Sunteți pe pagina 1din 10

Lascu Ștefania Denisa

Master Relații Internaționale în sec. XIX-XXI.


Istorie și diplomație.
Anul I
Societate și politică externă americană în sec. XX

Franklin Delano Roosevelt și programul New Deal

Anul 1929 a fost unul decisiv în privința economiei Statelor Unite ale Americii. Deși cu o
economie destul de prosperă în ciuda inegalităților în ceea ce privește veniturile dintre păturile
sociale și a supraproducției dar totodată și a sistemului bancar fragil, cu numeroase bănci
independente ce nu puteau gestiona în mod corespunzător situațiile de criză, Statele Unite ale
Americii au înfruntat brusc, cel mai mare colaps de până atunci la nivel economic.
Bineînțeles că inegalitățile și slăbiciunile acumulate de-a lungul anilor 20 au fost cele ce au
dus la acest colaps dar faptul că acesta a venit brusc a reprezentat un factor agravant al situației.
Astfel, în 29 octombrie 1929 pe prima pagină a ziarelor toate articolele duceau spre același punct:
crahul de pe Wall Street. Începea astfel să fie conturată imaginea a fenomenului ce i s-a atribuit
mai apoi denumirea de „Marea Depresiune”.
Evenimentele imediat următoare au fost cele ce au definit linia de politică internă a Statelor
Unite. Dominată de o serie de mișcări cetățenești cu privire la rata șomajului ce căpătase proporții
și a nemulțumirilor datorate clivajelor sociale, dar și de o serie de politici ale președintelui Herbert
Hoover1 ce nu au avut impactul așteptat, perioada imediat următoare a fost conturată în jurul
politicilor lui Franklin Delano Roosevelt2, cel ce a câștigat alegerile în 1932, și a propunerilor lui
de refacere a economiei.
Luând în considerare deosebita importanță a Marii Crize din anul 1929 din Statele Unite
ale Americii, am considerat oportună analizarea politicilor propuse de Franklin D. Roosevelt pe

1
Herbert Clark Hoover, cel de-al 31-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, între anii 1929-1933,
https://www.britannica.com/biography/Herbert-Hoover ( site-ul Enciclopediei Britannica, accesat la data de 15 mai
2019).
2
Franklin Delano Roosevelet, cel de-al 32-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, singurul ce a deținut funcția
de președinte timp de patru mandate consecutive, https://www.britannica.com/biography/Franklin-D-Roosevelt, ( site-
ul Enciclopediei Britannica, accesat la data de 15 mai 2019).
perioada mandatului său cu privire la refacerea economică. Astfel, mă voi axa pe crearea unei
analize a planului acestuia, cunoscut sub numele de New Deal, rezumându-mă doar la partea
acestuia de dinaintea celui de-al doilea Război Mondial.
Totodată, voi analiza perioada alegerilor prezidențiale din perspectiva campaniei lui F. D.
Roosevelt, care a fost marcată de o serie de mesaje și acțiuni ce puneau bazele planului său de
refacere economică. Odată cu câștigarea alegerilor prezidențiale, acesta din urmă a început punerea
în practică a proiectului său bazându-se pe trei principii cheie ce vor domina : eliberare, recuperare,
reformă. Tocmai aceste trei principii, vor constitui baza analizei mele cu privire la politica New
Deal, ca răspuns la Marea Criză Economică prin care au trecut Statele Unite ale Americii.
Venirea pe scena politică a lui Franklin D. Roosevelt ca președinte a Statelor Unite ale
Americii a avut loc în momentul cel mai critic pentru economia statului. Tocmai acest factor a fost
cel care a cântărit în mod favorabil pentru câștigarea alegerilor de către acesta. Practic, căderea
economică din 1929 și începerea perioadei de declin au pregătit terenul pentru alegerile din 1932.
Având un pretext bine întemeiat, dublat de nesiguranța ce a apărut odată cu Marea Criză devenea
clară maniera în care Roosevelt urma să își desfășoare discursul politic.
Roosevelt schimbă fața campaniilor prezidențiale de până atunci renunțând la modelul
clasic conform căruia fiecare candidat trebuia să își desfășoare activitatea în concordanță cu agenda
de campanie. Tocmai acest fapt i-a permis să experimenteze si să abordeze mai multe idei fără a
părea că se abate de la principiile campaniei.3
Campania de promovare a lui Roosevelt era fundamentată pe două mari idei ce s-au putut
observa prin discursul său politic. Una dintre acestea este empatia. Roosevelt s-a folosit de factorul
empatic pentru a acapara masele. Empatia pentru oamenii de rând se manifesta prin sloganurile
sale prin care punea omul provincial pe primul loc. De altfel, când a acceptat nominalizarea pentru
președinție din partea democraticilor, Roosevelt și-a propus să își reamintească de omul uitat la
baza piramidei economice.4
Prin acest principiu reiterat, cel ce avea să fie președintele Statelor Unite pentru următorii
ani, scotea la lumină speranțele oamenilor de rând, promițându-le practic o șansă să fie din nou
productivi iar economia să se învârtă în jurul populației ci nu invers. Totodată, judeca administrația
lui Hoover de neglijență față de societate. În unul din discursurile sale, realiza, în mod indirect, o

3
Larry J. Sabato, Howard R. Ernst, Encyclopedia of American Political Parties and Elections, ed. Facts on File, New
York, 2007, p. 347.
4
Jennifer D. Keene, Saul Cornell, Edward T. O Donnell, Visions of America. A History of the United States, ed.
Pearson Education, New Jersey, 2010, pp. 654-655.
comparație între Napoleon și Hoover. Mai exact, o analogie între pierderea bătăliei de la Waterloo
de către Napoleon care, spune el, s-ar fi datorat faptului că acesta din urmă nu a acordat suficientă
importanță infanteriei în detrimentul cavaleriei și faptul că administrația lui Hoover ar fi uitat de
bazele economiei sale.5
Un alt factor decisiv ce i-a adus victoria a fost încrederea în sine. Campania sa a fost centrată
în jurul propriei persoane. Avantajul său venea și din neîncrederea lui Herbert Hoover cu privire la
marea criza economică ce tocmai începuse să își facă simțită prezența. Hoover părea lipsit de
încredere iar Roosvelt era întocmai inversul său, era dornic să se folosească de toate pârghiile
pentru a scoate Statele Unite din colapsul economic, cu entuziasmul candidatului ce se vedea deja
câștigător. Exprimându-și această dorință și încrederea că va reuși să combată efectele crizei și să
readucă prosperitatea a atras susținători din diferite zone și straturi sociale.6
Sloganul central al campaniei sale a fost „Happy days are here again”, slogan ce reprezenta
în fapt o melodie ce se auzea în numeroase rânduri la radio. Tocmai radio-ul l-a a ajutat pe
Roosevelt să se facă auzit în toate zonele și mediile culturale, ajutat fiind de carisma sa și calitatea
de bun orator.7 Acest slogan a fost practic semnătura președinției sale, melodia din spatele acestuia
devenind cea mai faimoasă melodie de campanie electorală din Statele Unite ale Americii.
Bazându-se pe aceste trucuri, Roosevelt și-a clădit o puternică masă de susținători dornici de
bunăstare și de asemenea dornici de a fi conduși de o personalitate ce inspira speranță în refacerea
economiei.
De asemenea, deși nu dorea ca acest fapt să fie unul ce ar fi putut cântări în vreun fel în
câștigarea maselor și implicit a alegerilor, handicapul fizic al lui Roosevelt a reprezentat un plus.
Așa cum am menționat, Roosevelt a încercat pe toată perioada campaniei să afișeze o imagine
neutră ascunzându-și problemele de locomoție. Astfel, parte din strategia sa era tocmai evitarea
surprinderii acestuia în mulțime în fotoliul rulant folosindu-se de cârje pentru a se susține. Prin
acest act de voință, cel ce avea să devină președintele Statelor Unite ale Americii a reușit să păstreze
o imagine de neînvins în ochii publicului. 8

5
Steve Stogsdill, „FDR and the Victor-In-Waiting Strategy: Posturing Oneself During a Campaign as the Candidate
Who Has Already Won”, în American Communication Journal, vol. 15, nr. 2, 2013, p. 34.
6
L. J. Sabato, H. R. Ernst, op. cit., p. 346.
7
Roosevelt House, 1932: FDR First Presidential Campaign, New York, 2016,
http://www.roosevelthouse.hunter.cuny.edu/seehowtheyran/portfolios/1932-fdrs-first-presidential-campaign/,
( accesat la data de 15 mai 2019 ).
8
S. Stogsdill, op. cit., p. 36.
Prin campania sa în care s-a axat pe câștigarea inimii populației considerându-se unul de-al
lor a reușit să se bucure de o popularitate foarte mare în rândul acestora, lucru demonstrat mai apoi
de rezultatul alegerilor.
În ceea ce privește comunitatea la inimile căreia Roosevelt a ajuns astfel încât să se
bizuiască pe voturile ei ce i-au adus câștigul, aceștia proveneau din diferite medii sociale. Tocmai
acest melanj al susținătorilor săi a făcut posibilă câștigarea alegerilor cu un număr mare de voturi.
La momentul organizării alegerilor, aproximativ o treime din populația Statelor Unite suferea din
cauza șomajului, sute de bănci își declaraseră falimentul și întreaga economie era în picaj. 9
Ceea ce promitea Roosevelt aducea sub aceeași umbrela populația indiferent de culoare
pielii, religie și poziție socială. Acest mix a dus la formarea coaliției New Deal. 10
Gruparea ce a
devenit cunoscută sub numele de coaliția New Deal a reprezentat coaliția electorală care a stătea la
baza partidului democratic și l-a propulsat spre a fi partidul majoritar. Cea mai mare pare a
susținerii venea din partea zonelor industriale ce sperau la o revitalizare în acest domeniu. Toți
susținătorii săi erau însă animați de un singur lucru, indiferent de zona sau de statut și anume:
bunăstarea.
Totuși, segregarea pe bază rasială din interiorul partidului i-au adus mai târziu lui Roosevelt
pierderea alegerilor. Harry S. Truman devine președinte în 1945 bazându-se pe un discurs ce
sprijinea și promitea drepturi egale pentru populația de culoare. Rasa și drepturile civile au
constituit un factor major în eroziunea coaliției New Deal în anii 60. Majoritatea votanților au fost
în fapt atrași de politicile New Deal dar aveau totuși viziuni conservatoare în probleme legate de
cultură. Pe măsură ce democrații adoptau tot mai multe politici liberare scădea susținerea din partea
conservatorilor din clasa muncitoare.11
În toiul Marii Depresiuni, Franklin Delano Roosevelt a fost ales în detrimentul
republicanului Herbert Hoover. La votul electorilor Roosevelt a obținut 472 de voturi în
detrimentul republicanului care a obținut doar 59. Rezultatele au fost la fel de distincte și în privința
statelor, 42 din 48 de state fiind susținătoare ale lui Roosevelt. 12
Rezultatul alegerilor prezidențiale din noiembrie 1932 nu au venit ca o surpriză. Animați
de dorința de reformare, votanții au susținut și partidul democrat în Congres câștigând marea

9
L. J. Sabato, H. R. Ernst, op. cit., p. 345.
10
Ibidem, p. 103.
11
L. J. Sabato, H. R. Ernst, op. cit., p. 243.
12
Nelson w. Polsby, Aaron Wildavsky, Steven E. Schier, David A. Hopkins, Presidential elections: strategies and
structures of American politics, ed. 14, ed. Rowman & Littlefield, Plymouth, 2016, p. 10.
majoritate a voturilor. Partidul democrat a câștigat șapte din nouă alegeri prezidențiale din 1932
până în 1964 controlând practic scena politică și creând un precedent în acest sens și provocându-
se o aliniere politică. Până atunci partidul republican era dominant și așa cum era de așteptat,
republicanii au primit critici pentru colapsul economic. 13
La momentul investirii sale în funcție, în luna martie a anului 1933, 4,004 de bănci își
declaraseră falimentul. Mai mult de atât, o foarte mare parte din cele ce rezistau încă pe piață se
închideau temporar ca răspuns la retragerile de numerar ale cetățenilor speriați că nu vor mai putea
să se folosească de proprii lor bani. Roosevelt pare să fie în acest fel omul potrivit la locul potrivit.
Acesta încearcă să stopeze temerile populației și vine cu un plan prin care să restabilească
încrederea în sistemul bancar american.14 Prima sa mișcare de la investirea în funcție poate fi
considerată începerea programului de refacere, eliberare și reformă mult promis.
Discursul lui Roosevelt de investire în funcție avea două obiective ce trebuiau imediat
îndeplinite: scăderea ratei șomajului și stricta supraveghere a sistemului bancar și de investiții.
Astfel, anunța vacanța bancară suspendând toate tranzacțiile bancare. Conform acestuia, toate
instituțiile bancare și instituțiile afiliate acestora nu trebuiau să permită sub nicio formă retragerea
sau transferul, dar nici efectuarea împrumuturi sau schimburi valutare sub orice monedă. Practic,
absolut toate resursele financiare erau blocate. 15
Vacanța bancară avea să dureze cinci zile timp în care Congresul se întâlnea într-o sesiune
extraordinară cu scopul de a elabora o legislație specifică pentru a restabili încrederea societății în
sistemul bancar odată cu reformarea acestuia. Toate aceste demersuri nu făceau decât să redea
încrederea în sistemul bancar a oamenilor, aceștia crezând că toate problemele bancare s-ar putea
rezolva în doar cinci zile.
În fapt, regulamentele emise îi dădeau lui Roosevelt puterea de a controla tranzacțiile în
credite, aur și asupra tuturor posesiunilor de aur deținute de cetățeni, prin trezoreria statului. Apare
aici și interzicerea populației de a vinde sau deține aur sub altă formă decât cea de bijuterii. Măsura
aceasta era una foarte importantă pentru vremurile ce urmau, rezerva de aur a Statelor Unite nu a
avut astfel de suferit în timpul celui de-al doilea război mondial.16

13
L. J. Sabato, H. R. Ernst, op. cit. p. 242.
14
March 12, 1933: Fireside Chat 1: On the Banking Crisis, https://millercenter.org/the-presidency/presidential-
speeches/march-12-1933-fireside-chat-1-banking-crisis ( site accesat la data de 16 Mai 2019 ).
15
Federal Reserve Bank of Boston, Closed for the Holiday. The Bank Holiday of 1933, p. 16,
https://www.bostonfed.org/publications/economic-education/closed-for-the-holiday-the-bank-holiday-of-1933.aspx
(site accesat la data de 16 mai 2019).
16
Ibidem, p. 19.
Schimbările fundamentale în domeniul bancar aveau să vină câteva mai târziu prin
semnarea de către Roosevelt a Banking Act din 1933, cunoscut sub numele de „Glass Steagall Act”.
Conform acestuia, băncilor li se interzicea să mai subscrie titluri sau asigurări. Totodată băncile de
investiții care făceau tranzacții în mobiliare nu mai puteau accepta depuneri. Se intenționa astfel să
scadă probabilitatea ca o scădere bruscă a pieței valorilor mobiliare să afecteze stabilitatea
sistemului bancar. Mai târziu în 1935, F. Roosevelt și-a completat reforma din industria bancară
printr-un nou act. Acesta din urmă stabilea independența rezervei federale față de Casa Albă,
Congres și industria bancară. 17
Revitalizarea economiei nu era singura problemă ce trebuia rezolvată de noua administrație.
Una dintre cele mai pregnantă problemă era cea a șomajului. În 1933 aproximativ 25% din
populația care atinsese vârsta pentru a putea munci nu avea un loc de muncă. 18 Pentru a putea trece
peste această problemă ce se înrădăcina tot mai adânc în societatea americană de la aceea vreme
Roosevelt propune o serie de implementări pentru ca această problemă să fie soluționată în mod
eficient.
În primele o sută de zile din administrația sa, Roosevelt a implementat Federal Emergency
Relief Administration ( FERA ). FERA oferea din banii federali către state care, la rândul lor,
ofereau buget pe zone pentru administrarea cheltuielilor locale ale cetățenilor. Banii erau oferiți fie
ca ajutor direct fie ca modalitate de plată pentru munca depusă unui membru al familiei. Bugetul
oferit ținea cont de deficitul fiecărei familii în concordanță cu veniturile și mărimea acesteia. Plățile
au început însă să scadă spre limita minimă atunci când oficialii au început să se confrunte cu un
număr foarte mare de cazuri pentru bugetul limitat. 19
Un alt pas spre combaterea șomajului a fost făcut prin crearea Civilian Conservation Corps
( CCC ). Roosevelt era preocupat de protejarea parcurilor și rezervațiilor naturale sălbatice. Astfel,
a văzut oportună crearea acestui program prin care tinerii de sex masculin cu vârsta cuprinsă intre
18 și 25 de ani erau puși să muncească în administrarea zonelor verzi. CCC a devenit unul dintre
cele mai cunoscute programe ale lui Franklin Roosevelt din perioada New Deal. Prin
implementarea acestui program aproximativ 3 milioane de americani au beneficiat de un loc de
muncă. Principalele lor atribuții erau acelea de a planta copaci pentru a preveni eroziunea solurilor,

17
Ibidem, pp. 23-26.
18
Alix Meyer, „The Roosevelt Years and the American Walfare State”, în Cercles, nr.32, 2015, p. 39.
19
Price Fishback, New Deal, p. 396,
https://www.cfr.org/content/thinktank/Depression/Fishback_NewDeal_Chapter.pdf
( site accesat la data de 16.mai.2019 ).
de a controla zonele sălbatice, de a restaura parcurile și de a se îngriji de fauna zonei alături de
depozitele de minereuri.20
În cadrul aceluiași program se dezvoltă un altul cunoscut sub numele de Tree Army, care se
presupune că ar fi fost programul favorit al primei doamne. Această structură nou formată avea
rolul de a supraveghea activitatea CCC și de a elabora rapoarte anuale cu privire la aceasta.
Muncitorii erau cu plătiți cu 30 de dolari dintre care li se permitea să păstreze doar 5, restul din ei
fiind obligați să îi trimită familiilor.21
Aceste programe au avut rolul crea o bunăstare socială prin combaterea șomajului și
implicit creșterea nivelului de trai. The Tennessee Valley Authority ( TVA ), cu rol activ în guvernul
federal, era un program ce îndeplinea două roluri: ajutor financiar și exercițiu pentru dezvoltarea
văii râului Tenessee printr-o serie de baraje împotriva inundațiilor și generarea energiei
hidroelectrice. Astfel, a fost asigurată o rezervă de energie electrică profitabilă. A fost stimulată
astfel creșterea economică în zonă dar cu un preț: apariția inevitabilă a companiilor electrice
private.
Programele prin care Roosevelt a încercat să reducă rata șomajului s-au dovedit a avea
succes întru-cât începând cu anul 1934 a început să scadă ajungând în anul 1942 la doar 4.7 %. 22
Milioane de oameni și-au recăpătat încrederea în instituțiile statului contribuind în mod direct la
crearea bunăstării sociale și combaterea crizei economice.
Între anii 1932 – 1935 sectorul agricol a început să crească cu mai bine de 50 % însă doar
parțial. În 1933 fuseseră pus la punct Agricultural Adjustment Act pentru a oferi agricultorilor
sprijin economic. Acesta din urmă creștea prețurile culturilor prin oferirea unor subvenții pentru
producție. Pentru plata acestor subvenții celor ce prelucrau culturile li se percepea o taxă. Totuși,
acest program nu s-a dovedit a fi unul benefic deoarece a condus la scăderea producției și creșterea
prețurilor. Practic, se dorea oprirea supraproducției pentru a crește puterea de cumpărare.
Programul a fost oprit în 1936 când taxa asupra procesatorilor de alimente a fost declarată
neconstituțională de către Curtea Supremă. Totuși, acesta a fost reintegrat în 1938, fapt favorizat
de majoritatea susținătorilor programului New Deal din Curtea Supremă.23

20
Michael A. Genovese, Encyclopedia of the American Presidency, ed. Facts of File, New York, 2010, p. 88.
21
Ibidem.
22
Unemployment Rate by Year Since 1929 Compared to Inflation and GDP,
https://www.thebalance.com/unemployment-rate-by-year-3305506.
23
The new deal and world war II, în Outline of the U.S History, p. 216,
https://photos.state.gov/libraries/amgov/30145/publications-english/history_outline.pdf
, ( accesat la data de 17 mai 2019 ).
În materie de industrie și piața muncii au existat două acte ce au stat la baza controlării
acestora. The National Recovery Administration ( NRA ) format în 1933 odată cu Industrial
Recovery Act ( NIRA ) au avut scopul să reducă concurența neloială stabilind noi coduri de practici
competitive pentru crearea mai multor locuri de muncă. NRA nu a reușit să revitalizeze în vreun
fel industria iar actul său a fost declarat neconstituțional doi ani mai târziu. După abrogarea acesteia
Congresul a aprobat o nouă lege National Labor Relations Act care a continuat practic pe același
făgaș ca cea din urmă dar care s-a bucurat de succes alături de un alt mecanism ce supraveghea ca
angajații să nu facă parte din uniuni muncitorești sau să nu existe negocieri muncitorești colective.
Astfel, forța de muncă a crescut considerabil. 24
Roosevelt creează Works Progress Administration ( WPA) , unul dintre cele mai mari
programe de lucrări publice. Acesta a avut un real succes, între 1935 și 1943 a făcut posibilă
angajarea a o cincime din forța de muncă. Pe toată perioada existenței sale, WPA a construit
200.000 de clădiri și poduri dar și drumuri publice de peste 600.000 de mile. Economia începea să
se recupereze gradual spre mijlocul anilor 30. 25
Punctul cheie al politicilor lui Roosevelt din programul New Deal a fost Social Security Act
semnat în 1935. Acesta crea un sistem de ajutoare administrate de stat pentru cei săraci, șomeri și
persoane cu probleme de sănătate. De asemenea stabilea un sistem de beneficii pentru pensionari
ce avea la bază fonduri din contribuțiile angajaților și angajatorilor. În fapt, Social Security Act a
fost punctul de plecare al creării bunăstării în Statele Unite ale Americii. 26
Într-un discurs din iunie 1935, Roosevelt spunea că nu dorea să creeze noi și necunoscute
valori ci mai degrabă să le regăsească pe cele pierdute. Ceea ce voia el să spună este că, încerca,
prin politicile sale să adapteze obiectivele sale la nevoile umane și, deși păreau noi erau doar
adaptate și ele timpurilor. La semnarea Social Security Act , Roosevelt spunea că acesta era doar
un prim pas, ajungând spre sfârșitul mandatului său să se îmbunătățească considerabil.27
Prin prima parte a programului New Deal, Roosevelt a încercat crearea unui mare proiect
național de revitalizare a statului cu accent pe economie. Franklin Delano Roosevelt și-a folosit pe
deplin poziția în stat și carisma pentru a seta nivelul de intervenție pentru a reface economia și crea
un mediu sigur pentru populație. Cei mai mulți politicieni din perioada 1933 – 1939 erau de acord
cu gândirea lui Roosevelt în ideea în care, pentru a crea soluții pentru ieșirea din Marea Depresiune

24
The new deal and world war II, în Outline of the U.S History, p. 217.
25
P. Fishback, op. cit., p. 368.
26
The new deal and world war II, în Outline of the U.S History, p. 218.
27
Alix Meyer, „The Roosevelt Years and the American Walfare State”, în Cercles, nr.32, 2015, pp. 36-38.
care afectase întreaga societate americană indiferent de stat, guvernul național era obligat să își
exercite autoritatea în mod hotărâtor și fără ezitare. 28
Balanța puterii dintre Congres și puterea executivă s-a schimbat considerabil odată cu New
Deal. Congresul a jucat un rol mult mai puternic în Statele Unite înainte de New Deal dar, odată
cu acesta președintele a jucat un rol mult mai important în propunerea actelor legislative și
administrarea cheltuielilor. De asemenea, relațiile dintre legislativ și juridic erau caracterizate de o
luptă permanentă pentru putere. Deși sistemul judiciar putea declara actele Congresului ca fiind
neconstituționale, Congresul exercita și el control asupra sistemului judiciar cu anumite limite,
existând astfel un conflict de interese. 29
Ambițiile lui Roosevelt au fost criticate de către liberali și conservatori. Liberalii îi criticau
politicile notând că acestea nu dădeau dovadă de un prea mare ajutor și de menținerea unui caracter
capitalist. Pe de altă parte, conservatorii erau de părere că politicile sale erau un soi de socialism
deghizat.
New Deal pune securitatea economică pe primul loc devenind un mare proiect național.
New Deal creează un precedent prin deschiderea față de participarea societății, prin ridicarea de
probleme și propunerea de soluții. Prin programele sale, Roosevelt a îmbunătățit viața socială
americană. De asemenea, deși politicile sale nu au eradicat șomajul și nici nu au modificat toate
aspectele economice pe deplin au avut un impact benefic asupra societății americane al cărei spirit
a fost ridicat și căreia ii s-a dat speranța unei bunăstări.

28
Karen O Connor, Larry J. Sabato, Alixandra B. Yanus, American Government. Roots and Reform, ed. Pearson
Education, New Jersey, 2014, p.77.
29
Ibidem, p. 201.
Bibliografie

1. MEYER Alix, The Roosevelt Years and the American Walfare State, în Cercles, nr. 32,
2015.
2. SABATO Larry J., ERNST Howard R., Encyclopedia of American Political Parties and
Elections, ed. Facts on File, New York, 2007.
3. KEENE Jennifer D., CORNELL Saul, O DONNEL Edward T., Visions of America. A
History of the United States, ed. Pearson Education, New Jersey, 2010.
4. O CONNOR Karen, SABATO Larry J., YANUS Alixandra B. , American Government.
Roots and Reform, ed. Pearson Education, New Jersey, 2014.
5. The new deal and world war II, în Outline of the U.S History
6. GENOVESE Michael A., Encyclopedia of the American Presidency, ed. Facts of File, New
York, 2010.
7. FISHBACK Price, New Deal,
8. https://www.cfr.org/content/thinktank/Depression/Fishback_NewDeal_Chapter.pdf
9. Federal Reserve Bank of Boston, Closed for the Holiday. The Bank Holiday of 1933,
https://www.bostonfed.org/publications/economic-education/closed-for-the-holiday-the-
bank-holiday-of-1933.aspx.
10. STOGSDILL Steve, FDR and the Victor-In-Waiting Strategy: Posturing Oneself During a
Campaign as the Candidate Who Has Already Won”, în American Communication
Journal, vol. 15, nr. 2, 2013.
11. www.britannica.com