Lacul glaciar Bâlea este situat in Muntii Făgăraş, la obarsia Cârtişoarei, (la 2034 m altitudine), langa
soseaua Transfăgăraşan. Lacul a fost declarat monument al naturii si este unul dintre cele mai frumoase
si mai mari lacuri glaciare din Romania cu dimensiuni ce ating 360 m in lungime, suprafata de 46508 mp
si 11,35 m in adancime. Lacul este situat la altitudinea de 2034 m, intr-un circ glaciar, fiind cuprins intre
Defileul Oltului si poalele Muntilor Piatra Craiului. De la Bâlea Cascada exista telecabina pana la lac.
In anul 2006 a fost construit in apropierea lacului Balea primul hotel de gheata din Europa de Est.
O suprafata de circa 180 de hectare in jurul lacului Bâlea a fost declarata rezervatie stiintifica inca din
1932, ce adaposteste numeroase plante (printre care floarea de colţ - Leontopodium Alpinum, bulbucii -
Trollius Europaeus, Vârtejul Pământului - Pedirularis Oederi) si animelele ocrotite (capra neagră -
Rupicapra rupicapra, râsul, acvila de munte).
Vegetatia din perimetrul lacului este de tip hidrofil, fiind formata din rogozuri si plante ca: patlagina alpina,
papadia alpina, splina, etc.
Flora alpina mai cuprinde gentiane, garofite, flori de colt si sangele voinicului. Pe Muchea Balei creste o
vegetatie variata ce cuprinde smardar, merisor, garofita cu flori rosii si militea, precum si floarea de colt si
macul galben.
Zona Balea Lac este cautata mai ales pentru drumetiile care incanta orice impatimit al muntelui prin
peisajul existent cat si prin posibilitatea alegerii unor trasee care sunt o adevarata provocare. Mediul
ambiental incantator face posibila practicarea unor activitati de agrement extrem de diverse.
La Lacul Balea se poate ajunge in timpul verii cu masina, pe Transfagarasan, iar in restul timpului cu
telecabina, de la cabana “Balea Cascada”. In Muntii Fagaras se mai afla si lacurile Capra, Podragu mic,
Podragu mare, Avrig, Urlea, etc.
Iezer Ighiel – lacul de smarald din Alba este probabil cel mai frumos lac din România. Și o să îți
spun și de ce!
fizică
Pentru că și drumul până acolo merită! Treci printr-o pădure, care pare pădure de zâne.
Frumoasă rău!
Pentru că nu ești poluat nicicum. Nici fonic – o să auzi doar ecoul hohotelor voastre de
râs, țipetele celor doi răpitori care planează deasupra pădurii de lângă lac și săriturile
păstrăvilor în apă. Nici vizual – nu tu o umbrelă cu Timișoreana, nu tu o pensiune viu
colorată, nici măcar niște bannere prăfuite, agățate prost, cu burtă. Cu atât mai puțin
niște pet-uri azvârlite în lac sau pungi de plastic purtate colo-colo de vânt!
Pentru culoarea apei – e verde, verde, de aia îi zic eu ”Iezer Ighiel – lacul de smarald”.
Pădurarul. Om bun, împarte din slana și palinca lui!
Lacul Sf. Ana se află la 35,5 km de Miercurea-Ciuc, aproape de Băile Tuşnad, situat
într-unul dintre craterele vulcanice stinse din masivul Ciomatu, în rezervaţia naturală
Mohoș. În locul celuilalt crater vulcanic se află Tinovul Mohoș.
Lacul Sf. Ana este ușor accesibil din direcția orașului Miercurea-Ciuc sau
dinspre Sfântu Gheorghe, cu transportul public, cât și cu mașina. Cu maşina, din
direcţia Miercurea-Ciuc parcurgând drumul E 578 drumul este aproximativ 35-40
de minute, tot aşa din Sfântu Gheorghe urmând drumul E 578 putem ajunge la
Băile Tuşnad în 40-45 de minute.
Masivul Ciomatu-Puturosu se află la graniţa sud-estică al judeţului Harghita şi la
graniţa nordică a judeţului Covasna. Ciomatul din punct de vedere geologic şi
montan este considerat ca făcând parte din linia Harghita, ca cea mai înaltă şi
tânără zonă vulcanică, deşi defileul Oltului în Depresiunea Tuşnad o desparte de
el. Graniţa de vest a Ciomatului, între comunele Tuşnadu Nou şi Bixad este
formată de valea îngustă a Oltului. Pe partea dreaptă a văii se află Marele Piliş al
Harghitei de Sud (1374 m), vizavi de Ciomatu, care la est este conectat cu
Puturosu printr-un vârf de munte îngust. În partea de sud, este mărginită de
Bazinul Bixad şi pârâul Jombor, în schimb în partea de nord, Bazinul Ciucului de
Jos şi pârâul Tuşnad formează limitele naturale ale zonei montane.
Ne apropiem de aceasta zona minunata dinspre Gheorgheni, o zona muntoasa ceea ce ni se infatiseaza
prin frumusetile sale unice: pasuni verzi, parauri repezi, bradeturi uriase, serpentine care ne ofera
privelisti splendide. Omul e cuprins de dorul de a se opri dupa fiecare 100 de metri, sa priveasca plaiurile
si sa faca fotografii. Ajungand la o inaltime de 1257 m pe Pongracz-teto, omul nu mai rezista, se opreste
pentru cateva poze. Uitandu-ne in jur, ne delectam de varfurile acoperite de paduri, iar intorcandu-ne
privirea spre sud-vest observam cadrul complet oferit de Muntii Giurgeului. E greu de despartit de
aceste plaiuri, pornind insa spre Valea Hasmasului, ajungem repede la o frumusete naturala unica,
situata la 983 m inaltime, adica la Lacul Rosu. Acest lac s-a nascut din nimic intr-o noapte furtunoasa in
anul 1837. Solul umed al acestui loc ucigator s-a desprins si coborand in vale a taiat drumul paraului.
Datorita acestei baricade s-a format lacul, acest element rar intalnit in natura. In jurul lacului s-au nascut
mai multe legende si mituri, acestea fiind justificate de ramasitele carbonizate ale unor trunchi de
copaci. Privelistea ne copleseste prin varfurile care inconjoara lacul. Apa lacului capata uneori nuante
rosiatice sugerand senzatii si efecte inspaimantatoare. Cauza acestui proces se gaseste la lacul Veresko
care, in timpul ploilor abundente, dizolva continutul de ocru de fier al intregii zone contribuind astfel la
colorarea apei. O alta varinta de legenda sustine ca, la nasterea lacului, niste pastori au cazut victime
pamantului si sangele lor se iveste in apa lacului. Se observa ca aceasta zona a devenit o zona turistica
fiind aproape si Cheile Bicazului. Pot fi organizate programe de mai multe zile, curse, urcari pe stanci,
plimbari. In cazul in care petrecem doar cateva ore in zona Lacului Rosu, merita sa inchiriem niste barci
pentru a parcurge printre ramasitele copacilor o parte a lacului. Pot sa garantez ca timpul petrecut astfel
va ramane intotdeauna printre amintirile de neuitat. Tihna, frumusete, atmosfera misterioasa,
provocari, rate care inota pasnic langa noi, stanci coplesitoare, aer crsitalin si proaspat. Suna bine, nu-i
asa? Cine are mai mult timp, neaparat sa faca o plimbare la stanca Cohard-Mic (se observa indicatorul
dreptunghiul albastru, traseul dureaza cam o ora si jumatate dus-intors), de unde ni se ofera o priveliste
minunata la Lacul Rosu, precum si la ceilalti munti din jur. Cheile Bicazului, Lacul Rosu si zona sunt
considerate de anul 1996 parc national. Se gasesc aici plantele rare cum ar fi floare-de-colt, tisa.
In jurul lacului se afla o poteca bine ingrijita si marcata. In cadrul unei drumetii placute puteti sa
descoperiti frumusetea naturala unica a Lacului Rosu.