3

BFM
30,808 37,118 30,4 30,07 28 0,394 1,87 3

BFM
25,66 30,92 25,15 24,892 25 0,41 1,87 3
93
Tabelul 3.19 – Determinarea rezistenţei la compresiune pe cuburi
TIPUL DE CARACTERISTICI MECANICE SI STATICE

BETON Rezistența Rezistența Rezistența caracteristica Abaterea Coeficienti
medie minima R ck = f ck medie statistici
R cub = X6 Xmin [ N/mm2] patratica
[ N/mm2] [ N/mm2] Sn
experimental teoretic λ k
Beton 26,339 25,149 25,141 25 0,641 1,87 3
simplu
BFM 36,399 35,611 35,332 35 0,572 1,87 3
lf = 50 mm
BFM 31,772 31,084 30,714 30 0,566 1,87 3
lf = 35 mm
Tabelul 3.20 - Determinarea modului de elasticitate E, pe cale experimentală[17]

PROBE CILINDRICE PE TIPURI DE MODULUL DE MODULUL DE
BETON ELASTICITATE E PE ELASTICITATE E
ELEMENT MEDIU
[ N/mm2] [ N/mm2]
Beton simplu de clasa C25/30 31068,0 30581,233
29906,5
30769,2
Beton armat dispers cu fibre metalice 26446,3 26522,2
cu lf= 35 mm, de clasa BFM C25/30 26229,5
26890,8
Beton armat dispers cu fibre metalice 28318,6 28768,1
cu lf= 50 mm, de clasa BFM C25/31 28070,2
29906,5
Pe baza rezultatelor experimentale se obţin valori ale modulilor de elasticitate medii

pentru betoane armate dispers cu fibre metalice, inferioare modulului de elasticitate
corespunzător clasei de beton obţinute prin încercări pe cuburi cu latura de 141 mm.
Trasarea curbei caracteristice a betonului

Trasarea curbei caracteristice a betonului se face prin încărcarea unei epruvete
cilindrice în trepte până la pierderea capacității de rezistență. Epruvetele sunt echipate și
încercate la fel ca pentru determinara modulului de elasticitate.
Cu ajutorul valorilor determinate ale deformațiilor specifice măsurate pentru tensiunile
corespunzătoare fiecărei trepte de încărcare se trasează curba caracteristică. Aceasta se obține
94
prin unirea punctelor corespunzătoare deformațiiilor specifice ε și a tensiunilor din beton σ, de

aceea curba caracteristică mai este numită și curba σ –ε (figura 3.15) [17].
Figura 3.15 - Curba caracteristică efort-deformație σ - ε –pentru beton simplu ,BFM-

lf=35mm , BFM-lf=50mm[17]
95
CAPITOLUL4. PROGRAMUL EXPERIMENTAL PE

ELEMENTE ȘI MODULE DE ZIDĂRIE DIN
BCA NEARMATE ȘI CONFINATE CU
BETON ARMAT DISPERS
Prin această cercetare se urmărește găsirea unor soluții alternative la clasica armare a
zidăriilor în zone cu seismicitate redusă, și anume confinarea cu stâlpișori și centuri de beton
prevăzută în normativele românești în vigoare, prin înlocuirea stâlpilor din beton cu goluri
verticale în zidăriile de BCA umplute cu betoane armate dispers cu fibre metalice.
Apariţia materialelor compozite a permis dezvoltarea unor tehnologii atât pentru
consolidarea cât şi pentru executarea construcţiilor noi .
Materiale compozite sunt materiale compuse din două sau mai multe elemente diferite.
Ele s-au folosit din cele mai vechi timpuri sub diferite forme.
Alegerea tipului de fibră se va face ţinând cont de influenţa pe care acesta o are asupra
proprietăţilor compozitului.
Este cunoscut faptul că betonul nearmat prezintă o rupere casantă, iar prin adăugarea
fibrelor acesta prezintă o comportare ductilă.
Asocierea zidăriei cu betonul armat dispers, în varianta confinării acesteia cu stâlpișori
și centuri din beton armat dispers poate conduce la o ductilitate sporită a zidăriei și prin urmare
la evitarea unei ruperi casante sub acțiuni seismice.
Pentru evidențierea comportării zidăriei din BCA confinate cu beton armat dispers s-a
conceput un program de cercetări experimentale care a vizat:
 Rezistențele mecanice pentru BCA, mortar și beton armat dispers;
 Modulul de elasticitate pentru BCA;
 Rezistența la compresiune pentru modulul de zidărie simplă și confinată cu beton
armat dispers;
 Rezistența la forfecare pentru modulul de zidărie simplă și confinată cu beton armat
dispers;
 Rezistența la încovoiere normală pe planul modulului pentru zidărie simplă și
confinată cu beton armat dispers;
 Curbele σ-ε pentru zidărie simplă și confinată;
 Modulul de elasticitate longitudinal pentru zidărie simplă și confinată cu beton armat
dispers.
96
4.1. Programul experimental pentru determinarea caracteristicilor mecanice

și de deformație ale zidăriilor
Pentru determinarea caracteristicilor mecanice și de deformație ale zidăriilor realizate

din blocuri de BCA cu betoane armate dispers cu fibre metalice s-au confecționat module de
zidărie de două feluri:
 module simple din zidărie de BCA;
 module din zidărie de BCA prevăzute cu gol vertical (20x20cm) pentru armarea
cu beton armat dispers cu fibre metalice (BFM).
Materialele din care sunt realizate, dimensiunile modulelelor, aparatura folosită, modul
de echipare, construcția modulelor în vederea efectuării încercărilor au fost stabilite după
verificarea codurilor și a normativelor în vigoare. Intâi s-a făcut o documentare, iar apoi când
toate datele au fost corelate s-a trecut la achiziționarea materialelor, realizarea probelor și la
efectuarea testelor.
In continuare se vor prezenta materialele folosite și criteriile care au stat la baza alegerii
lor.
4.1.1. Criteriile care au stat la baza alegerii materialelor folosite

Stabilirea criteriilor care au stat la baza alegerii materialelor folosite au fost date de
proprietățile fizico–mecanice ale acestora.
4.1.1.1 Alegerea elementelor de zidărie

Pentru a alege tipul elementelor de zidărie folosite la realizarea modulelor din zidărie
de BCA s-au stabilit ca și criterii proprietățile elementelor pentru zidăriea din BCA așa cum
sunt ele reglementate în CR6-2013[55].
4.1.2. Materiale folosite la realizarea probelor

A. Blocuri de BCA
Modulele de zidărie au fost realizate din blocuri de BCA cu dimensiunile
(600x300x250mm), de tip GBN50 (Macon Deva) categoria I, în conformitate cu SR EN 771-
4:2011 [92] având următoarele caracteristici date de producător :
 rezistența la compresiune medie ( perpendiculară pe fața de așezare) 5N/mm2;
 rezistența aderenței la forfecare cu mortar obișnuit 0,15 N/mm2;
 rezistența aderenței la încovoiere 0,2 N/mm2;
 densitatea aparentă în stare uscată 600 Kg/m3.
97
B. Mortarul de zidărie
Pentru zidirea modulelor s-a folosit un mortar gata preparat de clasa M2,5 – însăcuit,
uscat de tip Tassulo T300 cu următoarele caracteristici conform fișei tehnice dată de
producăator:
 granulația (SR EN 1015-1 [95]) de la 0 la 4 mm;
 densitatea aparentă (SR EN 1015-10 [95]) 1800-1900 Kg/m3;
 rezistența la compresiune min 3N/mm2.
Determinarea rezistenței la compresiune a mortarului de zidărie M2,5 s-a realizat
conform SR EN 1052-1 [86].
S-a preparat o rețetă de mortar de zidărie dată de producător din 3 Kg de mortar uscat și
0,5 l de apă. Pe mortarul proaspăt s-a determinat consistența cu conul etalon și s-a înregistrat o
valoare medie C =11.5 cm.
Încercările pentru determinarea rezistenței la compresiune s-au făcut pe epruvete
standardizate de 4x4x16 cm la 3; 7 respectiv 28 zile.
C. Betonul folosit în golurile verticale

La armarea golurilor verticale realizate în zidărie s-a folosit beton armat cu fibre
metalice de clasa C16/20 (figura 4.2). Rețeta de beton s-a calculat respectând prevederile
ghidului de proiectare GP-075-02 „Ghid pentru stabilirea criteriilor de performanță și a
compozițiilor pentru betoanele armate dispers cu fibre metalice” [63].
Alegerea fibrelor metalice folosite la realizarea betonului (BFM) s-a făacut după o
studiere a cercetărilor anterioare realizate în țara noastră. Astfel s-au ales fibre de tipul: WHS
50/0,9/H (Baumbach Metall) - fibre metalice îndoite la capete cu lungimea de 50 mm, diametrul
0,9 mm și rezistența la întindere 2000 N/mm2 (figura 4.1) [102].
Figura 4.1 Fibre metalice WHS 50/0,9/H folosite la armarea betonului

98
Calculul rețetei de beton BFM C16/20

Rețeta pentru 1m3 :
Tipul de ciment folosit – CEM II/A-LL 42,5 R Carpatcement
Raportul A/C=0,56
Apa de preparare: - în funcție de clasa de tasare S3, și clasa de consistență C3
A0 = 200 l/m3
Dozaj de ciment: C = A0 / A/C =357 Kg/m3
Fibre metalice: 40 Kg
Agregatele:
C' SUF Ad FM
A' (ag )   (ag )  (1000      P)
 (c)  ( suf )  (ad )  ( fm)
A(ag) = 2,7(1000-357/3 – 40/7850 -200/1 -20) = 1770 Kg/m3
Calculul agregatelor pe sorturi:
Tabelul 4.1 - Calculul curbei granulomerice ideale
SORT 0.2 1 3 8 16
Max 10 34 58 72 100
Min 5 22 48 62 95
CGI 7.5 28 53 67 100
Sort (0 – 0,2) = 133 Kg

Sort (0,2 – 1) = 363 Kg
Sort (1 – 3) = 443 Kg
Sort (3 – 8) = 248 Kg
Sort (8 – 16) = 443 Kg
99
Figura 4.2 - Prepararea betonului C16/20 cu fibre metalice WHS 50/0,9/H
Încercările pentru verificarea clasei de beton s-au facut la 28 de zile pe 6 cuburi de beton
cu latura de 15 cm.
4.1.3. Metode de încercare a elementelor pentru zidărie supuse la

compresiune
Stabilirea metodei de determinare a rezistenței la compresiune a elementelor pentru
zidărie este reglementată de standardul SR EN 772-1 „Metode de încercare a elementelor
pentru zidărie supuse la compresiune” [93], astfel:
 principiul de realizare a epruvetelor

După realizare, epruvetele s-au așezat și s-au centrat pe platanul mașinii de încercare la
compresiune. S-a aplicat o sarcină uniform distribuită care a fost marită în mod continuu până
la rupere.
 aparatura folosită la realizarea încercărilor

Mașina de încercare a fost aleasă astfel încât să respecte condițiile din tabelul 4.2:
Tabelul 4.2 - Cerințe pentru mașina de testare
Repetabilitatea Eroarea medie admisă a Eroarea maximă admisă a
maximă admisă a forțelor din forța nominală forței zero din intervalul
forțelor din forța % forței maxime
nominală %
%
2,0 ±2 ±0,4
Mașina de încercare a avut o capacitate corespunzătoare. Scara utilizată s-a determinat

astfel încât forța de rupere aplicată pe epruvetă să depășească cu o cincime valoarea maximă
100
citită pe scară. Mașina s-a echipat cu un dispozitiv de reglare a forței și cu un dispozitiv care a
permis aplicarea forței la viteza specificată.
 pregătirea și eșantionarea epruvetelor
S-au pregătit șase epruvete cu dimensiunile 10 x 10 x 30 cm. In cazul elementelor mai

mari pentru zidărie, se admite să se decupeze părți reprezentative din diferite locuri. Astfel au
fost decupate epruvetele din blocurile de BCA cu dimensiunile 25 x 30 x 60 cm.
Suprafața brută a epruvetei de încercat s-a calculat în milimetrii pătrați.
 așezarea epruvetelor în mașina de încercare
S-au curățat suprafețele portante ale mașinii de încercare ștergându-le și s-au îndepărtat
toate particulele de pe suprafețele epruvetei. S-a aliniat epruveta cu grijă în centrul platanului.
La început s-a utilizat orice viteză de aplicare a forței, apoi la aproximativ jumătate din
forța maximă preconizată, s-a reglat viteza astfel ca forța maximă să fie atinsă la minimum 1
minut. S-a notat forța maximă obtinută.
 calculul și evaluarea rezultatelor
S-a calculat rezistența fiecărei epruvete împărțind forța maximă atinsă la suprafața
încercată care corespunde suprafeței brute a elementelor destinate să fie așezate pe un strat
complet de mortar. Rezultatul s-a exprimat cu exactitate de 0,1 N/mm2.
S-a calculat rezistența la compresiune efectuând media rezistențelor epruvetelor
individule cu exactitate de 0,1 N/mm2.
Proprietățile fizice ale elementelor pentru zidărie

La elementele care se folosesc la zidăria exterioară fără protecție sau cu protecție
limitată s-au luat în considerare următoarele proprietăți fizice, definite în normativul SR EN
771-1 [92]:
 Densitatea aparentă și absolută în stare uscată;
 Absorbția de apă;
 Conținutul de săruri solubile active.
101
4.1.3.1. Alegerea mortarelor folosite la realizarea zidăriilor

Proprietățile mortarelor
Tipuri de mortare pentru zidărie – zidăriile se execută cu mortare pentru zidărie de
utilizare generală (G). Aceste mortare se împart în funcție de:
 Metoda de definire a compoziției lor:

- mortar performant pentru zidărie;
- mortar de rețetă pentru zidărie (mortar cu compoziție prescrisă).
 Modul de realizare:
- mortar industrial (uscat sau proaspăt);
- mortar semifabricat industrial (predozat sau preamestecat);
- mortar preparat pe șantier după normativul SR EN 998-2:2004 [85].
Rezistența la compresiune a mortarelor pentru zidărie

Rezistența unitară medie la compresiune a mortarului pentru zidărie fm, a fost
determinată luând ca document de referință SR EN 1015-11 [95].
Mortarele pentru zidărie folosite vor avea rezistența unitară medie la compresiune, fm
≥1N/mm2
Rezistența unitară minimă la compresiune a mortarului pentru pereții de zidărie
executată cu elemente din BCA va fi:
 M2,5 pentru pereți structurali la construcții definitive din toate clasele de importanță;
 M1 pentru pereți structurali la construcții provizorii și anexe gospodărești și pentru
pereți nestructurali la toate tipurile de construcții.
Aderența între elementele pentru zidărie și mortar

Aderența între mortar și elementele de zidărie trebuie să fie adecvată utilizării
prevăzute.
Valoarea la forfecare inițială se va lua din normativul de referință SR EN 998-2:2004
Anexa C [85].
Lucrabilitatea mortarului
Consistența mortarului folosit pentru zidărie a fost aleasă astfel încât să se asigure
umplerea completă a spațiilor dintre elementele de zidărie.
In cazul folosirii mortarului industrial sau a mortarului semifabricat industrial pentru
zidărie, dozarea adaosurilor pentru lucrabilitate este conform standardului de produs.
102
4.1.3.2. Betonul
Betonul folosit pentru elementele de confinare a zidăriei (stâlpișori, centuri) a îndeplinit
cerințele din Codul NE012 :2010 [64] și a reglementării tehnice GP-075-02 „Ghid pentru
stabilirea criteriilor de performanță și a compozițiilor pentru betoanele armate dispers cu fibre
metalice”[63].
Prevederi specifice pentru betonul din elementele de confinare și

pentru stratul median a ZIA
Clasa betonului pentru centuri și stâlpișori și pentru stratul median la zidăria cu inima
armată va fi stabilită prin calcul în funcție de intensitatea eforturilor din încărcările verticale și
seismice.
Clasa minimă a betonului folosit pentru elemente de confinare va fi C12/15.
Dimensiunea maximă a agregatelor betonului folosit pentru elementele de confinare nu
va depăși 120 mm.
Clasa de consistență: pentru stâlpișori cu sectiune ≤ 750 cm2 se alege T4.
4.1.4. Metode de încercare a zidăriilor (module)

4.1.4.1 Rezistența la compresiune a zidăriei
Rezistența unitară caracteristică la compresiune a zidăriei

Rezistența unitară caracteristică la compresiune a zidăriei, fk, a fost determinată pe baza
rezultatelor încercărilor pe probe de zidărie, luând ca normativ de referinta SR EN 1052-1 [86].
Rezistența la compresiune a zidăriei perpendiculară pe rosturi se deduce din rezistența
modulelor mici de zidărie încercate până la rupere.
Materialele, construcția și realizarea modulelor de zidărie trebuie să corespundă cu cele
din practică.
Modulele de zidărie au fost încărcate uniform la compresiune. Incărcarea maximă
(Fmax) s-a înregistrat.
Rezistența la compresiune a zidăriei s-a dedus din rezistența fiecărui modul încercat.
Dacă numărul de module sau mortarul nu ajung la rezistența specifică atunci este permis să se
ajusteze valorile măsurate în concordanță cu anexa A în intervalul specificat. Orice ajustare
trebuie specificată în raportul de încercare.
103
Definiții și simboluri conform standardului SR EN 1052-1 [86].

 zidăria: Amsamblul elementelor pentru zidărie legate cu mortar, efectuat conform unui
proiect specificat.
 rezistența la compresiune: Rezistența la compresiune a zidăriei fără efecte de
precomprimare, întindere sau excentricități ale încărcării.
Eșantionarea elementelor
Toate elementele de zidărie pentru testele individuale și pentru realizarea specimenelor

de zidărie au fost luate din același lot.
Condiționarea elementelor
Condiționarea modulelor a fost efectuată conform specificațiilor:
S-a notat metoda de condiționare a elementelor pentru zidărie înainte de așezare. S-a
măsurat conținutul de umiditate în masa elementelor pentru zidărie de silico-calcar și BCA
conform SR EN 772-10 [93].
S-a determinat rezistența la compresiune a unui eșantion de elemente pentru zidărie cu
ajutorul metodei de încercare pezentate în EN 772-10 [93].
Mortarul folosit trebuie să respecte procedura de amestecare și valorile de împrăștiere
conform condițiilor din EN 998-2 [85].
S-au prelevat eșantioane de mortar proaspăt și s-au confecționat epruvete prismatice de
mortar pe care s-a determinat rezistența medie la compresiune în momentul încercării modulelor
de zidărie conform EN 1015-11 [95]. S-a determinat valoarea de împrăștiere conform EN 1015-
3 [95] și conținutul de aer conform EN1015-7 [95].
4.1.4.2. Rezistența zidăriei la forfecare în rost orizontal SR EN 1052-3

Rezistența unitară caracteristică a zidăriei la forfecare
Rezistența unitară caracteristică inițială a zidăriei la forfecare sub efort unitar de
compresiune egal cu zero fvk0 a fost obținută din rezultatele încercărilor pe zidărie efectuate
având ca document normativ de referință SR EN 1052-3:2003 [86]. În acest standard se
stabilește metoda de determinare a rezistenței inițiale la forfecare în planul rosturilor orizontale
ale zidăriei, cu ajutorul unui modul de zidărie încercat la forfecare.
Rezistența inițială la forfecare a zidăriei s-a dedus din rezistența modulelor de zidărie
încercate până la rupere. Modulele de zidărie s-au încercat la forfecare sub o sarcină aplicată
în patru puncte cu o precompresiune perpendiculară pe rosturile zidăriei.
104
Pentru a obține un rezultat valabil se consideră patru moduri de rupere diferite.

Rezistența inițială la forfecare se definește prin curba regresiei liniare pentru un efort nul.
Materiale folosite la realizarea modulelor de zidărie:
S-a notat metoda de condiționare a elementelor pentru zidărie înainte de așezare. S-a
măsurat conținutul de umiditate în masa elementelor pentru zidărie de silico-calcar și BCA
conform EN 772-1 [92].
S-a determinat rezistența la compresiune a unui eșantion de elemente pentru zidărie cu
ajutorul metodei de încercare pezentate în EN 772-1 [92].
Mortarul folosit a respectat procedura de amestecare și valorile de împrăștiere conform
condițiilor din EN 998-2 [85].
4.1.4.3. Determinarea rezistenței la încovoiere conform SR EN 1052-2

Rezistența la încovoiere a zidăriei s-a dedus din rezistența modulelor mici de zidărie
încercate până la rupere sub o sarcină aplicată în patru puncte. S-a notat sarcina maximă atinsă.
Valoarea caracteristică calculată din eforturile maxime suportate de modulele de zidărie s-a
considerat ca fiind rezistența la încovoiere a zidăriei.
Definiții și simboluri:
 zidăria: Amsamblul elementelor pentru zidărie legate cu mortar, efectuat
conform unui proiect specificat;
 rezistența la încovoire a zidăriei : Rezistența la încovoiere teoretică în ipoteza
unei repartiții liniare a eforturilor interne.
Materiale folosite la realizarea zidăriei supuse la încovoiere

In prima etapă s-a măsurat conținutul de umiditate în masa elementelor pentru zidărie
(BCA) conform EN 772-10 [93] și s-a determinat rezistența la compresiune a unui eșantion de
elemente pentru zidărie.
Mortarul folosit trebuie să respecte procedura de amestecare și valorile de împrăștiere
conform condițiilor din EN 998-2 [85], (dacă nu există specificații contrare și valorile
corespunzătoare trebuie menționate în raportul de cercetare).
105

4.1.5. Stabilirea și realizarea modulelor de zidărie

4.1.5.1. Pregătirea modulelor de zidărie pentru încercarea la compresiune
Pentru determinarea rezistenței la compresiune s-au realizat trei module de zidărie.

Modulele au fost realizate astfel încât dimensunile lor, lungimea modulului (ls), lățimea (hs) și
înălțimea (ts), să respecte relațiile din tabelul 4.3.
Tabelul 4.3 - Dimensiunile modulului pentru testarea rezistenței la compresiune
MARIMILE DIMENSIUNILE MODULULUI DE ZIDĂRIE

ELEMENTULUI DE
ZIDĂRIE
Lungime ls Inaltime Grosime ts
lu(mm) hu(mm) hs
≤150 ≥ 5hu
≤300 ≥(2x lu)
>150 ≥ 3hu ≥3 ts, si ≤15 ts ≥tu
si ≥ls
≤150 ≥ 5hu
>300 ≥(1,5x lu)
>150 ≥ 3hu
In cazul în care înălțimea modulului rezultat (tabelul 4.4) este mai mare de 1000 mm
este permisă reducerea dimensiunilor modulului, cu excepția celor realizate din blocuri de
zidărie cu goluri perpendiculare pe direcția încărcării prin tăierea din epruveta de sus și de jos
cu următoarele condiții:
a. ls ≥ 400 mm și ls ≥ lu;
b. modulul trebuie să aibă cel puțin un rost principal în cursa centrală plasat în mijloc;
c. înalțimea porțiunilor tăiate din vârful și bază, întregul element nu trebuie să fie mai
mică decât grosimea elementului;
d. fețele netăiate ale elementului trebuie utilizate la îmbinarea cu mortar.
106
Construcția modulelor
S-a construit modulul pe o suprafață orizontală dreaptă. S-au luat măsuri pentru
prevenirea uscării modulelor în primele trei zile după construire, prin acoperirea lor cu folie de
polietilenă după care s-a lăsat neacoperit în condiții de laborator. S-a asigurat ca fețele pe care
se face distribuția încărcării să fie plane și paralele una cu alta și perpendiculare pe axa
principală a elementului. Aceasta s-a realizat prin utilizarea unor plăci de metal la bază și vârful
elementului, plăci care au fost prinse cu mortar de ipsos după șlefuirea suprafețelor. Dacă
plăcile nu sunt aplicate când modulele sunt construite, de exemplu când elementul este
poziționat în mașina de încercare atunci mortarul folosit în acest scop trebuie să aibă cel puțin
aceiași rezistență ca și mortarul utilizat la realizarea zidăriei.
S-au testat elementele de zidărie la vârsta la care rezistența la compresiune a mortarului
este între valorile date în coloana 3, tabelul 4.4.
S-a determinat rezistența la compresiune a mortarului în concordanță cu normativul SR
EN 1015-11 [95] la vârsta la care elementul este testat. Elementul de zidărie a fost testat la 28
de zile, rezistența mortarului a fost determinată la vârsta testării zidăriei.
Tabelul 4.4 -Valori permise a rezistențelor mortarului la data testării zidăriei
Clasa de mortar Rezistența specifica la Valori medii ale rezistenței la

compresiune(ƒmd ) compresiune în timpul
N/mm2 testarii (ƒm )
N/mm2
M1 1,0 1,0 ≤ ƒm < 2,5
M2,5 2,5 2,5 ≤ ƒm < 5,0
M5 5 5,0 ≤ ƒm < 7,5
M7,5 7,5 7,5 ≤ ƒm < 10,0
M10 10 10,0 ≤ ƒm < 12,5
M12,5 12,5 12,5 ≤ ƒm < 15,0
M15 15 15,0 ≤ ƒm < 20,0
M20 20 20,0 ≤ ƒm < 30,0
M30 30 30,0 ≤ ƒm < 40,0
107
4.1.5.2. Pregătirea și păstrarea modulelor de zidărie pentru determinarea

rezistenței la forfecare
S-au pregătit nouă module de zidărie ale căror dimensiuni au fost conform SR EN 1052-
3 [88]. Modulele de zidărie au avut dimensiunile urmatoare, rezultate din relațiile de
condiționare din normativ:
- h1 = 200 mm
- ls = 300 mm
- tbj = 10 mm
- h2 = ( h1- tbj ) / 2 = 95mm
Figura 4.3 – Dimensiunile modulului de zidărie din BCA pentru determinarea rezistenței la
forfecare
S-a construit un modul de zidărie în timp de 30 minute. S-a utilizat mortar proaspat
amestecat cu cel mult o oră înainte de utilizare.
S-a asigurat ca fețele de așezare a elementelor pentru zidărie să fie curate și fără praf și
că elementul interior stă pe o suprafață plană, curată. Elementul următor a fost așezat astfel
încât grosimea stratului de mortar final să fie cuprinsă între 8mm și 15 mm. Aliniamentul și
nivelul de liniaritate al elementului pentru zidărie a fost verificată cu ajutorul unui echer și a
unei bule de nivel.
Păstrarea și condiționarea modulelor de zidărie

După construire s-a încărcat fiecare modul de zidărie prin repartizarea sarcinii în mod
uniform pentru a obține un efort vertical cuprins între 2,0 x 10 - 3 N/mm și 5,0 x 10 -3 N/mm,
apoi s-au păstrat modulele de zidărie, menținându-le nemișcate până la încercare. Modulele
108
de zidărie au fost încercate la 28 de zile și s-a mai determinat și rezistența la compresiune a

mortarului la aceiași vârstă conform EN 1015-11 [95].
4.1.5.3. Pregătirea epruvetelor pentru determinarea rezistenței la încovoiere

S-au utilizat cinci module de zidărie conform figurii 4.3 cu dimensiunile indicate în
tabelul 4.5. Dimensiunile modulelor de zidărie au fost alese astfel încât distanța dintre
suporturile interioare și exterioare să nu fie mai mică decât grosimea modulelor de zidărie.
Grosimea epruvetei a fost egală cu tu.
Tabelul 4.5 - Dimensiuni module de zidărie pentru determinarea rezistenței la încovoiere
Directie hu b conditii suplimentare

(mm) (mm)
Rezistența la încovoiere într-un Minimum 2 îmbinări
plan de rupere paralel cu îmbinările Toate dimensiunile ≥ 400 si 1,5 lu orizontale în
orizontale interiorul l2
Rezistența la încovoiere într-un Minim 1 îmbinare

plan de rupere perpendicular pe ≤250 ≥240 si 3 hu verticală la fiecare
îmbinările orizontale rând în interiorul l2
Minim 1 îmbinare
≥250 ≥1000 orizontală la fiecare
rând în interiorul l2
Confecționarea și conservarea epruvetelor

S-au construit modulele de zidărie în 30 de minute la care s-a utilizat mortar proaspăt
amestecat cu cel puțin o oră înainte de perioada de utilizare. S-a tencuit modulul de zidărie
conform procedurii specificate.
După realizare s-a reîncărcat fiecare modul de zidărie prin repartizarea sarcinii în mod
uniform pentru a obține un efort vertical cuprins între 2,0 x 10 -3 N/mm și 5,0 x 10 -3 N/mm
apoi s-au conservat modulele de zidărie până la data încercării. S-a încearcat fiecare modul de
zidărie la vârsta de 28±1 zile și s-a determinat rezistența la compresiune a mortarului la aceiasi
vârstă conform EN 1015-11 [95].
109
4.1.6. Aparatura folosită

4.1.6.1. Aparatura folosită pentu încercarea la compresiune
Mașina de încercare cu care s-au încercat modulele de zidărie a fost plană pe toată
suprafața de încercare. Dacă platanele sunt mai scurte decât modulele de zidărie, grinda de
încercare are lungimea mai mare decât lungimea și adâncimea modulului. Mașina de încercare
era dotată cu șurub autoblocant.
Tabelul 4.6 - Cerințe pentru aparatura de testare

Repetabilitatea maximă Eroarea medie admisă a Eroarea maximă admisă a forței
admisă a forțelor din forța forțelor din forța nominală zero din intervalul forței maxime
nominală % %
%
2,0 ±2 ±0,4
4.1.6.2. Aparatura folosită pentu încercarea la forfecare

Mașina de încercare utilizată pentru a aplica sarcinile de forfecare și de precompresiune
a avut o capacitate corespunzatoare. Scara utilizată trebuie determinată astfel încât ultima
sarcină aplicată asupra modulului de zidărie să depașească cu o cincime valoarea maximă citită
pe scară. Mașina era echipată cu un dispozitiv de aplicare a sarcinii care a permis aplicarea
sarcinii la viteza specificată.
Tabelul 4.7 - Cerințe pentru aparatura de testare

Repetabilitatea maximă Eroarea medie admisă a Eroarea maximă admisă a forței
admisă a f

Limbă

Pereti Din Zidarie de Beton Celular Autoclavizat PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pereti Din Zidarie de Beton Celular Autoclavizat PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Răzvan Andrei IERNUŢAN

PEREŢI DIN ZIDĂRIE DE BETON CELULAR

Director: Ing. Călin D. Câmpean

Pregătire format electronic: Ing. Călin D. Câmpean

Copyright © 2016 Editura U.T.PRESS

CAPITOLUL 1. CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE…………………………….… 1

CAPITOLUL 3. ZIDĂRII DIN BCA CONFINATE ȘI ARMATE CU

3.3.4.3 Utilizarea unor rezultate experimentale pentru betonul armat dispers

5.1.1.2 Determinarea modulului de elasticitate a elementelor de zidărie din

CAPITOLUL 7. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE… 182

CAPITOLUL 1. CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE

1.1 Stadiul actual al cercetărilor în domeniu

Avantajele pe care le prezintă clădirile cu structura de rezistență din zidărie față de

1.2 Utilizarea clădirilor din zidărie în România

Figura 1.1.a Zidărie simplă/nearmată, diferite moduri de țesere

Figura 1.1.b Zidărie simplă/nearmată și zidărie cu goluri verticale

 zidărie confinată (ZC) (Fig. 1.2.)

Figura 1.2 Zidărie confinată

Figura 1.3 Zidărie cu inima armată

 zidărie cu inima armată (ZIA) (Fig. 1.3)

Figura 1.4 Zidărie înrăamată în cadre

1.2.1. Condiții de utilizare pentru zidăria nearmată

1 (P)  4%  4,5%  5%  5,5% NA NA

1.2.2. Condiții de utilizare pentru zidăria armată

2 BCA și 2 BCA 2 BCA

1.3. Utilizarea zidăriilor armate în alte țări

Diferite moduri de armare :

Figura 1.5 - Diferite moduri de armare

Figura 1.6 – Armare după normele germane

Figura 1.7 - Sisteme de armare în Belgia

In Elveția și Olanda întărirea zidăriei prin carcase preconfecționate în rosturile

Figura 1.8.a.- Armături ortogonale cu etrieri

Figura 1.8.b.- Panouri prefabricate din zidărie armată

In lipsa unor date experimentale elocvente privind comportarea la cutremure puternice

CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA NORMELOR DE PROIECTARE

2.1. Evoluția codurilor de proiectare a clădirilor sub acțiuni seismice

Aceste normative evidenţiază mai bine posibilităţile de a asigura construcţiilor

Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului propriu fundamental, pentru fiecare

Evoluţia coeficientului ks şi diferenţierea siguranţei construcţiilor

I Construcții monumentale și construcții deosebit de

Tabelul 2.2 – Stabilirea gradului de seismicitate Tabelul 2.3 –Valorile coeficientului ks

CLASA DE GRADUL DE SEISMICITATE DE GRADUL DE ks

Tabelul 2.4 – Clase de importanţă conform P13-70 [69]

I Construcții de importanta deosebită: clădiri monumentale, clădiri care adăpostesc bunuri

Tabelul 2.5 – Valorile coeficientului ks conform P 13-70 [69]

Normativele P100-78 [70] şi P100-81[71] aduc o schimbare în ceea ce priveşte valoarea

Tabelul 2.6 – Clase de importanţă conform (P100-78(81) – [70], [71])

Importanță medie Construcții curente: clădiri de locuit, social-culturale sau administrative,

Importanță redusa a. - Construcții industriale cu un singur nivel care nu adăpostesc utilaje

Tabelul 2.7 – Stabilirea gradului de protecţie seismică (P100-78(81) – [71], [72])

Tabelul 2.8 –Valorile coeficientului ks (P100-78(81) - [70], [71])

În normativele P100-90 [72] şi P100-92 [73] se introduce explicit un coeficient α (tabel

- construcții agrozootehnice de importanță redusă (de ex.: sere,

Tabelul 2.10 - Valorile coeficientului ks (P 100-90(92) [72], [73])

Codul P100/1-2006 [74] păstrează, în principiu, aceeaşi linie generală ca şi normativele

Tabelul 2.11 – Valorile coeficientului 𝛾𝐼 (P 100/1-2006 [74])

Tabelul 2.12 – Valoarea raportului dintre acceleraţia terenului pentru proiectare şi

Codul P100/1-2013 [67] păstrează, în principiu, aceeaşi linie generală ca şi codul

Tabelul 2.13 – Valorile factorului de importanță-

Tabelul 2.14 – Valoarea raportului dintre acceleraţia terenului pentru proiectare şi

Dacă în cazul normativelor P13-63 [68] şi P13-70 [69], ks se determină în funcţie de o

Tabelul 2.15 – Determinarea coeficientului ks şi modul de diferenţiere a siguranţei în