Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou

Referat nr. 1

CUPRINS

A. PARTE SCRISA

I. DATE GENERALE PRIVIND STRUCTURILE SUBTERANE DE METROU

I.1. Introducere – scurt istoric al lucrarilor subterane in Bucuresti
I.2. Traseele metroului bucurestean in functiune, perioada 17 noiembrie 1979  17
noiembrie 2009
I.3. Metode de constructie

II. CONDITII GEOLOGICE SPECIFICE TRASEELOR DE METROU

III. CONDITII HIDROGEOLOGICE

IV. CONDITII GEOTEHNICE

B. PARTE DESENATA

I. Schita plan de situatie

II. Sectiune hidrogeologica prin foraje P.M.A. – Magistrala 1
III. Sectiune hidrogeologica prin foraje P.M.A. – Magistrala 2
IV. Sectiune hidrogeologica prin foraje geotehnice Magistrala 2
V. Sectiune hidrogeologica prin foraje geotehnice Victoriei – Otopeni
VI. Sectiuni hidrogeologice Racordul 1 si Racordul 2

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 1/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

I. DATE GENERALE PRIVIND STRUCTURILE SUBTERANE DE

METROU

Constructiile subterane de metrou reprezinta o componenta speciala in domeniul general al

constructiilor.

Acest fapt se datoreaza urmatoarelor aspecte:

- constructiile subterane de metrou sunt in principal, constructii complet inglobate in teren, cu

care conlucreaza in vederea preluarii eforturilor aparute datorita perturbarii starii initiale si crearea
unei noi stari de echilibru,
- conditiile hidrogeologice si geotehnice de amplasament sunt imperfect cunoscute, datorita
variatiei stratificatiei si dificultatilor tehnice si economice de realizare a investigatiilor geotehnice,
- tehnologiile si utilajele de executie sunt dependente de natura terenului si impun adaptari la
schimbarea acestuia.

In studierea, analizarea, proiectarea si detalierea unei structuri subterane de metrou, este necesara
participarea interdependenta a urmatoarelor discipline: geologie, hidrogeologie, geotehnice, tehnologie
de executie, proiectarea elementelor structurale de sustinere, topometrie.

I.1. Scurt istoric al lucrarilor subterane in Bucuresti

Inca de la sfirsitul secolului trecut, orase europene asemanatoare sub aspect economic cu Bucurestiul si
caracterizate de conditii geotehnice si hidrogeologice similare, au beneficiat de linii de metrou
actionate electric (ex. Londra, Budapesta, Berlin, Paris, Viena, etc.).

La noi in tara, primele tuneluri feroviare s-au executat imediat dupa inceputul secolului XX.

Problema executiei lucrarilor de metrou s-a ridicat inca din perioada anilor 1929 – 1930, cand ingineri
constructori de marca (Frinculescu, Vladimirescu, N. Petculescu, Sfintescu) proiectau acoperirea raului
Dambovita, ulterior realizata intre 1934 – 1936, intre fosta Opereta si Podul Serban Voda.

Conditiile tehnice limitate la acea data, posibilitatile reduse pentru abordarea unor investitii de
asemenea amploare, dificultatile datorate conditiilor naturale de amplasament, (nivel hidrostatic, efecte
datorate fenomenelor seismice de tip vrancean, incidenta cu retelele edilitare si constructiile orasului,
au condus la abandonarea ideii de transport subteran in Bucuresti.

Primele incercari de a se intra in subteran cu mijloace tehnice mai evoluate s-au facut dupa 1950, cand
s-au executat lucrari de canalizare in apropierea Podului Constanta (zona de nord vest a capitalei).

Un grup de ingineri din fostul institut de Proiectari a Constructiilor Hidrotehnice, condus de regretatul
profesor Veceslav Harnaj, a proiectat un scut de 3,10m diametru, care servea drept protectie celor care
lucrau in subteran.

Primele sapaturi in frontul de lucru s-au executat cu apa sub presiune, folosindu-se un hidromonitor.

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 2/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1
Materialul din front astfel dislocat si transformat in noroi era pompat prin conducte metalice la
suprafata, unde era decantat in scopul recuperarii si recircularii apei.

Anumite elemente ale acestei tehnologii sugereaza scuturile cu bentonita de mai tirziu, care au marcat
un pas urias in tehnica executiei galeriilor subterane in terenuri soft soil.

Lucrarile au mers greu, cu pierderi mari de directie ale scutului pe traseu si cu avansamente mici, de
ordinul a cativa metri pe saptamana, sau uneori chiar pe luna.

Acesta a fost primul si cel mai important pas care s-a facut spre abordarea unor lucrari subterane in
Bucuresti si cu toate greutatile intampinate, experienta de la Podul Constanta a constituit o lucrare de
referinta si un salt remarcabil pentru ceea ce avea sa urmeze.

In 1965 a fost atacata cu acelasi scut o lucrare de canalizare pe B-dul Nicolae Balcescu, intre blocul de
la facultatea de Arhitectura, prabusit la cutremurul din 1977 si galeriile de arta de pe strada Demetru I.
Dobrescu, fosta Onesti.

Aceasta canalizare a mers mult mai bine, ceea ce a determinat continuarea ei prin strada Demetru I.
Dobrescu si Piata Palatului, pana in capatul Pietii Stirbei Voda.

In acelasi an, Primaria Capitalei a fost confruntata cu o criza datorata avansului pe care il luase
constructia blocurilor in zona de sud a orasului (Oltenita – Giurgiu – Berceni) si ramanerea in urma a
lucrarilor edilitare, ceea ce punea in pericol ocuparea apartamentelor noi construite in acea zona.

Atunci s-a decis cumpararea unui scut modern din Anglia, identic cu cel care lucra pe un traseu al
metroului londonez.

Scutul avea diametrul de 4,15m iar saparea si evacuarea pamantului erau complet mecanizate.

Dotat cu o hidraulica performanta (presiuni de peste 300atm) acest scut realiza avansamente care au
ajuns la peste 400m/luna, ceea ce atunci constituia o performanta comparabila cu recordurile mondiale
in materie.

Prefabricatele, primele pentru care s-a utilizat solidarizarea prin buloane, alcatuiau un inel cu diametrul
interior de 3,65m.

Colectorul A3, primul care s-a atacat cu acest scut este in lungime de aproape 10 km si leaga lunca
Dambovitei, in aval de zona Vacaresti, cu cartierul Drumul Taberei.

In anul 1968 a fost importat tot din Anglia un al doilea scut mecanizat, avind diametrul de 2,90m,
capabil sa realizeze galerii de canalizare cu diametrul interior de 2,50m.

Prima lucrare realizata cu acest scut s-a executat intre B-dul Muncii si Piata Obor, pe traseul Socului -
Pantelimon.

Cu acelasi scut s-au executat apoi tronsoane din lucrarile apeductului Rosu – Nord (in zona Bucurestii
Noi) unde au avut loc primele confruntari serioase cu apa subterana.

S-a apelat la epuismente, executate insa primitiv, prin pompe cu ax orizontal amplasate in camine de 8-
10m adincime.

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 3/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1
Pentru prima oara se coborase pinza freatica prin pompaj, ceea ce demonstra posibilitatea executiei
metroului in Bucuresti.
Au urmat cateva incercari de depresionare a stratului freatic in cadrul unui studiu special, efectuat in
Balta Alba, pe un grup de puturi adinci echipate cu pompe cu ax vertical.

Rezultatele au confirmat asteptarile. Nivelul freatic putea fi coborit si tinut sub control.

Inceperea activitatii de proiectare a metroului din Bucuresti a avut loc in 1975, cand s-a format primul
nucleu de specialisti care proiectasera si executasera lucrari subterane si cunosteau tehnologiile
complexe de realizare a tunelelor in terenuri dificile si in zone urbane.

Alegerea tipului constructiv de metrou si a adincimii acestuia fata de suprafata terenului, a fost
determinata in principal de: caracteristicile arhitectonice si edilitar urbanistice ale traseelor propuse
(existenta, starea si densitatea constructiilor, dotarea si importanta gospodariei subterane, ampriza
strazilor si intensitatea circulatiei publice), conditiile geologice, geotehnice si hidrogeologice de
amplasament.

De aceea, etapa premergatoare inceperii executarii lucrarilor subterane de metrou a constat din studii
de teren privind aspectele geologo–tehnice si topometrice ale traseelor.

Cunoasterea conditiilor naturale de amplasament ale Bucurestiului s-a efectuat etapizat, pe faze de
detaliere, incepind cu 1951-1952, dar mai ales din ianuarie 1953, cand s-a constituit  Directiunea
Generala a Metroului , ulterior desfiintata.

Aprofundarea cunostintelor in domeniul geotehnic si hidrogeologic a avut loc dupa anul 1975, prin
infiintarea Intreprinderii Metroul Bucuresti, atunci cand s-au elaborat primele studii complexe si
proiecte de epuisment, exclusiv pentru structurile subterane de metrou.

O etapa esentiala a activitatii de proiectare si constructie a metroului a constituit-o cea experimentala

in statii pilot, pentru determinarea in mod concret a posibilitatilor de coborire a nivelului apei
subterane.

La toate acestea s-a adaugat fructuoasa colaborare cu profesori ai Universitatii Tehnice de Constructii
Bucuresti, precum Prof. Dr. Ing. Panaite Mazilu, Prof. Ing. Ion Stanculescu, Prof. Dr. Ing. Lucian
Dogaru, Prof. Dr. Ing. Vitalie Pietraru, Prof. Dr. Ing. Petre Trofin si altii, care si-au pus amprenta in
conceptia si proiectarea structurilor de metrou, atit galerii circulare cit si rectangulare.

Concomitent s-a desfasurat o bogata activitate de documentare, proiectare si executie a unor tehnologii
si utileje speciale de constructii care a permis dotarea unitatilor de executie cu utilaje moderne pentru
acea perioada.

I. 2. Traseele metroului bucurestean in functiune, perioada

17 noiembrie 1979  17 noiembrie 2009

Construita, echipata si data in folosinta etapizat, pe tronsoane, incepand cu anul 1979, reteaua de
metrou actuala insumeaza 67,7 km cale dubla, structurata pe 4 linii, 49 statii, 3 depouri, asa dupa cum
se prezinta in tabelul numarul 1 si imaginea din fig. 1.

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 4/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

Magistrala/ Nr. Data punerii

Traseu Km
Tronsonul Statii în functiune
PANTELIMON - REPUBLICA-
PRECIZIEI (fosta Industriilor)
LI`NIA I +III 40,59 27 1979 – 1990, etapizat
cu ramificatie EROILOR -
GARA DE NORD - Dristor 2
Petrache Poenaru (fosta
Tronsonul 8.63 6 Noiembrie 1979
Semanatoarea)- Timpuri Noi
Tronsonul Timpuri Noi - Republica 10.10 6 Decembrie 1981
Tronsonul Eroilor - Preciziei 8,83 5 August 1983
Tronsonul Petrache Poenaru - Cringasi 0.97 1 Decembrie 1984
Tronsonul Cringasi - Gara de Nord 2.83 2 Decembrie 1987
Tronsonul Gara de Nord - Dristor 2 7.8 6 Decembrie 1989
Tronsonul Republica – Pantelimon 1,43 1 Ianuarie 1990
BERCENI (fosta IMGB 2) -
LINIA II 18.68 14 1986 – 1987, etapizat
PIPERA
Tronsonul Bercebi - Piata Unirii 2 9.96 8 Ianuarie 1986
Tronsonul Piata Unirii 2 - Pipera 8.72 6 Octombrie 1987
LINIA IV GARA DE NORD - 1 MAI 3.68 4 Martie 2000
N. GRIGORESCU – ANGHEL
LINIA IV 4,75 4 Noiembrie 2008
SALIGNY
Tabel nr. 1.

Fig. 1.

I.3. Constructii de metrou, metode de calcul si de executie

I.3.1. Constructiile de metrou, reprezentate de tuneluri circulare si rectangulare (fig. 2 si 3), cuprind
urmatoarele tipuri de structuri:

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 5/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

- Tuneluri circulare
- Staţii de metrou.

Fig. 2. Fig. 3.

1.3.1.1. TUNELUL

Este structura subterana de metrou obtinuta prin montarea succesiva de inele din boltari, realizata in
prezent cu ajutorul scuturilor moderne, tip TBM, de forma circulara, cu diametrul interior de 5700mm
si cel exterior de 6400mm.

Inelul este compus din minim 5 boltari, plus un boltar de cheie.

Pentru obtinerea formei in plan a tunelului se utilizeaza inele de aliniament si inele de curba, geometria
acestora din urma fiind determinata de conditia realizarii tunelului in curba cu raza minima.

Executia tunelurilor se realizeaza cu utilaje speciale, denumite scut, care trebuie sa asigure pe langa
indeplinirea functiei principale de excavatie si pe cea de asigurare a securitatii constructiei subterane si
a mediului inconjurator (in special a constructiilor supraterane).

Pentru aceasta trebuie asigurata stabilitatea punctelor excavatiei atat pe contur, cat si in front, pentru a
evita la minim perturbarea eforturilor initiale in sol si decomprimarea acestuia, precum si pentru a
limita deformatiile in adancime si la suprafata.

Scuturile au avut in timp o evolutie uriasa, ajungand de la cele de tip manual, cu front nepresurizat,
deschis, la scuturi performante cu front inchis, sprijinit, de tipul celor cu presiune de pamant in front
(earth pressure balanced shield), sau cu noroi bentonitic (slurry shield).

Ideal, tuneluirea poate fi imaginata ca excavarea miezului de pamant cu ajutorul scutului, fara
deranjarea masei de pamant ramase si substituirea acestuia cu un inel structural in contact continuu cu
gaura excavata, care este capabil sa suporte presiunea pamantului in situ fara deformatii ale structurii
de sprijinire si a masei de pamant.

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 6/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1
In realitate, masa de pamant este deranjata intr-un anume grad in momentul instalarii sistemului de
sprijinire si unele deformatii au loc atat in pamant cat si in structura, pana ce se ajunge la o noua stare
de echilibru.

Alegerea scutului, are in vedere ca factori principali, NATURA TERENULUI (eterogenitatea

masivului de pamant, stratificatia neomogena, mixta, coeziunea, unghiul de frecare, presiunea
hidrostatica, compozitia granulometrica, plasticitatea, greutatea volumica, modulul de deformatie
edometric, coeficientul de tarie, Protodiakonov, rezistentele dinamice la penetrare, etc.) ce trebuie
excavat si CONDITIILE GEOMETRICE ale proiectului (ialtimea acoperirii si diametrul tunelului).

Criteriile de proiectare depind intotdeauna de: tipul terenului, adancimea tunelului, nivelul apei
subterane, tipul de scut, solicitari exterioare.

Un criteriu de baza al proiectarii unui tunnel il reprezinta interactiunea teren – structura.

Presiunea de contact intre teren si structura variaza in functie de proprietatile terenului, de gradul de
flexibilitate sau rigiditate al inelului de boltari (captuseala) si de deplasarile permise.

In descrierea lucrarilor de executie tunele, se utilizeaza termeni tehnici cu urmatoarea semnificatie:

Boltar: element prefabricat (din beton armat, otel, fonta, fonta moale) din care se realizeaza, prin
asamblare, inelul de boltari

Bolta: partea superioara, cea mai de sus a tunelului, locul de montare a cheii.

Cheie: boltar de dimensiune mica, cu care se inchide inelul de boltari.

Cilindrii de avans: cilindrii hidraulici prin intermediul carora scutul avanseaza, transmitand presiunea
la tunelul montat anterior.

Coada virolei: partea posterioara a corpului scutului, care sustine erectorul boltarilor.

Confinare: rezultatul aplicarii presiunii pe frontul de excavatie cu scopul de a mentine terenul la un

anumit nivel de stabilitate si deformatie.

Cozoroc: partea frontala a corpului scutului, care cuprinde freza.

EPBM: scut cu echilibrarea presiunii de pamant – scut care sustine sapatura prin intermediul unui
amestec de apa si teren excavat.

Erector: sistem mecanic de manipulare si pozitionare a boltarilor in timpul activitatii de asamblare a

inelului din boltari.

Extrados: fata exterioara a inelului.

Freza: partea mobila, rotativa, a scutului pe care sunt montate dispozitivele taietoare

Inel din boltari (captuseala): ansamblu format din 5+1 boltari.

Intrados: fata interioara a inelului.

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 7/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

Lansare scut (intrare in masivul de pamant): plecarea scutului dintr-o incinta si intrarea in mars, in
masivul de pamant.

Noroi / turta: sol excavat amestecat sau nu cu orice agent de conditionare (metoda EPBM).

Injectie de umplere: material de injectie destinat umplerii spatiului inelar.

Perii de etansare: bariera din materiale flexibile (perii de sarma) impregnata cu vaseline pentru a
preveni patrunderea in scut, prin coada virolei a materialului de injectie sau a apei.

Put de lansare / scoatere a scutului (PLS(S): structura casetata prin care este introdus sau scos TBM-ul.

Scoatere si receptie scut (iesire din masivul de pamant): sosirea scutului intr-o incinta.

Sasul / camera hiperbarica: complex bicameral care este utilizata la inspectarea frontului, in caz de
necessitate.

Scut mixt: scut care controleaza presiunea suspensiei cu ajutorul unei perne de aer comprimat. In
conditii specifice de teren, poate functiona ca scut cu noroi bentonitic, fara a se mai utiliza aerul
comprimat.

Spatiu inelar (extraprofil): spatiul cuprins intre extradosul tunelului si teren.

Spuma: material de conditionare a terenului format din substante spumante si aer.

Suspensie: suspensie vascoasa de materiale minerale (bentonita) si sau polimerice.

TBM: denumire generica data scutului, utilaj destinat realizarii tunelurilor forate, compus din cozoroc
cu freza, virola, si coada virolei impreuna cu utilajele gazduite in interiorul acestuia. Ofera protectie
personalului deservent, in timpul executiei tunelului.

Vatra: partea inferioara, cea mai de jos a tunelului.

Virola: partea mediana a corpului scutului, care sustine grupul motor, rulmentul principal, sasul si
camera hiperbarica, presele de avans.

In imaginile de mai jos sunt prezentate tipuri moderne de scut, cu presiune de noroi (fig. 4; 5; 6; 7)

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 8/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

Fig. 4. Scut tip SlurryShield / MixShield (cu noroi bentonitic)

(sursa Herrenknecht)

Fig. 5. Scut tip SlurryShield / MixShield

(sursa Herrenknecht)

Fig. 6. Scut tip EPBS (Earth Pressure Balance Shield)

(sursa Herrenknecht)

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 9/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

Fig. 7. Scut EPBM (Earth Pressure Balance Machine)

(Sursa Robbins)

Aceste scuturi sunt utilizate pe scara larga in terenuri coezive (argile) si necoezive (nisipuri si
pietrisuri).

Caracteristicile constructive, proprii scuturilor, sunt specifice fiecarui producator (german, american,
japonez, etc.).

1.3.1.2. TUNELE RECTANGULARE

Sunt reprezentate de:

- Statii de metrou , care includ:
- vestibule si alte spatii publice,
- peroane centrale sau, dupa caz, peroane laterale,
- centrale de ventilatie generala (priza de aer, zona ventilatoare, zona atenuatare
de zgomot, canale de ventilatie etc.)
- substaţii electrice de tractiune,
- alte spatii tehnice (grup electrogen, staţii de pompare, filtre speciale, zone de
protectie civila etc.)
- Spatii comerciale,
- Accesele la staţii (comunicatia cu suprafata terenului).
- Depouri, parcari subterane sau supraterane.
- Galerii (tuneluri de forma rectangulara, executate in metoda “cut and cover” (transee
deschisa),
- Staţii de pompare pe interstatii,
- Centrale de ventilatie interstatii.

I.3.2. La stabilirea eforturilor din sectiunile elementelor de rezistenta, s-au utilizat:

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 10/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

- metoda stărilor limită:

- ultime (de rezistenta, la oboseala, de stablitatea a pozitiei);
- ale exploatarii normale (de fisurare, de deformatie).

La predimensionarea structurilor, s-au luat in considerare solicitarile care apar in diferitele etape ale
tehnologiei de executie, in timpul transportului, montajului si exploatarii.

In calcul s-a considerat ca elementele principale de rezistenta, care preiau incarcarile din exteriorul
volumului construit, sunt in interactiune cu masivul de pamant.

La determinarea solicitarilor proiectantul structurist a considerat ca structurile de rezistenta din beton

armat si metal, sunt alcatuite din materiale elastice si omogene si a aplicat metodele mecanicii
constructiilor.

In calculul de interactiune s-a considerat ca fiecare strat din stratificatia litologica a masivului de
pamant este alcatuit dintr-un material cu proprietati elasto-plastice omogene.

In calculul de interactiune structura-masiv de pamant s-a considerat ca masivul de pamant are

proprietati histeretice.

O atentie speciala se acorda actiunii apei si actiunii pamantului, asupra structurilor subterane.

ACTIUNEA APEI

Presiunea apei subterane asupra structurilor subterane de metrou , se manifesta prin efort unitar normal
pe suprafata exterioara, cu valoarea ;
p = gha KN/mp (tf/mp)

I.3.3. Structurile subterane ale metroului din Bucuresti au fost realizate, in principal, prin doua metode
de constructie:
- Metoda scutului – pentru tunelurile circulare, realizate cu scutul semimecanizat (sapatura in
front deschis, insotita de lucrari de depresionare si coborare a nivelului apelor subterane sub cota finala
de excavatie), metoda ce permite construirea metroului cu menţinerea circulatiei la suprafata si in
unele conditii favorabile, cu interventii minime de mentinere in exploatare a instalatiilor edilitare
subtraversate.
- Metoda sapaturii (transeei deschise – “cut and cover”), in incinta de pereti ingropati (mulati,
coloane etc.) – pentru realizarea statiilor, galeriilor de forma rectangulara, depourilor, statiilor de
pompare si centralelor de ventilatie de pe interstatii etc.

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 11/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

II. CONDITII GEOLOGICE SPECIFICE TRASEELOR DE METROU

II.1. Istoricul cercetarilor geologo - tehnice

Pentru stabilirea conditiilor geologice, hidrogeologice si geotehnice de-a lungul traseelor de metrou, a
fost necesar ca in prealabil sa se examineze cadrul general geografic al orasului Bucuresti,
caracteristicile geomorfologice, geologice si hidrogeologice specifice teritoriului pe care il ocupa.

Inca de la inceputul sec. XIX, terenul aferent orasului Bucuresti a fost cercetat geologic in vederea :
- precizarii succesiunii stratigrafice, determinarii virstei si genezei acesteia in
legatura cu evolutia intregii Cimpii Romane,
- stabilirii conditiilor hidrogeologice in vederea executarii lucrarilor de
alimentare cu apa potabila din surse de adincime.

Intre studiile generale referitoare la conditiile geologice in zona orasului Bucuresti, mentionam pe cele
ale lui G. Munteanu Murgoci, Grigore Stefanescu, George Vilsan (lucrari de paleogeografie ale
Campiei Romane- 1914,1915, 1916), Vasile Mihailescu, N. Popp (Formarea Campiei Romane –
1947), Emil Liteanu, Petre Cotet.

Pentru precizarea structurii geologice, s-a executat in anul 1906 un foraj amplasat la Filaret, a carui
adincime a atins 1008m.

Un studiu preliminar asupra datelor furnizate de acest foraj a fost efectuat de Sabba Stefanescu, ale
carui rezultate au fost oficializate in studiul publicat de Ludovic Mrazec si Protopopescu Pache.

Cercetarile asupra conditiilor hidrogeologice din zona orsului Bucuresti s-au aprofundat odata cu
executia forajelor de explorare - exploatare in scopul alimentarii cu apa a orasului din surse subterane,
(mai ales in perioada anterioara asigurarii alimentarii orasului cu apa de suprafata a Dimbovitei,
captata la Arcuda sau din captarile subterane prin puturile de la Bragadiru, Slobozia – Clinceni).

Problema studierii sub aspect geotehnic a terenului de fundare aferent municipiului Bucuresti, a
devenit o necesitate odata cu executarea unor constructii deosebite cum ar fi : Palatul Administrativ C.
F. R., Palatul C.E.C., Palatul Telefoanelor, Teatrul National, Opera de Stat, Casa Scanteii etc.

Rezultatele acestor cercetari, (efectuate punctual pentru diferite obiective), nu au fost centralizate si
evaluate sintetic intr-o lucrare stiintifica cu caracter geologic, hidrogeologic si geotehnic.

In 1952, E. Liteanu a publicat lucrarea " Geologia zonei orasului Bucuresti ", in care, bazindu-se pe
studiile geologice anterioare si pe examinarea a 206 profile de foraj, a realizat o sinteza a cunostintelor
existente, referitoare la situatia geologica si hidrogeologica a orasului Bucuresti.

In 1976, Petre Cotet a publicat lucrareaa " Cimpia Romana, Studiu geomorfologic integrat", in care
face dese referiri la arealul municipiului Bucuresti.

Ulterior, anul 2008 s-a publicat GEO – ATLASUL municipiului Bucuresti,

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 12/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

Fig. 4. Coloana litologica tip in depozitele Cimpiei Romane

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 13/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

Fig.7. Sectiune schematica , hidrogeologica , Nord – Sud

Fig.8. Sectiune schematica , hidrogeologica Vest - Est

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 14/15
 Conditii geotehnice si hidrogeologice de-a lungul magistralelor de metrou
Referat nr. 1

Conducator de doctorat, Prof. Dr. Ing. Cristian Marunteanu Doctorand Ing. Viorica Ciugudean Toma 15/15