ÎNFIINȚAREA UNEI PLANTAȚII DE PIERSIC CU

SUPRAFAȚA DE 17 Ha ÎN CONDIȚIILE CLIMATICE

ALE JUDEȚULUI VASLUI
 1. Obiectul și necesitatea proiectului
Pomicultura este unul din principalele sectoare ale horticulturii
care se ocupă cu cercetarea, studierea şi cunoaşterea particularităţilor
biologice şi ecologice ale speciilor pomicole, având ca obiectiv stabilirea
celor mai corespunzătoare măsuri tehnologice, în scopul obţinerii unor
recolte mari, constante şi de calitate superioară. Cultura piersicului are o
deosebită importanţă în economia pomicolă mondială, unde ocupă locul al
III-lea după măr şi păr, dar şi în economia românească, unde ocupă locul VI
după măr, prun, cireş, cais şi păr.
Această importanţă deosebită reiese din calitatea fructelor, rentabilităţii
culturii în zonele favorabile, precocităţii speciei, productivităţii ridicate etc.
Valoarea alimentară a piersicelor rezultă din compoziţia lor complexă
şi echilibrată: apă 82,6-91,4 g; substanţă uscată 10,0-21,5 g; zahăr total 6,38-
14,7 g; aciditate 0,22-0,95 g; taninuri 0,015-0,34 g; substanţe proteice 0,35-
1,37 g; substanţe pectice 0,26-1,26 g; substanţe minerale (P, K, Mg, Fe, etc.)
0,3-0,65; celuloză 0,32-0,86 g; vitamina C 5,28-32,0 g şi alte vitamine: P,
PP, E, B1, B2, B9 etc., valori raportate la 100 g substanţă proaspătă (V.
Cociu, 1993).
Valoarea energetică a fructelor este de 34-76 %, mai redusă decât a
prunelor sau caiselor. În stare proaspătă, piersicile stimulează secreţia
gastrică, uşurează digestia, normalizează peristaltismul intestinal şi reglează
tranzitul alimentelor.
Valoarea terapeutică a piersicilor mai reiese şi din faptul că sunt
indicate în bolile infecţioase acute, hipertensive şi arteroscleroză, în litiaza
renală etc.
De asemenea, piersicile au rolul de a reduce conţinutul de colesterol
din sânge, facilitează eliminarea lichidelor din organism, sunt folosite în
profilaxia bolilor cardiovasculare, renale şi a anemiilor.
Fructele sunt foarte apreciate de către consumatori, atât pentru
consum în stare proaspătă, dar şi industrializate sub formă de dulceaţă, gem,
compot, nectar, suc, fructe deshidratate, congelate, distilate etc.
Datorită sortimentului bogat de soiuri existent, consumul de fructe
proaspete se eşalonează pe o perioadă lungă de cca 4 luni (iunie-octombrie).
Referitor la precocitate, precizăm că piersicul intră pe rod în anii 2-3
de la plantare, iar ca productivitate piersicul produce mult, 20-30 t/ha.
 Ţara noastră se situează aproape de limita nordică de cultură eficientă
a piersicului, având totuşi şi zone favorabile pentru această cultură. Totuşi,
extinderea trebuie să se facă cu prudenţă datorită cerinţelor mari faţă de
temperatură, însă calităţile acestei specii motivează extinderea ei în mai
multe zone din România.

Acest proiect are drept scop înfiinţarea unei plantaţii de visin în

condiţiile eco-pedo-climatice ale judetului Botosani, care să asigure
consumul de fructe în stare proaspătă pe o perioadă cât mai îndelungată.
Condiţiile eco-climatice favorabile care sa gasesc in judet fac posibile
cultura cu succes şi cu producţii ridicate a visinului, cultură ce face obiectul
acestui proiect.

2. Situația geografică și administrativă a zonei

Judeţul VASLUI, situat în partea de est a ţării, acoperă 2,2% din
suprafaţa României, respectiv 5318 km2.
Se învecinează: la est cu Republica Moldova- graniţa constituind-o
râul Prut (171 km), la vest cu judeţele Neamţ, Bacău şi Vrancea, la sud cu
judeţul Galaţi şi la nord cu judeţul Iaşi.
 Figura 1.1. Harta judeţului Vaslui
(sursa: http://www.google.images.ro)
Punctul Punctul extrem Longitudine Latitudine
cardinal

Nord Sat Protopopesti, 27grade38'20" 46grade57'57"

com. Tacuta

Sud Sat Pochidia, 27grade40'02" 46grade01'10"

com Tutova

Est Sat Saratu, com 28grade16'15" 46grade37'08"

Stanilesti

Vest Sat Bacesti, com 27grade12'16" 46grade50'30"

Bacesti

1) după Greenwich

Plantaţia ce face obiectul acestui proiect, urmează a fi amplasat

pe o suprafaţă de 17 ha (suprafaţa totală, din care 14,766 ha suprafaţa
cultivată), în apropierea oraşului Vaslui, la 10 km de acesta.

Judeţul Vaslui este situat în partea central estică a Podişului

Moldovei, în diviziunea acestuia, Podişul Bârladului care acoperă partea
centrală şi central sudică.
Conform hărţii geomorfologice prezentată mai jos, Podişul Bârladului
are în componenţă subunităţile: Podişul Central Moldovenesc- în nord,
Colinele Tutovei în partea central sud-vestică, Colinele Fălciului şi Podişul
Covurluiului – în partea estică.
 Figura 1.2. Zonarea geomorfologică a Podişului Bârladului
(sursa:Harta geomorfologică a României, scara 1:750.000, Posea, Gr., Badea
L.)

Podişul Bârladului are o îndelungată evoluţie geologică, fiind una din

unităţile cele mai vechi ale vorlandului carpatic.
Structura geologică a determinat apariţia unui relief structural
caracteristic, majoritatea formelor de relief- platouri, coline şi dealuri, având
o orientare principală şi o înclinare uşoară dinspre nord- vest către sud-est.
Pante domoale şi prelungi regăsim la versanţii conformi cu structura,
în timp ce versanţii cu funcţie de cuestă, cu expoziţie nordică şi nord-vestică,
sunt mai abrupţi şi au profil asimetric. Impactul factorilor
moderatori externi şi neuniformitatea rocilor de suprafaţă (care s-au erodat
diferit) a condus la dezvoltarea unui relief sculptural, câmpia iniţială de
acumulare salmatopliocenă fiind înlocuită cu relieful colinar-deluros de
astăzi.
Sculptarea reliefului s-a datorat atât râurilor care străbat zona- Prut şi
Bârlad, cu afluenţii lor, cât şi proceselor deluviale – reprezentate de eroziune
areolară şi torenţială, prin surpări şi alunecări de teren. În acest context, în
lungul văilor principale a apărut un relief de acumulare evidenţiat prin şesuri
şi terase.
Procesele de versant sunt favorizate de prezenţa rocilor moi
permeabile şi impermeabile, argile şi marne cu alternanţe de nisipuri şi, pe
alocuri, orizonturi subţiri de gresii, calcare, cinerite andezitice sau luturi
loessoide. Acest complex litologic cantonează mai multe strate acvifere
freatice şi de adâncime. (sursa: „Degradarea terenurilor agricole prin ravene
şi alunecări de teren – studii de caz din Podişul Bârladului”, Cosmin Hurjui,
Dumitru Nistor, Gabriel Petrovici).
Din punct de vedere al altitudinii, relieful judeţului Vaslui variază
între înălţimile cele mai mari regăsite în bazinul Racovei (485 m - Dealul
Mângaralei, 465 m în Dealul Răzeşti, 461 m în Dealul Schitului) şi înălţimea
minimă de 10 m din lunca Prutului.
Aspectul general al podişului este de dealuri înalte cu plaiuri uşor
ondulate, cu o altitudine medie de 110 m.
Spre văile Bârlad şi Lohan, Colinele Fălciului se termină prin versanţi
abrupţi, modelaţi intens prin procese de alunecare şi torenţialitate. În sud,
culmea se lăţeşteaproape ca un podiş- în Colinele Măluşteniului.
Către Valea Elanului văile torenţiale coboară spre est şi sud-est de la
250 m la 100 m. Între Colinele Tutovei şi cele ale Fălciului se desfăşoară
Culoarul Bârladului (cca 152 km lungime) format dintr-o luncă ce se
lărgeşte treptat din amonte (1-2 km) spre aval (3-4 km) şi din mai multe
niveluri de terase; versanţii- drept în cursul superior şi stâng- în aval de
Crasna, sunt abrupţi. În estul judeţului, pe cca. 150 km, se află Valea
Prutului cu un şes aluvial larg şi mai multe terase.

Sub aspect hidrografic, teritoriul judeţului Vaslui aparţine

bazinului râului Prut, care colectează afluenţii din partea de est şi sud-est, şi
bazinului râului Siret, din care râul Bârlad drenează cea mai mare suprafaţă a
judeţului (peste două treimi). Râul Bârlad, afluentul Siretului, izvorăşte din
apropierea Curmăturii- pe Valea Ursului, la o altitudine de 370 m şi are o
pantă medie de la izvoare la vărsare de 1.38 ‰. Afluenţii principali pe partea
stângă sunt: Sacovăţ, Durduc, Rebricea, Vasluieţ, Crasna, Jarovăţ şi pe
partea dreaptă: Buda, Racova, Simila şi Tutova.
Râul Prut izvorăşte de pe versantul NE al Muntelui Cernahora (Ucraina) şi
are la vărsarea în fluviul Dunărea- o suprafaţă totală de bazin de 28.396 km
şi o lungime de 953 km. La intrarea în judeţ, imediat în amonte de sistemul
hidrografic Drânceni, totalizează o suprafaţă de bazin de 22.630 kmp şi o
lungime de 675 km, iar la ieşire, în amonte de vărsarea râului Elan, o
suprafaţă de bazin de 25.768 kmp şi o lungime de 846 km.
Principalii afluenţi pe care îi primeşte Prutul din judeţ sunt Sărata şi
Elanul.
Lacurile de pe teritoriul judeţului Vaslui sunt preponderent de natură
antropică,construite în scopul satisfacerii diverselor folosinţe şi combaterii
inundaţiilor.
Cele mai importante sunt acumulările: Căzăneşti pe râul Durduc,
Soleşti pe râul Vasluieţ, Puşcaşi pe râul Racova, Mânjeşti pe râul Crasna,
Râpa Albastră pe râul Simila şi Pereschiv, care au toate prevăzute şi volume
de apărare împotriva inundaţiilor. În afara acestora, există o serie de
acumulări construite special pentru prevenirea inundaţiilor ca de exemplu:
Delea pe râul Delea, Tăcuta, Rediu pe Rediu, Moara Domnească pe râul
Fereşti, Pungeşti pe Gârceanca, şi Roşieşti pe Idriciu şi încă cca. 80 de
iazuri, crescătorii sau alte acumulări mici, amplasate pe diverse râuri: Simila,
Racoviţa, Buda, Gugeşti etc. Lacurile naturale sunt puţine la număr. Mai
importante sunt cele din lunca Prutului: Grosu, Ulmu, Broscăria şi Hârteşti.

3. Studiul factorilor economici

Pentru realizarea acestui proiect s-au luat în considerare

posibilităţile de excuţie dar şi condiţiile pedoclimatice ale zonei.
Forţa de muncă este asigurată prin pregătirea profesională şi
experienţa acumulată în timp, a oamenilor din zonă, dar şi de populaţia
localitătilor înconjurătoare.
Căile principale de transport rutier situate în imediata apropiere
a plantaţiei, face ca transportul producţiei obţinute până la pieţele de
desfacere cat şi până la principalii beneficiari, reprezentaţi de
supermarketurile locale, să nu producă deprecierea prunelor pe timpul
transportului. Totodată imediata apropiere, a căilor de transport, facilitează
accesul personalului calificat în incinta plantaţiei.
 Direcţia de producţie pentru recolta ce urmează a fi obţinută,
vizează consumul de fructe în stare proaspătă.
Buna organizare şi locaţia plantaţiei, prin studiile de piaţă
efectuate, cât şi prin posibilităţile de irigare şi de asigurare a unor condiţii
ridicate de vegetaţie şi fructificare a soiurilor alese pentru înfiinţarea acestei
plantaţii, preconizează producţii ridicate, atât prin cantitatea lor cât şi prin
calitatea fructelor obţinute, deprecierea producţiei dorindu-se a fi cât mai
redusă.
Agricultura a definit profilul activităţii economice a judetului,
în prezent aceasta se situează pe locul II după industrie, fiind o ramură de
bază în care se desfac o parte din produsele industriale principal producător
de bunuri agro-alimentare, cât şi o sursă importantă de materii prime pentru
industrie.

4. Caracterizarea cadrului natural

4.1. Studiul climatic

Temperatura aerului constituie un parametru climatic important,

înregistrând un grad ridicat de variabilitate în timp şi în spaţiu, prezentând
variaţii anuale, sezoniere, diurne, lunare, cât şi diferenţieri pe latitudine şi
altitudine. Temperatura aerului esteinfluenţată semnificativ de un complex
de factori: energia calorică primită de la soare, circulaţia maselor de aer,
factorii fizico-geografici (relief, factorul biotic, hidric, etc).
Temperatura medie anuală scade constant de la sud spre nord şi cu
altitudinea. Astfel, în regiunea bazinului Bârlad, pentru aceeasi perioadă de
observaţie, temperatura medie anuală are valori scăzute în partea N/V a
bazinului, înregistrate la staţia meteorologică Negreşti şi valori mai ridicate
în partea sudică a bazinului, înregistrate la staţia meteorologică Bârlad.
Regimul anual al temperaturii aerului înregistrează, la nivel de judeţ, valori
maxime în luna iulie (34,7ºC - la staţia meteorologică Negreşti, 34,5ºC la
staţia Vaslui şi 34,3ºC la staţia Bârlad) si valori minime în luna ianuarie (-
20,4ºC la staţia meteorologică Negreşti -18,5 ºC la staţia meteorologică
Vaslui şi -18,2ºC la staţia Bârlad).

4.1.1. Temperatura medie lunara si anuala ( 0C )

 Stația LUNILE Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 8,6
-4,1 -2,6 2,4 9,0 14,9 18,3 20,1 19,5 15,2 9,1 3,1 -1,5
Vaslui

4.1.2. Minima absoluta- media lunara (0C)

Stația LUNILE
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-30,0 -30,2 -23,5 -6,5 -3,5 2,0 5,0 5,0 -3,5 -12,0 -17,2 -29,6
Vaslui

4.1.3. Media maximelor zilnice lunare (0C)

Stația LUNILE Anual

Vaslui I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 14,1
-1,6 0,6 7,0 16,0 22,0 25,1 27,5 26,5 21,9 15,4 8,0 1,4

4.1.4. Media minimelor zilnice lunare (0C)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 3,8
-8,2 -6,9 -2,3 3,8 9,3 12,7 14,6 13,7 9,5 4,1 0,4 -4,7
Vaslui
 4.1.5. Precipitaţii atmosferice – media lunară şi suma anuală
(mm)

Caracteristicile reliefului influenţează distribuţia spaţială a precipitaţiilor în

cadrul bazinului Bârlad. Diferenţele de altitudine, dispunerea în trepte a
reliefului determină o zonare pe verticală a precipitaţiilor, care apare atât la
nivelul cantităţilor medii anuale, pe anotimpuri şi în regimul lunar.
Valorile medii lunare ale precipitaţiilor atmosferice au atins maximum
în luna iunie, cantitatea cea mai mică fiind cea corespunzătoare lunii
noiembrie. Pe parcursul anului 2011 s-au înregistrat 105 zile cu precipitaţii
la staţia meteo Negreşti, 108 zile la staţia Vaslui şi 95 zile la staţia meteo
Bârlad – cele mai multe fiind în luna mai (15).

Stația LUNILE Suma

anuala
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Vaslui 29,3 25,5 25,9 45,4 66,1 81,8 81,1 61,5 49,7 39,0 33,6 30,1 569

4.1.6.Umiditatea relativă a aerului (%)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
82 80 75 66 65 65 65 67 70 76 82 85 73
Vaslui

4.1.7 Durata de strălucire a soarelui – media lunară şi anuală

(ore)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
64,9 69,2 132,5 177,5 231,9 236,0 273,1 262,3 191,3 131,9 60,0 50,0
Vaslui 1881,1
 ACCIDENTE CLIMATICE

4.1.8. Numărul mediu al zilelor cu brumă

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1,1 1,0 1,9 1,2 0,5 - - - 0,8 4,7 5,0 2,1 18,3
Vaslui

4.1.9. Numărul mediu de zile cu chiciură

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1,4 0,7 - 0,4 - - - - - - 0,1 0,9 3,5
Vaslui

4.2. Studiul pedologic

Tipul de sol predominant din plantatie este cernoziomul cambic

tipic.
Cernoziomurie cambice tipice, prezinta urmatoarea secventa
morfologica: Am – AB – Bv – C sai Cca.
Orizontul Am prezinta grosimi de 45-52 cm; de culoare brun
foarte inchis (10YR- 2/2) in stare umeda si brun cenusiu foarte inchis(10YR
– 3/2); cu structura poliedrica subangulara mica si foarte mica, bine
dezvoltata; cu pori foarte fini si fini slab pana la moderat compact, julav, cu
frecvente radacini, trecere treptata.
Orizontul de trecere AB prezinta grosimi de 18-20 cm, de culoare
brun cenusiu foarte inchis (10YR – 3/2) in stare umeda si brun cenusiu
inchis (10YR – 4/2) in stare uscata, cu structura poliedrica subangulara
mare, medie sau mica, bine dezvoltata, cu numerosi pori fini si foarte fini,
moderat compact, trecere treptata.
Orizontul Bv prezinta grosimi de 70-75 cm, de culoare brun
inchis(10YR – 3/3) in stare umeda si brun galbui inchis (10YR – 4/4) in
stare uscata cu structura poliedrica subangulara si angulara mare, bine spre
moderat dezvoltata, cu numerosi pori foarte fini si fini, moderat compact,
jilav, trecere neta.
Orizontul C sau Cca apare la adancimi de 120-130 cm, de culoare
brun galbui deschis (10YR – 6/4) in stare umeda si brun foarte pal (10 YR –
7/4) in stare uscata, cu structura poliedrica subanugulara medie sau mare,
slab dezvoltata, cu numerosi pori fini si foarte fini, slab compact, friabil, cu
numeroase concretiuni mici, mijlocii si mari de carbonat de calciu,
efervescenta puternica.

Insusiri fizico-mecanice si hidrofizice

Textura cernoziomurilor cambice tipice este in general lutoasa
pana la luto-argiloasa, dar cand aceste soluri s-au format pe depozite
nisipoase, textura lor este nisipoasa.
Continutul de argila ( < 0,002 mm) este cuprins intre 28 si 38 %, in orizontul
Am si intre 30 si 42 % in orizontul AB si Bv pentru ca in orizontul C si Cca sa
scada din nou. In cazul acestor soluri indicele diferentierii texturale prezinta
valori medii in jur de 1,1. In ce priveste indicii fizici si hidrofizici, acestia au
urmatoarele valori: densitatea aparenta 1,21- 1,60 g/cm3 ; porozitatea totala
46-58%; ceoficientul de hidroscopicitate 5,4-11,5 %; coeficientul de ofilire
8,1-16,8 %, capacitatea de apa in camp 19-27,3%, capacitatea de apa utila
7,0-15,1 % iar conductivitatea hidraulica 944.10-6 -1561.10-6 cm/s.
In compozitia mineralogica a argilei predomina illitul urmat de un
mineral din grupa montmorillonitului, precum si minerale interstratificate de
tipul illit-vermiculit, in orizonturile Am si Bv, iar in orizontul C(Cca), illitul
cedeaza locul montmorillonitului. Cantitati mici de clorit si caolinit sunt
prezente in toate orizonturile.
Insusiri chimice
Continutul in humus variaza intre 2,7 si 4,5 g/100g sol ( in medie
3,8 g/100 g sol) in orizontul Am, care scade apoi, treptat pe profil,
mentinandu-se cu valori de 1,0 – 1,5 g/100g sol pana la adancimi de 80-100
cm. Continutul in N total este de 0,16-0,20 % , iar valorile raportului C:N
intre 11,1 si 14,8. Capacitatea de schimb cationic variaza 24 si 39 me/100 g
sol; gradul de saturatie in baze prezinta valori intre 85 si 88 %, iar reactia
chimica este slab acida pana la neutra (ph= 6,3 – 6,8) in orizontul Am. Printre
cationii schimbabili predomina net calciul si magneziul
( Ca2+ = 65-75 %; Mg2+ = 7-17%).

4.3. Studiul vegetației pomicole

spontane și cultivate

Afară de pădurile de fagi şi de stejari de pe dealurile mai înalte

de 200 m – păduri bine păstrate numai spre Prut – toată întinderea dealurilor
joase este o regiune de stepă asemănătoare cu cea a bălţilor.
Deşi cerealele s-au întins foarte mult şi aici, s-au păstrat destule păşuni,
fireşte, cu compoziţia floristică mult schimbată din cauza păşunatului
îndelungat. Judeţul Vaslui este unul dintre puţinele judeţe de la noi care
cuprinde petice de cernoziom adevărat, alături de cele, mult mai întinse, de
culoare « chocolat ». De aici faima grânelor sale.

4.4 Concluzii privind aprecierea

generala a conditiilor in care se planteaza

Urmarind factorii climatici si edafici rezulta ca judetul Vaslui

satisface cerintele cultivarii prunului in conditii bune si infiintarea unei
plantatii aduce un spor in dezvoltatea pomiculturii din zona.
 1. Organizarea terenului

Plantatia este alcatuita din 4 parcele, cu suprafata de : 4,01ha ,

3,373ha, 4,01ha, 3,373ha si una toate insumand un total 91,22 % suprafata
adica 14,766ha livada in folosinta. Drumurile principale ocupa suprafata de
0,210 ha ceea ce reprezinta 1,24% din plantatie iar cele secundare ocupa
suprafata de 0,158 ha adica 0,93 % din total.
Zonele de intoarcere si aleile tehnologice ocupa suprafata de
0,6 ha iar centrul fermei si constructiile aferente 0,525 ha.
 2. Stabilirea sortimentului de soiuri și
portaltoi în funcție de cultură , tipul de sol, zonă
climatică și amplasarea soiurilor pe parcele

La alegerea soiurilor am tinut seama de gradul de favorabilitate al

factorilor naturali, de longevitatea economică, tipul de plantaţie, direcţia de
producţie ( consum intern si industrializare )
În cadrul fermei pomicole, s-au luat in cultura 3 soiuri de piersic
La stabilirea sortimentului am tinut cont de posibilitatea zonei de
satisfacere a cerinţelor soiurilor faţă de principalii factori climatici. S-au ales
3 soiuri cu productivitate ridicată.
Soiurile alese pentru înfiinţarea plantaţiei sunt:
- Cardinal
- Collins
- Jerseyland

Cardinal - soi american (autopolenizator soiului Halehaven), cu

plasticitate ecologică, semiviguros, productiv, cu flori campanulate, sensibil
la ger şi Taphrina; fructul este mijlociu (140 g), Sferic, asimetric, galben-
portocaliu acoperit cu roşu-carmin; pulpa este galbenă, cu slabe infiltraţii
roşii sub epidermă, semiconsistentă, fin aromată, aderentă la sâmbure.
Formează multe fructe gemene.
Maturarea: VII/1.

Collins - soi american de vigoare mijlocie spre mare, productiv,

rezistent la ger şi Taphrina, mediu rezistent la făinare, cu flori campanulate;
fructul este mijlociu (140 g), oblong, roşu marmorat, cu pulpa galbenă,
fermă, dulce aromată, semiaderentă.
Maturarea: VII/2.

Jerseyland - soi american, cu plansticitate ecologică, semiviguros, foarte

productiv, rezistent la boli şi ger, cu flori campanulate; fructul este mare
(180 g), uşor eliptic, galben-portocaliu, cu roşu pe partea însorită (80%),
pulpa galbenă, mediu suculentă, semiaderentă, placută la gust.
Maturarea: VII/1-2.
 Portaltoii folositi

T16 - portaltoi, românesc, rezistent la calcar, nu suportă solurile reci,

grele, umede şi cu conţinut ridicat de argilă.

3. Stabilirea distanțelor de plantare

Cele trei soiuri ce alcătuiesc plantaţia se vor planta cu distanţa

între rânduri de 4 m şi între pomi pe rând de 3,5 m obţinându-se o densitatea
de 714 pomi/ha la care se va adauga rezerva de 3%. Dupa adăugarea
rezervei pentru fiecare parcelă numărul total de pomi necesar înfiinţării
plantaţiei va fi de 10862.

4. Stabilirea tehnologiilor de lucru

4.1. Pregatirea terenului

Pregătirea terenului în vederea înfiinţării plantaţiei, constă în

aplicarea unui complex de lucrări, care să asigure realizarea condiţiilor
optime atât pentru plantarea pomilor căt şi pentru creşterea lor.
Principalele lucrări pregătitoare sunt : defrişarea vegetaţiei
lemnoase existente pe terenul respectiv, nivelarea sau modelarea terenului,
amenajări antierozionale, dezinfecţia solului, fertilizarea de bază;
desfundarea terenului, nivelarea terenului desfundat.
 Defrisarea vegetatiei lemnoase existente pe terenul
respectiv
Când ampasarea plantaţiilor se face pe fostele păşuni, fâneţe etc,
defrişarea se exută cu un an înainte de înfiinţare.În cazul când noile plantaţii
se vor înfiinţa pe vechile amplasamente pomicole, defrişarea se face cu doi
ani înainte, pentru a se evita efectele negative ale oboselii solului.
Lucrarea constă în: eliberarea terenului de arbori, arbuşti, liane,
pomi etc, scoaterea şi ardere tuturor rădăcinilor, care cu timpul putrezesc şi
îmbolnăvesc solul. Operaţiile de defrişare se execută cu tractoarele grele
prevazute cu instalaţii pentru dislocarea şi scoaterea buturugilor şi
rădăcinilor.
Fertilizarea de baza
Se efectueaza inainte de desfundatul solului prin administrarea a
60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat si a ingrasamintelor chimice greu
solubile, respectiv cele cu fosfor si potasiu, conform cartarii agrochimice.
Incorporarea ingrasamintelor chimice si organice in sol se face prin aratura
adanca de 25 cm.
Desfundatul
Aceasta este lucrarea care poate influenţa cel mai mult viitorul
unei plantaţii. De regulă solurile grele şi cele superficiale se desfundă la
adâncimea de 60-70 cm. Desfundatul are rolul de a creea condiţii favorabile
( aerisire şi afânare ) pentru creşterea rădăcinii şi a pomului.
Pe terenurile cu pante ce depăşesc 8-10% desfundarea se face în benzi
în lungul curbelor de nivel, păstrându-se fâşii nedesfundate, late de 2-2,5 m
situate la 20-30 cm între ele. Aceste fâşii vor rămâne între rândurile de pomi.
Epoca cea mai indicată pentru desfundarea terenului este perioada
mai-august pentru terenurile libere şi iulie-septembrie pentru cele ocupate cu
diverse culturi.
Nivelarea terenului desfundat
Se face cu nivelatorul inainte de efectuare pichetajului, prin doua
treceri consecutive, in sensuri perpendiculare. Pentru afanarea stratului
superficial al solului se trece apoi cu polidiscul.
Dezinfectia solului
Se face prin prafuirea terenului cu diferite insecticide, pentru
distrugerea larvelor, care afecteaza sistemul radicular al pomilor: viermele
alb(Melolontha melolontha) si viermele sarma (Agriotes lineatus).
 4.2 Plantarea pomilor

Reprezinta infiintarea livezii si necesita un complex de lucrari:

procurarea, transportul si depozitarea in platforme a gunoiului de grajd
necesar pentru fertilizarea pomilor la plantare; procurat tutori pentru tutorat
pomii in livezile intensive; procurarea, transportul si stratificare materialului
saditor conform listei de soiuri; pichetarea terenului pentru stabilirea locului
fiecarui pom in functie de distanta de plantare; saparea gropilor(manual sau
mecanic) si plantarea propriu-zisa.

4.2.1.Pichetarea terenului
Este o lucrare specială prin care se stabileşte faptic, prin
picheţi, locul fiecărui pom. Sistemul de pichetare ales este dreptungi cu
latura lungă de 4 m iar latura scurtă de 3,5 m, acesta este utilizat pe terenuri
plane sau cu o pantă uşoară de 8 %.Operaţiunea de pichetat presupune şi o
serie de alte operaţiuni cum ar fi: procurarea picheţilor, stocarea picheţilor,
transportul lor la locul de plantare.
Pe terenurile cu o pantă mai mare de 8 %, pichetarea se va
efectua pe curbele de nivel.

4.2.2.Săpatul gropilor
Săpatul gropilor se poate face manual sau mecanizat.
Săpatul mecanizat se efectuează cu burghiu de 600 mm în diametru,
în preziua sau chiar în ziua plantării, evitându-se astfel pierderile de apă.
În teren desfundat dimensiunile gropilor vor fi de 0,50 x 0,50 x 0,40
m. În teren nedesfundat şi pe soluri mijlocii, dimensiunile gropilor vor fi de:
1 x 1 x 0,70 m.
În solurile grele gropile vor avea dimensiunile: 1,2 x 1,5 x 0,8
m.
În teren plan gropile se execută manual astfel: Primul rând de cazma
( solul fertil ) se aşează într-o parte a gropii. Al doilea rând de cazma, mai
greu şi mai umed se aşează în partea opusă. Solul de la fundul gropii se
mobilizează şi se lasă pe loc. Pe pante cu înclinare mai mare şi pe versanţii
neregulaţi, unde nu s-au executat terase continui, săpatul gropilor se face
concomitent cu terasele individuale.
 4.2.3.Calitatea materialului săditor
Pomii folosiţi la plantare sunt sub formă de vargă sau au sau au
ramuri anticipate. Acestia trebuie să aibă o tulpină dreaptă şi sănătoasă.
Se elimină de la plantat pomii lipsiţi de vigoare, strâmbi cu răni
deschise, atacaţi de boli sau dăunători, sau cu rădăcini puţine şi scurte.

4.2.4.Epoca de plantare
În condiţiile din ţara noastră se pot obţine rezultate bune atât la
plantarea din toamnă cât şi la cea de primăvară. Plantarea de toamnă se
execută după căderea frunzelor şi până la apariţia primelor îngheţuri ale
solului. Acest moment de plantare prezintă anumite avantaje cum ar fi:
pomii beneficiază de umiditatea solului de peste iarnă, rănile de pe rădăcini
se calusează şi se vindecă mai repede.
Primăvara pornirea în vegetaţie se face mult mai devreme. În anii cu
toamne secetoase şi în regiuni cu temperaturi minime foarte scăzute în
timpul iernii, unde există pericolul degerării, plantarea se face primăvara, de
îndată ce solul sa dezgheţat şi s-a zvântat, dar înainte de dezmugurire.
Plantarea în „ferestrele iernii” este destul de riscantă datprită sensibilităţii
destul de mari ale rădăcinilor la temperaturi scăzute.
In plantatie s-a folosit plantarea de toamna.

4.2.5.Pregătirea materialului săditor în vederea plantării

Înainte de plantare se face fasonarea rădăcinilor. Rădăcinile prea
lungi şi cele care stânjenesc aşezarea lor în groapă se scurtează. Rădăcinile
mai groase de 3-4 mm se lasă netăiate, cele subţiri, dacă sunt viabile se
scurtează la 7-10 cm, iar dacă sunt uscate sau mucegăite se taie complet.
După fasonare radacinile pomului se mocirlesc într-un amestec de
consistenţa smântânii format din pământ galben, balegă de vită şi apă.Prin
această lucrare rădăcinile sunt puse într-un contact mai intim cu solul, îşi
vindecă mai uşor rănile, iar în jurul lor se creează o zonă mai umedă.
 4.2.6.Plantarea propriu – zisă

4.2.6.1.Adâncimea de plantare
Pe terenurile plane şi în desfundătură veche, pomii altoiţi pe portaltoi
generativi, se plantează cu coletul mai sus de nivelul solului cu 3-4 cm, pe
terenurile desfundate recent cu 6-8 cm, iar pe dune şi interdune mai adanc cu
50-60 cm. Pe terenurile situate în pantă, adâncimea de plantare a pomilor
este de asemenea diferită. Spre vârful pantei coletul se introduce în groapă
cu 3-4 cm, în partea mijlocie a pantei, se plantează cu 3-4 cm deasupra
gropii iar la baza pantei unde solul se depune, se plantează mai sus cu 5-8
cm. Adancimea la care au fost plantati pomii in livada a fost de 30-40 cm.
 4.2.6.2.Tehnica plantării
Pomii pregătiţi se repartizează la gropi. Echipa formată din 2-3
muncitori întinde sârma de plantare pe direcţia rândului, între două jaloane,
astfel încât semnele marcate pe sârmă să corespundă exact cu mijlocul
gropii.
Se introduc radacinile în gropi, astfel încât coletul să fie cu 4-5 cm
deasupra nivelului solului, imediat lângă marcaj, iar trunchiul pomului să
aibă o poziţie verticală. Dacă gropile sunt prea adânci se introduce în groapă
pământ reavăn, mărunţit, sub rădăcini, până ce coletul pomului ajunge la
înălţimea dorită.
Un muncitor ţine pomul lângă punctul de marcaj, iar altul cu sapa,
trage pământ reavăn peste rădăcini.După ce toate rădăcinile au fost acoperite
cu un strat de 5-10 cm, lucrătorul care ţine pomul, tasează pământul din
groapă de la exterior spre interior.
Pe solurile mai sărace sau neîngrăşate suficient, la desfundare se
administrează la groapă 10-15 kg gunoi de grajd bine descompus, fără ca
acesta să vină în contact direct cu rădăcinile pomului. Se trage apoi solul
fertil rămas, după care se completează cu pământ până ce depăşeşte
marginile acesteia, călcându-se mereu. Un pom este bine plantat, dacă atunci
când se trage de el cu putere nu se smulge.
Pomii se plantează întotdeauna cu punctul de altoire pe direcţia
rândului şi a vântului dominant, iar în cazul când au început de coroană,
primele şarpante se orientează tot pe direcţia rândului.
După plantare fiecare pom se udă cu 15-20 l de apă, apoi se face un
muşuroi sau un bilon continuu de-a lungul rândului, care protejează peste
iarnă rădăcinile contra îngheţului iar primavara menţine umezeala.
În zonele şi pe terenurile cu exces de umiditate plantarea pomilor se
face pe biloane înalte de 30-40 cm şi late de 1,5-2 m, care se întreţin ca ogor
lucrat iar intervalele se înerbează.
 4.3. Întreţinerea plantaţiei până la
intrarea pe rod

În anul I şi II de la plantare, obligatoriu se prevede

completarea golurilor care pot totalize maxim 12% (7% în anul I şi 5% în
anul II) astfel încât să se asigure o plantaţie încheiată.
După înfiinţarea livezii se aplică (în anul I) lucrări de îngrijire care să
asigure prinderea pomilor la plantare şi dezvoltarea lor.
Tăierile de formare - a coroanelor la piersic, încep odată cu
plantarea.
Coroanele se formează relativ uşor şi repede mai ales prin operaţii în
verde.
Lucrările în verde se fac de două ori pe an, prima când lăstarii au 10-
15 cm şi constă în suprimarea lăstarilor de prisos, lăsându-se intacţi cei
necesari pentru formarea scheletului coroanei, a doua intervenţie în verde
vizează, în primul rând lăstarii anticipaţi din care unii se suprimă, iar alţii se
lasă intacţi pentru a deveni ramuri de rod (Gr. Mihăiescu, 1996).
La formarea coroanelor, ramurile de schelet şi semischelet vor fi
conduse astfel încât să realizeze cu axul unghiuri mai mici sau egale cu 45º.
Tăierile de întreţinere şi fructificare - Se aplică cu scopul normării
producţiei din anul în curs şi asigurarea lemnului de rod pentru anul următor.
Prin tăierile de fructificare, care la piersic sunt obligatorii să se realizeze în
fiecare an, este diminuat sau stopat procesul de degarnisire, iar potenţialul
productiv al pomilor se menţine la un nivel ridicat.
Ramurile de rod ale piersicului după o fructificare se epuizează şi
trebuie înlocuite cu altele tinere de un an. Ramura mixtă este principala
formaţiune de rod în fructificarea piersicului. Buchetele de mai şi ramurile
salbe sunt slab productive şi de regulă se suprimă dacă rodul este asigurat de
ramurile mixte.
Prin tăierile de fructificare sunt suprimate, în primul rând, ramurile
care au rodit, cele de prisos, astfel încât între ramurile rămase să fie o
distanţă de 20-25 cm. La un piersic viguros, condus sub formă se palmetă cu
braţe oblice, se lasă 100-150 de ramuri mixte, în cazul palmetei libere 60-70
de ramuri mixte, iar la cordonul vertical 30-50; la formele de vas numărul
ramurilor mixte rămase în urma tăierilor trebuie să depăşească 150. Tăierile
se vor face diferenţiat în funcţie de starea pomului. Când în coroana pomilor
predomină buchetele de mai şi ramurile salbe, aceasta constituie un indiciu
că pomii sunt debilitaţi şi se impun tăieri mai energice asociate cu celelalte
lucrări agrotehnice.
 Dimpotrivă când predomină ramurile anuale prea viguroase (peste 70
cm) şi multe ramuri anticipate, rezultă că pomii au avut o recoltă de fructe
slabă. În această situaţie se vor evita scurtările exagerate iar reglarea
încărcăturii se va face prin răriri.
În practica pomicolă tăierea piersicului se poate efectua după mai
multe curente sau metode: clasică, modernă, mixtă.
Tăierea clasică - este o tăiere severă şi are în vedere rărirea ramurilor
mixtela 25-30 cm, scurtarea a 2/3 din ele de la 6-8 grupe de muguri (35-40
cm) iar cealaltă treime se va scurta la 2-3 muguri vegetativi (cepi). Dacă
producţia este asigurată de ramurile mixte, celelalte ramuri se înlătură.
Metoda este deficitară prin faptul că: nu valorifică suficient
potenţialul soiului, mai ales în tinereţe; se elimină o mare cantitate de lemn;
produce multe răni pomilor; necesită multă forţă de muncă. Metoda se
recomandă doar la pomii îmbătrâniţi, în declin.
Tăirea modernă (lungă) - constă în menţinerea ramurilor mixte de
vigoare mijlocie (40-60 cm), cu poziţie corectă, distanţate la 20-30 cm. Sunt
preferate cele cu poziţie laterală. Ramurile mixte mai lungi de 70 cm se vor
scurta. Deoarece în pom rămâne un număr mare de ramuri mixte şi muguri
se impune normarea încărcăturii de rod prin rărirea fructelor. Această
metodă este preferată în perioadele de tinereţe ale pomilor.
Tăierea mixtă - îmbină cele două metode şi contă în scurtarea
deferenţiată a ramurilor mixte pe lumgimea şarpantelor şi subşarpantelor.
Astfel ramurile mixte din zona bazală se scurtează în cepi (2-4 grupe
de muguri), în zona mediană la 35- 40 cm (6-10 grupe de muguri), iar cele
din partea superioară vor rămâne întregi sau se vor scurta la 40-60 cm.
Rezultate bune s-au obţinut prin tăierile "în verde" mai ales după recoltatul
fructelor. Acestea se fac după aceleaşi principii ca şi la tăierile din perioada
de repaus. De altfel, la piersic există o complementaritate între aceste tăieri.
În iernile geroase multe ramuri şi muguri degeră. În consecinţă trebuie ca
tăierile să compenseze acest fenomen. Se vor reţine în coroană pentru
fructificare toate ramurile rămase viabile. Aceste se află situate, de regulă, în
partea superioară a coroanei. Ramurile afectate se vor elimina iar cele
sănătoase (dar cu muguri floriferi distruşi) se vor scurta în cepi de 2-3
muguri. Când este afectată şi structura de bază a coroanei, atunci se va
interveni pe lemn vechi, de 4-6 ani, pentru regenerarea scheletului.
Întreţinerea solului
În plantaţiile de piersic solul se poate întreţine în diferite sisteme în
funcţie de condiţiile ecologice, densitate, vârsta plantaţiei etc. Având în
vedere că această specie se cultivă cu preponderenţă în zone mai secetoase
cel mai recomandat sistem este ogorul lucrat. Acest sistem constă în
menţinerea solului fără buruieni şi crustă prin lucrări repetate (4-5) printre
rândurile de pomi cât şi pe rând. În acest fel sunt distruse buruienile care
concurează pomii, cât şi crusta, conservând mai bine apa.
În plantaţiile mature se poate erbicida pe rândul de pomi cu Simazin
5-10kg/ha, preemergent sau Roundup 7 l/ha postemergent.
Pe rândul de pomi solul poate fi întreţinut ca mulcit mai ales în
plantaţiileintensive şi superintensive. Mulcirea se poate realiza cu resturi
vegetale rumeguş, ramuri măcinate, materiale textile speciale sau folie
plastică.
În plantaţiile fără deficit de umiditate sau cu posibilităţi de irigare
solul se poate înierba printre rânduri, alternând o bandă lucrată cu una
nelucrată, iar pe rând se va lucra sau se va erbicida.
În zonele bine echilibrate hidric se pot folosi culturile intercalate sau
îngrăşămintele verzi. Pentru culturile intercalate cele mai recomandate sunt
leguminoasele pentru boabe (fasolea, soia, mazărea), legumele (ceapa,
cartofi timpurii, pepeni verzi etc.). Rezultatele bune s-au obţinut mai ales în
plantaţiile tinere, dacă s-au luat măsuri tehnologice suplimentare (fertilizat,
irigat).
Îngrăşămintele verzi (ovăz, hrişcă, facelie, măzăriche, borceag etc),
prezintă avantajul că măresc cantitatea de materie organică din sol şi
îmbunătăţesc structura şi activitatea microbiană din sol.
Fertilizarea plantaţiilor
Piersicul este o specie foarte productivă, dar şi cu consum specific
mare de elemente nutritive din sol, situându-se alături de prun şi cais din
acest punct de vedere.
După S.Trocme şi R. Gras, consumul anual de elemente nutritive este
de:
144 kg/ha N; 32 kg/ha P; 31 kg/ha K, 152 kg/ha Ca şi 31 kg/ha Mg, la
acestea adăugându-se o serie întreagă de microelemente, mai importante
fiind Bo, Mn şi Fe.
Pe un sol mediu aprovizionat în elemente nutritive M. Popescu şi
colab., 1992, recomandă ca într-o plantaţie tânără să se administreze 5 kg
gunoi de grajd/m2, 16 g N/m2, 12 P2O5/m2 şi 8 g K2O/m2.
Într-o plantaţie pe rod, aceeaşi autori, recomandă administrarea a 30-
40 t/ha gunoi de grajd, odată la 3-4 ani, iar anual 120-150 kg/ha N, 50-60
kg/ha P2O5 şi 90-120 kg/ha K2O.
Aceste îngrăşăminte se vor administra astfel: gunoiul de garjd, cele cu
fosfor şi potasiu şi o treime din azot se vor aplica toamna, iar restul de azot
în două reprize, înainte de înflorit şi respectiv la începutul lunii iunie când
are loc întărirea endocarpului şi creşterea intensă a lăstarilor.
 Fertilizarea foliară şi irigaţia fertilizantă au dat rezultate bune în
cultura piersicului mai ales în momentele critice pentru hrană.
Irigarea plantaţiilor - constituie o verigă tehnologică importantă în
marea producţie mai ales în zonele deficitare în apă. Piersicul consumă între
4000 şi 6000 m3/ha din care cca 4000 m3 numai în procesul de transpiraţie.
Când rezerva de apă din sol scade sub 40% din I.U.A. plantele încep
să sufere, iar acest deficit corelat cu temperaturi ridicate de peste 24-26ºC
conduce la formarea în sol a unor substanţe fitotoxice (ex. acid cianhidric).
Umiditatea optimă a solului pentru piersic trebuie să fie cuprinsă între
60-70% din I.U.A. Pentru realizarea acestui optim în zonele cu precipitaţii
sub 500 mm sunt necesare 4-5 udări cu norme de 400-600 m3/ha.
Momentele critice pentru apă ale piersicului sunt: primăvara înainte
de înflorit, la întărirea endocarpului, la intrarea fructelor în pârgă, toamna
după căderea frunzelor ca udare de aprovizionare.
Metodele de irigare se vor adapta condiţiilor locale de sol şi materiale.
Normarea producţiei
Este o verigă tehnologică importantă în cultura piersicului şi se
realizează prin tăieri şi prin rărirea fructelor care poate fi: manuală,
mecanică sau chimică. Normarea producţiei numai prin tăieri nu rezolvă în
totalitate această problemă.
Piersicul este o specie cu tendinţă de supraîncărcare cu rod. Un pom,
în condiţii optime ecologice şi tehnologice, leagă 2000-3000 fructe, în timp
ce capacitatea sa de hrană este pentru 500-600 de fructe.
Rărirea manuală a fructelor începe la 25-30 zile după înflorire şi se
încheie odată cu întărirea endocarpului. La soiurile de piersic cu fructe mici
şi mijlocii (Springold, Springcrest) fructele se răresc la 8-10 cm, la cele cu
fructe supramijlocii (Cardinal, Collins) la 10-15 cm, iar la cele cu fructe
mari (Redhaven, Suncrest, Redsckin) sau foarte mari (Flacăra) distanţa va fi
de 15-20 cm.
Rărirea manuală necesită un volum mare de manoperă.
Rărirea mecanizată se efectuează prin scuturare folosind vibratorul în
perioada când începe căderea fiziologică a fructelor şi până la întărirea
endocarpului.
Rărirea chimică este de perspectivă. Aceasta se poate aplica florilor
sau fructelor folosindu-se deferite substanţe: Ethrel, 360 ppm, în perioada
maximă de înflorire, amida acidului 2-3 clorfenoxipropionic, 150-300 mg/l,
acidul naftilacetic 120-180 mg/l, sevinul, 1500-2000 mg/l, în perioada de
început a citochinezei endospermului, respectiv la 15-30 zile de la înflorit.
 Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Piersicul este o specie relativ sensibilă la atacul bolilor şi dăunătorilor,
care netrataţi corespunzător pot compromite producţia sau chiar plantaţia. Ca
la majoritatea speciilor pomicole şi la piersic sunt necesare minimum două
tratamente în perioada de repaus şi mai multe în perioada de vegetaţie.
Principalele boli ale piersicului sunt: băşicarea frunzelor, ciuruirea
frunzelor, făinarea, monilioza, iar dintre dăunători precizăm: molia lăstarilor,
molia fructelor, păduchii de frunze etc.

4.4. Instalarea sistemului de susţinere

Instalarea sitemului de susţinere nu este necesara în cultura

piersicului mai ales la forma de coroană aleasă, deoarece rădăcinile sunt
foarte viguroase şi nu riscă smulgerea din rădăcini datorate curenţilor de aer.

4.5. Împrejmuirea plantaţiei

Împrejmuirea se face cu un gard din plasă de sârmă susţinută de stâlpi

din beton armat şi are ca scop apărarea pomilor de atacul iepurilor si altor
rozătoare.
 Bibliografie

1. Chiriță, Păunescu, D.Teoci 1965 - Solurile României,

Editura Agrosilvică, București

2. Grădinaru Gică, Istrate Mihai, 2004 - Pomicultură

generală și specială, Editura TipoMoldova, Iași.

3. Institutul meteorologic 1961 - Clima României vol.II –

București

4. Istrate Mihai, Dascalu Marius – Îndrumător.

5. *** www.wikipedia.ro

6. ***www.cjvaslui.ro

7. ***Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui :Raport

privind starea mediului in judetul Vaslui
 UNIVERSITATEA DE STIINȚ E
AGRICOLE SI MEDICINA
VETERINARA
,,ION IONESCU DE LA BRAD”-IASI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ

PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
DE
POMICULTURA SPECIALA

Indrumator:
Zlati Cristina

Student:
Berghi Teodor Alexandru
Anul : IV
Grupa: 461 B