Nechifor Lipan plecat la 

Dorna în preajma sărbătorii pentru a cumpăra niște oi de la niște ciobani

de pe Rarău,nu se mai întoarce la casa lui de pe măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de
viață. Soția sa, Vitoria, începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă,
în ultimii douăzeci de ani, o perioadă mai mare de douăzeci de zile. El nu se dusese nici la
popasul de iarnă al turmelor de oi din satul Cristești aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească
taxele de pășunat, nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde trebuia apoi să se întoarcă
acasă cu fiul său, Gheorghiță. Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria visează într-o
noapte că Nechifor traversa călare, spre asfințit, o întindere de apă și începe să bănuiască că
acesta a murit.După ce se sfătuiește cu părintele Dănilă și cu baba Maranda, Vitoria decide să se
roage Maicii Domnului și să țină post negru douăsprezece vineri la rând, sperând că Nechifor se
va întoarce până atunci. După ce Gheorghiță se întoarce acasă în preajma sărbătorilor de iarnă,
Vitoria pleacă la mănăstirea Bistrița pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei
Ana și a cere un sfat duhovnicesc, apoi se deplasează la Piatra Neamț pentru a anunța
stăpânirea de dispariția soțului ei. Prefectul județului afirmă că este posibil ca Nechifor Lipan să fi
fost prădat de bani și ucis, confirmând temerile Vitoriei. Femeia se hotărăște să plece în căutarea
soțului dispărut la terminarea celor douăsprezece săptămâni de post negru, împreună cu
Gheorghiță, luând cu ei un baltag pentru a se apăra de răufăcători.După ce-și vinde restul de
marfă negustorului evreu David, Vitoria pornește în zorii zilei de 10 martie, împreună cu
Gheorghiță, pe drumul parcurs de Nechifor Lipan până la Dorna. Ei urmează cursul Bistriței,
trecând prin Bicaz, Călugăreni , Farcașa, Borca, Broșteni și Crucea și întrebând peste tot dacă
oierul dispărut a trecut pe acolo. În cele din urmă, Vitoria ajunge la Vatra Dornei unde află din
registrele de vânzări că Nechifor cumpărase 300 de oi, învoindu-se apoi să vândă 100 de oi către
doi gospodari munteni necunoscuți. Turmele de oi au fost trimise pe valea pârâului Neagra
Șarului către popasul de iarnă de la Ștefănești de la apa Prutului, iar cei trei tovarăși au pornit pe
urmele lor. Vitoria și Gheorghiță pornesc pe valea Negrei pe urmele turmelor de oi, trecând
prin Șaru Dornei, Păltiniș, Dârmoxa, Broșteni, Borca și Sabasa și traversând apoi Pasul
Stânișoara până în Suha . Ajunsă la Suha, Vitoria află de la crâșmarul Iorgu Vasiliu și de la soția
lui, Maria, că au trecut acolo prin toamnă numai doi oieri și nu trei. Cei doi oieri, Calistrat Bogza și
Ilie Cuțui, locuiau în valea Doi Meri și păreau că s-au îmbogățit brusc în ultima vreme, iar
nevestele lor deveniseră fudule și începuseră să facă risipă. Chemați la primărie și întrebați,
Bogza și Cuțui afirmă că au cumpărat toate oile lui Lipan și s-au despărțit de acesta la Crucea
Talienilor, Nechifor întorcându-se înspre casa lui. După ce se sfătuiește cu Vitoria, crâșmărița
Maria lansează un zvon în Suha că vânzarea oilor către cei doi gospodari este discutabilă,
deoarece s-ar fi făcut fără martori și fără semnarea vreunui document doveditor.Ageră la minte,
Vitoria trage concluzia că uciderea lui Nechifor Lipan a avut loc între Suha și Sabasa și
traversează înapoi Pasul Stânișoara. Ea îl găsește în curtea unui gospodar din Sabasa pe Lupu,
câinele credincios al soțului ei. Animalul le semnalează râpa unde zăceau osemintele lui Nechifor
Lipan, alături de cele ale calului său. Craniul mortului era spart de o lovitură de baltag, dovedind
că moartea oierului fusese una violentă. Chemate la fața locului, autoritățile îi cercetează pe
Bogza și pe Cuțui, care continuă să susțină că ei se despărțiseră de Lipan după ce-i plătiseră toți
banii.
Vitoria organizează un praznic mare la Sabasa cu ocazia înmormântării oaselor lui Lipan,
invitându-i pe subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. Femeia îl acuză pe Calistrat Bogza că
i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i lua oile, în timp ce Cuțui stătea de pază ca să
nu fie surprinși de vreun drumeț. Furios, gospodarul îi dă pe toți la o parte și iese din casă, unde
îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe Bogza în frunte cu muchea baltagului, iar
câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă acuzațiile femeii, în timp
ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își recunoaște vina și cere să fie iertat.