Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Introducere
Procesul social ne arată că avem nevoie să îi cunoaştem pe cei din jur, trebuie
să învăţăm pentru a ne împrieteni; nu ne naştem cu abilitatea socială, aceasta se
învaţă.
Conform Mariei Montessori, copilul preia mult mai uşor cultura, civilizaţia,
obiceiurile, apartenenţa socială, iar tendinţele sociale îl ajută la dezvoltarea
socială (comunicarea, explorarea, mişcarea, repetiţia, orientarea).
– libertatea: în mediul Montessori copilul îşi alege locul unde doreşte să stea;
are libertatea de a mişca mesele sau scaunele oricând doreşte.
3. Planurile de dezvoltare:
1. Planul 0-6 ani: planul de bază pentru dezvoltarea socială. Aici copilul deţine o
mare putere- mintea absorbantă.aici învăţarea pur şi simplu se întâmplă, copiii
absorb şi astfel are loc dezvoltarea personală. Copilul îşi dezvoltă inteligenţa
prin intermediul simţurilor, ei clasifică, iar simţul ordinii îi ajută foarte mult.
2. Planul 6-12 ani: senzitivitatea – nevoia de a face parte dintr-un grup. Aici
copilul deţine mintea raţională, gândeşte logic, începe să pună întrebări pentru a
afla de ce se întâmplă anumite lucruri. Moralitatea este foarte importantă în
această perioadă, se dezvoltă codul etic. Încep să facă parte dintr-un grup, au
nevoie să aibă prieteni, să vorbească, să împartă idei. Aici se dezvoltă şi
gândirea menirii cosmice: înţelege că el are un rol în lume, se dezvoltă ideea de
ce-şi doresc ei în viaţă, se gândesc chiar şi la o meserie.
3. Planul 12-18 ani: practicarea responsabilităţii sociale; aici copiii au un sistem
propriu format. Se dezvoltă independenţa, vor să ia singuri decizii în viaţa lor,
trebuie lăsaţi să fie independenţi.
4. Planul 18- 24 ani: înţelegerea fiinţei umane ca o caracteristică socială; înţelege
care este rolul său în întreaga civilizaţie, caută echilibrul; comportament plin de
respect, de cooperare, de a împărţi.
Unul dintre factorii care pot împiedica dezvoltarea socială poate fi chiar
adultul, aflat în preajma copilului. Unul dintre aspectele prin care el ar putea
împiedica ar fi ca nu reuşeşte să ghideze anumite reguli. De asemenea, acesta ar
putea influenţa voinţa copilului, nelăsându-l să ia propriile decizii.
Ca şi bun educator, trebuie să dăm dovadă că avem încredere în copil, iar dacă
această încredere nu există, putem împiedica această dezvoltare a copilului.
Un alt factor negativ ar putea fi chiar copilul în sine dacă prezintă anumite
devieri sau dacă îi lipseşte atenţia necesară concentrării.
– Crearea unui mediu cât mai natural, asemănător din viaţa de familie,
stimulativ, cu materiale specifice care să ajute la dezvoltarea copilului, un
mediu în care copiii sunt lăsaţi să înveţe ceea ce au nevoie în ritm propriu, iar
copiii să simtă plăcerea de a învăţa, de a descoperi în mod spontan ceea ce
doresc să afle.
– Oferirea copiilor mici libertatea de a căuta soluţii pentru problemele lor, fără a
interveni şi a oferi soluţii. Astfel, le oferim practic prilejuri de a-şi dezvolta
aptitudinile de învăţare, de a rezolva probleme la vârsta fragedă, atât cognitive,
cât şi sociale, pregătindu-i pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii şi încurajând
dezvoltarea socială.
Montessori remarca următoarele: „aşa cum pentru a trasa un cerc exact este
necesar să se fixeze un compas în centru, aşa şi în dezvoltarea copilului
concentrarea este punctul esenţial”. Copilul este o fiinţă orientată spre creştere
şi dezvoltare, îndreptată către viaţă, capabilă să folosească în mod constructiv
zestrea genetică şi transgeneraţională cu care vine în această lume.
7. Valorile Montessori
8. Încheiere
În viziunea Mariei Montessori, copilul este „fiinţa divină, dar neînţeleasă”, iar
despre educaţia acestora afirmă că ar trebui „să nu-i educăm pe copiii noştri
pentru ziua de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu
ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze”.