Sunteți pe pagina 1din 5

1

Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte


negative atât în plan psihologic individual, respectiv o
alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va
pierde tot.

Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte


negative atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a
elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi
şi capacităţi, ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că
eşecul şcolar permanentizat „stigmatizează”, „etichetează” şi conduce la o
marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente deviante şi
infracţionale.
Abandonul şcolar are la bază mai mulţi factori care cel mai adesea sunt
asociaţi. Elevul se confruntă cu o serie de dificultăţi şcolare care au ca principale
cauze: propria persoană, părinţii şi familia, şcoala, anturajul, comunitatea, locală
etc.
Abandonul şcolar apare ca o consecinţă a eşecului social, familial sau şcolar,
în urma unei decizii individuale, prin constrângere exterioară sau datorită
procesului de respingere reciprocă dintre elev şi şcoală, având consecinţe din cele
mai grave, mergând de la incapacitatea adaptării în societate până la angajarea în
acţiuni negative îndreptate împotriva propriei persoane, a familiei şi a societăţii.
Consilierea-metodă de prevenire a abandonului școlar

Consilierea reprezintă o activitate prin care se urmăreştesugerarea modului de


a proceda sau a modului de comportare cetrebuie adoptat de o persoană consiliată
într-o situaţie datăsau, în general, în viaţă şi activitatea sa cotidiană. În cadrul
grupurilor şcolare, consilierea reprezintă o formă particulară de interacţiune şi
influenţare , care contribuie la sprijinirea elevilor în rezolvarea problemelor cu
care se confruntă, precum şi la omogenizarea şi dezvoltarea clasei de elevi ca grup
educaţional.
În sens larg, consilierea şcolară reprezintă un proces intensiv de acordare a
asistenţei psihopedagogice elevilor şi celorlalte persoane implicate în procesul
educaţional (profesori, părinţi, tutori şi autorităţi şcolare). Rolul consilierii este
unul proactiv, ce presupune prevenirea situaţiilor de criză personală şi
educaţională a elevilor. Consilierea şcolară se axează pe unitatea triadică: familie-
copil- şcoală, în vederea desfăşurării unei educaţii eficiente şi a dezvoltării optime
a personalităţii copilului.
Consilierea psihopedagogică are drept obiectiv în şcoală dezvoltarea unui
sistem coerent de scopuri în viaţă şi întărirea comportamentului intenţional.
2

Principii în consilierea educaţională:


1. Toate persoanele sunt speciale şi valoroase pentru că sunt
2. Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii;
3. Clientul (elevul, părintele, cadrul didactic, familia) „trebuie” să se simtă
„împuternicit” (engl. empowered), să manifeste autonomie personală şi auto-
înţelegere, „satisfăcut şi plin de resurse”;
4. Elevul este acceptat ca persoană şi tratat în consecinţă;
5. Consilierea este în esenţă o relaţie permisivă;
6. Consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat;
7. Cadrul didactic, în ipostaza sa de consilier, poate aborda cu succes consilierea
educativă, care implică şi elementele de consiliere vocaţională, suportivă, de
dezvoltare personală sau informaţională, dar nu se poate substitui specialistului
(psihologului) care posedă competenţele şi expertiza necesară pentru rezolvarea
situaţiilor specific în care s-ar afla elevul.
De asemenea trebuie evitată tendinţa unor dascăli de a utiliza, în activităţile de
consiliere, testarea psihologică, în virtutea scopului de cunoaştere a elevilor,
întrucât, utilizarea testelor psihologice (de inteligenţă, proiective, de pesonalitate),
deşi poate apărea ca o activitate facilă, presupune vaste cunoştinţe de
psihodiagnostic, pe care numai specialistul psiholog le poate aplica.dascălul poate
utiliza însă diverse scale de cunoştinţe şi atitudini, fişe de lucru, întrucât obiectivul
orelor de consiliere nu este cunoaştera elevului, de către cadrul didactic, ci
facilitarea autocunoaşterii.
Promovarea drepturilor copilului şi a importanţei asigurării unui cadru
securizant de dezvoltare, precum şi pledoaria în favoarea copilului constituie
principala activitate a muncii de consiliere socială.
Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem
toți îndreptăţiţi încă din momentul naşterii.
Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilalți cu demnitate, respect,
egalitate și dreptate, și se aplică fară deosebire de cetățenie, naționalitate, rasă,
etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt statut.
Promovarea şi sprijinirea derulării programelor de prevenire a abandonului
şcolar vizează reducerea numărului de copii neşcolarizaţi sau cu risc de abandon
şcolar prin:
• participarea copiilor și a educatorilor la sesiuni de informare cu privire la
consecinţele neşcolarizării şi ale abandonului şcolar;
• sprijin social şi de consiliere/acompaniere a familiilor identificate cu risc social,
în vederea şcolarizării copiilor.
Beneficiarii serviciilor sunt:
• copiii separaţi, temporar sau definitiv de părinţii lor, ca urmare a stabilirii, în
condiţiile legii, a măsurii de plasament;
• copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de
urgenţă;
• tinerii, care au împlinit vârsta de 18 ani şi care beneficiază, în condiţiile legii, de
protecţie specială;
3

• copiii neînsoţiţi de către părinţi sau alt reprezentant legal care solicită o formă de
protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul
refugiaţilor.
Separarea copilului de părinţii săi este un moment extrem de dificil de
gestionat, de înţeles şi acceptat de către copil.
Copiii prezintă o mare diversitate de reacţii în cadrul procesului de adaptare la
serviciul de tip rezidenţial:
• deteriorarea conduitei școlare – scăderea performanțelor școlare, absenteism, risc
de abandon școlar, conflicte cu profesorii și colegii;
• sentimente de abandon, de nesiguranță, tristețe;
• atitudine de indiferență, încăpățânare care poate merge uneori până la
comportament agresiv;
• tulburări de atenție;
• absența aspirațiilor pe termen lung ;
• tulburări ale stimei de sine ;
• lipsă de motivație, stări de apatie, oboseală, lipsă de energie, de voință pentru a
depune eforturi la școală;
• comportamente delincvente (aderarea la grupuri delincvente, comportament
agresiv, abuz de substanțe, implicarea în comiterea de infracțiuni).
Copilul are nevoie de consiliere atât în interpretarea corectă şi înţelegerea unor
fapte de viaţă cotidiană, cât şi în definirea propriilor trăiri pentru a fi capabil să
exprime o opinie adecvată nevoilor şi dorinţelor sale. Opinia copilului este luată în
considerare de fiecare dată.
Relaţia consilier social – copii nu poate fi echivalată nicidecum cu relaţia părinte –
copil, însa grija adecvată pentru toţi copiii este esenţială pentru binele emoţional şi
fizic al copiilor. Pentru ca un copil sa se dezvolte armonios, pentru a deveni un
adult adaptat și echilibrat este nevoie de:
• dragostea celor care îl îngrijesc;
• condiții de dezvoltare fizică și psihică;
• mediu de creștere și dezvoltare echilibrat , fără conflicte, bazat pe respect și
dragoste;
• condiții optime de educație .
Copilul are nevoie să i se recunoască valorile, să fie ințeles, să fie ajutat să
găsească soluții problemelor lui, să fie recompensat.
Obiectivele generale ale consilierii sociale sunt:
• creşterea gradului de conştientizare a copilului şi a profesioniştilor, în special, și
a populaţiei, în general, în vederea prevenirii şi semnalării/sesizării cazurilor de
abandon şcolar;
• îmbunătăţirea, dezvoltarea şi diversificarea intervenţiei şi a reţelei de servicii
specializate pentru reabilitarea şi reintegrarea socială a copiilor care sunt
predispuși să abandoneze şcoala.
4

Consilierul şcolar, împreună cu învăţătorii, profesorii, diriginţii sprijină


familia în a înţelege dificultăţile copilului sau posibilităţile de valorificare a
potenţialului, talentelor, calităţilor pe care aceştia le au. Şi şcoala şi familia trebuie
să cunoască bine copilul pentru a îi dezvolta încrederea în sine şi a-l face să aleagă
şcoala.
Pentru a optimiza legătura şcoală-familie, în întâlnirile propuse de profesori,
consilieri şcolari, părinţii trebuie informaţi despre activităţile şcolare, iar tematica
abordată trebuie să vizeze:
- pregătirea antiinfracţională şi antivictimală a elevilor, părinţilor (parteneriat
cu Poliţia);
- lecturi, dezbateri despre familie şi copii, ilustrarea responsabilităţilor,
obligaţiilor părinţilor în procesul de educaţie a copiilor (parteneriate cu Biserica,
instituţii culturale),
- împărtăşirea şi valorificarea experienţelor personale ale părinţilor, modalităţi
de management eficient al timpului,
- dezvoltarea încrederii în sine a părinţilor, implicarea părinţilor în viaţa
şcolară a copilului.
Este necesară organizarea şi derularea unor programe de educaţie parentală,
care să acopere o paletă largă de subiecte legate de relaţia părinte-copil, şcoală-
familie. Sunt părinţi care au carenţe în modul de a-şi gestiona corect relaţia cu
propriul copil, nu au cunoştinţe despre etapele dezvoltării copilului, nu ştiu să
comunice eficient, nu ştiu să folosească disciplinarea pozitivă.
Întărirea relaţiei şcoală-părinte-copil poate conduce la îmbunătăţirea
abilităţilor parentale, a atitudinilor responsive şi suportive a părinţilor faţă de
copii, acestea constituind soluţii posibile pentru o serie de probleme: reducerea
abandonului şcolar, problemele sociale ale adolescenţilor (consum de droguri,
delincvenţă), violenţă, eşec şcolar .
Efectuarea unor anchete sociale privind familiile elevilor în situaţii de risc de
abandon şcolar / absenteism, în vederea depistării cauzelor acestui fenomen (prin
mediatorii şcolari şi asistenţii sociali din Primării).
Şcoala –familia -comunitatea, triada care poate reduce fenomenul
abandonului şcolar în rândul elevilor.
Consilierul școlar poate recurge la diferite acțiuni pentru a preveni fenomenul
de abandon școlar:
1. Are o întrevedere directă cu părintele în vederea:
• conștientizării consecințelor prezente și a riscurilor viitoare ( legale, psihologice,
sociale) ce derivă din sancțiunea primită de elev conform R.I. / ROFUIP;
• identificării cauzelor, motivelor, factorilor ce au condus la creșterea fenomenului
de absenteeism;
• stabilirii de comun acord a unor obiective și măsuri educaționale care să prevină
extinderea fenomenului.
5

2. Consiliaza elevul în vederea:


• identificării cauzelor, motivelor, factorilor ce au condus la creșterea numărului
de absențe;
• conștientizării situației de risc în care se află și stabilirii de comun acord a unor
obiective și activități educative (implicarea în activitățile orelor de dirigenție / în
activitățile de management al clasei) care să susțină frecventarea cursurilor.
3. Are o întrevedere directă cu învățătorul în vederea sintetizării într-un PLAN
EDUCAȚIONAL INTEGRAT obiectivele și măsurile educaționale ce au derivat
din discuțiile diriginte–părinte, diriginte-elev, consilier școlar-părinte,
consilier școlar-elev.
4. Monitorizează în echipă cu dirigintele comportamentul elevului și
respectarea obiectivelor și activităților stabilite de comun acord.
Prin activitatea sa, consilierul școlar urmărește dezvoltarea la elevi a
abilităților de a soluționa eventualele conflicte în mod constructiv, de a fi unul
pentru celălalt și nu unul împotriva celuilalt.
În cadrul organizat al şcolii, consilierului / psihologului şcolar îi revine sarcina
de a descoperi “veriga slabă” în relaţia elev-profesor-părinte. De aceea, în
cercetarea pe care am realizat-o am luat în considerare toţi factorii care pot
determina apariţia situaţiilor de abandon şcolar: elevi, profesori,
părinţi.

Scopul activităţii de consiliere este identificarea cauzelor care pot


determina ca elevii să aibă probleme comportamentale şi să prezinte risc de
abandon şcolar pentru a se putea interveni în mod optim în diminuarea acestor
comportamente.

S-ar putea să vă placă și