Actul I

Decorul reprezinta “o ograda de curte boiereasca la tara.”, avand in stanga locuinta personajului
principal, Chirita Barzoi, in dreapta “o canapea de iarba” (pentru exterior), iar in spate gardul si poarta,
satul zarindu-se in fundal.

Scena 1

Cativa tarani solicita Chiritei, aflata pe cal, sa li se faca dreptate, intrucat fiul ei, Gulita “o ucis un vital la
vanat.”, se plange primul dintre ei, “o dat foc bordeiului cu ciubucul cel de hartie.”, respective cu tigara,
spune altul, sau a fost prins de-al treilea “tinand calea” fiicei lui, Mariuca. Drept raspuns, Chirita
socoteste ca “Bine v-o facut sufletalu!... De ce nu va paziti vitaii si Mariucele?”.

Scena 2

Chirita cheama un servitor, pe Ion, ca sa o ajute sa coboare de pe cal, altfel urmand a ramane sa stea
“toata zaua calare ca un jandar”, declara ea.

Scena 3

Domnul Sarl, profesorul de franceza al baiatului, o ajuta sa descalece, cu dificultate, dat fiind greutatea
ei mare, dupa care boieroaica isi manifesta speranta ca sotul ei , Grigori Branzoi, sa fie numit ispravnic,
scop in care acesta din urma se afla in capital Moldovei, la Iasi. Justificarea revolutiei de la 1848: “si noi
avem temeiuri… Ada-ti aminte ce groaza-l apucase pe Barzoi… ca straga si pin somn c-o venit zavera?...”.
Toate acestea in replicile adresate Saftei, cumnata ei.

In cursul aceleiasi conversatii, Chirita afirma ca doreste s ail casatoreasca pe Gulita cu Luluta – o fata
orfana a carei avere o administreaza familia Barzoi, in calitate de epitropi – in ciuda faptului ca “Luluta
nu bate nicidecum cu Gulita… si-i tot trista de cand o ramas orfana… ba inca cateodata parca sa perde…
nu-I in toate mintile.”.

Scena se incheie cu dialogul dintre Sarl si Chirita, in care aceasta din urma, vrand de a-si demonstra
cunostintele de limba franceza, traduce direct expresii romanesti care nu au echivalent francez: “il
deviendra un tambour d’instruction. […] adica doba de carte”. Si cu examinarea cunostintelor de limba
franceza ale lui Gulita, ce considera ca in franceza furculita se numeste “furculision”, iar friptura
“fripturision”, spre satisfactia mamei examinatoare.

Scena 4

Ion, servitorul, adduce o scrisoare trimisa de Grigori Barzoi, iar Chirita il oblige sa o prezinte “dupa
moda”, adica asezata pe “un talger s-un sarvet.”.

Scena 5

Ion incurca ordinea de asezare a obiectelor solicitate si pune scrisoarea sub sevet iar servetul sub
farfurie – “dupa moda”, considera acesta. Prin scrisoare Chirita afla ca sotul ei a primit postul de
ispravnic si este sfatuita sa-si schimbe comportamentul fata de vecini: “le-o pe-acolo cam pe mare cu
megiesii”. Totodata i se cere sa se mute cu toata gospodaria in targul unde se afla resedinta
ispravnicului, ducand cu ea si un curcan batran – “c-am sa-l pun in slujba”, precizeaza Grigori Barzoi.

Scena 6

Luluta se amuza pe seama lui Gulita prinzandu-l intr-o plasa pentru fluturi, iar concluzia Chiritei, care
vede scena, este ca fata “cateodata sa perde”.

Scena 7

Luluta se plange, monologand: “Doamne!... tare mi-i urat aici!... Nu stiu ce sa fac toata zaua… N-am pe
nime sa ma iubeasca, de cand a murit ninecuta… Matusaca-i prea batrana, si Gulita prea tanar…”. Duce
dorul lui Leonas, prietenul ei din copilarie.

Scena 8

Gulita nu-si da seama de natura sentimentelor pe care le are pentru Luluta, copil fiind, dar le comunica
indirect spunand fetei: “Imi plac arsicii si zmeu-mi place:/ Mi-e drag cu mingea de-a arunca,/ Dar langa
tine, ah! Cum sa face/ Ca-mi trece gustul de-a ma giuca?”.

Scena 9

Acelasi Gulita a incalecat calul Chiritei fara permisiunea mamei sale, insa nu poate stapani animalul si
tipa disperat dupa ajutor.

Scena 10

Chirita solicita ajutorul satenilor, pentru a-si salva copilul purtat in gallop afara din ograda.

Scena 11

Soseste Leonas, dupa trei ani petrecuti la Paris, iar Luluta il intampina cu lacrimi de bucurie – “Cum n-oi
plange, daca de trii ani de zale ma gasasc pintre straini, care, pentru ca ma vad trista sip e ganduri, zac
cad au semen de nebunie… Ei nu pot intalege ca mi-I dor de nenicuta.”.

Scena 12

Gulita a cazut de pe cal si a lesinat, spre disperarea Chiritei, care il crede mort, dar isi revine – “pe
frantuzeste”, considera mama lui – pronuntand cuvantul “trintision”. Leonas asista la eveniment si
izbucneste in ras, ceea ce o determina pe Chirita, jignita in amorul propriu, s ail dea afara din ograda.
Leonas afirma ca se va intoarce si o avertizeaza: “de azi inainte te asteapta la toate sotiile din partea
mea.”. Promitandu-I apoi Lulutei ca va vegea asupra ei.

Scena 13
 Chirita, insotita de toti cei din casa, porneste cu trasura inspre noul domiciliu, cel din targul resedinta
de judet, fara a fi uitat curcanul cel batran.

Actul II

Pe scena este infatisat salonul Chiritei – cu cinci usi, mobilier sumar – din targul unde se afla resedinta
ispravnicului.

Scena 1

Chirita interpreteaza un cantec in care arata foloasele personale dobandite din slujba de ispravnic a
sotului: “Toata lumea mi sa-nchina,/ Caci aice eu domnesc,/ Si din oricare pricina/ Eu intai ma folosasc./
Pastravi buni si caprioare,/ Capatane de zahar,/ Juvaeruri, bani, odoare…/ Toate le primesc in dar!”.

Scena 2

Ion o informeaza despre cei doi evrei care au dues doar zece capatani de zahar din douasprezece
promise ca mita pentru rezolvarea pricinii lor, dar Chirita decide sa fie acceptate.

Se continua monologul din scena precedent, de asta data axat pe dorinta eroinei de a calatori in Franta.

Scena 3

Grigori Barzoi reproseaza Chiritei renuntarea la vechile obiceiuri culinare moldovenesti si adoptarea
celor occidentale, precum si cheltuielile pentru mobikier modern. Este anuntat de catre sotia sa in
legatura cu programata logodire a lui Gulita cu Luluta, dorita de catre femeie in ciuda faptului ca fata “ii
cam lipsata acu… dar i-a trece… Cand a ave un barbat, n-a mai bate matale.”.

Un ofiter pe care Grigori Barzoi il cocoteste inspector al stapanirii, trage in gazda la familia Barzoi, spre
satisfactia Chiritei, care observase ca musafirul ii face curte.

Scena 4

Acest ofiter, de fapt Leonas travestit – purta si mustati false -, ii declara Chiritei dragostea sa: “M-ai
fermecat… m-ai scos din samtari… caci cand te zaresc… ia asa-mi scapara pe dinaintea ochilor… sa giuri
ca esti un fulger… o trasnita…”. Leonas afirma ca se va sinucide (cu un pistol de ciocolata) daca nu
primeste portretul ei si il primeste, iar Chirita, sustinand ca are acelasi sentiment, joaca rolul delicatetii
feminine: “te rog, menajarisaste-ma… nu face abuz de slabiciunea unei gingasa fiinti; daca ma iubesti…
daca-ti sunt scumpa… fii delicat… nu ma opri mai mult… lasa-ma sa fug… ca ma munceste cugetul…”.

Scena 5

Leonas isi manifesta, in monolog, satisfactia legata de dobandirea portretului, caci, afirma el, cu
ajutorul acestuia Chirita “de-acum ii la cheremul meu…”.
Scena 6

Luluta se intalneste cu Leonas – care se deconspira – si ii comunica intentia familiei Barzoi de a o logodi
cu Gulita. Cei doi decid sa fuga impreuna.

Scena 7

Gulita intra, surprinsandu-I pe cei doi in timp ce se sarutau, apoi isi afirma intentia de a-l provoca la
duel pe Leonas, dar este ironizat de catre rivalul sau: “Cum vrei sa ne batem?... de-a mingea, ori de-a
baba-oarba?”.

Scena 8

Intra Chirita, il recunoaste pe Leonas, acesta ii aminteste cuvintele de amor rostite de ea mai inainte si
posesia portretului, spre disperarea femeii, care constata ca s-a “dat in manele haiducilor”.

Scena 9

Pentru a scapa de logodna, Luluta simuleaza pierderea mintilor, interpretand un cantec in care descrie
voalat incercarea sotilor Bazoi de a o casatori cu fiul lor.

Scena 10

In acelasi scop il sperie pe Gulita: “Imi vine asa o ameteala cu furie… ideile mi se tulbura… ochii mi se
aprind… si atunci, daca nu m-as stapani, as bate, si as zgarie, si as musca pe toti”, spune fata cu referire
la planuitul logodnic.

Scena 11

Dat afara din casa, Leonas revine, de aceasta data travestit in birjar, si se adreseaza lui Ion, pentru a
solicita o intrevedere cu ispravnicul. Servitorul pretinde mita pentru Grigori Barzoi, sub forma curcanului
cumparat cu o carboava, dat ca si “pesches”, urmand ca acelasi servitor sa il revanda altui solicitant.
Procedeul s-a repetat, il informeaza Ion pe Leonas, de cinzeci si opt de ori.

Scena 12

Dup ace inmaneaza ispravinicului darul, sub pretextul ca respecta “obiceiul pamantului”, Leonas ii cere
sa faca presiuni asupra unei actrite din Iasi, pe care ar fi adus-o cu birja dar ea nu i-a platit transportul.

Scena 13

Leonas se vede din nou deconspirat, deoarece boierul unde spusese ca a fost gazduita actrita era plecat
din localitate, iar Gulita il recunoaste ca fiind ofiterul ce o sarutase pe Luluta. Grigori Barzoi vrea sa
cheme jandarmii, dar nu apuca pentru ca Leonas pune man ape bici, ii sfichiuieste pe cei doi soti si fiul
lor, apoi pleaca pe neobservate.

Scena 14
 Luluta intra in incapere si ii gaseste pe membrii familiei Barzoi sarind ca si cum Leonas ar fi continuat sa
ii biciuiasca, spre uimirea fetei, si anunta sosirea musafirilor chemati la ligodna.

Scena 15

Invitatii sunt informati, fiind obisnuiti cu masa servita la ora amiezii, iar Chirita ii chemise pentru ora
cinci dupa-amiaza, urmand moda din Occident. In asteptarea mesei, sotia ispravnicului isi anunta
iminenta plecare in voiajul parizian.

Scena 16

Soseste domnul Sarl, de la Iasi, cu pasaportul Chiritei, pe care nu i-l da imediat, caci “trebui un farfuri…
sa-l prezentez pe farfuri… a la mode…”. Bucuroasa, cucuoana ii multumeste prin cuvintele “Vous m-avez
frotte le Coeur avec du miel.”, transpunand in franceza direct expresia intraductibila literal “m-ai uns la
inima cu miere”.

Scena 17

Intra Leonas, de data aceasta travestit in femeie, sub identitatea de actrita din Iasi care isi cauta fratele
disparut. Se deconspira Lulutei si ii cere sa opreasca logodna; drept urmare, Luluta simuleaza o noua
criza (“Vai de mine! Se invarteste casa cu mine. Toate le vad pe dos…Iaca, matusica se da de-a tumba…
ha, ha, ha, ha!...”) si afirma ca logodnicul ei ar fi asa-zisa femeie din Iasi, cu care vrea sa se casatoreasca
imediat. La sugestia domnului Sarl, de a nu o contraria caci se afla in stare de criza, logodna are loc cu
Leonas travestit.

Dup ace iubitul Lulutei isi declina adevarata identitate, ii da lui Grigori Barzoi demiterea din postul de
ispravnic, adusa din capital Moldovei, odata cu motivarea inlaturarii din functie: “Curcanu cel batran ti-o
jucat festa…”.

Chirita se impaca repede cu noua situatie, pofteste pe tata lumea la masa de logodna si apreciaza
calitatile de actor ale lui Leonas (“Sa-ti spun drept… mare comedian ai mai fost!”) dup ace acesta ii
restituie portretul. Si incheie filosofic, prin generalizare: “cei multi in lume,/ Fie din Londra sau din
Focseni,/ Fie cu stare, cu rang, cu nume…/ Jo cades roluri de comendieni.”.