 

D= E
(7.14)

h) Fluxul inducţiei electrice printr-o suprafaţă elementară orientată d S este:
 
d e  DdS
(7.15)

iar fluxul total printr-o suprafaţă închisă  va fi:

 
e   D dS   D dS cos    D n dS
  
(7.16)  
în care  este unghiul dintre D şi versorul n al direcţiei normale la suprafaţa
 
orientată d S , iar Dn =Dcos este componenta inducţiei electrice după direcţia n
.

7.2 Lucrul mecanic al forţelor unui câmp electric


Lucrul mecanic elementar al forţelor electrice F care, acţionând

asupra unei sarcini elementare q determină o deplasare elementară d l este:
   
W = Fd l = qE d l
(7.17)

Prin integrare, se obţine lucrul mecanic total pe o curbă :

 
W = q  Edl

(7.18)
În regim electrostatic nu au loc schimburi de căldură nici între sistem şi exterior
şi nici în interiorul sistemului. Din termodinamică se ştie că în acest caz lucrul
mecanic nu depinde de drumul parcurs, deci în cazul unei curbe închise , rezultă:
 
 Ed l =0

(7.19)

Integrala de contur se poate transforma într-o integrală pe suprafaţă pe

o suprafaţă , folosind teorema lui Stokes:

92
     E d S
   
 Ed l 
 
(7.20)

Cum elementul de suprafaţă d S este ales arbitrar, rezultă:

E = 0
(7.21)
deci în acest caz câmpul electric este irotaţional. Dar   (f) = 0 unde f este o
funcţie scalară oarecare, înseamnă că există o funcţie scalară V, astfel încât:

E = - V (7.22)

Mărimea V(x, y, z) definită de (7.22) se numeşte potenţial electric, fiind

definit până la o constantă arbitrară. Atunci lucrul mecanic total, la o deplasare
pe curba , între punctele 1 şi 2 este:
 2
W  q  V d l  q dV  q (V1 - V2) = qU
 1
(7.23)
Mărimea U se numeşte tensiune electrică. Din (7.23) se vede că
tensiunea electrică este egală cu lucrul mecanic necesar deplasării unei sarcini
egale cu unitatea, între punctele considerate.

7.3 Legea lui Gauss


Fluxul inducţiei electrice D printr-o suprafaţă închisă  este egal cu suma
algebrică a sarcinilor electrice libere q1, ..., qn, din interiorul acestei suprafeţe.
 
 DdS = q

(7.24)

n
unde q =  q i . Demonstraţie: Fie două sarcini q şi q', între care există forţa:
i1

 1 qq' 
F  3 r
4  r
(7.25)

iar câmpul electric creat de sarcina q este:

93
 
 F 1 q 
E   r
q' 4 r 3
(7.26)

Fluxul inducţiei electrice D printr-o suprafaţă sferică, cu centrul în q:

     
q r
 DdS    E dS  4  r 3
dS
  
(7.27)
   
Dar r şi d S au aceeaşi direcţie, deci: r d S = r dS; în acest caz, pentru un
r dat relaţia (7.27) devine:
  q
 dS 
D  4 r 2  q (7.28)
 4 r 2

Legea lui Gauss (relaţia 7.24) poate fi scrisă şi sub formă diferenţială,
folosind relaţia lui Gauss-Ostrogradski:
  
 D dS =  Dd
 
(7.29)

unde  este volumul mărginit de suprafaţa . Dacă  este densitatea volumică

de sarcină, ţinând cont de relaţia (7.1), din relaţia (7.29) se obţine:

D = 
(7.30)

Având în vedere relaţiile (7.14) şi (7.22), din (7.30) rezultă:

 
 (V) =  sau V =
 
(7.31)

Ecuaţia (7.31) este ecuaţia lui Poisson. Dacă  = 0, rezultă ecuaţia lui Laplace:

V = 0 (7.32)

7.4 Legi de material

7.4.1 Legea dependenţei polarizaţiei electrice de câmpul electric

94
 S-a constatat experimental că există o dependenţă între
 
polarizaţia
totală P a unui dielectric şi intensitatea câmpului electric E . Deoarece

polarizaţia permanentă ( Pp ) nu depinde de câmpul exterior, rezultă că doar

polarizaţia temporară depinde de E :
  
Pt = Pt ( E )
(7.33)

- În medii liniare, omogene şi anizotrope, relaţia generală (7.33) este:

 ~ 
Pt = 0 e E
(7.34)
unde 0 este permitivitatea electrică a vidului, iar ~
 e tensorul susceptivităţii
electrice.
- În medii liniare, omogene şi izotrope, tensorul ~  e devine scalarul e :
 
Pt = 0 e E
(7.35)
 
de unde se vede că în acest caz, vectorii Pt şi E sunt paraleli.

7.4.2 Legea dependenţei inducţiei electrice de câmpul electric

Această lege este:

      
D   0E  P   0 E  Pp  Pt E 
(7.36)

Dacă mediul nu este polarizat permanent: Pp = 0
În plus, pentru medii liniare, omogene şi anizotrope:
   
 e E   0 1  ~
D   0E   0 ~ e  E
(7.37)

Dacă se notează: ~   1  ~
e  (7.38)
0
 
relaţia (7.37) se va scrie: D=~
 E
(7.39)

unde ~
 este tensorul permitivităţii absolute a mediului.

95
- În medii liniare, omogene şi izotrope, tensorul ~
 devine scalarul  şi
atunci relaţia (7.39) va fi:
 
D = E (7.40)
 
de unde se vede că, în acest caz, vectorii D şi E sunt paraleli.
Din relaţia (7.38) scrisă sub formă scalară şi din relaţia (7.5), rezultă
permitivitatea electrică relativă:

r = 1 + e (7.41)

96