CUPRINS

I. PIESE SCRISE

1.MEMORIUL DESCRIPTIV

1.1 Obiectul şi necesitatea proiectului.

1.2 Stuaţia geografică şi administrativă a zonei
1.3 Studiul factorilor social-economici
1.4 Caracterizarea cardului natural
1.4.1.- Studiul climatic (temperaturi medii lunare şi anuale; temperaturi
minime absolute, suma precipitaţiior medii anuale şi repartiţia lor,
umiditatea relativă a aerului, durata de strălucire a soarelui, accidente
climatice).
1.4.2.- Studiul pedologic (profilul solului, structura, conţinutul în
macroelemente).
1.4.3.- Studiul vegetaţiei pomicole spontană şi cultivată.
1.4.4.- Concluzii privind aprecierea generala a condiţiilor în care se
plantează.

2.MEMORIUL JUSTIFICATIV

2.1. Organizarea teritoriului (parcelarea, trasarea drumurilor, zone de

întoarecere, amplasarea construcţiilor).
2.2. Stabilirea sortimentului de soiuri şi portaltoi în funcţie de sistemul de
cultură, tipul de sol, zona climatică şi amplasarea soiurilor în parcele.
2.3. Stabilirea tehnologiilor de lucru privind:
2.3.1.- Stabilirea distanţelor de plantare.
2.3.2.- Stabilirea tehnologiilor de pregătire a terenului.
2.3.3.- Plantarea pomilor.
2.3.4.- Întreţinerea plantaţiilor pȃnă la intrarea lor pe rod.
2.3.5. - Împrejmuirea plantaţiilor.
2.3.6. – Insatlarea mijloacrelor de susţinere.
2.3.7. - Instalarea sistemului de irigare
 3 MEMORIUL TEHNIC

3.1. Planul de plantare

3.2. Antemăsurători – Devize pe categorii de lucrări privind:
3.2.1 – Antemăsurătoarea 1 – Privind pregătirea terenului în vederea plantării
3.2.2.—Antemăsurătoarea 2 – Privind procurarea materialului săditor
3.2.3.—Antemăsurătoarea 3 – Plantarea pomilor
3.2.4. – Antemăsurătoarea 4 –Întreţinere plataţiilor în anul I de la plantare
3.2.5. – Antemăsurătoarea 5 – Completarea golurilor în anii I si II de la
plantare
3.2.6. – Antemăsurătoarea 6 – Instalarea mijloacelor de susţinere
3.2.7. – Antemăsurătoarea 7 – Întreţinerea plantaţiilor în anul II de la plantare.
3.2.8. – Antemăsurătoarea 8 – Întreţinerea plantaţiilor în anul III de la
plantare.
3.2.9. – Antemăsurătoarea 9 – Instalarea sistemului de irigare.
3.2.10. – Antemăsurătoarea 10 – Pentru instalarea gardului
3.2.11. – Deviz centralizator privind normele de muncă manuală,
mecanică, transport şi materiale consummate.

II. PIESE DESENATE

4.1. Schiţa de ansamblu a plantaţiei la scara 1: 2000.

4.2. Schiţa amplasării soiurilor şi a polenizatorilor.

3. BIBLIOGRAFIE.
 I. PIESE SCRISE
1. MEMORIUL DESCRIPTIV

1.1. OBIECTUL ŞI NECESITATEA PROIECTULUI

Înfiinţarea plantaţiei de cais are drept scop obţinerea unor producţii

corespunzătoare atȃt din punct de vedere cantinatativ cȃt şi caliatativ pe o suprafaţă de 11
de hectare.
Caisele sunt considerate fructe “de lux”, mult solicitate de consumatori, mai
ales ca fructe proaspete, dar şi prelucrate. În prezent există o cerere neacoperită de
caise în majoritatea ţărilor. Mai mult decât atât, în zonele cu climat rece sunt
considerate fructe exotice. Toate acestea sunt determinate de însuşirile lor
calitative şi tehnologice: gustul plăcut, fineţea pulpei, aroma specifică, conţinutul
ridicat în diferite componente biochimice, vitamine etc., foarte utile organismului
uman. Principalele componente ale fructelor sunt: substanţa uscată 10,6-21,71 %;
zahăr 6-15,68 %; aciditate totală 0,34-2,61 %; proteine brute 1,09-1,64 %; pectine
0,55-1,10 %; substanţe minerale: K =75,4-112,0 mg %; P = 21,3-32,0 mg %; Ca =
6,6-16,4 mg %; vitamina A (caroten) = 0,41-3,2 mg %; vitamina C = 8,5-37,0 mg
%; vitamina P = 35-38 mg %; vitamina E = 0,72-1,8 mg %.
Valoarea energetică este de 21-77 calorii/100 g. Caisele au efect benefic
asupra digestiei, contribuie la formarea hemoglobinei etc.
Caisele au o valoare ridicată chiar şi prelucrate. Astfel, compoziţia chimică
a nectarului de caise este foarte apropiată de a fructelor proaspete. De asemenea,
sâmburii de caise au o valoare nutritivă ridicată: 28% substanţe pectice; 29,5-
57,7% grăsimi; 3,1% săruri minerale etc., fiind folosiţi pentru extragerea
amigdalinei sau în cofetărie ca înlocuitori ai migdalelor. Un alt avantaj al caisului
este acela că intră repede pe rod în anul 2-4 de la plantare, produce mult şi relativ
173
constant. Ca dezavantaj este acela că se adaptează mai greu la condiţiile
ecologice, având o rezistenţă scăzută în special la temperaturi scăzute.
În acest sens cercetătorii depun eforturi pentru crearea de noi soiuri, pentru
modernizarea tehnologiilor de cultură, obiective ce vor permite lărgirea ariei de
răspândire a acestei specii.

Aventajele înfiintării plantatiei de cais in Comuna Bucu sunt:

- Se afla la o distanță relativ mica fata de orașul Slobozia

- Existenta in zona a fortei de munca calificată necesară intretinerii plantatiei.
-Solurile sunt relativ sarace in elemente nutritive pe care alte culturi nu le pot valorifica
Problemele xare trebuie luate în considerare și rezolvate sunt următoarele:
 Stabilirea sistemului de cultură
 Stabilirea tipului de plantație pomicolă
 Alegerea judicioasă a terenului pentru amplasarea plantației in arealele favorabile
culturii caisului
 Proiectarea lucrărilor hidroameliorative care să asigure folodința îndelungată a
terenului
 Amenajarea terenului pentru conservarea solului si creearea condițiilor favorabile
pentru dezvoltarea și fructificarea caisului
 Organizarea terenului în unități de exploatare
 Pregătirea terenului pentru plantare

1.2 SITUAȚIA GEOGRAFICĂ ŞI ADMINISTRATIVĂ A ZONEI .

Bucu este o comuna situată in județul Ialomita la 3 km de Slobozia.

Relieful este reprezentat in partea central-estică prin platouri piemontane de o apreciabilă
întindere si netezime la altitudini în jur de 400 m, fragmenate rar și adânc de văile afluiente
pe stânga Ialomitei. Energia maximă a reliefului de circa 200 m si cea medie de 100 m explică
înclinarea accentuată a versanților, care asociată cu permiabilitatea rocilor detritice
neconsolisdate , pluviozitatea regională și folosința agricolă îndelungată, determină
declanșarea și întretinerea proceselor geomorfologice de panta, concretizate prin eroziuni de
suprafață și de adâncime (rigole, ogașe, râpe, torenți ), locale alunecări și surpări de strate. În
acest contras cu versanții, care totalizează 30% din teritoriu și presupun măsuri antierozionale,
platouri înalte și podurile teraselor sunt ferite de astfel de procese negative.

1.3 STUDIUL FACTORILOR SOCIAL-ECONOMICI

În vederea realizarii acestui proiect s-au luat în considerare posibilităţile de execuţie dar in
special condiţiile pedoclimatice ale zonei.
Datorită specializarii populatiei din zonă pe domeniul horticol. forta de muncă calificată este
relativ usor de asigurat pentru infiintarea si intretinerea plantatiei
Căile de transport rutier situatie in apropierea plantație fac ca transportul productiei pana la
beneficiar sa se facă in conditii bune, fara a se deprecia calitatea productiei obtinut.
Totodată imediata apropiere, a căilor de transport, facilitează accesul personalului calificat în
incinta plantaţiei.
Direcţia de producţie pentru recolta ce urmează a fi obţinută, vizează consumul de fructe în
stare proaspătă, precum si pentu industrializare.

1.4 CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

1.4.1. STUDIUL CLIMATIC

Pentru caracterizarea climatică a zonei unde urmeaza a fi inființată plantatia au fost

folosite date de la stația Slobozia.
Clima părții sud-estice a Campiei Baraganului, in care se include și zona unde urmeaza a
se innfiinta plantația este de tip moderat continental, cu ierni friguroase și veri calde fără ca
extremele să fie prea accentuate
Media anuală a aerului la Bucu este în jurul valorii de 10,4 °C
Valoarea cea mai ridicată a temperaturii, este de 39-40 °C. Media lunii ianuarie este de
-2,4 °C. Cea mai scazuta temperatura, de -30 °C înregistrându-se în luna ianuarie, astefel
realizându-se o amplitudine absolută de 72 °C

Regimul termic in Zona Bucu este:

A. Temperatura medie lunară şi anuală (°C)

Tab.2.
Statia LUNA ANUAL

Slobozia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

t °C  -2,4 -0,5 4,8 10,9 16,2 19,8 21,9 21,1 17 11,2 5,1 0,0 10,4
 B. Temperatura aerului – media maximelor zilnice lunare (°C)
Tab.3.
Statia LUNA ANUAL
Slobozia I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I

t °C 17, 23,1 28,4 31, 35,3 38,0 41,5 41 34,4 25, 19,5 2.9 31,29
5 5 0

C. Temperatura aerului- media minimelor zilnice lunare (°C)

Tab.4.
Statia LUNA ANUAL
Slobozia I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I

t °C -30,5 -27,6 -21 - -2,0 4,5 7,5 7 -3,0 -9,0 - -26 -9,9
5,5 15,7

Numărul mediu anual al zilelor cu îngheţ

Tab.5.
Staţia Specificare Data
Slobozia

Data Cel mai timpuriu 8 septembrie

primului
îngheţ Cel mai tȃrziu 1 decembrie

Data Cel mai timpuriu 3 martie

ultimului
îngheţ Cel mai tȃrziu 6 mai
 Regimul de precipitaţii anuale au valoare de 578,8 mm şi sunt repartizate neuniform în cursul
unui an.

Precipitaţii anuale repartizate pe luni (mm)

Tab.6.
Statia LUNA ANUAL
Sloboz I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
ia

cantita 38, 32,4 30,8 46,6 74, 82,6 50,7 47,2 41,3 51,5 46,3 37,9 578,8
tea mm 8 7

Precipitatii mm

100

80

60

40

20

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Precipitatii mm

Umiditatea relativă a aerului – media lunară şi anuală (%)

Tab.7.
Statia LUNA ANUAL
Slobozia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
% 74 72 69 64 64 61 58 57 65 68 73 74 66,5
Viteza vȃntului

Masele de aer, prin marea lor mobilitate, constituie factorul climatogen care generează
variaţiile neperiodice ale vremii, determinând diferenţierea esenţială a aspectului stării vremii
şi ca urmare oscilaţia valorii elementelor climatice.

Cea mai mare intensitate a vȃnturilor o au cele din NV, SE, N, S.

Masele de aer în funcţie de direcţie, frecvenţa si viteză

Tab.8

Direcția N N-E E S-E S S-V V N-V

Frecvența 4,9 1,5 0,6 2,8 12,6 6,1 2,7 5,0

Direcția N N-E E S-E S S-V V N-V

Viteza medie 2,0 1,2 0,4 1,5 3,8 2,5 1,8 2,3
 N
14

12

N-V 10 N-E

V 0 E

S-V S-E

Frecvența Viteza medie

ROZA VÂNTURILOR – Craiova după viteza acestora (m/s).

Fenomenele atmosferice deosebite

În zona Sâmburesti, cele mai importante accidente climatice sunt înghețurile, dar au o
frecvență destul de redusă. Luna cu cele mai frecvente zile cu brumă din ăerioada de vegeteție
este octombrie, iar în luna aprilie se instalează in medie 1,8 zile cu brumă
Grindina, in funcție de intensitatea și mărimea particulelor de gheață, poate să producă
pagube foarte importante prin distrugerea parțială sau totală a aparatului foliar, dar acet
fenomen se înregistrează rar.
 1.4.2. STUDIUL PEDOLOGIC

Pentru înfiinţarea acestei plantaţii, tipul de sol, ales şi caracterizat, este brun roşcat.
Aceste soluri au fost cercetate, pentru prima dată, în ţara noastră, de Gh. I Munteanu
Murgoci (1924) dar, caracterizarea acestora sub aspectul însuşirilor fizice şi chimice, s-a
1
făcut ceva mai târziu de N. Cemescu (1934, 1945), M. Popovăţ (1937 , 1945) şi de C. D.
Chiriţă (1955, 1962).
Cu privire la denumirea taxonomică, părerile unor pedologi străini, care ne- au
vizitat ţara, sunt împărţite. Astfel, pedologul rus L Gherasimov ( 1958, 1961) consideră că
nuanţa roşcată a solului brun roşcat ar fi un caracter relict, si deci solul brun roşcat s-ar
putea considera ca un facies al solului brun argiloiluvial, iar pedologul german Ehwald,
consideră că, nuanţa roşcată a acestui sol s-ar datora influenţei actuale a climatului
mediteranian şi deci, ar fi un subtip al solului brun argiloiluvial, situat la trecerea spre
solurile maronii din zona mediteraniană. Totuşi , întrucât aceste soluri fac parte dintr-o
provincie pedogeografică aparte, în care influenţele climatice mediteraniene sunt mai mult
sau mai puţin evidente, pedologii români au rămas la denumirea de “sol brun roşcat” ca tip
genetic de sol, aşa cum a fost denumit de Gh. M. Murgoci, dar cu mici modificări apărute
în timp. De dată mai recentă, C. D. Chiriţă şi colab., (1966, 1967) introduc termenul de “
brun roşcat argiloiluvial”, termen prin care s-a căutat a se pune în evidenţă procesul de
argiloiluviere.
Aceste soluri, în urma cercetării şi cartografierii, apar şi pe legendele hărţilor de
soluri editate la scările 1 : 500000, (1971) şi 1: 10000000 (1978) sub denumirile de “ soluri
argiloiluviale brune roşcate “şi respectiv “soluri brune roşcate ” denumiri ce au fost
păstrate şi în sistemul român de clasificare a solurilor elaborat recent de Institutul de
Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, în cele trei variante ( 1973, 1976, 1979).
Însuşiri hidrofizice, fizico-mecanice şi agroproductive Textura solurilor brun
roşcate este în general luto-argiloasă. In ceea ce priveşte conţinutul de argilă acesta este
variabil pe profil încât în solurile brun roşcate formate pe depozite loessoide, este cuprins
între 25-40% în orizontul Ao şi între 40-55% în onzontul Bt, fapt ce este remarcat şi prin
indicii de diferenţiere texturală intre orizonturile Bt şi Ao, care variază între 1,1-1,2.
Conţinutul redus de nisip grosier (0,1-0,4%) ca şi procentul ridicat de praf şi nisip fin din
orizonturile superioare(Ao şi Bt) sunt caracteristice loessurilor pe care s-au format.
Solurile brun roşcate formate pe loessuri şi materiale lossoide, sunt în general,
soluri afânate în orizontul Ao, încât densitatea aparentă are valori ce sunt cuprinse între
1,20 şi l,32g /cm3 , dar tasate în orizontul Bt, unde densitatea aparentă ajunge la valori de
1,50-1,57 g/cm3 şi apoi, moderat afanate la nivelul orizontului Cca. Porozitatea totală, în
general are valori scăzute(42,0-51,0%). Indicii de higroscopicitate şi ofilire prezintă valori
de la mijlocii spre mari (8,4- 11,9 % şi respectiv 12,6-17,8)în orizonturile Ao şi Bt.
Capacitatea de apă în câmp este moderată în orizontul Ao (20,5-25,9%) şi scade uşor în
orizonturile Bt sau Cca (înjur de 20%). în mod corespunzător şi capacitatea de apă utilă
scade de la 11,5 la 6,8 %. Permeabilitatea solului este moderată în orizontul Ao, după
valorile conductivităţii hidraulice(K=290-450.10-6 cm/s) dar care se înrăutăţeşte simţitor la
nivelul orizontului Bt.
Însuşiri chimice. Solurile brun roşcate prezintă în orizontul Ao un conţinut în
humus de 5-6 g/100 g sol, dar acest lucru la solurile aflate sub vegetaţia de pădure, pe când,
la solurile luate în cultură conţinutul în humus variază între 2,5- 3,5 g/100 g sol. Totuşi, pe
profil, conţinutul în humus se menţine relativ ridicat, încât la nivelul orizontului AB, mai
apar valori de l,2-2,0g/100 g sol, valori care apoi scad în orizontul Bt la 1,0-2,0 g/100 g sol.
Raportul C:N prezintă valori cuprinse între 12 şi 13 ceea ce ne indică un grad avansat de
humificare a materiei organice.
Capacitatea totală de schimb cationic la nivelul orizontului Ao este de 23-30
me/100 g sol,dar care creşte apoi la 30-35me/100 g sol în orizontul Bt pentru a descreşte din
nou la nivelul orizontului C sau Cca. Gradul de saturaţie în baze este de 80-90% în orizontul
Ao, scade la 60-70% în orizontul AB şo creşte relativ repede în orizontul Bt la 80-90%.
Corespunzător gradului de saturaţie, pH- ul prezintă valori de 6-7 în orizontul Ao, scad în
orizontul AB între 5,0-6,4 si apoi cresc din nou în orizontul Bt.
Din analiza chimică globală a solului,se constată, că argila îşi păstrează în general
compoziţia chimică. Astfel raportul S102:.R2O3 prezintă valoarea cea mai indicată în
orizontul Ao şi scade foarte uşor la partea superioară a orizontului Bt, pentru a creşte din nou
în orizontul C sau Cca.În acelaşi mod variază şi raportul S10 2:A1203 în timp ce raportul
Fe2O3:Al2O3 prezintă valori mai mari în orizontul Bt fapt ce ne arată că argila care migrează
este ceva mai bogată în A12O3 şi FeO3 decât cea residuală.
Din punct de vedere agroproductiv , aceste soluri sunt relativ active, cu un circuit
normal al substanţelor nutritive. Au în general o capacitate bună de nitrificare şi amonifiere.
Sunt moderat aprovizionate cu N total ( 0.11-0.23%), P2O5 total ( 0.09-0.14%) şi K20 total
(0,60-0,85%).
 Însuşiri agroproductive. Solurile brun roşcate prezintă o utilitate predominant
agricolă, dar sunt folosite in pomicultură şi viticultură.
Principalele plante cultivate sunt : grâul de toamnă, porumbul, orzul, avăzul, sfecla de
zahăr, mazărea, fasolea soia, cartoful şi diferite plante de nutreţ. Dintre pomii fructiferi
reuşesc bine prunul, caisul, piersicul, cireşul, vişinul nucul şi mărul.
Fertilitatea solurilor brun roşcate este în general bună, datorită însuşirilor fizice
favorabile, cât şi aprovizionării lor in humus şi substanţe nutritive uşor asimilabile.
Pe solurile brun roşcate se pot administra îngrăşăminte, în general cu rezultate bune,
dar nevoia este moderată. Se obţin sporuri de recoltă la aplicarea îngrăşămintelor organice,
precum şi a îngrăşămintelor cu azot. In schimb sunt puţin valorificate îngrăşămintele chimice
cu fosfor . Nu reacţionează la îngăşăminte cu potasiu, decât dacă sunt administrate împreună
cu cele cu azot şi fosfor.
Cu toate că precipitaţiile atmosferice sunt suficient pentru creşterea şi dezvoltarea
plantelor cultivate, irigaţiile aduc sporuri însemnate de recoltă.
In ultima vreme , Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, a elaborat
o nouă sistematică a solurilor brun roşcate , prezentată în sistemul român de clasificare a
solurilor. In primele două aproximări, ale acestui sistem, solurile brun roşcate sunt
considerate tip de sol, făcând parte din clasa solurilor argiloiluviale la care ca subtipuri se
deosebeau: tipic, molic, vertic, rodic, lamelar şi gleizat. în ultima aproximare, (1979) aceste
soluri sunt considerate deasemenea tip de sol şi fac parte din clasa argiluvisolurilor la care ca
subtipuri se deosebesc tipic , molic, vertic, gleizat, şi pseudogleizat.

1.4.3. STUDIUL VEGETAȚIEI POMICOLE SPONTANE ŞI

CULTIVATĂ

Vegetaţia trădează întrutotul climatul heliotermic de mai sus. Geobotanic, ne

aflăm în zona pădurilor de cer, formaţiune forestieră termofllă care a avansat spre nord
până în această regiune. Cerul (Qercus cerris) este obişnuit asociat cu alte esenţe sudice:
gâmiţa (Q. Robur), stejarul pufos (Q. pubescens ), mojdreanul ( Fraxinus ornus), cărpiniţa (
Carpinus orientalis), dar în alcătuirea pădurilor participă şi stejarul, carpenul, arţarul,
jugastrul, frasinul şi chiar specii de gorun (Q. Petraea, Q. dale champii, Q. polycarpa )
pătrunse dinspre nord. Pajiştile existente sunt dominate autoritar de graminee
silvostepice ca păiuşul, firuţa de câmp (Poa angustifolia), local şi iarba câmpului, iar pe
terenurile erodate şi/sau degradate prin păşunatul intens sunt fregvente asociaţiile de
bărboasă ( Andropogon ischaemum), pri gros, firuţă bulbiferă (P. Bulbosa). Atât pădurile,
generalizate în trecut cât şi pajiştile secundare defrişării acestora sau redus mult în
favoarea culturii agricole, între care ocupă un procent important.

1.4.4. CONCLUZII PRIVIND APRECIEREA GENERALĂ A

CONDIȚIILOR ÎN CARE SE PLANTEAZĂ

Avȃnd în vedere cerinţele speciei cais faţă de factorii pedo-climatici: temperatura medie
anuală 8-10.5°C; temperatura medie în perioada de vegetaţie 15-19 °C; temperatura minimă
absolută -35…-36°C; suma precipitaţiilor medii anuale 600-750 mm; reactia optimă a solului
pH 5.5-7.6 .
Din analiza tuturor factorilor rezulată ca zona intrunește conditiile necesare cultivării
caisului cu precizarea ca pentru obtinerea unor productii ridicate calitativ este necesar
instalarea unui sistem de irigare pentru a asigura necesitatea de apă in momentele critice.

2.MEMORIUL JUSTIFICATIV

1.Organizarea teritoriului (parcelarea, trasarea drumurilor, zone de întoarecere,

amplasarea construcţiilor).
Plantaţia pomicolă are o suprafata totală de 10,06 de hectare suprafaţa acesteia este
împarţită in 2 parcele, una de 5,16 ha si una de 4,90 ha adică 91,5% livadă în folosinţă din
suprafaţa totală de teren. În cadrul suprafeţei agricole sunt incluse şi aleile tehnologice cu o
suprafaţa de 0,0 ha şi zonele de întoarcere de 6 m lăţime cu o suprafaţă de 0,24 ha
reprezentȃnd 2,1 % din suprafaţa totală.
În cadrul terenului neagricol al fermei pomicole ce însumează suprafaţa de 0,70 ha intră:
drumurile principale ce ocupă suprafaţa de 0,33 ha ceea ce reprezintă aproximativ 3 % din
plantaţie iar cele secundare ocupă suprafaţa de 0,08 ha adică 0,7% din total. Centrul de
expoatare e fermei ocupă suprafaţa de 0,29 ha adică 2,6%.

Modul de folosinta al terenului

Tabelul 1

Nr. Parcela (specia/portaltoi) Dimensiunile

Crt. Lungimea Lățimea Suprafața
m M
ha %
1 266 194 5,16 46,9
266 194 4,90 44,6

Total livadă 10,06 91,5

2 Alei tehnologice 0 0
3 Zone de întoarcere 0,24 2,1
A Total teren agricol 10,30 93,6
4 Drumuri de exploatare principale 0,33 3
5 Drumuri de exploatare secundare 0,08 0,7
6 Centru de exploatare fermă 0,29 2,6
7 Perdea de protecție 0 0
B Total teren neagricol 0,70 6,3

TOTAL GENERAL 11 100

2 – Stabilirea sortimentului de soiuri si portaltoi in functie de sistemul de

cultura, tipul de sol, zona climatica si amplasarea soiurilor in parcele.

Sortimentul de soiuri
La alegerea soiurilor am tinut seama de gradul de favorabilitate al
factorilor naturali, de longevitatea economică, tipul de plantaţie, direcţia de
producţie ( consum intern si industrializare )
În cadrul fermei pomicole, s-au luat in cultura 3 soiuri de cais
zistenta buna la ger, de vigoare mica, epoca de maturare pentru primele 2
soiuri fiind decada a 2 a a 3 a a lunii iunie iar pentru al 3 lea soi sfarsitul lunii
iuliie.
Soiurile alese pentru înfiinţarea plantaţiei sunt:
-Traian
 -Tudor
-Sulina
Traian – soi românesc, 1993 (Viceroy x NJA 2), SCPP Constanţa, de
vigoare mică, coroana invers piramidală, înflorire timpurie, cu fructificare
predominantă pe ramuri buchet, productiv, rezistent la boli. Fruct mijlociu spre
mic (40 g), portocaliu cu roşu pe partea însorită, pulpa portocalie, consistentă,
suculentă, foarte bună la gust, neaderentă. Maturarea: decada II-III a lunii iunie.

Tudor – soi românesc, obţinut la SCPP Constanţa, 1993 (Viceroy NJA

2), viguros, coroana invers-piramidală, înflorire timpurie, mediu productiv,
rezistent la ger, sensibil la boli, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai.
Fructul este mic spre mijlociu (40-42 g), sferic, uşor aplatizat, porotocaliu cu roşucarmin
pe partea însorită, pulpa este portocalie, cu gust dulce-acrişor, fermă,
suculentă, neaderentă. Maturarea: sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie.
Sulina – soi românesc (Mărculeşti 1980), de vigoare mică spre mijlocie,
coroana invers-piramidală, precoce, productiv, sensibil la boli, rezistent la ger.
Fructul mijlociu (50-60 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, pulpa fină, fermă, cu
gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii iulie.

Portaltoii folositi
Zarzărul (Armeniaca vulgaris) - are afinitate bună cu toate soiurile de cais,
fiind recomandat pentru solurile nisipoase, calcaroase, din zonele secetoase. Este
sensibil la Phytophtora, Armillaria şi Verticillium, dar rezistent la nematozii
galicoli (Meloidogyne, Agrobacterium tumefaciens). Nu suportă solurile grele,
umede. Grăbeşte pornirea în vegetaţie cu consecinţe negative cunoscute.
Caisul franc –este unul din cei mai utilizaţi portaltoi datorită afinităţii bune
şi diversităţii genotipurilor. La noi în ţară se folosesc biotipurile locale sau chiar
soiuri (Trandafirii târzii), iar pe plan mondial o serie de selecţii cum ar fi: Manicot G.F. 1236
Haggith Mirobolanul sau Corcoduşul etc.

3.- Stabilirea distanţelor de plantare.

Cele trei soiuri se vor planta la distante de 4 metri intre rânduri si la 4 metri intre pomi pe rand
obtinându-se o densitate de 625 pomi la hectar .

Pregatirea terenului în vederea înfiinţării plantaţiei constă în aplicarea unui complex de

lucrări care să asigure realizarea condiţiilor optime atȃt pentru plantarea pomilor cȃt şi pentru
creşterea lor.
 Defrişarea culturii precedente sau a vegetaţiei lemnoase sau arbustive este
obligatorie, în aşa fel încȃt terenul să fie curat de orice rest lemnos, care poate forma un focar
de infecţie.
Operațiile de defrișare se execută astfel: utilizȃnd ferastraie mecanice purtate de om pentru
eliminarea parţii epigee a vegetaţiei lemnoase iar pentru elimiarea resturilor lemnoasea din sol
se utilizează buldozerul echipat cu extractoar de cioate.

Nivelarea terenului este necesară pentru eliminarea denivelarilor care favorizează

reţinerea apei şi pentru a crea condiţii pentru mai tarziu, cȃnd terenul va fi irigat. Această
lucrare se face cu 1-2 ani înainte de plantare făra însa a afecta stratul de humus. Aceasta
lucrare o execut utilizȃnd tractorul echipat cu lamă de nivelare.

Dezinfectia solului se face prin prafuirea terenului cu diferite insecticide, pentru

distrugerea larvelor, care afecteaza sistemul radicular al pomilor: viermele alb (Melolontha
melolontha) si viermele sarma (Agriotes lineatus). Prafuirea solului se va face utilizand 45
kg/ha PEB+ Lindan. (1,305 to)

Fertilizarea terenului. Fiind culturi care se întind pe perioade mari de timp (zeci de
ani), fertilizarea înainte de plantare este urma analizelor chimice efectuate asupra solului
suprafeţei de teren pe care se va înfiinţa plantaţia pomicolă de măr au rezultat urmatoarele
doze care vor fi administrate: 60 t/ha gunoi de grajd, 800 kg ingrășăminte chimice este
obligatorie

Desfundarea terenului se face la adȃncimea de 80 cm şi este condiţia principală de

reusită a unei plantaţii deoarece solul se mobilizează se aeriseşte, încorporează bine
îngrășămintele, activează microorganismele.

Nivelarea terenului desfundat. Se face cu nivelatorul înainte de efectuarea

pichetajului, prin două treceri consecutive, în sensuri perpendiculare. Pentru afȃnarea stratului
superficial al solului se trece apoi cu grapa cu discuri.

Pichetarea terenului — este operaţiunea prin care se marcheazã locul unde urmeazã a se
efectua groapa de plantare şi locul fiecãrui pom în parte. Lucrarea se efectueazã cu ajutorul panglicei
sau cu o sîrmã marcatã, un toporaş şi pichetii respectivi lungi de 40 cm. Sistemul de pichetare ales este
dreptungi cu latura lungă de 4 m iar latura scurtă de 2m.
 Stabilirea epocii de plantare — trebuie făcută cu multă atentie, in zonele cu toamne
lungi si cu ierni nu prea aspre, cele mai bune rezultate le dă plantarea de toamnă. Ea poate
începe imediat după căderea frunzelor si se poate continua pînă la venirea înghetului. Este
-mai bine să plantăm pomii toamna deoarece rădăcinile lor pană primăvara, realizează cm
contact strans cu pămantal, tăieturile lor se calusează, iar uneori emit rădăcini noi.

Plantarea pomilor

Săpatul gropilor se face mecanizat utilizȃnd un tractor U650 echipat cu burghiu de

600 mm în diametru, pȃnă la adancimea de 50 cm, în ziua plantării, pentru a se evita
pierderile de apă. Înainte de plantarea pomilor pereţii gropilor se vor finisa manual utilizȃnd
cazmaua

Pregătirea pomilor pentru plantare — Pomii scosi de la stratificare, si adusi la locul

de plantare, sau adusi direct de la pepinieră, se supun unui control riguros, urmărindu-se ca
fiecare pom să aibă rădăcina sănătoasă să nu fie rănită, ruptă sau despicată. Tulpina de
asemenea să fie sănătoasă si fără răni. Pomii care n-au fost fasonati, la rădăcină cu ocazia
stratificării se fasonează la plantare. Operatiunea constă în scurtarea rădăcinilor principale la
15—20 cm iar a celor secundare la 2 - 3 cm. Tot cu această ocazie se îndepărtează, rădăcinile
rupte. Tăierea se face cu o foarfecă bine ascutită, perpendicular pe axul rădăcinii.
Mocirlirea asigură un contact strans cu pămantul si stimulează calusarea si formarea de
rădăcini noi. După mocirlire pomii se repartizează la gropi în momentul plantării.
Tehnica plantării - Pomii trebuiesc plantati la adancimea la care au crescut în
pepinieră. Dacă se plantează mai la suprafată, vor suferi din cauza uscăciunii, "iar dacă se
plantează prea adinc, pornesc greu în vegetatie si cresc slab.
Plantatul se face de către o echipă formată din 2 persoane care trebuie să aibă cu ei rigla
de suprapichetaj descrisă la pregatirea terenului, sapă, lopată.
O persoana fixează rigla peste groapă intre cei doi tărusi fixati cu ocazia
suprapichetajului, pentru a stabili locu] pomului si adancimea în groapă. Apoi se introduce
pomul în groapă exact la crestătura din centrul riglei si cu coletul la nivelul ei. Atunci cînd
este prea putin pămant in groapă, se mai introduce pămant pe care să se aseze rădăcinile
pomului cat mai bine. Dacă este pămant prea mult în groapă si rădăcinile pomului nu încap, se
mai scoate din el pînă ce rădăcinile se asează bine.
După ce s-a aranjat pomul în groapă, în timp ce o persoana il tine fixat în pozitie
verticală, altul trage pămînt mărunt si reavăn peste rădăcini. Pentru a asigura pătrunderea cît
mai bună a pămîntului printre rădăcini, persoana care tine pomul il scutură vertical prin
miscări-scurte, dar bruste, apoi introduce pămantul cu mana, printre rădăcini si il indeasă bine.
După ce rădăcinile au fost
acoperite cu un strat de pămant de
5—10 cm grosime, se face primul
călcat, începand de la marginea
gropii spre pom. Persoana care
calcă trbuie să aibă incăltămintea
cu talpă moale ca să nu rănească,
rădăcinile.
După primul călcat se adaugă in groapă incă un strat de gunoi putrezit în cantitate 8—10 kg,
dacă s-a făcut ferlilizarea cu ocazia desfundatului, iar dacă nu s-a făcut, atunci se dă 10—15
kg gunoi la pom. După aceasta se umple groapa cu pămant pană la suprafaţă si se face al
doilea călcat. Se completează apoi toată groapa făcîndu-se un mic musuroi la baza pomului, in
cazul cand pămâtul este umed si nu este nevoie de udat.

Întreţinerea plantaţiilor pȃnă la intrarea lor pe rod.

În anul I si II este obligatorie lucrarea de completarea golurilor, acestea nu trebuie sa

depășescă 12%.
În primul an de la plantare se aplica o serie de lucrari:

 începera formării coroanei dorite

 combaterea buruenilor și afânarea solului
 protecția fitosanitară
 lucrarile în verde

Tăierile de formare - la cais încep chiar din pepinieră şi se continuă în

primii 3-4 ani după plantare. Acestea se recomandă a fi făcute mai ales în perioada
de vegetaţie şi se vor limita la maxim pentru a nu întârzia intrarea pe rod. La
soiurile cu creşteri viguroase şi unghiuri mici de ramificare, se vor efectua tăieri
de transfer pe ramificaţiile laterale. Celelalte măsuri de formare a coroanelor sunt
specifice fiecărei forme.

Principalele boli specifice caisului sunt: ciuruirea frunzelor (Coryneum

bejerinckii), Monilioza (Monilinia laxa, M. fructigena), făinarea (Phodosphaera
tridactyla), cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens), boala plumbului
(Stereum purpureum) etc.
Dintre dăunători, cei mai reprezentativi sunt: gândacul negru al puieţilor
(Copnodis tenebroides), Păduchele din San-Jose (Quadraspidiotus perniciosus),
gărgăriţa fructelor (Rhynchites bacchus), acarianul roşu al pomilor (Panonychus
ulmi) etc.
Tratamentele pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor se efectuează la
avertizare.

Tăierile “în verde” (perioada de vegetaţie) pot înlocui într-o mare măsură
tăierile din perioada de repaus. Se utilizează foarte mult în timpul formării
coroanelor, dar şi în perioada de rodire.
Tăierile în perioada de vegetaţie se pot efectua înainte de recoltarea
fructelor şi după recoltarea acestora.
Tăierile în verde înainte de recoltatul fructelor conduc la formarea a două
chiar trei valuri de creştere. Mugurii de rod de pe lăstarii anticipaţi, diferenţiaţi
mai târziu, vor înflori cu 5-6 zile în urma celorlalţi, scăpând de brumele
târzii.Lăstarii se vor scurta la 35-40 cm, când au 40-45 cm.În urma scurtării vor
rezulta 4-5 lăstari ce vor creşte 50-60 cm şi vor diferenţia muguri de rod.
Tăierea se poate efectua şi asupra ramurilor de semischelet, imediat după
legatul fructelor, când se scurtează cu 1/2-1/3 din lungime, 50 % din ramurile de
semischelet, dar nepurtătoare de rod. Cele 50 % din ramurile de semischelet
purtătoare de rod se vor scurta după recoltarea fructelor (N. Cepoiu, 1980).
Tăierile în verde după recoltatul fructelor tind să înlocuiască tăierile din
perioada de repaus. Au, în general, aceleaşi scopuri şi se realizează după aceleaşi
metode. În schimb, au multe avantaje deja cunoscute. Ca perioadă de executare,
cercetările au demonstrat că cea mai favorabilă este prima decadă a lunii august.
Pentru o bună reuşită a tăierilor în timpul perioadei de vegetaţie, este
necesar ca după fiecare intervenţie să se fertilizeze şi să se irige, iar volumul
tăierilor să nu depăşească 30 % din cel al coroanei.

2.3.5. - Împrejmuirea plantaţiei.

Împrejmuirea se face cu un gard din plasă de sârmă susţinută de stâlpi din

beton armat şi are ca scop apărarea pomilor de atacul iepurilor si altor rozătoare.

2.3.6. – Insatlarea mijloacelor de susţinere

Instalarea sitemului de susţinere nu este necesar în cultura visinului mai

ales la forma de coroană aleasă, deoarece rădăcinile sunt foarte viguroase şi nu
riscă smulgerea din rădăcini datoarate curenţilor de aer
 PLANUL DE PLANTARE
(Necesarul de pomi)

Tabelul 2
Rezerva 3%

Total pomi
Suprafaţa soi
Nr. Parcelă

Suprafaţa

Distanţa de planatre Număr pomi

Soi / portaltoi % soi

Între
Pe rând La ha. În parc.
rânduri
1 5,16 Traian/Zarzar 30 23 798
1,55 5 4 500 775
 1,55 Tudor/Zarzar 30 5 4 500 775 23 798

2,06 Sulina /Cais franc 40 5 4 500 1030 30 1060

1,47 Traian/Zarzar 30 757

5 4 500 735 22
2 4,90 1,47 Tudor/Zarzar 30
5 4 500 735 22 757

1,96 Sulina /Cais franc 40

5 4 500 980 29 1009
TOTAL 5030 149 5179
 Bibliografie

Constantin Chitu - (1975) Relieful și solurile României. Edit. Scrisul Românesc.

Ivașcu Antonia, Ciora Mihaela - Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din
Romania pentru anul 2012
Istarte Mihai- (2009) Pomicultură Generala. . Edit. Ion Ionescu de la Brard, Iași
Zlati C. Gradnariu G, (2009)- Pomologie. Edit. Ion Ionescu de la Brard, Iași
Îndrumator pentru intocmirea proiectului de an privind infiintarea unei plantatii pomicole
intensive- (2012) Univesristatea de Științe Agricole și Medicina Veterenară ,,Ion Ionescu
de la Brad” Iași
http://www.irigatie.ro/
http://sfaturipomicole.tripod.com/id2.html