Suprafețele articulare 

ale genunchiului sunt acoperite de un cartilaj, cu rol de reducere

a forțelor de frecare. În spațiul dintre condilii femurali și tibiali se găsesc două meniscuri
importante în reducerea șocurilor produse la nivelul genunchiului. Femurul, tibia și patela sunt
unite de un manșon – capsulă articulară –, căptușit pe fața internă de membrana sinovială ce
produce un lichid sinovial, cu rol în facilitarea alunecării suprafețelor articulare. Stabilitatea
genunchiului este asigurată, pe lângă capsula articulară, de ligamente: 2 ligamente colaterale
(medial și lateral) și 2 încrucișate (anterior și posterior). Mușchii mobilizează articulația
genunchiului și permit deplasarea.

Ce este gonartroza?
 
Gonartroza este o artropatie degenerativă, caracterizată prin degradarea progresivă a
cartilajului articular și printr-o reacție hipertrofică a osului subcondral. Este o afecțiune
debilitantă, care afectează mai mult de o treime din persoanele de peste 65 ani.

Alți factori implicați:

 obezitatea;
 instabilitatea/hipermobilitatea articulară;
 traumatismele repetitive la nivelul genunchiului;
 istoricul familial;
 anumite profesii sau sporturi;
 neuropatia periferică;
 istoric de imobilizare a genunchiului.

Gonartroza – simptome și diagnostic

 
O perioadă de timp, boala poate fi asimptomatică. Ulterior, pot apărea diverse simptome:

 durere cu caracter mecanic – inițial la începutul mișcării, apoi și în timpul mișcării; în

stadiile tardive durerea devine permanentă;
 senzație de instabilitate a genunchiului;
 limitarea mobilității și pseudoblocaj articular;
 tumefierea genunchiului, cracmente la mobilizare;
 afectarea activităților de zi cu zi.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic și imagistic (examen radiologic, CT,
RMN, artroscopie). Radiografia este cea mai utilizată metodă de diagnostic. Modificările
radiologice sunt reprezentate de:
 prezența osteofitelor;
 îngustarea neuniformă a spațiului articular;
 chisturi osoase;
 scleroză subcondrală.

Cum se tratează gonartroza?

 
Obiectivele tratamentului sunt:
 reducerea durerii;
 creșterea mobilității;
 menținerea stabilității articulare;
 creșterea calității vieții.
Tratamentul nonfarmacologic constă în aplicarea de măsuri protective:
 educarea pacientului cu privire la caracterul evolutiv al bolii, factorii de risc și factorii
agravanți;
 scăderea ponderală, evitarea pozițiilor vicioase și a supraîncărcării articulare;
 folosirea aparatelor de sprijin pentru a reduce forțele de presiune din articulație;
 purtarea de încălțăminte cu talpa moale;
 corectarea deficitului de lungime a membrelor inferioare prin purtare de talonete;
 evitarea ortostatismulul prelungit și a mersului pe teren accidentat;
 mersul pe bicicletă.

Tratamentul fizical-kinetic recomandat constă în:

 termoterapie – masajul cu gheață îmbunătățește mobilitatea și funcția fizică, în timp ce
aplicarea căldurii nu are efecte semnificative;
 electroterapie – curenți de joasă frecvență (Trabert, galvanoterapia, curenți diadinamici,
TENS), curenți de medie frecvență (interferențiali), terapie de înaltă frecvență și ultrasunete,
cu rol în ameliorarea durerii;
 laserterapie – stimulează circulația și producția de lichid sinovial și încetinește procesul
degenerativ articular;
 masaj terapeutic – tonifică mușchii care stabilizează genunchii, calmează durerea,
reduce edemele, stimulează receptorii intraarticulari;
 hidrokinetoterapie;
 kinetoterapie.