Zaharina

Alte denumiri: saccharinum, imida acidului o-sulfobenzoic; 1,2-

benzizotiazol-3-(2H)-on-1,1-dioxid

Aspect: pulbere microcristalina, alba

Miros: nu prezinta
Gust: foarte dulce
Solubilitate: putin solubila in apa si eter, solubila in acetona (1:12), alcool
etilic (1:30), glicerina (1:50); greu solubila in apa rece (1:400); practic
insolubila in cloroform si benzen. Se dizolva in solutii de hidroxizi, carbonati
alcalini sau amoniac, formand saruri solubile.
Clasificare chimica: imida cu caracter acid.
Clasificare farmacologica: Substanta auxiliara cu rol de edulcorant; nu
prezinta putere calorica si are putere de induclire de 500x mai mare decat
zaharul.
 IDENTIFICARE

1. Prin incalzirea zaharinei cu rezorcina si acid sulfuric concentrat se

obtine initial o coloratie albastruie, apoi galben-roscata, care la
incalzire mai indelungata trece in verde-brun; la alcalinizare, culoarea
devine rosiatica cu fluorescenta verde. In reactie, cunoscuta sub
numele de reactia zahareinelor, se formneaza
sulfonimidofluorescenina, care exista, ca si fluoresceina, in doua
sisteme structurale, unul de tip lactoidic si altul de tip chinoidic, in
functie de reactia acida sau respectiv, bazica a mediului.

Tehnica de lucru: 0.05g zaharina se incazesc cu atentie cu 0.05 g

rezorcina si 1 mL acid sulfuric concentrat; apare o coloratie albastra,
apoi galben-rosie, care trece in verde-brun la incalzire prelungita.
Dupa racire se adauga cu atentie 10 mL apa si se alcalinizeaza cu
 solutie 100 g/L NaOH, coloratia devinind galbena, sau galben-rosie
cu o fluorescenta verde.

2. Prin topire in prezenta unui hidroxid sau calrbonat alcalin (topire

alcalina) zaharina se descompune si formeaza amoniac, sulfit de
sodiu si sarea acidului orto-hidroxibenzoic (acid salicilic); la acidulare
este eliberat acidul salicilic, care, dupa izolare, poate fi caracterizat
pe baza unor reactii specifice sau a punctului de topire. Initial, in
aceasta reactie, zaharina hidrolizeaza, formand sarea disodica a
acidului orto-sulfobenzoic; aceasta trece prin topire alcalina i nsarea
disodica a acidului salicilic, grupa sulfonica transformandu-se in
grupa hidroxil fenolica.

Tehnica de lucru: un amestec de 0.2 g substanta si 0.5 g carbonat

de calciu anhidru se incalzeste pana la topire; se constata o degajare
de vapori de amoniac, care se pot pune in evidenta cu ajutorul
Reactivului Nessler; Dupa racire, se dizolva reziduul in 10 Ml apa, se
neutralizeaza cu solutie 100 g/L acid clorhidric si se trateaza cu 2
picaturi solutie 30 g/L clorura ferica; apare o coloratie albastra-violet.
 CONDITII DE PURITATE

1. Aciditate: pH-ul solutiei apoase trebuie sa fie intre 2.0 si 4.0 (se
verifica cu metilorange)
2. Amoniu
3. Metale grele
4. Acid salicilic
5. Sulfati
6. Substante organice usor carbonizabile

DETERMINARE CANTITATIVA

Metoda acido-bazica in solutie apoasa

Zaharina are o functie acida destul de puternica (gruparea imidica) ceea ce

permite titrarea sa directa cu o solutie alcalina in prezenta fenolftaleinei.

Tehnica de lucru: 0.2000 g substanta, cantarita la balanta analitica, se

dizolva prin usoara incalzire in 75 mL apa; dupa racire, se adauga 2
picatori solutie indicator fenolftaleina si se titreaza cu o solutie 0.1 M de
hidroxid de sodiu, pana la roz persistent. Echivalentul zaharinei este egal
cu masa moleculara
gC7H5NO3S%= (Vx Fx0.01832X100)/a

F = factorul solutie NaOH 0.1M

a = grame substanta luata in lucru.