Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Facultatea Relații Internaționale Științe Politice și Jurnalism

Specialitatea: Relații Internaționale

Referat
Tema: Perspectivele Extinderii Uniunii Europene

Efectuat: Guran Anna, anul III

Verificat: Coadă Ludmila

Chișinău, 2020

1
 CUPRINS

Introducere .................................................................................................................... 3

Politica de extindere..........................................................................................................3

Criterii de aderare..............................................................................................................4

Mandatul şi cadrul de negociere........................................................................................5

Beneficiile extinderii UE……………………………….………………………………..5

Strategia de extindere.........................................................................................................6

Etapele extinderii UE..........................................................................................................6

Cele mai recente evoluții.....................................................................................................6

Situația actuală.....................................................................................................................7

Concluzii…………………………………………………………………………………..8

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................9

2
 Introducere
Extinderea Uniunii Europene (UE) a reprezentat un mijloc prin care s-a urmarit reunificarea
Europei de est şi a Europei de vest. Astfel, extinderea a contribuit la consolidarea democraţiei şi
la întărirea stabilităţii şi securităţii pe continentul nostru.

Extinderea este o forţă importantă de reformare, care stimulează candidatele la aderare spre
schimbări democratice şi liberalizare economică. UE îşi propune ca obiectiv să extindă fără
conflict spaţiul păcii, al stabilităţii şi al bunăstării pe continent. Este în interesul nostru să
exportăm stabilitate în ţările învecinate şi să nu importăm instabilitate de acolo. Stabilitatea
consolidată şi dezvoltarea paşnică, la care au contribuit rundele de extindere a UE de-a lungul
anilor, reprezintă un beneficiu pentru toţi europenii. O Uniune Europeană extinsă are o pondere
mărită în abordarea problemelor de importanţă majoră precum schimbarea climatică sau criza
financiară internaţională. Criza economică cu care s-a confruntat lumea a demonstrat că
extinderea reprezintă nu o problemă, ci soluţia ce poate revitaliza economia europeană.

În timp ce majoritatea cetăţenilor UE susţin obiectivele majore ale extinderii – mărirea spaţiului
de pace şi stabilitate, a democraţiei şi bunăstării în Europa – unii rămân oarecum sceptici cu
privire la acest lucru, deoarece se spune ca Uniunea a devenit deja prea diversa, greu sau deloc
gestionabila. Temerile că o uniune cu 27 de membri nu poate dispune de capacitate decizională
s-au dovedit a fi neîntemeiate. Cu siguranţă că modul de funcţionare al UE poate fi mereu
îmbunătăţit. Trebuie să impulsionăm reformele interne. Însă nu ne permitem să relaxăm
eforturile pentru menţinerea păcii şi bunăstării, deoarece ele servesc intereselor fundamentale ale
UE şi ale locuitorilor săi.

1. Politica de extindere

Timp de jumătate de secol, Uniunea Europeană a urmărit să realizeze o integrare din ce în ce mai
aprofundată, în timp ce a continuat să primească noi membri. De cele mai multe ori, cele două
procese s-au desfăşurat în paralel.. Uniunea Europeană de astăzi, cu 27 de state membre şi o
populaţie de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este mai sigură, mai prosperă, mai
puternică şi exercită o mai mare influenţă decât Comunitatea Economică Europeană de acum 50
de ani, cu 6 state membre şi o populaţie de mai puţin de 200 de milioane de locuitori.

3
 2. Criterii de aderare

Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale, precum şi a statului de drept. Orice stat european care respectă aceste
principii poate solicita să devină stat membru al Uniunii. Condiţiile sunt prevăzute în Tratatul
privind Uniunea Europeană (Articolul 6, Articolul 49).

Articolul 6

1. Uniunea se întemeiază pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale, şi statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.

2. Uniunea respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4
noiembrie 1950, şi astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune ale statelor
membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.

3. Uniunea respectă identitatea naţională a statelor sale membre.

4. Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale şi pentru realizarea
politicilor sale.

Articolul 49

Orice stat european care respectă principiile enunţate la articolul 6 alineatul (1) poate solicita să
devină membru al Uniunii. Acesta adresează cererea sa Consiliului, care hotărăşte în
unanimitate, după consultarea Comisiei şi după primirea avizului conform al Parlamentului
European, care se pronunţă cu majoritatea absolută a membrilor care îl compun.

Condiţiile de admitere şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea, care implică astfel
de admitere, va fi obiectul unui acord între statele membre şi statul solicitant. Acest acord se
supune ratificării de către toate statele contractante, în conformitate cu normele lor
constituţionale.

Cererea depusă de o ţară care doreşte să adere la UE este transmisă Consiliului. Comisia
Europeană contribuie cu o opinie oficială privind ţara solicitantă, iar Consiliul decide dacă
acceptă sau nu candidatura. Odată ce Consiliul decide în unanimitate asupra unui mandat de
negociere, negocierile între ţara candidată şi toate statele membre pot fi oficial deschise. Acest
lucru nu se întâmplă, însă, în mod automat. Ţara solicitantă trebuie să îndeplinească o serie de
criterii înainte ca negocierile să demareze.
4
Aşa-numitele „ criterii de la Copenhaga ”, stabilite în decembrie 1993 de Consiliul European de
la Copenhaga, impun unui stat candidat să aibă:

 instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului,

respectarea şi protecţia minorităţilor;
 economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii
concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii;
 capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru şi, în special, adeziunea la
obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

3. Mandatul şi cadrul de negociere

Odată ce Consiliul decide în unanimitate adoptarea unui mandat de negociere, negocierile de

aderare între ţara candidată şi toate statele membre pot fi deschise.

Negocierile între statele membre ale UE şi ţările candidate se desfăşoară la nivel de miniştri şi
ambasadori. Aceştia se concentrează asupra condiţiilor şi calendarului de adoptare şi aplicare a
tuturor reglementărilor comunitare deja în vigoare. Aceste reglementări (cunoscute şi sub
denumirea de „acquis”, termen francez care înseamnă „ceea ce a fost stabilit”) nu pot face
obiectul vreunei negocieri

În cadrul negocierilor de aderare, legislaţia UE este împărţită în 35 de capitole tematice.

4. Beneficiile extinderii UE
 prosperitate crescută pentru toate statele membre: de 3 ori mai multe schimburi
comerciale între vechile și noile state membre, de 5 ori mai multe între noile state
membre
 mai mare stabilitate în Europa
 un rol mai important al UE pe scena mondială

5
 5. Strategia de extindere

Consensul reînnoit privind extinderea, convenit în cadrul reuniunii Consiliului European din
decembrie 2006, continuă să ghideze politica UE în materie de extindere. Liderii UE au
convenit să urmeze o strategie bazată pe:

 consolidarea angajamentelor UE în ceea ce privește negocierile de aderare în curs

 condiționalitate echitabilă și riguroasă în toate etapele negocierilor cu țările candidate
 transparență sporită și o mai bună comunicare, pentru asigurarea unui sprijin public
larg și susținut
 capacitatea UE de a integra noi membri

6. Etapele extinderii UE

 În 1951, şase ţări – Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos – au
întemeiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi, ulterior, în 1957, Comunitatea
Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.
 Au urmat şase valuri de extindere succesive:

1973 – Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit

1981 – Grecia

1986 – Spania şi Portugalia

1995 – Austria, Finlanda şi Suedia

2004 – Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi
Slovacia. A fost o extindere istorică, o reunificare a Europei după zeci de ani de separare. La 1
ianuarie 2007, aderarea României şi Bulgariei la UE a încheiat acest proces istoric.

2013 – Croaţia

7. Cele mai recente evoluții

Martie 2020

La 24 martie 2020, miniștrii afacerilor europene și-au dat acordul politic pentru deschiderea
negocierilor de aderare cu Albania și cu Republica Macedonia de Nord. La 25 martie,
concluziile privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere au fost adoptate în mod
6
oficial prin procedură scrisă. La 26 martie 2020, membrii Consiliului European a aprobat
concluziile respective.

Octombrie 2019

La 15 octombrie 2019, Consiliul a discutat despre extindere și procesul de stabilizare și de

asociere în ceea ce privește Albania și Republica Macedonia de Nord. În urma discuției,
președinția a emis concluzii procedurale și a luat act de faptul că Consiliul va discuta această
chestiune după Consiliul European din octombrie.

Consiliul European din 17-18 octombrie 2019 a decis să revină la chestiunea extinderii înainte
de summitul UE-Balcanii de Vest care va avea loc la Zagreb în mai 2020.

Iunie 2019

La 18 iunie 2019, Consiliul Afaceri Generale a adoptat concluzii privind:

 politica de extindere a UE vizând Muntenegrul, Serbia și Turcia

 procesul de stabilizare și de asociere, vizând Republica Macedonia de Nord, Albania,
Bosnia și Herțegovina, precum și Kosovo*

La 20 iunie 2019, Consiliul European a aprobat aceste concluzii.

8. Situația actuală
 Negocieri de aderare inițiate
 Serbia – ianuarie 2014
 Muntenegru – iunie 2012
 Turcia – octombrie 2005

Decizii de deschidere a negocierilor de aderare

 Albania – țară candidată din iunie 2014

 Republica Macedonia de Nord – țară candidată din decembrie 2005

7
Țări potențial candidate

 Bosnia și Herțegovina – cerere depusă în februarie 2016

 Kosovo* – acordul de stabilizare și de asociere a intrat în vigoare în aprilie 2016

Concluzii

Extinderea Uniunii Europene spre ţările central şi est europene reprezintă, alături de

unificarea monetară, cele mai dure provocări din istoria procesului de integrare în Europa

şi cu implicaţii majore asupra viitorului continentului european.

Europa are astăzi o şansă unică să devină o forţă în competiţia globală şi să întoarcă

definitiv spatele conflictelor care i-au zbuciumat destinul. Uniunea Europeană, ca motor al

integrării, dar şi statele asociate, sunt obligate să-şi asume această responsabilitate cu

realism şi să adopte strategii subordonate obiectivelor pe termen lung.

Trebuie reamintit că nu orice integrare aduce beneficii şi că, pentru ca aceasta să

aibă un impact net pozitiv, ţările participante trebuie să fie concurenţiale şi potenţial

complementare , cu nivelele de dezvoltare economică apropiate. Între Uniunea Europeană

şi marea majoritate a ţărilor din Europa Centrală şi de Est există decalaje

importante.România, care nu se plasează printre frunţasele plutonului de ţări candidate nu

este pregătită să facă faţă provocărilor pe care le presupune o admitere în scurt timp la UE.

Integrarea economică nu trebuie privită nici ca un scop în sine şi nici ca un

panaceu, ci ca pe un pachet de instrumente de maximizare a bunăstării.

Relaţia României cu Uniunea Europeană şi începerea negocierelor de aderare pot să

reprezinte un imbold major, acel „Big Push” care ar putea ajuta în reducerea decalajelor

economice faţă de ţările europene avansate.

8
 Bibliografie

1. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/enlargement/ Accesat 20.05.20

2. http://www.adevarul.ro/international/europa/An-decisiv-Turcia-
UE_0_23998845.html Accesat 20.05.20
3. http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/UE-Turcia-
departeaza_0_142785798.html Accesat 20.05.20
4. http://www.europa-eu-un.org/articles/en/article_5088_en.htm Accesat 20.05.20
5. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/1022222.stm Accesat 20.05.20
6. http://www.euractiv.com/en/enlargement/eu-turkey-relations-linksdossier-188294
Accesat 20.05.20
7. http://www.mfa.gov.tr/relations-between-turkey-and-the-european-union.en.mfa
Accesat 20.05.20
8. http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2010/package/conclusions_turke
y_en.pdf Accesat 20.05.20
9. http://ec.europa.eu/enlargement/how-does-it-work/index_ro.htm Accesat 20.05.20
10. Berger, H., Moutos, T., (eds), Managing the European Union Enlargement, The MIT
Press, Cambridge, 2004.
11. Diaconescu M., Asocierea României la Uniunea Europeană, Editura Economică,
Bucureşti, 2003.
12. Miron, D. Economia integrării europene, Editura ASE, Bucureşti,2001