Tă ierea pomilor și arbuștilor fructiferi

conspect pentru amatori

Am redactat conspectul de mai jos pe baza a nouă lucrări care tratează
problema tăierii pomilor. Motivul realizării acestui conspect este foarte
simplu: în ultima perioadă am înțeles, mai bine decât oricând, că regula, în
România, este ca un ”specialist”, un „profesionist” să îți ”facă lucrarea” prost,
iar tu să plătești pentru ea mult mai mult –timp, nervi și bani – decât dacă ai
fi făcut-o singur, învățând pe pielea ta, în cazul ăsta, pe scoarța proprie.
Firește, asta e regula, și cu siguranță sunt și excepții. Atâta doar că această
regulă m-a făcut să cred că per total e mai bine să greșești singur decât să ai
dreptate cu un specialist. Și atâta doar că eu, personal, nu cunosc nici un
specialist în tăierea pomilor, ba din contră, am tot auzit de povești cu
ciuntitori și felceri de arbori. Așa că cine are profesioniști adevărați, cu
experiență și cu informația la zi, buni cunoscători și dornici să împărtășească
din ceea ce știu, să se bucure de ei. Cine nu are sau are, dar vrea să și învețe
un pic mai mult, mai cu seamă din proprie experiență, să citească mai jos.
Și mai e ceva – citind mai cu seamă lucrări străine (fie ele englezești,
nemțești, americane sau... australiene), am devenit din ce în ce mai sceptic cu
privire la anumite lucrări ale specialiștilor români. Uneori am dubii doar cu
privire la forma în care acestea sunt prezentate, alteori îndoielile mele vizează
însele principiile de la care pleacă. Cine o să aibă curiozitatea să
compare live lucrările din conspect, o să aibă din păcate surpriza neplăcută
să vadă cât de neglijent sunt realizate cărțile publicate de autori autohtoni (în
ciuda eventualei lor experiențe și priceperi tehnice, pe care nu o contest, în
virtutea prezumției de nevinovăție). Cărți de o calitate grafică slabă, cu
ilustrații precare sau inexistente, cu greșeli grave de ortografie și punctuație,
fără index de termeni. Și astea treacă-meargă, dar și mai grav, uneori fără
coerență sau teribil de prolixe, pe alocuri pur și simplu imposibil de înțeles de
amatorul care le citește și căruia, teoretic, îi sunt destinate. Neprietenoase,
neîncurajatoare, dând adesea sentințe definitive unde alți autori lasă loc de
îndoială, adoptând un limbaj nejustificat de abstract, cu scorțoșenii
academice, fără bibliografii actualizate, promovând uneori idei demult
invalidate științific în Occident – precum (ca să aleg dintre cele mai șocante
pentru mine) inutilitatea folosirii masticului pentru rănile provocate de
tăiere. Și, foarte grav din punctul meu de vedere, neexplicând mai
niciodată de ce și ce se întâmplă dacă nu...? Iar la o adică, de exemplu, de ce
ar trebui să avem încredere în sfaturile despre tăierea pomilor date de un
„specialist” care, cu câteva capitole mai încolo, recomandă 16 (da, șai-spre-ze-
ce) stropiri pe an numai la măr?
Să revenim la ale noastre. Firește, conspectul de mai jos e în primul rând un
instrument de lucru pentru uzul meu propriu, un fel de călăuză personalizată,
un exercițiu de lămurire care m-aș bucura să fie de folos și altora. Deși am
încercat să ating și să sistematizez toate răspunsurile la întrebările pe care le
poate avea un debutant absolut ca mine, el nu ține loc de lectură și de re-
lectură, și nu doar a cărților incluse, ci și a celor pe care nu le-am parcurs sau
nu le-am inclus în acest conspect. 
E foarte probabil ca, pe alocuri, împărțirea pe care am făcut-o pe ”capitole” să
fie imprecisă, ca structura întregului document să pară derutantă, ca unele
extrase să fie potrivite aici și nu acolo, ca ordinea lor să poată fi mult
ameliorată. Nu contest, aștept și accept orice sugestie de îmbunătățire pe e-
mailul de mai jos.
În afară de volumele conspectate (dintre care unele sunt decent ilustrate), ca
ajutoare suplimentare aș menționa două ghiduri vizuale, conținând relativ puține
aspecte teoretice, dar compensând prin ilustrații excelente: Jean-Yves Prat și
Denis Retournard – ABC-ul meseriei. Tăierile de formare și întreținere
pentru pomi și arbuști fructiferi și ornamentali, MAST, 2016, și Richard Bird
– The Ultimate Guide to Pruning and Training, Hermes House, 2005.
Lista cărților din care am citat (împreună cu abrevierile specifice) se află la
finalul conspectului.
O scurtă precizare cu privire la traducere: deși am încercat să fiu cât mai fidel
în ceea ce privește traducerea termenilor specifici, există adesea termeni care
variază (inclusiv în limba originală – vezi Suckers vs. Root suckers, sau
denumirile tipurilor de tăiere pe care le adoptă fiecare autor după cum
consideră adecvat). Un caz mai special este situația lui spur vs pinten – am
întâlnit lucrări unde spur este definit ca fiind o formațiune roditoare specifică
anumitor soiuri de pomi (spur-bearer vs. tip-bearer, aceasta fiind și poziția
adoptată în lucrările românești, care vorbesc clar despre soiuri spur ca fiind
ceva distinct de pomii ”normali”), dar și lucrări unde spur pare să fie folosit
într-un sens mult mai general (traductibil la noi prin pinten; în acest caz, am
făcut mențiunea termenului original între paranteze). Cel mai adesea,
probabil că răspunsul potrivit este dat de bunul simț. Cum spunea o autoare
de mai jos, vorbim totuși de tăierea pomilor, nu de operații pe creier. :)
În fine, dacă doriți documentul original (la copierea pe blog văd că s-au
pierdut unele spațieri și e mai greu de citit) sau dacă aveți ceva să-mi
transmiteți – păreri, corecturi, sugestii, mulțumiri sau donații în semințe de
legume bio sau din soiuri vechi și chiar puiet de pomi, îmi puteți scrie aici:
man.silviu@gmail.com
Spor la lucru! Silviu
*** *** ***
ATITUDINEA DE LUCRU
Thomas Jefferson: Deși sunt un om bătrân, sunt un grădinar tânăr / CT
Nimic nu este evident cu privire la tunderea pomilor. De fapt, cea mai mare
parte dintre operațiuni sunt de-a binelea contraintuitive. / CT
Tunderea pomilor este o disciplină ca oricare alta. Trebuie să fii atent și să te
antrenezi. Să înveți să tunzi decent îți ia mai mult decât să înveți cum să dai
cu aspiratorul, dar mai puțin decât să înveți să joci baschet. / CT
Toaletarea se ocupă de controlarea și direcționarea creșterii plantelor. Nu e
chirurgie pe creier. Dacă se respectă câteva reguli simple, e foarte puțin
probabil să se piardă plante. / JV xi
Începătorul va trebui să zăbovească mai mult și mai des în preajma
coroanelor ascultând zicala care spune că pomul îți arată singur cum trebuie
tăiat. – HS 79
Tunderea pomilor nu este ceva dificil în sine, ci este complicată prin faptul că
există atât de multe situații diferite de tundere. Nu tunzi mărul ca pe prun,
nici vița de vie ca pe zmeură. / CE 426
Mulți specialiști petrec mult timp căutându-și cea mai bună poziție,
încercând toate variantele, înainte de a începe să taie. / CT
Nu vei putea reuși să menții o plantă la dimensiuni mai mici decât pe acelea
pe care ea le are în mod natural. / CT

ALEGEREA POMILOR
În condiții normale, după un an de dezvoltare, un altoi trebuie să aibă cel
puțin 1 m (soiurile cu creștere slabă – 80 cm). circumferința tulpinii trebuie
să aibă cel puțin 6-7 cm, la jumătatea înălțimii. Dacă puieții au mai mult de
un an de la altoire, vor avea, pe lângă vârf, încă 3-4 ramificații laterale. / HS 6
De obicei, pomii din pepiniere au vârsta de doi ani (de la altoire) – deci un
trunchi de lemn de doi ani și câteva ramificații laterale împreună cu vârful în
vârstă de un an. / HS 66 . Vișinul, piersicul, caisul și gutuiul pot fi oferiți la
vânzare atunci când altoiul are doar un an / HS 73
La plantare, o precauție împotriva eventualelor neglijențe din pepinieră este
să înmuiem rădăcinile în lapte și apă sau în apă cu săpun timp de câteva ore
înainte de plantare / IC 552
Copacii cu trunchi gros în comparație cu înălțimea lor au crescut probabil în
spații mai mari din pepinieră, ceea ce le-a permis să formeze o coroană de frunze
mai densă care va sprijini creșeterea mai rapidă a rădăcinilor și, deci, stabilizarea
mai rapidă. Un copăcel scurt și îndesat, cu un centru de gravitate jos, nu arată
neapărat elegant, dar e stabil. Gândiți-vă la jucăriile de tip „hopa-mitică” / JV 20
Cel mai important lucru de luat în considerare în alegerea plantei din pepinieră
este sănătatea și dimensiunea rădăcinilor în relație cu dimensiunea celorlalte
părți ale plantei – trunchi, ramuri frunze. (root to shoot ratio)/JV 16
Fasonarea rădăcinilor la plantare – vezi fig. 4 GS 44
Rădăcinile spiralate din container trebuie retezate și o bună parte din rădăcinile
din partea jos îndepărtate, pentru ca noile rădăcini să poată explora solul
înconjurător. / JV 18
Copacii care au ramuri care cresc în unghi larg față de trunchi sunt puternici.
Aceia la care ramurile cresc în unghi foarte ascuțit sau chiar paralele cu
trunchiul vor duce la o instabilitate pe termen lung dacă nu vor fi tăiate la
plantare / JV 19

CE URMĂRIM PRIN TĂIERE

În timpul lucrului, trebuie să ținem cont de dominanța apicală (a mugurelui
terminal) / CE 430
Se va pune accent pe aprecierea formării mlădițelor lungi și scurte, puterea
de ramificare, zonele de rodire preferate, starea lemnului de vârste diferite și
înclinația unor ramuri spre defoliere / HS 30
Un pom bine tăiat este ușor de cățărat. / CE 429
Cele mai frecvente greșeli la tăiere sunt tăierea exagerată (topping) și obținerea
unei forme de umbrelă a pomului. Tăierea exagerată nu face decât să genereze
foarte mulți lăstari. / CE 430
Copacii tăiați prea sever pierd foarte mult din masa foliară, ceea ce înseamnă
o reducere a nivelului fotosintezei – adică o reducere a capacității arborelui
de a se apăra împotriva insectelor, bolilor și rănilor mecanice. / EG 4
 „FIZIOLOGIA” POMILOR
Teoria din spatele modului în care crește o plantă se numește dominanță
apicală. Mugurele din capătul fiecărei ramuri se numește mugure apical sau
mugure terminal. Acest mugure secretă o substanță chimică numită auxină
(ca un fel de hormon) care traversează tulpina prin intermediul gravitației,
chiar pe sub scoarță și menține toți mugurii dorminzi într-o stare latentă.
Dacă mugurele terminal este eliminat, mugurii dorminzi de dedesubt sunt
eliberați de sub dominanța apicală și sunt liberi să crească. / CT
Mecanismul prin care copacii se apără se numește compartimentalizare.
Atunci când este rănit, copacul își izolează singur zona rănită alterând chimic
lemnul, în niște tipare predictibile. Copacii nu se vindecă – ei ridică bariere
împotriva putregaiului și apoi încearcă să-și continue creșterea în jurul lor. /
CT
Mugurele apical este esențial pentru crearea unui lider central (trunchi) la
pomi și alte plante lemnoase. / JV 3
Lăstarii cu orientare verticală au o dezvoltare mult mai puternică
decât cei cu orientare oblică sau orizontală. În schimb, ramurile
orizontale sunt mai predispuse la fructificare decât cele
verticale. / HS 19
Dacă ramurile principale sunt aduse la un unghi prea mare față de trunchi –
peste 90 de grade – dominanța apicală scade și prea mulți muguri dau lăstari
lacomi. / CT
Seva acționează cu cea mai mare putere asupra lăstarilor de pe ramurile
verticale – prin urmare, ramurile firave vor fi ajutate prin orientarea lor spre
verticală, iar cele puternice moderate prin orientarea lor pe orizontală sau
prin curbarea extremităților lor în jos / IC 553
Fructele au proprietatea de a atrage seva și de a o elabora pentru propria
creștere – prin urmare, ramurile cele mai puternice vor atrage o
supraabundență de sevă. Lăsați toate fructele pe ramurile puternice și
suprimați-le pe ramurile mai firave / IC 554
Cu cât ramurile cresc mai înspre orizontală sau în lateral, fluxul cambiului
(xilem și phloem) se încetinește și nu mai dă buzna înspre vârful plantei. Pe
măsură ce fluxul cambiului încetinește, fiecare mugure are o mai mare șansă
de a-și strânge resurse. Astfel, planta va produce mai multe flori și fructe pe
creșterile laterale decât pe creșterile vegetative verticale. / JV 4
Ramificațiile principale ce devin prea viguroase, datorează aceasta ramificațiilor
laterale în exces. Acestea produc în principal ”materialul de construcție al
lemnului”. Rărirea lor stopează dezvoltarea puternică. Dimpotrivă, o creangă
firavă se poate fortifica lăsându-i mai multe ramificații laterale.
Ramificațiile încovoiate spre pământ sunt hrănite mai prost decât cele cu
creștere orizontală ce cresc pe crengi aplecate decât cele ce se dezvoltă pe
ramuri orizontale. În cazul unui arc fructifer, porțiunea sa ascendentă nu este
afectată de acest neajuns, dar a doua jumătate a arcului este afectată
puternic. / HS 93
Seva este atrasă de către frunze. O soluție de sulfat de fier, în proporție de un
bob la jumătate de litru de apă, aplicată după apusul soarelui pe frunze și pe
mugurii foliari ai ramurilor slabe, va fi absorbită rapid de către frunze și va
stimula puternic acțiunea lor asupra sevei ascendente ale pomilor fructiferi /
IC 554
Seva se elaborează mai viguros la tăierile scurte decât la tăierile lungi. Dacă
scopul este de a obține ramuri lignificate, tăiați din scurt – atunci când
ramurile sunt viguroase, ele dezvoltă foarte puțini muguri florali. Dacă scopul
este de a dezvolta ramuri purtătoare de rod, tăiați lung – ramurile cele mai
puțin viguroase dezvoltă muguri florali din abundență. O altă aplicație a
acestui principiu, pentru a restabili vigoarea unui pom obosit după o recoltă
masivă, este să îl tăiați din scurt anul următor. / IC 554
Tendința sevei de a curge înspre extremitatea ramurii duce la o dezvoltare
mai viguroasă a mugurelui terminal decât a mugurilor laterali – prin urmare,
atunci când ne dorim o alungire a ramurii, este necesar să tăiem până la un
mugure vegetativ viguros și să nu lăsăm nici un altul până la el care ar putea
interfera cu acțiunea sevei / IC 554
Cu cât circulația sevei este mai încetinită, cu atât mai mică este forța cu care
acționează în ramurile în dezvoltare, și cu atât mai mare este acțiunea sa de
producere de muguri florali. Pomii încep să dezvolte muguri florali după ce
au ajuns la o oarecare maturitate, astfel că, pentru producerea mugurilor
florali, este necesar ca seva să fi dobândit ceva consistență, și să circule lent. /
IC 554
Când pomul a ajuns la maturitate, scopul pomicultorului este producerea de
fructe. Dacă ramurile sunt tăiate prea scurt, se va produce lemn puternic,
nefolositor, fără vetre de rod. Dacă ramurile sunt bine plasate, lăsate să-și
urmeze libere cursul, iar ele vor da pinteni de rod la extremitatea ramurilor.
Nici un pinten nu va trebui lăsat să depășească 5 cm în lungime, iar pentru a-l
readuce la poziția corectă, tăiați în punctul A (vezi figura 475) / IC 558
Când un pom are o creștere foarte viguroasă, dând muguri puternici din care
să rezulte flori, remediul este să rupem lăstarul tânăr aproape de al treilea
mugure de la ramura principală, lăsând partea ruptă să atârne. Acest lucru se
face cam pe la jumătatea lui martie. Partea atârnândă, pe măsură ce se usucă,
tot atrage o parte din sevă. / IC 558
Ramurile roditoare încep să producă, în general, în al treilea an de dezvoltare.
Du Breuil afirmă că aceste ramuri trebuie menținute cât mai scurte posibil,
astfel încât fructele să fie cât mai aproape de ramurile principale – astfel, vor
beneficia în mod direct de acțiunea sevei și se vor dezvolta mai bine decât
dacă le-am plasa la o distanță mai mare față de sursă. / IC 559
Du Breuil: Ramurile de rod se dezvoltă din mugurii cei mai puțin viguroși de
pe ramuri. Ramurile trebuie tăiate în funcție de înclinația lor (vezi fig. 476) –
e.g. la o ramură crescută vertical, seva va tâșni către extremitate cu mare
putere și va ajuta în special mugurii din ultima treime, mai ales mugurele
terminal, ceea ce înseamnă că în restul de două treimi din ramură, mugurii
vor rămâne dorminzi. De aceea, va trebui scurtată la jumătate. La ramura de
45 de grade, scurtarea se face la o treime, iar la ramura orizontală nu este
cazul, seva fiind distribuită uniform./ IC 559
În al treilea an, din ramurile micuțe din treimea inferioară a ramurii
principale se vor dezvolta muguri florali care se vor transforma în formațiuni
de rod (vetre). Când, după câțiva ani, vor deveni prea mari și vor necesita
tăierea, ele trebuie tăiate (cf. pag. 558, vezi supra). Dacă au fost lăsați să
ajungă la dimensiuni foarte mari, trebuie tăiați gradual – porțiunea cea mai
îndepărtată de bază în primul an, apoi celelalte porțiuni în al doilea an și în
cele din urmă ultima porțiune în al treilea an – dacă am tăia totul dintr-o
dată, ar rezulta lăstari viguroși care ar tinde să devină ramuri vegetative. / IC
561
Vetrele de muguri de rod – bursele – se supun obligatoriu
operațiunilor de întreținere, prin eliminarea jumătății sau treimii
extreme. Măsura determină echilibrarea rodirii, fructe mari,
randamente sporite de calitate / GS 49
Întotdeauna seva plantei se îndreaptă spre extremitatea coroanei și ramurilor,
favorizându-se mugurii terminali. De aceea, scurtarea brațelor trebuie să se
facă la lungimea la care se dorește formarea ramificațiilor secundare. / GS 46
Suprimând un braț sau o ramură de schelet, seva se îndreaptă în profitul altor
brațe sau ramuri de schelet. / GS 47
Răritul ramurilor favorizează activitatea productivă, în timp ce îngrămădirea
lor stimulează activitatea vegetativă. Eliminarea ramurilor din centrul coroanei,
a celor care îndeasă inutil și deci menținerea unei zone centrale a coroanei
fără creșteri active, permite mișcarea aerului, pătrunderea luminii, formarea
mugurilor de rod, producții mari, fructe mari și bine colorate. / GS 47
Pentru a da forță unei ramuri, fie o poziționăm aproape de verticală, fie
aplicăm o incizie pe trunchi, cam la un centimetru deasupra punctului de
inserție, în formă de V răsturnat, adică cu vârful în sus. Pentru a slăbi o
ramură se acționează în sens contrar, adică poziționând ramura aproape de
orizontală sau făcând o incizie sub ramură în formă de V normal. / GS 61
O tăiere scurtă va antrena o creștere viguroasă în timp ce, tăind puțin, la
extremități, limităm creșterea. Astfel, un arbust firav va fi tăiat scurt, în timp
ce un exemplar viguros va fi scurtat mai puțin. În coroana aceluiași arbore
pot fi aplicate cele două tipuri de tăiere, mergând de la caz la caz – având
două ramuri de vigoare diferită, nu trebuie să le egalizăm prin tăiere. / JP 12

„ANATOMIA” POMILOR
La piersic, vișin, cais și gutui, dominanța vârfului (apicală) este mai slab
dezvoltată, astfel că în zona mediană se dezvoltă preponderent lăstarii
timpurii. / HS 8
E recomandat să se păstreze un echilibru optim între numărul ramificațiilor
tinere și al celor de doi sau mai mulți ani. / HS 11
În alcătuirea coroanei unui pom fructifer, locurile de apariție a mugurilor de
frunze sunt și acelea care conțin mugurii de flori din care se vor dezvolta
fructele. / HS 13
Vârfurile rădăcinilor arborilor se extind cam de trei ori mai mult decât
marginile coronamentului. / EG 42
Mlădița lungă la sămânțoase: „Lemnul de fructificare în vârstă de doi
ani” (mlădițe scurte, de regulă cu inflorescență la capăt, crescute în lateralul
mlădițelor lungi în vârstă de un an) ce poartă mlădițe scurte în vârstă de un
an este foarte important deoarece aici se află majoritatea florilor pomului. /
HS 17
Mlădița lungă la sâmburoase: din mugurele terminal nu se va dezvolta
niciodată o inflorescență, pentru că el va fi întotdeauna un mugure de frunză.
Cireș/Vișin: ramura mijlocie (10–30 cm) dezvoltă muguri floriferi înspre
mijloc și bază, iar ramura pleată (peste 50 cm și un diametru de 2-3mm)
dezvoltă numai muguri laterali floriferi concentrați în partea superioară.
Numai mugurele terminal este vegetativ și asigură o creștere de cca. 10-15 cm.
În anul următor, numai această creștere va avea muguri de rod, restul tijei
rămânând gol.
Prun/Cais: ramura mijlocie (10–15 cm) are un mugure vegetativ la vârf, iar
lateral buchete de muguri care conțin atât muguri de frunze, cât și de flori. /
HS 17
Ramificațiile scurte la sămânțoase: sunt lăstari de un an sau mai mult,
cu lungimi reduse, pot avea muguri floriferi, dar acest lucru nu se întâmplă
anual. Atunci când ramificațiile scurte cresc de-a lungul mlădițelor lungi
aflate în dezvoltare, ele pot fructifica după 2, 3 sau mai mulți ani.
Ramificațiile scurte la sâmburoase: mugurele terminal este vegetativ și
nu florifer. La majoritatea speciilor de sâmburoase, ramificațiile scurte
crescute pe lemn de doi ani dezvoltă așa-zisele buchete de mai. Prunul și
caisul înfloresc, în special, de-a lungul ramificațiilor scurte, crescute pe lemn
de 2 sau mai mulți ani.
Vișinul înflorește și fructifică de-a lungul mlădițelor lungi, dar și buchetele ce
se dezvoltă pe lemn mai vârstnic sunt importante, mai ales la începutul
rodirii. / HS 18
Pentru ilustrații și descrieri detaliate cu ramurile de rod specifice fiecărei
specii pomicole, vezi AC 43-56.
În perioada de tinerețe, respectiv în primii 3-4 ani de la plantare,
procesul de creștere la pomi reprezintă funcția de bază. În acest
scop, în perioada de creștere, la toate speciile, intervențiile de
tăiere se fac moderat și numai acolo unde este cazul, respectiv
eliminarea ramurilor care îndeasă coroana sau care au tendința
accentuată de creștere verticală, remedierea eventualelor rupturi
de ramuri etc. / GS 47
Odată cu venirea pe primul plan a funcției de rodire a pomilor, deci după 4-5
ani de la plantarea lor, creșterile vegetative, respectiv ramurile anuale ale
acestora sunt mai reduse ca număr și lungime. Acest lucru impune ca, an de
an, să se intervină cu tăieri în coroană urmărindu-se ca, între creșterile
vegetative și încărcătura de muguri de rod, să fie un cât mai bun raport și
echilibru / GS 48
În general, fructele de calitate se formează pe ramuri tinere,
respectiv în vârstă de 2-4 ani, motiv pentru care regenerarea prin
tăieri a ramurilor de schelet reprezintă ținta și motivul principal
al tăierilor la pomi. Indiferent de vârstă, trebuie să existe în
coroană ramuri tinere, bine repartizate de-a lungul șarpantelor,
capabile să formeze muguri de rod și fructe / GS 48
Ca reper, lăstarii anuali trebuie să fie într-un număr cât mai mare, cu o
lungime minimă de 30-35 cm și nu mai mult de 60-65 cm. / GS 48
Ramurile de un an nu trebuie scurtate niciodată, la nici o specie și
la nici un soi de pomi! Vor fi scurtate numai dacă este nevoie să favorizăm
creșterea unei ramuri primare sau secundare. / GS 49
Coroana va fi rărită treptat, după intrarea pomilor pe rod / GS 49
La speciile semințoase (măr și păr), mugurii laterali pot da naștere la
ramuri diferite (nuielușe, pinteni sau țepușe), iar la unele soiuri foarte fertile
(mărul Golden Delicious, părul Williams etc.) direct muguri florali. Mugurele
apical de pe ramurile viguroase va da, cel mai adesea, formațiuni vegetative. /
GS 50
Dacă un mugure lateral devine terminal în urma tăierilor, el nu posedă acea
funcțiune specifică de reglare pe care o îndeplinește mugurele terminal
propriu-zis. Mugurii din apropierea punctelor de tăiere vor primi o cantitate
de sevă mai mare, emițând câte 3-4 lăstari viguroși, în loc de formațiuni
fructifere / GS 50
La speciile sâmburoase, practic nu există ramuri în exclusivitate de lemn
(cu excepția lăstarilor lacomi) – există ramuri mixte, ramuri anticipate și
buchete de mai, care împreună alcătuiesc ramurile de un an. Ca regulă,
printăieri se îndepărtează doar ramurile de prisos (cele prea
groase și cele slabe), lăsându-le întregi pe cele cu dezvoltare
mijlocie, care vor da o mare cantitate de fructe, ce trebuie rărite la timpul
oportun. / GS 51

LUCRĂRI DE FORMARE (depărtarea crengilor, proptirea,

ancorarea)
În cazul speciilor cu creștere abruptă, unghiul dintre ramificațiile principale
și ax trebuie să fie de cca. 45 de grade. Unghiul făcut de ramificația principală
și distanțier săfie de cca 90 de grade, iar cel dintre distanțier și axa principală
să nu fie sub 45 de grade. / HS 52-53
Dirijarea cărte orizontală se execută în cadrul tăierilor în uscat (martie).
Dirijarea mlădițelor se poate face și în august – atunci când mlădița și-a
definitivat alcătuirea, iar ramificațiile scurte au deja mugure terminal. / HS
Tăierea va fi înlocuită, pe cât posibil, cu înclinarea corectă a a ramurilor de
schelet de ordinul întâi și de ordinul al doilea în coroană / GS 49
În perioada de formare a coroanei, se va recurge la arcuirea ramurilor de un
an, tolerând, dacă este cazul, chiar îndesirea coroanei / GS 49
Scopul țărușilor este securizarea rădăcinilor, nu fixarea rigidă a trunchiului. /
JV 25

TIPURI DE TĂIERE
La plantare, rădăcinile mai mari trebuie scurtate până la cca. 15 cm distanță
de tulpină. / IC 551
La (trans)plantare, tăierea ramurilor pentru a compensa pierderea
rădăcinilor reduce, mai degrabă decât sporește, șansele de restabilizare. / CT
Nu tăiați nimic în primul an. / CE 429
Luați-o încet în primii ani. Nu tăiați niciodată mai mult de un sfert din
suprafața foliară totală. / CE 429
Vezi diferența și ilustrațiile dintre heading cut (nonselective / selective)(tăieri
prin care se scurtează ramurile, tulpinile și mlădițele) și thinning cut(care
suprimă complet o ramură sau o mlădiță până la punctul de unire cu ramura
sa mamă) / CT 18 și urm.
Din cauza efectului de hidră (supraaglomerarea cu lăstari după tăiere), o
combinație de tăieri reductive cu tăieri de suprimare este metoda corectă
pentru tăierea majorității pomilor și arbuștilor. / CT
Cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru arborii Dvs. e să vedeți unde se
află ”gulerul ramurii” (branch collar) și să tăiați ramura până la el, dar NU în
el. De obicei, gulerul arată ca o umflătură la baza ramurii. Dacă nu se vede,
trebuie tăiat cf. fig. 14. 7 (p. 287) în funcție de unghiul format de ramură cu
tulpina / CT
Tăierea reductivă – mlădițele, ramificațiile secundare sau
principale sunt scurtate prin tăiere în vederea regarnisirii cu
ramuri de rod. Aceste tăieri pot fi moderate, medii sau severe. Ele
se aplică deasupra unui mugure sau lăstar lateral direcționat către
exterior, cu creștere apropiată de orizontală. La tăierea reductivă
slabă, reacțiile sunt slabe. La tăierea viguroasă la mlădița lungă de un an,
bucata rămasă se îngroașă puternic. / HS 48
- Vezi foto la HS pp. 210 – 217 pentru ilustrarea clară și etapizarea
tăierilor reductive!
- La tăierea reductivă, în medie, ramura care rămâne după tăiere trebuie să
aibă cel puțin jumătate din diametrul tulpinii/ramurii mamă. Alte autorități
susțin că nu trebuie să îndepărtăm mai mult de o treime din masa foliară a
unei ramuri (cantitatea de frunze). / CT
Suprimarea (îndepărtare prin tăiere) – lăstarii lacomi, lăstarii
concurenți, ramurile defoliate cu început de uscare, ramuri cu
creștere neconvenabilă vor fi suprimate prin tăiere de la inel. / HS
39 (condiții: să nu rămână cioturi, să nu se pătrundă cu tăierea în lemnul
trunchiului, inelul ramificației să rămână intact, iar atunci când inelul
pătrunde ca un pinten spre axul trunchiului, se va tăia pornind de sus în jos,
iar linia de tăiere va fi pe jumătatea unghiului CAB (CAB are cam 45 grade,
iar AC este marginea tulpinii - v pag. 45)
Pentru a obține o creștere viguroasă a mlădiței terminale aleasă la tăierea
reductivă este necesară suprimarea ramificațiilor laterale ale crengii pe
toată lungimea rămasă (până la inel). / HS 42
Tăierea de deviere – formă de tăiere reductivă, al cărei scop este schimbarea
direcției unui ax în cazul întineririi, obținerea unei creșteri pe orizontală în
vederea unei fructificări sporite sau corectarea unor defecte de creștere.
Tăierea de deviere se face deasupra ramurii alese pentru deviere, aproximativ
paralel cu axul acesteia.
Tăierile de întreținere trebuie să țină cont de un fapt important: lemnul
mai în vârstă dă dovadă de epuizare treptată în ce privește fructificarea, iar
fructele dezvoltate în aceste locuri au o calitate din ce în ce mai slabă. Centrul
de greutate al tăierilor de întreținere este asigurarea lemnului fructifer
tânăr. / HS 91
Formațiunile fructifere se dezvoltă pe lemn de 1, 2, 3, 4 ani. Cazurile când ele
se pot dezvolta și pe lemn mai vechi de patru ani sunt rare/ AC 225
Practica admite că un raport de 1: 2-3 între mugurii de rod și cei vegetativi
este acceptabil într-o coroană formată. / AC 226
Tăierile de întinerire se execută iarna sau la sfârșitul iernii. În cazul
cireșului, vișinului și piersicului, tăierile de întinerire pot fi făcute după
recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile, închiderea rănilor
înainte de venirea iernii reprezintă un avantaj. / HS 96
Există două metode de întinerire: devierea axului central (mai cu seamă la
sâmburoase) și a axelor ramificațiilor principale pe ramuri mai tinere (mai
mult la sămânțoase). / HS 97
În întreaga perioadă tânără, de creștere a pomilor, tăierile trebuie
înlocuite cu înclinarea și arcuirea ramurilor prea viguroase la
stadiul când acestea sunt deja lemnificate. Una, două sau chiar
trei pliviri aplicate primăvăra la lăstarii crescuți în poziții
nepotrivite, sunt foarte indicate pentru toate speciile de pomi și în
special pentru măr, păr, piersic. Atunci când se va obține un
număr mare de muguri fructiferi, se va rări treptat coroana,
începând de la baza ramurilor de schelet, încărcate cu multă
vegetație. Cu trecerea anilor, numărul mugurilor floriferi pe pom crește
nemăsurat și atunci este necesar să intervenim cu tăieri energice de scurtare
și de rărire a ramurilor și a păstra astfel an de de an echilibrul între mugurii
floriferi și cei vegetativi. / GS 51
În perioada matură, tăierile se aplică în raport cu numărul de muguri floriferi
(activitatea de producție) și cu lungimea ramurilor (activitatea vegetativă).
Când numărul de muguri de rod este foarte mare și noile ramuri de lemn sunt
relativ scurte (de sub 15 cm), se recomandă aplicarea de tăieri mai energice,
prin rărirea coroanei și scurtarea ramurilor de schelet, măsură prin care se
asigură reechilibrarea încărcăturii de muguri florali. / GS 52
Noi tăiem vârful ramurilor laterale pentru a le forța să dea ”spuri”. Acest
lucru face ca ramurile să devină mai groase și mai stabile. Avem nevoie de ramuri
stabile pentru a susține fructele. Mai cu seamă la măr și la păr, practicăm
mult această tehnică. Dar cireșilor și prunilor nu le priește. / CE 430
Prin scurtarea ramurilor laterale (nu toate, ci câteva) până la 2-3 muguri,
încurajăm apariția de formațiuni ”spur” – fructifere. / CT

Tăierile de fructificare la semințoase (pomacee)

Odată cu intrarea pe rod, la măr și la păr, se deosebesc patru tipuri de
muguri: vegetativi, muguri de pe pinteni, muguri de pe țepușe și muguri
latenți. La nuielușe nu trebuie să se aplice nici o tăiere sau arcuire. Ramurile
vegetative trebuie arcuite în jos în timpul vegetației, lăsându-se libere numai
acelea care vor trebui să servească la formarea scheletului. / GS 58
Lăstarii lacomi au o funcțiune benefică în economia generală a vegetației și
deci nu trebuie eliminați decât în cazul unor poziționări nepotrivite. / GS 58
Pintenul – ramură de doi sau mai mulți ani. În al treilea an de vegetație, în
general, formează un mănunchi de frunze și se transformă în țepușă, care se
termină la vârf cu un mugur floral mare, bombat, către rotund. Țepușele se
formează pe lemnul de trei ani, dar la soiurile fertile, sunt frecvente și
cazurile de formare pe lemn de un an sau doi. Bursa este o formațiune
fructiferă. Pe burse se formează pinteni, țepușe și chiar nuielușe. La pomii
adulți se formează vetrele – burse, pinteni și țepușe la un loc. Aceste
formațiuni trebuie păstrate, fiind cele mai fructifere. Când sunt prea mari,
sau îmbătrânite, trebuie rărite, înlăturând formațiunile mai vechi și epuizate
sau reducându-le din volum. / GS 59

Tăierile de fructificare la sâmburoase (drupacee)

La drupacee (prun, cais, cireș, piersic etc) deosebit prezența concomitentă a
mugurilor vegetativi, latenți și florali. Mugurii florali se regăsesc fie la
intersecția frunzelor pe ramuri de un an (de obicei în număr de doi, având la
mijloc un al treilea vegetativ), fie reuniți în grupuri mici de rămurele, numite
buchete (buchetul de mai). Buchetul este o ramură scurtă, care poartă numai
muguri florali, cu excepția celui terminal, care este vegetativ. Când planta are
un număr suficient de ramuri mixte, în general, se suprimă buchetele. 
La speciile sâmburoase, ramura mixtă este ramura de bază a
fructificării pomilor. Acestea nu se scurtează ca în sistemul clasic de
tăiere, ci se lasă întregi, eliminând pe cele prea dese, slabe în dezvoltare etc.
La rărire (iarna – primăvara), se urmărește menținerea celor cu dezvoltare
mijlocie. / GS 60
Taie puțin: cireșii și prunii sunt greu de menținut scunzi prin tăieri. Iubiți-i
așa cum sunt sau formați-i de tineri prin îndoirea ramurilor. 
Taie mediu: măr și păr – acești pomi sunt foarte iertători. Menține-i scunzi,
taie vârfurile lateralelor ca să încurajezi fructificarea și taie moderat.
Taie cel mai mult: scurtează vârful și taie mult la piersic, cais, nectarin și
pruni japonezi. În loc să își formeze sisteme persistente de tip ”spur”, așa cum
fac merii și perii, piersicii, caișii și nectarinii fructifică pe lemn nou. Tăierea
masivă se face pentru a forța lăstarii noi să crească și pentru a menține
ramurile suficient de scurte pentru a nu se rupe sub greutatea fructelor. / CE
430, CT

Ordinea tăierii:
1. Ramurile uscate
2. Ramurile care se intersectează cel mai rău și cele care se ating
3. Ramurile cu direcții total greșite
4. O parte dintre lăstarii lacomi
5. Crăcanele slabe (cu scoarța inclusă) dacă vor face parte din schelet
6. Răriți (nu cheliți) ramurile mai degrabă decât să le scurtați și răriți mai
ales în partea de sus pentru a încuraja pătrunderea luminii și circulația
aerului. / CT

Ciupirea:
Prin ciupirea vârfului, sau mugurelui apical, sunt stimulați mugurii de
dedesubt, astfel încât vom sprijini creșterea a două sau trei rămurele mici
decât a uneia lungi – astfel că planta va fi mai ramificată/ JV 32
Efortul de a tăia are ca scop formarea și creșterea pomului, și formarea
lemnului vegetal. Încurajarea ramurilor de rod este îndeplinită însă prin o
altă operațiune – ciupirea – care se face cu ajutorului degetului mare și
arătătorului, îndepărtând o parte din vârful lăstarului / IC 558
Du Breuil: Numai mugurii slabi devin formațiuni de rod – ca urmare este
important să le reducem vigoarea. Acest lucru se face prin ciupire. De îndată
ce mugurii care vor deveni ramuri de rod ajung la lungimea de 10 cm (4 inci),
ei trebuie ciupiți cu unghiile (vezi fig. 477). Dacă lăstarilor li s-a permis să
ajungă la lungimi de 20-30 cm, ei nu trebuie ciupiți la 10 cm de la bază,
pentru că vor lăstări din nou. Se recomandă să fie răsuciți fără a-i rupe, la
distanță de 10 cm de la bază, iar vârful fiecărui lăstar îndepărtat / IC 560
Ciupirea mugurilor florali în fazele timpurii de creștere poate fi benefică,
creșterea fiind direcționată către dezvoltarea rădăcinilor și lăstarilor. După ce
planta s-a stabilizat, ciupirea mugurilor foliari va crea mai multe ramuri care
vor da flori. / JV 32

Crestăturile
Acest stil de toaletare aduce mai mult cu scrijelirea plantelor decât tăierea
propriu-zisă. Rănirea produce creșterea în plante – ceea ce ar trebui să
reținem și cu privire la viața noastră. Așa cum eliminarea unei ramuri la
punctul corect stimulează ”gulerul” ramurii să se vindece în jurul rănii, tot
astfel crestăturile și zgârieturile pot produce creștere pe o tulpină deja
existentă. Ele pot da naștere unor noi ramuri, stimula creșeterea lemnului
fructifer și, în unele cazuri, stimulează fructificarea întregului pom. / JV 42
Se folosește: cuțit tocit, ferăstrău sau, în cazul lemnului foarte tânăr, unghia.
Această tehnică funcțiuonează cel mai bine pe lemn tânăr, de până într-un
an. Dacă doriți să activați un mugure existent de pe o ramură lungă, tăiați o
fâșie de scoarță sau tăiați cu ferăstrăul (suficient de adânc cât să tăiați
cambiul)

Spiralarea
O spirală dintr-o singură tăietură pe partea dinspre trunchi poate stimula
apariția florilor în pomi. Aceasta este o tehnică pentru curajoși, pentru a
putea fi folosită doar la pomii foarte viguroși, dar neproductivi – adică la
pomii care refuză să dea rod. / JV 43
Lăstarii lacomi care ies din rădăcină nu trebuie tăiați, pentru că vor apărea
din nou, ci trebuie smulși din rădăcina mamă. / JV 47

TEHNICA TĂIERII
[Este esențial să purtați o centură pentru uneltele Dvs. / CT]
Pasul 1: depărtează-te de arbore
Pasul 2: determină motivele pentru care arborele trebuie tăiat – care sunt
obiectivele tale?
Pasul 3: vizualizează arborele în 5 până la 30 de ani de acum
Pasul 4: alege ramurile și rămurelele care trebuie îndepărtate sau scurtate
Pasul 5: îndepăratează sau scurtează ramurile corespunzător / EG 9
Se practică din ce în ce mai puțin fasonarea cu briceagul de altoit a marginilor
rănilor făcute cu fierăstrăul (numai dacă lemnul s-a desprins cu fibre în zona
de tăiere). / HS 35
În urma tăierilor de iarnă, este bine ca toate rănile provocate pomilor tineri
să fie chituite. / HS 168
Dr. Alex Shigo – ”New Tree Biology”: Masticurile și chiturile nu previn
îmbolnăvirea copacilor / CT 281
Dorința de a pune un bandaj pe rană pare să provină din grija noastră
instinctuală. Totuși, plantele sănătoase se vindecă singure. / JV 29
Unele soluții de acoperire a rănilor chiar ar putea favoriza îmbolnăvirea,
menținând umezeala sub ele și crescând riscul de putrezire. / EG 69
Tăierea trebuie să fie cât mai aproape de mugure, dar fără a-l atinge. Tăietura
se face pe partea opusă mugurelui, de la nivel cu partea cea mai de jos a
mugurelui, la un unghi de 45 de grade, și se încheie chiar deasupra
mugurelui. / IC 556
Tăiați întotdeauna la 4-6 mm deasupra unui mugur. Este preferabil ca acest
mugur să fie orientat înspre exterior pentru ca ramura ce va porni din el să nu
umbrească interiorul coroanei. Tăiați oblic, astfel încât partea de jos a
tăieturii să fie în dreptul mugurelui. Așezați astfel foarfeca încât lama
tăietoare să se așeze pe porțiunea de ramură ce va rămâne pe plantă, iar
partea netăietoare să se așeze pe fragmentul de ramură ce va fi îndepărtat.
Astfel, zdrobirea țesturilor se va petrece doar pe fragmentul înlăturat. / JP 14
Tăiați întotdeauna la un mugure orientat către direcția în care vreți să
continue creșterea, în general înspre afară și înspre în jos. / JV 145
Foarfecele de tăiat (modelul ”bypass”) trebuie ascuțit doar pe marginea lamei
opuse față de lama-nicovală. / EG 75
Când vă mutați de la un pom la altul, obișnuiți-vă să dezinfectați sculele cu o
cârpă îmbibată cu alcool. / JP 15 (sau un amestec de înălbitor cu apă, 1 : 10) /
CE 428
Deschizând complet foarfeca, ramura va fi prinsă înspre baza lamei de tăiere,
nu înspre vârf. O tăietură cu vârful foarfecii nu va fi prea netedă. / JP 16
Seva plantelor este acidă – determină oțelul să ruginească. Odată ce tăierea a
fost încheiată, ungeți cu o cârpă muiată în ulei mineral toate lamelele
tăietoare. / JP 17
Fierăstrăul va fi unealta folosită cel mai puțin. Nu tăiați niciodată ramuri
groase decât dacă aveți un motiv serios (boală sau ramură moartă) / CE 427
Când tăiați ramuri mai groase sau ramuri care se bifurcă în unghi mic, e mai
înțelept să tăiați în mai multe etape (fig 14.11 – la distanță de locul
tăierii:tăiere incompletă de jos în sus, apoi puțin mai departe tăiere
incompletă de sus în jos - – acest lucru previne blocarea ferăstrăului în lemn,
și apoi tăierea propriu zisă de jos în sus – care previne smulgerea scoarței) /
CT

CÂND TĂIEM?
Când tăiem nu atât de important pe cât am fost de obișnuiți să credem.
Cum să tăiem este ceea ce contează. / CT
Prima tăiere trebuie să se petreacă la sfârșitul primului sezon după altoire. /
IC 567
Înainte de plantare, se taie ramurile uscate sau rupte. Se scurtează cam cu o
treime lungimea ramurilor ce se păstrează, respectând silueta generală și
echilibrând volumele coroanei și rădăcinii. / JP 9

TĂIEREA DE IARNĂ: agrișul și coacăzul – deja din ianuarie, februarie se pot

tăia. Mur și zmeur – nu mai devreme de începutul lui aprilie.
Pomii fructiferi se taie atunci când nu se mai așteaptă geruri cumplite. / HS
59
Pomii se taie în perioada care urmează gerurilor celor mai puternice și care
precedă primele semne ale reînvierii vegetației – cam sfârșitul lui februarie
sau începutul lui martie, în general / IC 556
Iarna, copacul va fi stocat îndeajuns de multe resurse pentru a se menține în
viață la dimensiunile din vară. Dacă are loc o tăiere masivă în iarnă, rămâne
un surplus de hrană stocată, iar în primăvară va avea loc o creștere puternică.
Acest lucru se poate face dacă vrem să reînvigorăm sau să producem lemn
nou pe plante bătrâne sau mai slabe, dar nu dacă vrem să limităm mărimea
copacului. Creșterea produsă de tăierile de iarnă tinde să fie
viguroasă și vegetativă, mai degrabă decât să dea lemn purtător de
flori și fructe. / JV 27

Tăierea în iarnă târzie în zonele reci poate amâna apariția florilor și, astfel,
poate reduce rănirea provocată de bruma târzie. / JV 145

TĂIEREA DE VARĂ –
Tăierea de vară limitează creșterea, permite circulația aerului în jurul
fructelor, poate maximiza lemnul fructifer. / JV 27
Nu tăiați niciodată pe caniculă. / CE 429
De regulă, tăierile în verde nu se fac în primul an de la plantare. Dar pot fi
ciupite vârfurile lăstarilor concurenți când au 15-20 cm și pot fi pliviți lăstarii
cu creștere spre interior sau spre verticală. De asemenea, vor fi îndepărtați
lăstarii puternic afectați de boli sau colonizați cu numeroși dăunători. / AC
221-222
Prin lucrările în verde, se suprimă sau se scurtează lăstarii care îl concurează
pe cel terminal / GS 63
De regulă, operațiunile în verde vor fi ceva mai energice la plantele foarte
viguroase și la soiurile cu coacere timpurie / GS 63
Tăierile în verde reduc numărul de frunze viabile ale pomului și reduc deci
forța lui de hrănire. / AC 221
Data aleasă pentru începerea tăierilor în verde este în strânsă legătură cu
începerea stagnării creșterilor vegetative. Aceasta coincide cu sfârșitul lunii
iulie. / AC 221
Tăierile în verde se execută în perioada creșterii active a lăstarilor, care
coincide de regulă cu intervalul 10-20 iulie. / GS 63

începutul lui iunie: ruperea lăstarilor cu creștere incomodă, crescuți pe

lemn destul de vechi și care, dacă se dezvoltă, pot deranja ramificațiile
normale ale pomului (mai ales la sămânțoase și prun). Ruperea acestora cu
mâna se face când aceștia au mai puțin de 15-20 cm. Apoi la sfârșit de iulie,
început de august. În cazul pomilor fructiferi care cresc puternic, dar au o
producție redusă (mai ales la meri) o tăiere pentru iluminare începând cu
mijlocul lunii august poate determina o liniștire a creșterii mlădițelor și o
creștere a producției. În cadrul acestei operațiuni se înlătură părți întregi de
crengi, chiar dacă pe ele se află și fructe. Această tăiere de august se aplică cu
succes cu condiția ca înaintea ei să nu se fi executat altă tăiere timp de cel
puțin un an jumătate. Tăierea de vară se poate aplica sâmburoaselor timpurii
după recoltare. / HS 60
Tăierea de vară în coroane tinere – dacă există lăstari concurenți care printr-
o dezvoltare puternică tind să depășească prelungirea ramificației respective,
aceștia vor fi frânați în creștere prin ciupirea vârfului (lăstarul va avea deja
15-20 cm lungime). (ș.a.m.d) / HS 136
La tufe: imediat după recoltare, tufele de coacăz roșu, alb și negru, precum și
cele de agriș, vor fi rărite pentru mărirea capacității de asimilare a frunzelor
aflate pe lăstarii fructiferi rămași, cu influență pozitivă asupra mugurilor care
asigură recoltarea de anul viitor. Această tăiere trebuie văzută ca o anticipare
a tăierii de iarnă – datorită frunzișului, se pot observa acum zonele
aglomerate excesiv. Tot acum se vor elimina mlădițele crescute spre interior
și lăstarii crescuți inutil din rădăcini. În iarnă, ramificațiile rămase vor fi
tăiate reductiv. / HS 145 La coacăzul care este mai puțin dispus la ramificare,
cu cât tulpinile sunt mai înalte, cu atât mai puțin necesară devine tăierea de
vară. La nevoie, lăstarii concurenți vor fi îndepărtați prin tăiere o singură
dată / HS 146

Suprimarea și rărirea fructelor se practică atât în cazul soiurilor care

intră precoce pe rod, pentru a nu dezechilibra creșterile vegetative, cât și la
pomii maturi, aflați în plină rodire, cu deosebire la speciile semințoase și la
piersic, pentru a obține fructe mari și uniform calibrate. De regulă se suprimă
fructele care apar eventual în primul și chiar în al doilea an de viață al
pomilor / GS 64

Toamna, odată cu îngălbenirea frunzelor, se efectuează, pe lățimea de 1 metru

de o parte și de alta a pomilor, săpatul la cazma. Este lucrarea de bază a
solului, care asigură distrugerea galeriilor de șoareci, acumularea apei din
timpul iernii și încorporarea îngrășămintelor organice. Dacă lucrarea s-a
întârziat, ea trebuie executată cât mai de timpuriu în primăvară, cu grija de a
nu depăși 20 cm adâncime. / GS 66

Lăstarii lacomi care ies de sub punctul de altoire trebuie tăiați regulat,
permanent. / CT
Dacă există lăstari care răsar de sub pământ, înseamnă că pomul a fost
plantat prea adânc. Dacă dimensiunile îi permit să fie replantat la nivelul
corect. Dacă e deja prea mare, doar faptul de a da pământul la o parte de pe
gulerul tulpinii poate ajuta foarte mult (cu un drenaj corespunzător). / CT
Lemnul mort se îndepărtează mereu, permanent, fără excepții.
Un arbore de vârstă medie, sănătos, poate suporta fără probleme o reducere
cu 1/8 din masa sa foliară. Cea mai mare parte din acesta este tăierea
lemnului uscat. Arboriștii cu experiență declară că ”cu cât mai mult timp
petrec cu această activitate, cu atât tai mai rar și mai puțin”. Doar în anumite
condiții, limita extremă de tăiere a unui copac matur este de un sfert din
masa foliară. / CT
Nu eliminați niciodată mai mult de 10-15 % din masa foliară. / EG 10

FORME DE COROANE
COROANA PIRAMIDALĂ:
Pentru ilustrarea tăierilor și explicarea lor pas cu pas în primii
șase ani în forma piramidală – vezi fig 478, IC 563
- Vezi foto la HS pp. 210 – 217 pentru ilustrarea clară și etapizarea
tăierilor reductive!
- urmărește în linii mari tendința naturală de creștere
- se lasă trei, maxim patru viitoare șarpante (ramificații de gradul I)
toate ramificațiile principale ce apar în următorii ani deasupra
celor 3-4 ramificații inițiale vor fi aplecate spre orizontală, fiind
astfel stimulate pentru fructificare. Acest lemn fructifer nu se va
tăia niciodată, deci nici în cadrul tăierii de creștere (doar tăieri de ordonare
a formațiunilor fructifere – v. HS p. 66)
- în cadrul tăierilor educative, ramificațiile principale și axul central trebuie
fortificate prin tăieri reductive ale prelungirilor. Ramificațiile fiind purtătoare
de rod, vor fi poziționate a.î. să fie stabile și bine ancorate în
trunchi (unghiul de plecare să fie între 60 și 90 de grade, niciodată
mai mic de 45).
- dezvoltarea lemnului fructifer de-a lungul șarpantelor trebuie reglată prin
tăiere, pentru că altfel în partea superioară s-ar dezvolta ramificații puternice,
pentru că vârfurile sunt stimulate natural la creștere în timp ce înspre bază se
vor dezvolta ramificații slabe
- tăierile de-a lungul șarpantelor trebuie să asigure iluminarea zonelor
dinspre bază – pentru aceasta, în părțile superioare ale șarpantelor vor fi
păstrate doar formațiunile de rod (scurte și lungi) (v. HS pp. 19-20)
- sporul anual al acestor ramificații nu va fi tăiat niciodată
- se vor aplica tăieri reductive pe lemn de un an șarpantelor și vârfului axului
central / HS 63-66
- întotdeauna tăiați pe partea opusă a ramurii față de poziția mugurelui apical
din anul precedent / JV 129
- LUNGIMILE TĂIERII REDUCTIVE sunt foarte importante. Dacă
ramificația se scurtează prea mult, coroana tinde să se aglomereze mult în
jurul axului. Dacă se lasă prea lungă, numărul lăstarilor noi este redus, iar
stabilizarea prin tăiere e nesatisfăcătoare. O tăiere reductivă corectă trebuie
să asigure un număr de lăstari în apropierea capătului unde s-a produs
tăierea, iar mai jos, câteva mlădițe laterale aflate la o distanță suficientă față
de ax, care se vor dirija orizontal. / HS 76-77
Mlădițele coroanelor în vârstă de un an trebuie scurtate cu o
treime din lungime – altfel zis, de-a lungul ramificațiilor
principale în vârstă de un an pot rămâne 8, 10, până la 12 muguri
bine dezvoltați. [idem AC 203] Se taie reductiv mai întâi cea cu lungime
medie (tăierea se face deasupra unui mugure îndreptat spre exterior). Apoi se
taie celelalte ramificații la locul de intersecție cu planul orizontal ce conține
punctul de tăiere al primei ramificații. Dacă acolo nu se află un mugure
îndreptat spre exterior, va trebui căutat mai sus sau mai jos (dacă mlădițele
sunt mai slabe, se caută mugurele mai sus; la cele mai viguroase, mai jos). (v.
fig. 59, HS 76) Axul se retează la un lat de palmă mai sus, deasupra unui
mugure aflat pe aceeași parte cu tăierea de reducere făcută anul trecut în
pepinieră [cu cca. 15 cm mai sus de planul orizontal – AC 204]. Regula
aceasta este valabilă și pentru următorii ani, pentru o creștere dreaptă a
vârfului. Vezi și metoda tăierii în con cu vârful la 120 de grade – v. fig. 60, HS
76-77

- A DOUA TĂIERE REDUCTIVĂ se aplică în cazul creșterii puternice a

mlădițelor (lungime minimă de 60 de cm pentru vârf și ceva mai puțin pentru
mlădițele crescute pe șarpante sau direct din ax). După îndepărtarea
distanțierelor și ancorelor, se taie pentru iluminare: mlădițele concurențiale
axului, iar pe șarpante – mlădițele concurențiale și cele crescute vertical.
Dacă din axul unei șarpante se dezvoltă lateral prea multe mlădițe lungi,
acestea pot fi rărite prin suprimare, mai ales cele situate mai spre vârf. / HS
79, v fig. 62
- pentru a nu aglomera zona din interiorul coroanei este bine ca de-a lungul
unei ramificații principale, primele formațiuni de rod să nu fie mai aproape
de 50-80 cm de trunchi (50 cm la vișin și piersic ; 80 cm la cireș și
sămânțoase cu coroane mai mari)
ordinea tăierii:

- la plantare, se taie de la inel ramura concurentă vârfului / HS 67

- se aleg șarpantele (eliminându-le pe cele cu o creștere prea verticală,
preferându-le pe cele în unghi de 60 de grade sau mai mult față de ax și
ținând cont și de un unghiul dintre ele în plan orizontal (văzut de sus) –
formă de cruce sau de siglă Mercedes). Restul mlădițelor se suprimă de la inel
sau se îndreaptă spre orizontală (dar nu mai mult de una sau două)
- e de evitat situarea șarpantelor pe același plan orizontal (distanțele dintre
șarpante se vor micșora cu creșterea) [distanța dintre ele să fie de minim 20-
25 cm / AC 201], așa că e de preferat chiar să rămânem inițial doar cu două
șarpante bine poziționate, stimulând un mugure aflat deasupra ramificațiilor
principale insuficiente numeric, prin incizie în formă de seceră sau de cruce –
v. p. 70
- la altoii în vârstă de un an, se taie pentru formarea coroanei toate mlădițele
timpurii până la o înălțime de 50-60 cm de la punctul de altoire. Dacă
mlădițele timpurii s-au dezvoltat prea aproape de sol se lasă provizoriu două,
pentru a fortifica trunchiul și se va reteza vârful la înălțimea convenabilă (v.
HS pp. 74-75)

Prima tăiere la coroana piramidală se face la 45-50 cm de la sol. Du Breuil:

mugurele terminal lăsat în vârf trebuie să fie pe partea opusă punctului de
altoire, pentru a menține tulpina perpendiculară / IC 563
Formațiunile de rod trebuie supravegheate atent, iar dacă se alungesc și dau
ramuri, trebuie tăiate așa cum am descris deja la pag. 560 (vezi supra). / IC
565

Ramurile oricărui pom care are un trunchi central (lider) nu ar trebui să fie
niciodată la un unghi mai mic de 45 de grade. / JV 129
La copacii cu un trunchi central (lider), trebuie să putem vedea vârful
acestuia din orice poziție. / EG 104

FUSUL SUBȚIRE
- această formă de coroană a fost determinată de existența combinațiilor
altoi-portaltoi cu creștere slabă / HS 108
- pentru această coroană, unghiul dintre ramură și ax este ideal să fie de 85 –
90 grade / JV 129

PARTICULARITĂȚI
MĂR
- mărul necesită tăieri de fructificare an de an / AC 233
- la mărul ajuns la vârsta de rodire, fructele se dezvoltă mai mult pe
formațiunile scurte (pinten, țepușă, vatră de rod) / HS 95
- de cercetat particularitățile și tratamentul diferențiat pentru fiecare ramură
de rod (pinteni, țepușe, smicele, mlădițe, vetre): AC 236
- la majoritatea soiurilor de măr și păr, predomină așa-zisele burse sau vetre,
respectiv o îngrămădire de muguri de rod, pe care se bazează în cea mai mare
parte recolta / GS 49
- toate ramurile care poartă butoni florali (muguri rotunzi, umflați) vor fi
exceptate de la tăiere / JP 169
- țepușa este destul de largă la bază și înconjurată de o rozetă de două sau trei
frunze. Evoluția sa depinde de tăierea aplicată – se poate transforma în buton
floral sau poate dezvolta o ramură de lemn / JP 169
- vezi cazurile de a NU tăia când: ramura scurtă este slabă, „scurtătura are
trei ramuri de lemn”, ramura scurtă conține țepușe și ramuri de lemn,
ramura scurtă este arcuită / JP 171-174
- la merii bătrâni, tăierea șarpantelor la jumătate / JP 173
- pentru ilustrarea organelor sterile și fertile la păr, vezi JP 169
- la măr și la păr, tăiați o parte din lăstari. Pe unii dintre aceștia lăsați-i,
pentru că vor produce flori și fructe și vor putea fi trași în jos pentru a da și
mai mulți ”spuri”. Încercați să tăiați aproape de o ramură cu orientare
verticală – dacă ramura este orientată orizontal va lăstări din nou
nebunește / CT
- dacă doriți să încurajați o mai mare fructificare la meri și la peri, tăiați astfel
încât să obțineți mai multe ramuri orizontale. Ramurile laterale pot fi îndoite
pentru a încuraja formarea de „spur” / CT
- noile varietăți pitice numite „tip spur” nu trebuie tăiate pentru a le ajuta să
formeze „spur”

- formațiunile spur se dezvoltă pe lemn de doi ani sau mai vechi și pot fi
alcătuite deopotrivă din muguri florali și muguri vegetative / JV 143
- mugurii vegetativi vor produce frunze și, dacă nu sunt tăiați, vor produce și
mai mult lemn. E important să reținem că e nevoie de 40 de frunze pentru a
hrăni un măr / JV 144
- reduceți creșterea lemnoasă a spurilor în vară și veți obține spuri florali la
bază, în doi ani ( fig 6.2. )/ JV 144
- pe parcurs, spurii se pot supraaglomera și vor trebui răriți. Îndepărtați-i
întotdeauna pe cei mai puțin roditori – aceștia pot prezenta un singur
mugure umflat, florifer și ceva cioate îmbătrânite / JV 144
- unele soiuri de mere rodesc pe creșteri laterale de doi ani (ex. Ionatan,
Golden Delicious). O atitudine relaxată este cea mai potrivită în cazul lor.
Lăsați creșterile laterale în pace dacă nu sunt foarte lungi și deranjează
echilibrul pomului. În aceste cazuri, ele pot fi tăiate cu un sfert din lungimea
lor / JV 144
- la merii nepalisați, eliminarea la doi-trei a unei ramuri de rod din lemn
îmbătrânit va permite apariția unei ramuri proaspete, de înlocuire. Acest
lucru se face cel mai bine iarna / JV 145
- rărirea fructelor este foarte importantă, chiar înainte ca florile să fructifice –
o singură floare din buchet este de ajuns pentru o recoltă bună / JV 145
- nerărirea fructelor poate face ca mărul să rodească din doi în doi ani / JV
145

PĂR
- formarea lemnului fructifer durează ceva mai mult decât în cazul mărului /
HS 122
- în cadrul coroanelor piramidale, palmete sau fus se va avea grijă ca axa
principală să nu fie stimulată suplimentar în creștere / HS 122
- vetrele de rod și lemnul fructifer de un an îmbătrânesc la păr mai repede
decât la măr / HS 123
- se recomandă conducerea lui în forma globuloase de volum mic (fus subțire,
fus tufă, sistem Pilar) / AC 240
- la plantare, în noiembrie și martie, trebuie scurtate cu 25-30 cm creșterile
ramurilor pornite din ax și care vor deveni ramuri principale sau șarpante.
Dacă este necesar, corectați unghiurile acestora față de ax pentru a obține
înclinări de cca. 45 de grade. Folosiți distanțiere, greutăți, legături / JP 178
- pentru ilustrarea organelor sterile și fertile la păr, vezi JP 183
- la măr și la păr, tăiați o parte din lăstari. Pe unii dintre aceștia lăsați-i,
pentru că vor produce flori și fructe și vor putea fi trași în jos pentru a da și
mai mulți ”spuri”. Încercați să tăiați aproape de o ramură cu orientare
verticală – dacă ramura este orientată orizontal va lăstări din nou
nebunește / CT
- dacă doriți să încurajați o mai mare fructificare la meri și la peri, tăiați astfel
încât să obțineți mai multe ramuri orizontale. Ramurile laterale pot fi îndoite
pentru a încuraja formarea de „spur” / CT
- pentru ilustrarea organelor sterile și fertile la păr, vezi JP 196

- perii au creștere viguroasă pe verticală, nefavorabilă fructificării, așa că

folosiți ancore și distanțiere pentru a le încuraja creșterea pe orizontală / JV
16
- după creșterea scheletului, tăierea de întreținere constă în legarea
creșterilor noi, rărirea creșterilor laterale pe lungimea unei mâini și
îndepărtarea lemnului slab sau răsucit (spindly). Pomii tineri persistă în a
produce creșteri verticale care, dacă nu sunt utile realizării scheletului,
trebuie îndepărtate pentru a nu dezechilibra structura întregului pom. Pe
măsură ce pomul crește în vârstă, pintenii (spurs) vor avea nevoie de rărire
pentru a face loc suficient pentru fructele mari / JV 161
- la perii crescuți fără suport, eliminați câte o ramură veche la fiecare câțiva
ani pentru a reînnoi lemnul fructifer / JV 161

CIREȘ
- în primii 5-6 ani după plantare, cireșul crește mai încet decât celelalte specii
sâmburoase, însă ulterior se dezvoltă viguros / AC 263
- are o tendință pregnantă de etajare naturală / AC 264
- în cazul soiurilor cu creștere redusă, e probabil să fie necesară doar tăierea
de plantare după care, în următorii ani, coroana va fi doar supravegheată prin
lucrări de iluminare. După limitarea de înălțime din anul al patrulea până al
șaselea, aceste sectoare se vor garnisi cu lăstari-buchet. / HS 123
- tăierile de iluminare și întinerire ar trebui să aibă loc vara, după recoltare /
HS 124
- cireșul rodește în principal pe buchete de mai, care trăiesc până la 10-14
ani / AC 264
- suportă greu intervențiile cu foarfeca, așa încât acestea trebuie să se
limiteze la strictul necesar și să se efectueze mai spre primăvară, la umflarea
mugurilor / AC 265
- se va evita suprimarea sau scurtarea ramurilor prea groase (4-5 cm
diametru) deoarece rănile se vindecă destul de greu, în jurul lor apărând
deseori răni cu scurgeri de clei / AC 265
- consumă cantități mari de potasiu și azot. Cum solurile din România sunt în
general bogate în potasiu, se recomandă administrarea a câte 3-4 kg de gunoi
de grajd, o dată la 2-3 ani, sub protecția coroanei. Sensibil la carența zincului
din sol (unele frunze de pe ramuri principale rămân sub formă de rozete
mici) / AC 265
- cireșul rodește pe pinteni (spur) care trăiesc mulți ani într-o manieră în
mare parte asemănătoare cu merii și perii / JV 150
- cireșii au adesea ramuri care se îndreaptă în sus. Pentru a avea o creștere
mai spre orizontală, care dă mai mult rod și constituie o atașare mai bună la
trunchi, folosiți distanțiere sau ancore / JV 151
- la cireșii maturi, la câțiva ani, o ramură poate fi eliminată pentru a reînnoi
structura pomului / JV 151

VIȘIN
- în tinerețe formează mulți lăstari anticipați și își îndesește coroana, ceea ce
nu se întâmplă la cireș / AC 266
- ramurile de rod îmbătrânesc rapid, iar capacitatea de restabilire a vegetației
pe lemn bătrân este redusă la maximum, din cauza lipsei mugurilor
adventivi. De aceea, pe măsură ce avansează în vârstă, formațiunile de rod se
deplasează tot mai mult spre periferia coroanei / AC 266
- se recomandă ca în fiecare an să se întinerească 1/4 – 1/3 din totalul
ramurilor plete ramificate natural sau artificial / AC 267
- deoarece și vișinul suportă greu tăierile, este necesar ca acestea să se
efectueze cu puțin înainte de începerea umflării mugurilor, ca rănile produse
să se cicatrizeze mai repede, cu ajutorul sevei care își reia circulația / AC 267
- tăierea în verde se aplică după recoltarea fructelor, astfel că lăstarii
periferici apăruți să depășească 40-45 cm. În anul următor, ramurile formate
din acești lăstari se vor garnisi cu numeroase buchete de mai / AC 267
- prin ciupirea lăstarilor de prelungire a șarpantelor și ramurilor laterale la
10-20 cm se stimulează formarea lăstarilor anticipați, sporind numărul
ramurilor roditoare și întârzierea apariției ramurilor pletoase / AC 267
- o atenție deosebită, în cadrul tăierilor de frucificare la vișin, se acordă
ramurilor de semischelet. Acestea se întineresc eșalonat, pe o perioadă de 4-5
ani, în funcție de starea lor de vegetație / AC 267
- după o tăiere educativă de 5-6 ani, pentru formarea coroanei trebuie să se
pună încă de timpuriu și în fiecare an accentul pe o întinerire permanentă a
lemnului fructifer. Dacă aceasta nu se execută vreme de mai mulți ani,
ramurile lungi care fructifică doar la capăt (ramură pleată peste un an) ajung
să predomine / HS 125
- în cazul altoilor de vișin cu coroană piramidală, în vârstă de un an, pe care
s-au dezvoltat mlădițe timpurii doar până la 50-60 cm înălțime față de sol,
acestea vor fi îndepărtate, oprindu-se una sau două pentru fortificare. Axul se
retează la 50-60 cm de sol având grijă ca în partea superioară a axului redus
să existe șase muguri. – HS 79

- tăiați după recoltare pentru a rări lăstarii supraaglomerați și tăiați în iarnă

pentru a ajuta creșterea, dacă e nevoie de acest lucru / JV 152
- la vișinii maturi, la câțiva ani, o ramură poate fi eliminată pentru a reînnoi
structura pomului / JV 153

PRUN ȘI CORCODUȘ
- la aceste specii înrudite mugurii cresc pe buchetele de mai și pe ramurile
mijlocii de un an. Formațiunile florifere pe care se dezvoltă permanent rodul
au doi sau mai mulți ani. Ele pot rodi de mai multe ori, deci grija va fi
concentrată pe formarea an de an de mlădițe mijlocii / HS 126
- coroana are formă sferică sau globuloasă (e.g. Agen), piramidală (e.g. Tuleu
gras, Tuleu dulce), invers piramidală (Renclod Althan, Anna Spath) / AC 247
- la Tuleul gras, unghiul mic de ramificare constituie una dintre cauzele
frângerii și dezbinării ramurilor / AC 247
- capacitatea de a emite lăstari anticipați este mai mare la unele soiuri (Tuleu
gras, Stanley, Agen) / AC 248
- în grădini, prunul se conduce ușor sub formă de piramidă sau vas / AC 248
- deoarece în primii ani de la plantare, prunul formează creșteri vegetative
lungi și subțiri, pentru asigurarea ramificării, în vederea obținerii unui
schelet corespunzător și bine consolidat, se impune aplicarea lucrărilor ”în
verde” (ciupirea și suprimarea lăstarilor, dirijarea unghiului de creștere).
Pentru a nu întârzia intrarea pomilor pe rod, nu trebuie să se aplice tăieri
severe / AC 248
- având ramuri din lemn relativ fragil, pentru susținerea rodului e nevoie de
formarea unui schelet puternic, bine ramificat, prin respectarea
dimensiunilor caracteristice formei de coroană proiectate / AC 249
- la prunii tineri, se intervine mai mult prin operații de rărire a ramurilor, și
mai puțin prin scurtări / AC 249
- soiurile Stanley, Centenar, Silvia rodesc preponderent pe buchete de mai,
care se formează direct pe șarpante și subșarpante. Vezi tăierile specifice: /
AC 250
- Agen, Tuleu gras etc. rodesc pe ramuri buchet și ramuri mijlocii, pomii
având tendința naturală de supraîndesire a coroanei. Vezi tăierile specifice: /
AC 250
- îngrășămintele organice: gunoiul de grajd, compostul, îngrășămintele verzi
și mustul de bălegar sunt bine valorificate de prun. Fertilizarea de bază se
execută toamna / AC 252
- prunii europeni trebuie tunși foarte puțin / CT
-
- prunii fructifică pe pinteni cu o durată de viață relativ mare (relatively long
lived spurs) care se dezvoltă pe lemn de doi ani, în mare măsură ca merii și
perii. Scurtarea creșterilor laterale poate încuraja dezvoltarea acestora / JV
164
- prunii se taie cel mai bine în vară pentru a reduce riscul îmbolnăvirii / JV
164
- trebuie întotdeana să aibă acces la mult aer și lumină, așa că răriți creșterile
supraaglomerate / JV 164
- mugurii vegetativi apar în principal pe lemnul de un an care poate fi scurtat
pentru a încuraja formarea de pinteni (spur) după recoltă sau lăsați să
dezvolte o ramură înlocuitoare / JV 165
CAIS
- formațiunile fructifere ale caisului se aseamănă cu ale prunului
- fiind un pom cu coacere timpurie, tăierile de întinerire se pot aplica imediat
după recoltare / HS 130
- ritmul de creștere este deosebit de rapid în primii ani, cu două-trei valuri de
creștere în aceeași perioadă de vegetație / AC 253
- formă de vas ameliorat sau formă aplatizată / AC 254
- au existat numeroase discuții între specialiști dacă să se aplice sau nu
tăierile la cais / AC 254 – AC recomandă tăieri moderate, făcute cu
regularitate
- distanțele între ramuri – vezi piersic / IC 573
- în zonele în care există risc de gomoză, rănile cauzate de tăieri să fie cât mai
mici posibil și tăierile să aibă loc pe vreme uscată, pentru a evita infectarea /
JV 147
- în zonele neexpuse riscului, caisul poate tăiat intensiv – are numeroși
muguri dorminzi care se pot dezvolta chiar și din lemn foarte vechi / JV 147
- caisul rodește pe creșteri laterale mici și pe spuri dezvoltați pe lemn de la
unul la trei ani / JV 147
- mugurele vegetativ face ca spurul să crească puternic – poate fi scurtat cu o
treime în vară-vară târzie pentru a dezvolta și mai mulți spuri / JV 148
- creșterea verticală puternică la caisul matur dă uneori un verticil de
rămurele în jumătatea superioară a ramurii. E tentant să păstrăm acest
verticil pentru a dezvolta lemn fructifer. Dar trebuie să rezistăm tentației și să
tăiem sub verticil, pentru a obține creșteri laterale fructifere mult mai
aproape de șarpantă / JV 148
- pentru a preveni rodirea la doi ani, rărirea fructelor este recomandată / JV
149
PIERSIC
- tăierea se face identificând mai întâi ramurile sterile în comparație cu cele
fertile! / JP 151-2
- are o foarte mare sensibilitate față de lumină, în părțile umbrite, formarea
ramurilor mixte este puternic inhibată / AC 260
- emite un număr excesiv de lăstari anticipați / AC 260
- piersicul rodește pe buchete de mai neramificate, pe ramuri mixte și pe
ramuri salbă, preponderent pe ultimele două tipuri de ramificații, pe
lateralele acestora. Unul dintre scopurile tăierii de întreținere va fi, deci,
formarea anuală de noi formațiuni lungi. Mlădițele care nu poartă muguri
florali și nu sunt necesare formării coroanei se elimină sau se taie reductiv la
trei muguri, ramurile mixte se taie reductiv până la 20-40 cm, în urma acestei
tăieri urmând să rămână 4-6 „muguri micști”. Ramurile salbă se scurtează pe
primul mugure vegetativ de la bază. Buchetele de mai rămân intacte, iar
mlădițele timpurii vor fi îndepărtate sau reduse la o distanță de 1-2 muguri de
la ramificație / v. fig. 112 HS 128
- creștere rapidă în primii 3-4 ani de la plantare / AC 258
- forma aplatizată, vas ameliorat, cu trunchi de 40-50 cm / AC 259
- deși la măr sau la păr, nu este nevoie să lăsăm între ramuri distanțe mai
mari de 30 cm, ramurile piersicului și nectarinului trebuie să aibă între 50-60
cm pentru a lăsat loc pentru lăstarii roditori care pleacă din ramurile
principale. Valabil și la cais / IC 573
GUTUI
- la gutui, se execută în general doar tăierea de plantare. În rest trebuie
asigurată iluminarea coroanei / HS 123
- gutuiul are, anual, două valuri de creștere a lăstarilor: unul începe
primăvara, iar al doilea la sfârșitul lunii iulie / AC 243
- în general formă sferică, rareori piramidală / AC 243
- se poate fertiliza îngrășământ organic lichid, pe brazde de 20 cm
adâncime: gunoi de pasăre în amestec cu 10-12 părți apă – o găleată la 3-4
metri pătrați. După infiltrarea, se acoperă cu pământ / AC 247
- gutuii rodesc pe creșterile din anul curent, dintr-o bursă umflată și alungită
care funcționează într-un fel ca un pinten (spur) care poartă deopotrivă
muguri fructiferi și vegetativi / JV 166
- deoarece gutuii maturi aruncă adesea lăstari lungi, foarte subțiri, aceștia
trebuie scurtați vara, la trei-patru muguri, sau îndepărtați dacă
supraaglomerează coroana. Lumina și aerul în coroană sunt esențiale / JV
167
CASTAN
- castanii rodesc cel mai bine pe lemn de un an sau doi, de grosimea unui
creion, astfel că rărirea creșterilor slabe va îmbunătăți recolta / JV 153

COACĂZ ROȘU ȘI ALB

- se recomandă achiziționarea plantelor cu 5-7 mlădițe (nu cu 3-4, nici cu 8-
12) / HS 172
- fructele se formează atât pe formațiunile scurte, cât și pe cele lungi. Cele mai
roditoare sunt considerate mlădițele lungi în vârstă de un an din ai căror
muguri se dezvoltă cei mai frumoși ciorchini din zona bazei. Pe lemn
îmbătrânit se dezvoltă ciorchini cu boabe mici și rare. / HS 173
- pentru completare trebuie produse anual una sau două ramuri
conducătoare din lăstarii răsăriți din pământ, pentru ca în final să existe până
la opt vergi conducătoare / HS 174
- fructifică pe pinteni (spur) de la doi la trei ani, în mare măsură ca merii și
perii / JV 188
- în primii ani, tăierile de iarnă vor ajuta la creșterea unor ramuri viguroase
din care să rezulte un schelet / JV 188

COACĂZ NEGRU
- trebuie plantat adânc, pentru ca lăstarii să apară de sub nivelul solului / JV
189
- la plantare, tăiați toate tulpinile la doi muguri față de nivelul solului / JV
189
- cel mai productiv lemn se formează în sezonul precedent, dar și lemnul de
doi ani încă rodește, chiar dacă nu atât de puternic. Lemnul de trei ani
trebuie tăiat la nivelul solului sau redus până la o creștere laterală viguroasă.
- Iarna este cel mai obișnuit sezon de tăiere, când lemnul de un an poate fi
rărit, lăsând lăstarii mai groși și eliminând toate creșterile răsucite (spindly) /
JV 189
AFIN
- afinii înfloresc și fructifică pe creșterea din anul precedent. Un lăstar nou și
puternic va da rod pe tulpină în primii doi ani, apoi va înflori pe creșterile
laterale următorii doi ani. După aceasta, lăstarul va fi epuizat și va trebui
îndepărtat / JV 186
- tulpinile epuizate, de 4 ani, vor trebui ori tăiate de la nivelul solului, ori
reduse până la o creștere laterală viguroasă pentru a încuraja noile lăstăriri /
JV 186

ZMEUR
- este necesară efectuarea unei singure tăieri a plantei și, în plus, anual, câte o
tăiere de rărire. La soiurile cu formare de vergi foarte puternică poate fi
necesară, pe deasupra, și o tăiere reductivă în martie / HS 193
- la soiurile de zmeură care rodesc o singură dată, nuielele nu produc fructe în
anul formării lor. Ele rodesc abia în al doilea an de viață. După recoltă,
nuielele în vârstă de doi ani încep să se usuce și mor. Trebuie tăiate cât mai
repede la nivelul solului, astfel încât să nu rămână cioturi / HS 194
- zmeura vrea să colonizeze. Vergile ei se tot extind cât mai departe de
mijlocul plantei, iar cele mai bune vergi par să fie cele dinspre margine. Ceea
ce face ca lucrurile să fie un pic mai dificil de gestionat / CT

AGRIȘ
- reduceți din creșterea anuală cam două treimi pentru a stimula ramificarea
- eliminați tăind de la sol ramurile care cresc înspre centrul tufei, pe cele
situate prea jos, ca frunzele să nu atingă pământul, și pe cele uscate / JP 112
- agrișii dau rod mai ales pe pinteni (spurs) în vârstă de doi-trei ani și, într-o
mai mică măsură, pe creșterile de un an / JV 190

MUR
- în februarie-martie, tăiați de la bază ramurile care au avut fructe în ultima
toamnă. Tăiați la câțiva centimetri, ramurile păstrate. Eliminați tijele prea
firave / JP 140
CĂPȘUN
- florile se formează în coroana verii precedente, așa că fertilizați și udați bine
după recoltare pentru a asigura recolta de anul viitor / JV 191

-----------
[ AC ] Chira, Adrian; Chira, Lenuța; Mateescu Florin – Pomi
fructiferi. Lucrările de înființare și întreținere a plantațiilor, MAST, 2008
[ CE ] Emery, Carla – The Encyclopedia of Country Living. An Old
Fashioned Recipe Book, ediția a 9-a, Sasquatch Books, 2003
[ CT ] Turnbull, Cass – Guide to Pruning. What, when, where & how to
prune for a more beautiful garden, ediția a 3-a, Sasquatch Books, 2012
[ EG ] Gilman, Edward – An Illustrated Guide to Pruning, ediția a 2-a,
Delmar, 2002
[ GS ] Stanciu, Gheorghe – Pomicultura de succes pentru amatori, ediția
a 2-a, Cetatea de Scaun, 2009
[ HS ] Schmid, Heiner – Pomi și arbuști fructiferi. Lucrări de tăiere,
MAST, 1999
[ IB ] Beeton, Isabella – Mrs. Beeton’s Garden Managament. The Art of
Gardening, Wordsworth Reference Series, 2008 (original: cca. 1860)
[ JP ] Prat, Jean-Yves, Denis Retournard – ABC-ul meseriei. Tăierile de
formare și întreținere pentru pomi și arbuști fructiferi și ornamentali,
MAST, 2016
[ JV ] Varkulevicius, Jane – Pruning for Flowers and Fruit, Csiro
Publishing, 2010