Sunteți pe pagina 1din 22

Probleme etice ale sfârșitului

vieții
Definiții

Etimologic, cuvântul ,,euthanasie” provine din limba greacă:


- ”eu” = bun
- ”thanatos” = moarte
“moarte bună, moarte frumoasă, moarte uşoară”

Filozofului englez Francisc Bacon (1561-1626) i se datorează prima


utilizare a cuvântului eutanasie, în domeniul medical, cu sensul
de ”moarte blândă, cu îngrijiri”

Eutanasia - „a gentle and easy death” - o moarte blândă şi uşoară


(dicţionarul Oxford)

Eutanasia este o metodă de provocare a unei morţi nedureroase


unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă grea şi
îndelungată (Dicţionarul explicativ al limbii române 1998)
Evoluție istorică

Popoarele nomade iși abandonau bătrânii și bolnavii, care


deveneau o povară în permanentele lor deplasări.

În Sparta copiii cu handicap erau lăsați să moară, lucru


aprobat de Aristotel, pentru motive de utilitate publică
(Politica VII).
Platon extindea această practică la batrânii grav bolnavi
(Republica, 460).
La Roma, practica de lăsa să moară nou-născuții cu
malformații a continuat până la împăratul Vallens (secolul
al IV-lea).

În Evul mediu, cei care sufereau de rabie au fost eutanasiați


prin sugrumare pentru a fi eliberați din agonia
înfricoșătoare în care se aflau.
În Germania nazistă, programul de eutanasie involuntară
iniţiat în 1939 se adresa bolnavilor şi infirmilor, având ca
scop eliminarea vieţii care nu merită trăită.
Acest concept se extindea şi asupra nou-născuţilor şi
copiilor mici cu infirmităţi; medicii şi moaşele aveau
datoria de a raporta cazurile de copii până la 3 ani care
prezentau semne de retard mintal, infirmitate fizică sau
alte simptome menţionate într-un chestionar special primit
de la Ministerul Sănătăţii.
Copiii mai mari şi adulţii consideraţi incurabili erau şi ei
omorâţi “din milă”.

Conform cercetărilor efectuate pe baza documentelor


procesului de la Nurenberg, între anii 1939-1941 au fost uciși
peste 70 de mii de oameni, considerați “existențe fără
valoare vitală”.
Clasificarea eutanasiei
Clasificarea eutanasiei
Criteriul acțiunii medicului

Eutanasia activă (mercy killing, omorul din


milă) – atunci când moartea este produsă în mod
deliberat şi activ, prin mijloace pozitive.

Eutanasia pasivă (letting die, mercy dying,


lăsarea să moară) - atunci când moartea este
produsă în mod deliberat prin neinstituirea sau
întreruperea unor măsuri obişnuite de nutriţie sau
tratament/lipsa aplicării sau întreruperea unui
tratament care ar putea prelungi viaţa.
Clasificarea eutanasiei
Criteriul voinţei personale a bolnavului

Voluntară - bolnavul aflat în stadiu terminal este competent,


având discernământ neafectat de boală, solicitând în mod
repetat medicului scurtarea suferinţelor, fiind conştient că nu
mai există nici un fel de soluţie terapeutică.

Involuntară - pacientul, deşi are capacitatea de a decide, nu


este consultat asupra gestului aducător de moarte sau a
declarat anterior că nu doreşte să i se practice eutanasia.

Nonvoluntară - se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate


alege el însuşi între a trăi şi a muri, acordul subiectului
neputând fi obţinut din cauza stării lui mintale sau fizice.
Forme speciale de eutanasie
Cripto-tanasia este o formă de eutanasie subtilă, la limită
cu moartea naturală, insesizabilă ca un act de violenţă.

Medicotanasia sau automat-tanasia este un fel de


eutanasie pasivă, produsă prin suprimarea aparaturii de
menţinere a vieţii. Ea este similară cu decizia de a nu
resuscita.

Eutanasia economică apare ca un refuz de tratament al


celor în vârstă din raţiuni economice.

Eutanasia eugenică reprezintă un adevărat genocid ce


presupune eliminarea prin eutanasie a persoanelor cu
handicap sau a celor suferinzi de diverse boli.
Sinuciderea asistată medical (SAM)

Reprezintă terminarea de către un pacient a propriei vieți,


cu ajutorul medicului (în practică diferența față de eutanasia
voluntară este minimă).

Unul dintre susţinătorii suicidului asistat medical ca fiind un


drept al pacientului a fost dr. Jack Kevorkian supranumit
"Doctorul Moarte" (26.05.1928-03.06.2011), medic care a
lucrat ca anatomo-patolog în statul Michigan din S.U.A.
Derogând de la orice principiu etic, el a asistat mai mult de
130 persoane în comiterea suicidului între anii 1990-1998.
El a devenit cunoscut pentru prima dată în cazul
bolnavei Janet Adkins, diagnosticată cu Alzheimer, pe
care a asistat-o în comiterea suicidului la data de 4 iunie
1990, cu ajutorul unui dispozitiv creat de el.
Alte persoane au fost asistate cu ajutorul unui alt
dispozitiv, denumit Mercitron.

La 17 septembrie 1998 Kevorkian a dus la îndeplinire


primul său caz de eutanasie voluntară activă.
În discursul său de încheiere procurorul de caz a făcut o
paralelă între campania lui Kevorkian de a-i ajuta să
moară pe bolnavii gravi sau terminali și acțiunile care au
avut loc în Germania Nazistă.
Legislație
În Olanda, eutanasia este legiferată din anul 2001.
Regulile de conduită ale Societăţii Medicale Olandeze, în ceea ce priveşte
cazurile eligibile pentru eutanasie, sunt următoarele:
- hotărârea de a muri trebuie să fie luată în mod voluntar, de un
pacient competent şi informat,
- intenţia pacientului de a muri trebuie să fie clară, iar decizia trebuie
să fie liberă,
- suferinţa fizică sau mentală trebuie să fie intense, de nesuportat şi
fără speranţă de revenire;
- nu este obligatoriu ca bolnavul să fie în stadiu terminal;
- toate modalităţile de tratament să fi fost încercate sau refuzate de
către pacient,
- eutanasia voluntară sau suicidul asistat trebuie duse la îndeplinire de
către un doctor,
- medicul trebuie să aibă înregistrate în scris toate detaliile cazului;
- moartea trebuie raportată la procuratura districtuală ca un caz de
eutanasie voluntară sau de suicid asistat şi nu ca o moarte de cauză
naturală.
Legislație

În Belgia, în septembrie 2002 a fost legalizată eutanasia.


Belgia este singura ţară din lume care permite eutanasia minorilor de orice
vârstă.

În Elveţia, din 2004 se acceptă sinuciderea asistată medical (SAM) prin


întreruperea sau neinstituirea tratamentului. În prezent în această ţară are loc
cel mai mare număr de SAM din Europa.

În Australia, în 1996, Parlamentul Teritoriului de Nord al Australiei a legiferat


practicarea eutanasiei prin administrarea unei injecţii letale unui pacient
terminal, la cererea sa expresă, după examinare psihiatrică care să dovedească
competenţa psihică a acestuia. Practica imediat următoare, marcată de cazuri
de abuz săvârşit de medici, a dus la abrogarea acestei legi după numai câteva
luni.
Legislație
În Oregon, sinuciderea asistată medical a fost
legalizată în 1997.

Un raport recent a dezvăluit că, pe măsură ce se accepta


SAM-ul, procentul pacienților care au murit prin SAM a
crescut de la 12% în 1998 la 26% în 1999 și la 63% în 2000.

Pe măsura acceptării SAM-ului, aproape două treimi din cei


ce au murit ca urmare a SAM au declarat că se simțeau o
povară pentru familii, prieteni, îngrijitori și acesta a fost
motivul principal pentru care au cerut SAM.
Legislație
În România, atitudinea actuală este total împotriva implicării
personalului medical în curmarea vieţii pacientului ipotetic candidat pentru
eutanasie. Această atitudine are la bază şi este transpusă în următoarele
litere de lege:

 Constituția României (art.22, alin.1) - “Dreptul la viață, precum și dreptul


la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.”

 Codul Penal al României (Infracțiuni contra vieții)

 Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România


stipulează că practicarea eutanasiei și eugeniei este contrară principiilor
fundamentale ale exercitării profesie de medic, întreaga activitate
profesională a medicului fiind dedicată exclusiv apărării vieții, sănătății și
integrității fizice și psihice a ființei umane.

 Declarația Universală a Drepturilor Omului – art 3 ”orice om are dreptul


la viață, libertate și inviolabilitatea persoanei”

 Convenția Europeană a Drepturilor Omului – art 2 ”dreptul la viață este


un drept garantat”
Prelevare de organe de la pacienții eutanasiați
Mai mulți medici și bioeticieni din cadrul spitalelor și
universităților din Benelux discută aspectele etice și legale
ale prelevării de organe de la pacienții eutanasiați.

”....credem că medicul ar trebui să informeze pacientul


candidat pentru eutanasie despre posibilitatea donării de
organe, chiar dacă acest lucru poate afecta relația de
încredere, cu atât mai mult cu cât unii pacienți s-ar putea să
nu ia în considerare această posibilitate, considerând că nu
este posibilă în acest context....”

”...un argument contra se referă la faptul că pacientul s-ar


simți presat să accepte eutanasia pentru a putea fi donator
de organe, în timp ce publicul larg ar considera că eutanasia
a fost acceptată doar pentru a face posibilă prelevarea de
organe. Prelevarea organelor este un subiect ce ar trebui
atins doar după ce decizia de eutanasie a fost făcută....”
Argumente pro
Argumentul etic central al susținătorilor eutanasiei
voluntare este acela că respectul pentru orice
persoană ar trebui să impună, în mod automat,
respectul pentru alegerile pe care aceasta le face. Acest
argument se află în legatură directă cu conceptul de
autonomie și autocontrol.

Argumentul compasiunii în faţa unei suferinţe


majore, boli incurabile care produc o degradare fizică
şi psihică neacceptată de pacient. În astfel de situaţii,
gestul apare ca un act de compasiune pentru persoana
a cărei viaţă a devenit de nesuportat.
Argumente pro

Argumentul progresului social potrivit căruia


societatea ar avea obligaţia de a-i elimina din cadrul ei
pe cei care nu fac faţă din punct de vedere fizic şi
mintal. Aceasta are la bază teoria utilitaristă cunoscută
sub numele de darwinism social, teorie populară în
Germania Nazistă.

Argumentul necesităţii economice are în vedere


costurile ridicate pentru îngrijirea medicală şi socială a
celor care ar putea fi candidaţi pentru eutanasie.
Argumente contra
Încălcarea principiilor eticii medicale:
- principiul beneficienței
- principiul nonmalefacenței
principii care își găsesc originea chiar în Jurământului lui
Hipocrate

”...voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât


mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice
rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri,
dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva…”

Principiul sfințeniei sau inviolabilităţii vieții, care


poate fi susţinut atât prin argumente de ordin religios cât
şi nereligios.
Legalizarea eutanasiei sau SAM-ului va aduce modificări
profunde în atitudinile sociale față de boală, infirmități,
moarte, vârstă înaintată și rolul profesiei medicale.
Odată ce eutanasia este legalizată, va deveni din ce în ce
mai mult o “opțiune de tratament” printre celelalte
tratamente medicale și chirurgicale obișnuite.

Legalizarea eutanasiei și SAM-ului va submina în cele


din urmă îngrijirea medicală, în special îngrijirea
paliativă și va submina serios relațiile doctor-pacient.

Se susține ca eutanasia reprezintă dreptul de a avea o


moarte “bună”. Totuși, eutanasia nu reprezintă dreptul de
a avea o moarte “bună”. Ea reprezintă drepturile care li se
dau medicilor asupra vieții pacienților lor.
Eutanasia, odată legalizată, nu va putea fi controlată.
Dacă eutanasia ar fi legalizată, ar fi uciși și pacienți care
nu și-au dorit acest lucru.

Legalizarea eutanasiei sau SAM-ului ar impune o


presiune asupra celor bolnavi și a acelora care simt că
datorită bolii, infirmităților și a tratamentului scump, au
devenit nefolositori pentru societate și în special pentru
rude.

Un alt argument puternic anti-eutanasie este constatarea


că dorința de a muri este rareori o decizie întra-devăr
autonomă. Dorința de a muri este mai degrabă expresia
depresiei, durerii sau a unui control slab al simptomelor,
decât o dorință autentică. Dorința de a muri și de a trăi se
schimbă frecvent în timp, în special dacă durerea sau
depresia au fost tratate.
Aşadar, deși a fost acceptată ca o alternativă în unele țări sau
regiuni, eutanasia rămâne deocamdată un subiect tabu, deoarece
rolul fundamental al medicului este esenţialmente curativ, el nu
se poate substitui, nu poate dobândi puteri asupra vieţii şi a
morţii, nu poate decide privitor la întreruperea vieţii, nu îi este
permisă derogarea de la rolul de terapeut.
Referințe bibliografice

Cocora L. - Legislaţie medicală şi socială, Ed. Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu,
2004.
Trif Almoş B. - Lupta pentru legalizarea eutanasiei, partea a II-a, Clinica, vol. IV, nr. 3,
1999.
Terbancea M, Scripcaru Gh. Coordonate Deontologice ale Actului Medical, Editura
Medicală, București 1989:133-134.
Tünde Peter, Iosif Şamotă, Eutanasia pro şi contra, J.M.B., pg. 198-202,
https://semneletimpului.ro/religie/etica-si-morala/eutanasie/in-belgia-a-avut-loc-
prima-eutanasiere-legala-a-unui-minor.html
http://www.scribd.com/doc/22752455/21/SUICIDUL-ASISTAT-MEDICAL
http://www.scribd.com/doc/97407532/Eutanasia
http://42921132.nhd.weebly.com/palliation-of-the-dying.html
http://articles.latimes.com/2011/jun/04/local/la-me-jack-kevorkian-20110604