Sunteți pe pagina 1din 4

► 

Elveţia – Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna şi sarcina de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor, un
obicei care se păstrează încă din anul 1775. Un alt obicei al elveţienilor este „Parada ridichilor luminate”: copiii ajutaţi de
părinţi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme, mai
ales cu steluţe şi brăduţi. În ridichea astfel împodobită micuţii elveţieni pun o lumânare şi poartă ridichea ca pe o faclă, de
obicei către şcoala unde învaţă, unde copiii reuniţi cântă în cor melodii tradiţionale

► Finlanda – Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului, începută seara, la biserică, cu slujbe şi aprinderea
de lumânări la mormintele celor dragi.

Masa de Crăciun este pregătită pornind de la produsele de bază – preparatele de peşte, asezonate cu şuncă şi cârnaţi – o
specialitate de bază în bucătăria finlandeză.

În Ajunul Craciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun care pune mereu aceeaşi întrebare: “Sunt cumva copii
cuminţi aici ?”, iar răspunsul este, bineînţeles, afirmativ. Moşul are o desagă plină de cadouri, pe care le împarte celor
mici, în timp ce povesteşte copiilor despre călătoria obositoare pe care o face din Laponia

► Franţa – Deşi, în trecut, Sfântul Nicolae aducea cadouri micuţilor în ziua de 6 decembrie, în cea mai mare parte a ţării,
Père Noel (Moş Crăciun) i-a luat locul lui Moş Nicolae. Acesta vine în casele francezilor în noaptea de 24 decembrie şi pune
cadouri în ghetuţe. Masa de Crăciun este dominată de tradiţionala „Bûche de Noel” – o prăjitură de ciocolată prezentată la
masă sub formă de buturugă

► Germania – Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, care durează pe
întrega perioadă a sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent, confecţionată în familie, conţine ramuri verzi care
celebrează natura şi fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeţi cu
dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic, în familie.
Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare, în care familia se reuneşte pentru cină şi pentru a merge
împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun.

Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu „de Moş Crăciun”, ci „de Christ-
Kind” (copilul Iisus).

În unele familii se obişnuieşte ca de Crăciun să se cânte colinde, dar, pentru cei mai mulţi germani Crăciunul –
„Weihnachten” („noapte solemnă”), este un moment de profundă reflexie şi analiză.

► Grecia – Atât Crăciunul cât şi Anul Nou sunt sărbători extrem de bogate în tradiţii şi superstiţii, dar şi în preparate
tradiţionale. Pâinea de Crăciun, sepre exemplu, este însemnată cu forma mânii prin presarea aluatului cu palma, înainte de
coacere, simbolizând faptul că Iisus a binecuvântat pâinea în sfânta zi de Crăciun. Brutăriile pregătesc şi plăcinte ovale,
care se  dăruiesc de Crăciun. Printre dulciurile tradiţionale regăsim „Melomakaronas” – o plăcintă însiropată cu miere – şi
„Kourabiedes” – tot o plăcintă acoperită cu fulgi de zăhar.

Moş Crăciun este simbolizat de Sfântul Vasile, filantropul Asiei Mici, care împarte cadouri şi dulciuri copiilor, însă
neexistând obiceiul bradului împodobit, darurile sunt lăsate pe masă.

► Italia – Crăciunul începe, în mod tradiţional, cu opt zile înainte şi este denumit „Novena”. Există obiceiul ca cei mici să
meargă din casă în casa, recitând poezii sau cântând, însă cadourile se primesc abia pe 6 ianuarie, fiind aduse de o
vrăjitoare urâtă, dar bună la suflet – Befana

► Israel – Bethleem, oraşul în care s-a născut Iisus, este centrul sărbătorilor de Crăciun, iar în ajun, turiştii şi localnicii
invadează bisericile şi urmăresc tradiţionala procesiune religioasă, începută de parada poliţiştilor, pe cai arabi, urmaţi de
un bărbat care duce în spate o cruce uriaşă, şi de alte scene din istoria religiei creştine.
ASIA

Oamenii sunt diferiţi şi fiecare cultură sau civilizaţie are obiceiurile şi tradiţiile ei. Anumite ritualuri ce ţin de tradiţiile populare sunt, însă, foarte
ciudate şi chiar şocante. Iată cele mai ciudate obiceiuri şi tradiţii din Asia. Huangluo: Satul în care nimeni nu-şi tunde părul Părul este o podoabă
de preţ şi majoritatea femeilor îl folosesc pentru a fi mai seducătoare şi atractive. Ei bine, pentru femeile de etnie Yao din satul Huangluo din China
este cel mai valoros lucru din lume. Satul Huangluo este destul de izolat şi populaţia face parte din vechile triburi roşii Yao (numele vine de la
costume tradiţionale roşii). Fiind un loc des vizitat de turişti, datorită păstrării multor tradiţii şi obiceiuri străvechi, satul are contact des cu lumea
modernă. Cel mai ciudat obicei de aici este că femeile adoră să aibă părul cât mai lung….vorbim de metri întregi de păr. Satul este înscris în
Cartea Recordurilor drept localitatea cu cel mai lung păr din lume”. Lungimea medie a părului femeilor de aici este de 1,7 metri, iar cel mai lung
depăşeşte 2,1 metri. Femeile de aici cred că părul lung este semn de sănătate şi noroc, de aceea au renunţat la tuns.
Citeşte întreaga ştire: Şocant: Top 3 obiceiuri şi tradiţii ciudate din Asia