Tema 2: Sistemul instituțiilor din administrația publică

1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din
12.08.1994, cu modificările ulterioare;
2. Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 32-
35 din 09.03.2007;
3. Legea nr. 435/2006 privind descentralizarea administrativă. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
29-31 din 02.03.2007;
4. Legea nr. 98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 160-164 din 03.08.2012;
5. Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 252 din 19.07.2017

Administrația publică reprezintă un ansamblu de organisme care, sub autoritatea

guvernanților, asigură nevoile de interes general ale colectivității umane. Întrucât puterea de
comandă administrativă aparține, în limitele constituționale, statului și colectivităților locale,
se pot identifica două subsisteme ale sistemului administrației publice:
 subsistemul administrației publice statale (naționale)
 și subsistemul administrației publice locale.
Potrivit capitolului VIII din Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994, administrația
publică se împarte în administrația publică centrală de specialitate și administrația publică
locală. Bazându-se pe caracteristici și principii de bază diferite, cele două sisteme de
administrație dispun de cadre de reglementare distincte.
Administrația publică este o parte componentă a sistemului politic, iar în forma sa inițială
formează un sistem aparte.
 Sistemul administrației publice conține următoarele elemente:
 autoritățile administrației publice;
 relațiile dintre aceste autorități;
 normele care reglementează activitatea lor și relațiile dintre ele.
De rând cu elementele de bază, mai există și elemente facultative:
 cultura administrației;
 programe și proiecte de activitate;
 tehnologii administrative;
 modalități de pregătire și perfecționare a cadrelor.
Toate aceste elemente formează -  Sistemul administrației  publice -  care
constituie structura sau organizarea administrației publice.
Organizarea (structura) administrației publice este stabilită prin acte  normative și în baza 
anumitor criterii.

MASTER
Academia de Administrare Publică
La baza structurii administrației  publice stau două criterii:
 teritorial
 funcțional
Aceste două criterii ale sistemului administrativ se completează reciproc.

Conform CRITERIULUI TERITORIAL, administrația publică  se divizează  în funcție  de

raza teritorială de acțiune și oamenii deserviți de această administrație.
 Pornind de la acest criteriu, administrația publică poate fi împărțită în: 
 administrație publică centrală 
 administrație publică locală.

Administrația publică centrală - prin organele sale,  își exercită atribuțiile asupra întregului
teritoriu al statului și exprimă interesele tuturor locuitorilor lui. Acest tip de administrație se
mai numește -  administrație de stat.
În ceea ce privește sistemul administrației publice centrale de specialitate, cadrul de
reglementare general este expus în Legea nr. 98/2012 privind administrația publică centrală de
specialitate, act legislativ adoptat de către Parlament în contextul reformării, optimizării și
eficientizării administrației publice centrale. Reieșind din prevederile art. 15 și 22 din legea
respectivă, regulamentele de organizare și funcționare a ministerelor, a altor autorități
administrative centrale și a autorităților administrative din subordinea acestora se aprobă de
către Guvern.
În sistemul administrației publice centrale de specialitate sunt incluse și alte autorități
administrative centrale care nu au statut de ministere (Centrul Național Anticorupție, Biroul
Național de Statistică, Agenția Turismului etc.).
Mai sunt și autorități publice care dispun de subdiviziuni teritoriale, fiind organizate ca
servicii publice desconcentrate cu personalitate juridică.

Administrația publică locală - cadrul de reglementare general este expus în Legea nr.
436/2006 privind administrația publică locală - prin organele sale,  își exercită atribuțiile
doar asupra unei părți din teritoriul țării (unități administrativ-teritoriale).
Există  unități administrativ-teritoriale:
primare  sau de nivelul I;
intermediare sau de nivelul II.

MASTER
Academia de Administrare Publică
În diferite țări  ele  se numesc diferit:
la nivel primar: sate, comune, parohii, orașe, municipii;
la nivel intermediar: district, regiuni, județe, ținuturi, comitate, voievodate.
 

Conform CRITERIULUI FUNCȚIONAL, administrația publică  se divizează  după:

1. funcțiile exercitate;
2. competențele,  pe care le are în aceste unități administrativ-teritoriale.
Pornind de la acest criteriu, administrația publică poate fi împărțită în:
1. autorități cu competență generală;
2. autorități cu competență specială sau de specialitate.
Autorități cu competență generală activează la nivel:
 central (Președinția, Guvernul);
 local (consiliul local, primarul).
 
Autorități cu competență specială sau de specialitate activează la nivel:
 central (ministerele, agențiile, serviciile, birourile naționale).
 sfera lor de competență vizează un anumit domeniu, ramură: industrie, agricultură,
educație, cultură, protecție, telecomunicații;
 ele gestionează afacerile publice și decid doar în domeniul în care sunt abilitate prin
lege, sub conducerea organelor cu competență generală.
 local (serviciile publice locale din unitățile administrativ-teritoriale).

Astfel, vedem că structura funcțională a sistemului administrației publice este inseparabil

legată de structura teritorială  a  acestuia, deoarece existența sa este de neconceput fără o bună
organizare teritorială a statului.
Procedând la organizarea administrației publice prin Constituție și legi, statul stabilește:
 pe de o parte, organizarea administrativă a teritoriului,
 pe de alta parte, determină funcțiile autorităților publice în aceste unități administrativ-
teritoriale.
 

MASTER
Academia de Administrare Publică
Un alt criteriu de clasificare a organelor administrației publice ține de împărțirea lor  în
organe:
 unipersonale - deciziile sunt adoptate de o singură persoană (ministru, director);
 colegiale - deciziile se adoptă pe cale deliberativă prin discuții, dezbateri,
vot (consiliul local, colegiul ministerial);
 deliberative - organe colegiale (consiliul raional);
 executive - pot fi colegiale sau unipersonale,  care pun în aplicare și organizează
îndeplinirea deciziilor adoptate de  organele deliberative;
 alese – pot fi:
 unipersonale;
 colegiale;
 deliberative;
 executive;
 desemnate prin vot a unui corp electoral (Consiliul municipal,  Parlament);
 numite - sunt desemnate de o autoritate ierarhic superioară abilitată cu această funcție.
(directori de direcții, miniștrii).

Concluzie:  Sistemul administrației  publice reprezintă-  totalitatea autorităților publice de

nivel central și local, cu competență generală și de specialitate, unipersonală sau colegială,
alese sau numite, care au ca sarcină- executarea legilor şi satisfacerea intereselor generale ale
comunității respective.
 

MASTER
Academia de Administrare Publică