Revista Român de Bioetic , Vol. 8, Nr.

3, Iulie – Septembrie 2010

BIOETICA I IDENTITATEA
PERSOANEI UMANE
Mircea Gelu Buta*
Pavel Chiril **
Adina Rebeleanu***
Rezumat
Dac ne întreb m ce este omul?, ce este persoana?, atunci trebuie s plec m de la experien!a pe
care o avem despre noi în"ine, de la experien!ele tr ite de corpul nostru, de la continuitatea în
care experien!a cunoa"terii "i a gândirii reprezint experien!a întregii noastre persoane "i nu a
unei p r!i (eu sunt cel care gândesc, nu creierul meu gânde"te despre mine). Pe de alt parte
exist suficiente argumente biologice, antropologice "i ontologice din care rezult faptul c ,
conceptele de fiin! uman "i cel de persoan pot fi folosite ca termeni sinonimi, ei indicând de
fapt aceea"i realitate. R mâne îns s ne întreb m de ce prefer m s folosim în continuare
no!iunea de persoan "i nu cea de fiin! uman . R spunsul pare cât se poate de simplu. De"i
exprim m în fond aceea"i realitate, totu"i no!iunea de persoan atribuit omului serve"te pentru
a exprima unicitatea, c ci modul de a fi al unei persoane este diferit de modul de a fi al oric rei
alte fiin!e. Credin!a cre"tin se prezint ca un loc în care se sudeaz „afirma!ia demnit !ii "i cea
a socializ rii vie!ii umane”. Eul omului g se"te de fapt în Dumnezeu nu numai pe Creatorul s u,
dar "i pe interlocutorul s u absolut, nu doar un st pân al vie!ii, ci un Tat al vie!ii, un Frate
prezent în istoria omului, care ne permite s în!elegem sensul profund al fiin!ei create dup
chipul "i asem narea lui Dumnezeu. În cadrul acestui articol dorim s oferim reflec!iilor noastre
un caracter "tiin!ific, dar "i religios asupra tainei "i miracolului permanent al vie!ii persoanei
umane.

Cuvinte cheie: bioetic , persoan uman , demnitate, spiritualitate cre"tin .

Pentru a r spunde întreb rii am face decât s repet m ceea ce !tim

referitoare la identitatea persoanei nu este deja despre demnitatea uman sau în
suficient s pornim de la o defini"ie pur ultim instan" am sus"ine perspectivele
spiritual sau pur ra"ional , pentru c nu unei antropologii dualiste [12].

* Prof. univ., Dr., Universitatea Babe!-Bolyai, Cluj-Napoca, România, e-mail: butamircea@yahoo.com

** Prof. Univ. Dr, Facultatea de Teologie Ortodox , Craiova, România
*** Conf. Dr., Universitatea Babe!-Bolyai, Cluj-Napoca, România

29
 Dac dorim s discut m doar despre
via"a fizic !i nu despre sufletul ra"ional
!i nemuritor, atunci trebuie s aducem în
discu"ie termenul medical de „psihism”.
Este vorba de totalitatea caracterelor
psihice ale unei persoane umane care
fundamenteaz personalitatea sa. În
esen" psihicul reprezint rezultanta unui
ansamblu complex de factori precum
satisfacerea necesit "ilor vitale, starea de
spirit, emo"iile, structura afectiv ,
inteligen"a, capacit "ile de abstractizare,
activitatea practic !i creativ . Totu!i
componentele psihismului nu se
limiteaz doar la percep"ia con!tient . Ele
mai integreaz !i legile incon!tientului,
pornirile instinctive, factorii genetici !i
anatomo-fiziologici (malforma"ii
cerebrale, hipertrofia lobului frontal,
parietal etc.)
1. Identitatea persoanei !i genetica
Genetica explic permanen"a speciei,
dar !i mecanismele ce genereaz
ireductibila unicitate uman [10]. Omul
este unic pentru c în el genele sunt
combinate într-o înl n"uire unic , care-l
diferen"iaz de orice alt semen al s u.
Exist câte o gen pentru fiecare detaliu
al individualit "ii sale, un anume fenotip,
format din tr s turile fe"ei, culoarea
ochilor, forma nasului etc. [10].
Sunt deja suficiente dovezi care s ne
conving c exist o predispozi"ie
genetic pentru îmboln viri. De aici !i
ideea unei medicini bazate pe depistarea
genetic a persoanelor susceptibile de a
dezvolta o anumit patologie. Este ceea
ce se nume!te medicin predictiv . Dac
în trecut, plecând de la medicina curativ
se dezvolta medicina preventiv , iat c
acum se întrevede un drum invers.
Predic"ia precede preven"ia, care ea îns !i
precede tratamentul [5].
Totu!i, în calitate de bioeticieni
cre!tini, întrebarea care trebuie s ne-o
punem este dac comportamentul !i
30
predispozi"iile intelectuale sau morale ale
omului sunt determinate genetic, putând
fi totu!i modelate de factorii de mediu
sau dac destinul s u este înscris odat
pentru totdeauna în gene [12]. Desigur nu
este deloc simplu s r spunzi la astfel de
întreb ri. Totu!i, genele trebuie
considerate fundamentul organismului. În
baza acestui fundament, conformându-se
Providen"ei divine sau ignorând-o, omul
î!i poate modela personalitatea. Este
foarte periculos !i stupid chiar s
construie!ti ceva pe un sol instabil. [17].
2. La confluen"a eredit#"ii
cu mediul
Paradoxul fiin"ei umane este acela c
se na!te neterminat , trebuind s se
modeleze prin ea îns !i. Deci mediul
modeleaz permanent via"a. Putem
afirma chiar c fiecare fa"et a
individualit "ii cere participarea
mediului. De cele mai multe ori ele
reprezint o parte a zbuciumatei noastre
istorii. Dincolo de orice îndoial , noi
suntem !i ereditate !i mediu. Nimic nu
este determinat exclusiv de ereditate,
dup cum nimic nu este determinat
exclusiv de mediu [14]. Totu!i, nu
trebuie s uit m c ereditatea î!i pierde
sensul dac o agresiune extern distruge
universul genetic al unui copil. De
exemplu, o construc"ie genetic
mozartian nu mai are nici o valoare
pentru un copil cu psihicul distrus de
encefalit [14].
Exist !i o excep"ie la legea unicit "ii.
Este vorba de gemelaritatea monozigot .
Doi oameni identici care se supun
aceluia!i destin biologic, nu îns !i
social. De!i cei mai mul"i monozigo"i au
refuzat identitatea, literatura a p strat
numele unor perechi de monozigo"i, cu
remarcabile pasiuni comune, precum
exploratorii maritimi Jean !i Auguste
Picard [14].
 3. Omul neuronal
Dac compara"iile anatomice între
creierul uman !i cel al animalelor
prezint asem n ri în ceea ce prive!te
morfologia (construc"ia emisferelor,
lobula"ia !i circumvolu"iunile), cât !i
elementele de baz (compozi"ia !i
func"ionarea neuronilor), totu!i diferen"a
const în importan"a reprezent rii acestor
componente. Este vorba de indicele de
encefalizare, care are valoarea 1 pentru
un animal insectivor primitiv, 11,3 pentru
cimpanzeu !i 28,7 pentru om. De!i
diferen"a este semnificativ , mai
important pare s fie îns num rul relativ
de sinapse, pentru c encefalul
func"ioneaz pe baza informa"iilor
primite din exterior, procesate în interior
!i organizate între sutele de miliarde de
celule nervoase care-l compun [9].
Din aceste observa"ii se poate deduce
c pentru „omul neuronal” activitatea
cerebral const în producerea de
reprezent ri mentale, dup ce celula
nervoas prelucreaz informa"iile
ob"inute prin intermediul organelor de
sim", fie în urma unei interac"iuni cu
mediul, fie spontan prin focalizarea
intern a aten"iei [6].
Desigur, ne putem întreba dac
sistemul cerebral poate s se auto-
perceap sau poate fi condus de el însu!i.
R spunsul este categoric nu, pentru c ,
con!tiin"a nu reprezint doar o
îngr m dire de conexiuni neuronale. Ea
este o surprindere a totalit "ii activit "ilor
corporale !i de limbaj a omului. Deci nu
o reducere la activitatea unui singur
organ.
Fiecare om are o con!tiin" de sine !i
nu o con!tiin" pe care o parte a
organismului ar avea-o asupra ei îns !i
sau asupra unei alte p r"i. Exist îns în
cunoa!tere o inten"ionalitate !i, mai mult,
la om, o reflexie [6].
No"iunea de reflexie face
introducerea spre o nou dimensiune, cea
31
a sensului. Pentru cunoa!tere nu e
suficient mânuirea imaginilor. Este
nevoie de o percep"ie global a realit "ii.
Dac cuvântul este în slujba unui gând !i
a comunic rii acestuia, gândul este în
slujba inteligen"ei, care este pus într-o
rela"ie cu o realitate obiectiv [12].
4. Corp !i suflet
Corpul nu reprezint un recipient al
spiritului ci un organ al acestuia. Este un
dat în spa"iu-materie !i timp, pe care
!tiin"a îl studiaz cu precizie !i
competen" .
În afara principiului s u de unitate,
corpul uman nu reprezint nimic. Corpul
nu este materie pur condus de un suflet
str in lui. Corpul este fiin"a considerat
în materialitatea sa, în timp ce sufletul
este fiin"a considerat în spiritualitatea
sa. Rezult astfel c un corp uman este
purt torul unui proiect de via" . Mai
mult, el este purt torul unei dorin"e de
via" !i de experien"e ce fondeaz dreptul
s u recunoscut de moral [15].
Omul este f cut din „pulberea acestei
lumi” sau mai plastic din „praf de stele”,
dar !i dintr-o component spiritual
unificatoare. Omul nu are un suflet, ci el
este suflet viu, dup cum nu are un trup,
ci el este un trup însufle"it.
„Trupul” este deci omul în totalitatea
sa, dar, trebuie sa preciz m imediat, !i în
limitele sale de creatur . Este o fiin"
f cut din carne, ceea ce înseamn c
este limitat în timp !i spa"iu, adic nu
este Dumnezeu [7].
Prin carne se define!te fragila
libertate uman . Trupul, spune Sfântul
Pavel, poate deveni „spiritual”.
Dimpotriv , atunci când omul se supune
î!i caut doar în el identitatea. „Ve"i fi ca
Dumnezeu", promite !arpele biblic
(Facere 3, 5). El devine astfel finitul
închis, pecetluit de moarte, al creaturii
rupte de Dumnezeu. În acest caz, putem
spune, cu o formul apar"inând tot
Sfântului Pavel, c duhul devine trupesc
[7].
Pe de alt parte, conform concep"iei
grece!ti (platonice), omul este alc tuit
dintr-un trup !i un suflet. Ambele sunt
create de Dumnezeu !i nu trebuie
dispre"uite. Sufletul este prin natura divin
!i imaterial, fiind chemat s participe,
printr-un dar a lui Dumnezeu la natura
divin (la energiile necreate).
A!a cum a demonstrat-o pe deplin
Sfântul Grigorie de Nyssa sufletul nu
exista înaintea trupului, el nu vine „de
undeva” în trup, ci conform poruncii lui
Dumnezeu, vine la existen" în acela!i
timp cu trupul, începând cu concep"ia,
a!a cum m rturisesc s rb torile liturgice
ale Bunei Vestiri, a Z mislirii Maicii
Domnului !i a Sfântului Ioan
Botez torul. Embrionul are deci un suflet
nemuritor !i un destin ve!nic. Persoanele
cu handicap !i pacien"ii cu boli mentale
posed în aceea!i m sur un suflet
nemuritor, chemat la vederea
dumnezeiasc . Acestora le dator m în
plus aten"ia particular pe care o merit
m dularele cele mai slabe !i mai afectate
ale Trupul lui Iisus.
Dup moarte, sufletul continu s
tr iasc separat de trup, dar p streaz o
anumit leg tur cu acest trup chemat la
Înviere, ceea ce explic cultul Sfintelor
Moa!te !i minunile pe care Sfin"ii le
s vâr!esc prin intermediul lor. Sufletul
separat de trup are o via" con!tient , dar
chiar !i sufletele drep"ilor, care sunt cu
Hristos, se vor bucura de fericirea
deplin abia dup învierea trupurilor, în
ziua cea din urm [3].
5. Principiul respectului persoanei
No"iunile de suflet !i de corp fac
posibil buna desf !urare a func"ion rii
genomului !i a neuronilor. Dar omul
reprezint ceva mai mult decât atât, el
este o persoan [3].
Felul în care trebuie privit !i tratat
32
fiin"a uman în perspectiva cre!tin se
întemeiaz pe faptul c omul a fost creat
dup chipul !i asem narea lui
Dumnezeu.[1] (Fac. 1, 27) Deci, fiecare
om poart acest chip, inalienabil în îns !i
con!tiin"a sa, în profunzimea fiin"ei sale.
Chipul lui Dumnezeu este cel care d
valoare absolut fiec rei f pturi umane !i
o face în mod suveran, vrednic de
respect, oricare i-ar fi sexul, rasa, vârsta
sau starea [11]. Aceasta înseamn c
omul este o fiin" dinamic , existând în
rela"ie cu Dumnezeul Treimic. Pe acesta
!i-L închipuie !i [13] la acesta se
raporteaz .
În leg tur cu acest subiect se observ
cu aten"ie pluralul gramatical din
trimiterea biblic despre crearea omului
„#i a zis Dumnezeu: S facem om dup
chipul !i asem narea Noastr ” (Facerea
1, 26). Sfin"ii P rin"i v d în aceasta prima
revela"ie scripturistic asupra persoanelor
Sfintei Treimi [1].
În ceea ce prive!te trupul, respectul
care i se datoreaz "ine de faptul c el
este o parte constitutiv a fiin"ei umane,
p rta! !i el la Chipul lui Dumnezeu din
om [11]. În plus, valoarea sa este dat !i
de faptul c Fiul lui Dumnezeu, f cându-
Se om, luând a!adar chip omenesc, l-a
sfin"it, astfel încât trupul fiec rui om a
devenit, dup cum spune Apostolul Pavel
„templu al duhului Sfânt” [1] (I, Cor.
6,19).
Prin întruparea Cuvântului, Care a
luat asupra Sa întreaga umanitate, fiecare
om se afl în chip tainic cuprins în trupul
lui Hristos, dup cum Hristos, în chip
tainic se identific cu fiecare om. De
aceea, El spune c de fiecare dat când
facem vreun bine sau vreun r u unui
semen de-al nostru, fie el cel mai
neînsemnat dintre oameni, Lui însu!i îi
facem un bine sau un r u. (cf. Mt. 25. 31-
46) [1].
Este important s în"elegem c
demnitatea persoanei este conferit de
Dumnezeu !i nu de oameni. Cu alte
cuvinte sacralitatea vie"ii umane,
sacralitatea investit de însu!i Dumnezeu
în corp înc din momentul concep"iei nu
depinde de s n tatea sa fizic !i mental
!i nici de calitatea ADN-ului s u Iat
motivul pentru care un embrion sau un
pacient aflat în stare de com avansat
este o persoan integr , adic o f ptur
uman , suflet !i trup, vizibil !i invizibil.
Iat motivul pentru care infanticidul nu
va fi niciodat aprobat !i binecuvântat de
Biseric , adic de concep"ia Evangheliei
[2].
Sacralitatea investit de Dumnezeu
într-un copil înc din momentul
concep"iei nu depinde de s n tatea sa
fizic !i mental !i nici de calitatea
ADN-ului s u. Am aminti aici pe copiii
cu Boal Down (Trisomie 21). To"i care
îngrijesc astfel de persoane !tiu cât efort
!i cât exigen" presupune educarea
acestora. Dar mai !tim cât veselie !i
bucurie ofer ace!ti copii celor din jurul
lor. Îmi amintesc de profesorul nostru de
Pediatrie de la Universitatea de Medicin
din Ia!i care tr ia o bucurie nedisimulat
în mijlocul acestor copii. Chipul îi radia,
iar mul"umirea sa era evident .
Oare dorim cu adev rat s tr im într-
o lume lipsit de copii doar pentru faptul
c exist ecograf !i pentru c avortul este
legalizat? Credem !i sper m c nu,
pentru c fiecare copil, f r excep"ie, are
dreptul la o compasiune infinit [2].
6. Despre suferin"#
Dac unii teologi cre!tini ortodoc!i
sus"in valoarea duhovniceasc a disperare. Din aceast cauz nu trebuie s
suferin"ei (Harakas 1990; Breck 1998),
al"ii raportându-se la înv " tura Sfin"ilor
P rin"i r s riteni, care difer de gândirea
apusean de inspira"ie augustinean ,
consider m c suferin"a nu "ine de planul
lui Dumnezeu cu privire la om. Ei sus"in
c este o iluzie s vedem în bolile
noastre, mai mult, în nenorocirile care ne
33
lovesc, pecetea [11] destinului nostru
spiritual.
Ast zi realitatea ne arat c 50%
dintre boli, infirmit "i !i decese sunt
rezultatul stilului de via" pe care
oamenii îl adopt . Controlul asupra
factorilor de risc, precum alimenta"ia
dezechilibrat , consumul excesiv de
alcool, fumatul, drogurile, promiscuitatea
sexual , poluarea mediului etc., sau în
termeni teologici „c derea în p cat”, ar
putea preveni 40-70% din totalul
deceselor premature, 33% din totalul
infirmit "ilor !i 66% din totalul
afec"iunilor cronice [4].
Faptul c omul î!i vat m atât de grav
firea, lucrând împotriva a tot ce-i este în
chip fundamental folositor, ajungând
pân la a-!i amputa fiin"a cufundându-se
cu totul !i mai adânc în suferin" ,
îndep rtându-se de plin tatea vie"ii !i
fericirea cea des vâr!it , cu care fusese
înzestrat de la început, constituie cu
adev rat nebunie, spun Sfin"ii P rin"i [4].
Este nevoie s con!tientiz m c
Evanghelia poate s ne elibereze de sub
puterea reveriilor magico-astrologice sau
culpabile. Cele 18 persoane ucise de
pr bu!irea turnului Siloam nu erau mai
p c toase decât ceilal"i oameni care
locuiau în Ierusalim, numai c existen"a
uman este precar . (Lc.13,4-5). Nici
orbul din na!tere, nici p rin"ii s i nu
p c tuiser , dar lucrarea lui Dumnezeu a
fost de a-l vindeca (In. 9, 1-3) [7].
Suferin"a nu are valoare în sine. Ea nu
mântuie!te aprioric, putând chiar s
dezumanizeze !i s -l împing pe om la
o c ut m cu tot dinadinsul !i nici s o
între"inem. Atunci îns când nu poate fi
evitat , suferin"a trebuie asumat
cre!tine!te, pentru a trage din ea un folos
duhovnicesc. Cu alte cuvinte, încerc m
s -L urm m pe Hristos, Care prin
acceptarea patimilor a acceptat de fapt
suferin"a [11].
 #tiin"a medical are deci datoria s
lupte împotriva suferin"ei, s-o aline, sau
chiar s-o înl ture, veghind îns ca
pacientul s -!i p streze starea de
con!tien" . De aceea, folosirea în aceast
situa"ie a unui drog precum morfina, nu
trebuie s suscite nici o obiec"ie [11].
7. Pacientul trebuie privit
ca o persoan#
Principiul fundamental care trebuie
aplicat în rela"ia cu omul bolnav este
acela de a-l privi ca pe o persoan . Cu
alte cuvinte, este vorba de a lua în seam
toate cele trei dimensiuni ale fiin"ei
omene!ti. Dar dac trupul, sufletul !i
duhul se refer la natura ei, adic la ceea
ce avem în comun, personalitatea se
refer la ceea ce fiecare om are în chip
propriu, unic !i netransmisibil [11].
Cunoa!terea acestui principiu ne ajut
s vedem mai întâi bolnavul !i apoi boala
sa, s respect m propria psihologie a
celui suferind, care în mod firesc deriv
din propria sa istorie !i modul s u
particular de via" .
Atunci când pacientul simte c
membrii echipei medicale care-l
îngrijesc, îl privesc ca pe o fiin" unic !i
îl pre"uiesc pentru ceea ce el este cu
adev rat, considerându-l de neînlocuit, c
sunt sensibili la suferin"a pe care i-o
provoac boala, la propriile lui nevoi !i le
pas de ce se va întâmpla cu el, acesta se
va declara extrem de mul"umit [5].
Pacientul are nevoie s -i fie în"eleas
suferin"a, sim"ind nevoia s fie
comp timit. Aceasta presupune s -"i faci
timp pentru a intra cu el într-o rela"ie de
comunicare cât mai profund . Astfel vei
reu!i s -i în"elegi suferin"ele !i nevoile,
privindu-le din untru, ca un frate !i nu
rece doar din punct de vedere [5] tehnic.
Exceptând câteva devia"ii marginale,
cre!tinismul nu a afirmat niciodat c
boala sau suferin"a reprezint o fatalitate,
care ar trebui acceptat ca atare. Într-o
34
lume în care absen"a valorilor spirituale
face ca omului bolnav s -i fie din ce în ce
mai greu s dea un sens suferin"elor sale
!i s înfrunte ispitele legate de ele, într-o
lume în care numero!i bolnavi au parte
doar de singur tate, capacitatea
membrilor echipei de îngrijiri de a
demonstra c posed iubirea fa" de
aproape, se constituie într-o terapie
deosebit de pre"ioas [5].
Mul"i dintre cei care-i viziteaz pe
bolnavi, fiind preocupa"i cu treburile lor
cotidiene î!i petrec cu ei doar câteva
minute. În ziua de ast zi, a da din timpul
nostru, devine un lucru destul de
costisitor, pentru c înseamn a da o
parte din via"a noastr !i pân la urm a
da ceva din noi în!ine. De aceea a d rui
din timpul t u altora, reprezint ast zi o
fapt de iubire, pentru c înseamn a
renun"a la tine în folosul celuilalt.
Disponibilitatea de a-l asculta pe
bolnav, sau chiar simpla prezen" sau
înso"irea acestuia la consultul medical
sau investiga"ii, constituie evident calit "i
cerute de la oricine are în grij oameni
suferinzi. Mai mult, disponibilitatea de a-
l asculta pe cel lalt, se constituie într-o
form de a-"i m rturisi credin"a, pentru c
ea presupune smerenie din partea celui
care ascult . A asculta înseamn a sta în
umbra celuilalt, a uita de tine spre a-i fi
de folos lui, ceea ce doar iubirea o poate
face.
Dac uneori bolnavul ne vorbe!te !i
a!teapt ca !i noi s -i vorbim, sim"indu-
se astfel iubit, mângâiat, înt rit în
n dejde, alteori el are nevoie de t cerea
noastr . Paradoxal, t cerea ajut uneori
chiar mai mult decât cuvintele cele mai
frumoase. Bolnavii nu au nevoie de
vorbe mari sau predici asemeni celor
rostite de prietenii lui Iov, pe care
Scriptura ni-i d drept pild de purtare
nepotrivit . Bolnavul a!teapt de la noi o
purtare iubitoare, care nu i-o po"i ar ta
decât prin ascultarea iubitoare a celui
aflat în suferin" , când po"i s -l în"elegi
mai bine, s -l cuno!ti !i s -i împline!ti
adev ratele nevoi [5] pe cât î"i st în
putin" .
Asistându-l pe omul bolnav cu gândul
la Dumnezeu, spiritualitatea se
îmbog "e!te, se înnobileaz , pentru c în
acele momente reu!e!ti s -"i limpeze!ti
filozofia vie"ii !i s -"i fortifici credin"a.
Iat cât dreptate avea profesorul Iuliu
Ha"ieganu când spunea c „medicina este
!tiin" !i con!tiin" ”, iar dac aceast
con!tiin" reprezint !i trebuie s
însemne credin" , avem de-a face poate
cu cea mai frumoas defini"ie care s-a dat
vreodat medicinii [5].

Bibliografie
[1]. Bartolomeu V.A., Biblia sau Sfânta Scriptur#, Ed. I.B.M. BOR, Bucure"ti, 2001
[2]. Breck J., Etica ortodox# !i copilul care vine pe lume, în Bioetica "i taina persoanei, Ed.
Bizantin , Bucure!ti, pg.87-88, 2006
[3]. Buta M. G., Perspectiva bioeticii asupra sfin"eniei !i/sau a calit#"ii vie"ii, Rev. Bioetica,
nr.2,Cluj-Napoca, pg.81-89, 2008
[4]. Buta M. G., Dialogul dintre !tiin"# !i credin"# în definirea no"iunii de boal#, în Medicii
"i Biserica, vol, 5, Ed. Rena!terea, Cluj-Napoca, 2007
[5]. Buta M. G., Buta I. A., Bioetica între m#rturisire !i secularizare, Ed. Rena"terea, Cluj-
Napoca, pg. 142-150, pg. 204, 2008
[6]. Changeux J. P., L' homme neuronal, Ed. Pluriel, pg. 379, 1982
[7]. Clement O., Realitatea biologic# a trupului !i transcenden"a persoanei, în Bioetica "i
taina persoanei, Ed. Bizantin , Bucure!ti, pg. 51-52, 2006
[8]. Dic"ionar medical, www.Dic!ionar_on line. ro
[9]. Godaux E., Le cerveau, Ed. Milan, pg. 63, 2004
[10]. Jacob Fr., Logica viului, Ed. Enciclopedic Român , Bucure"ti, 1972
[11]. Larchet T. J., Cre!tinul în fa"a bolii, suferin"ei !i a mor"ii, Ed Sofia, Bucure"ti, pg. 39, pg.
81, 2004
[12]. Maldame J. M., Christos pentru întreg universul, Ed. Cartimpex, Cluj, pg. 133, 1999
[13]. Mantzaridis G., Morala cre!tin#, II, Ed. Bizantin , Bucure"ti, pg. 17, 2004
[14]. Maximilian C., Drumurile speran"ei, Ed. Albatros, Bucure"ti, pg. 8, 1989
[15]. Morin E., Le paradigme perdu; la nature humaine, 1973
[16]. Pessina D., Antropologia filantropic# !i probleme de bioetic#, în Rev. Bioetica, nr.2,
Cluj-Napoca, pg. 49-55, 2008
[17]. Zorin K.V., Genele !i cele !apte p#cate capitale, Ed. Sofia, Bucure"ti, 2008, pg.13.

35