UNIVERSITATEA DE STIINȚ E

AGRICOLE SI MEDICINA
VETERINARA
,,ION IONESCU DE LA BRAD”-IASI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ

PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
DE
POMICULTURA SPECIALA

ÎNDRUMATOR: ÎNTOCMIT:
Asistent: Zlati Cristina Student : Dodoi Paul
Anul:IV, Grupa 448
 ÎNFIINȚAREA UNEI PLANTAȚII DE PRUN CU
SUPRAFAȚA DE 12 Ha ÎN CONDIȚIILE CLIMATICE
ALE JUDEȚULUI BOTOSANI
A. MEMORIU DESCRIPTIV

1. Obiectul și necesitatea proiectului

Pomicultura este unul din principalele sectoare ale horticulturii

care se ocupă cu cercetarea, studierea şi cunoaşterea particularităţilor
biologice şi ecologice ale speciilor pomicole, având ca obiectiv stabilirea
celor mai corespunzătoare măsuri tehnologice, în scopul obţinerii unor
recolte mari, constante şi de calitate superioară.
Prunul este una din cele mai importante specii de climat temperat,
iar prin specia Prunus salicina şi pentru zonele de climat mediteranean.
În multe ţări cu tradiţie în cultura prunului, fructele acestei specii
constituie o sursă important de venituri, un produs alimentar şi industrial
deosebit de valoros.
Fructele pot fi consumate în stare proaspătă, industrializate sub diferite
forme (compot, dulceaţă, gem, magiun, băuturi nealcoolice şi alcoolice
etc.), fructe deshidratate, etc. De asemenea, fructele se pot folosi la
prepararea diferitelor mâncăruri.
Compoziţia prunelor este foarte complexă: substanţă uscată totală = 15,1-
22,4%; zahăr total = 7,19-16,3%; aciditate = 0,57-1,68%; substanţe
tanoide = 0,049-0,256%; substanţe pectice = 0,48-1,24%; vitamina C =
4,4-18,8 mg% (Roman R., Liliana Bulgaru, 1994), toate acestea
conducând la o valoare energetică mare, de 62 kcal. Totodată, prunele
mai conţin: albumină 0,5%; celuloză 6%; vitaminele A, B; săruri
minerale de Fe, Ca, P, Mg, K, Na, Mn etc.
Importanţa deosebită a acestei specii se datorează şi altor însuşiri:
plasticitate ecologică mare; înmulţire uşoară atât pe cale generativă, cât şi
vegetativă; precocitate, producţii mari şi constante; perioadă lungă de
valorificare a fructelor (peste 90 zile) datorită existenţei a numeroase
soiuri cu epoci foarte diferite de maturare, de la sfârşitul lunii iunie până
în octombrie; proporţia edibilă a fructelor este foarte mare, comparativ cu
a altor fructe (94%); posibilităţi multiple de valorificare a fructelor,
inclusiv la
export; din acest punct de vedere ţara noastră este favorizată, având
posibilităţi de export în perioada iulieaugust, când în ţările occidentale
există o mare cerere pentru aceste fructe.
Conţinutul ridicat în substanţe minerale şi vitamine a prunelor proaspete,
căt şi deshidratate, fac din aceste fructe adevărate surse de menţinere a
sănătăţii şi de vindecare a unor boli.
 Acest proiect are drept scop înfiinţarea unei plantaţii de prun în
condiţiile eco-pedo-climatice ale judetului Botosani, care să asigure
consumul de fructe în stare proaspătă pe o perioadă cât mai
îndelungată.
Condiţiile eco-climatice favorabile care sa gasesc in judet fac
posibile cultura cu succes şi cu producţii ridicate a prunului, cultură ce
face obiectul acestui proiect.

2. Situația geografică și administrativă a zonei

Judeţul Botoşani este situat în extremitatea nord-estică a ţării

noastre, învecinându-se la sud cu judeţul Iaşi, la vest cu judeţul Suceava,
la nord cu Ucraina şi la est cu Republica Moldova.Are o suprafaţă de
4.986 km2 ceea ce reprezintă 2,1% din suprafaţa ţării.

Ca poziţie geografică, judeţul Botoşani este încadrat în următoarele coordonate:

Punctul Punctul Vecini Longitudine Latitudine

cardinal extrem
Nord Satul Republica 26°40’ 48°16’
Horodiştea Ucraina
Sud Comuna Judeţul Iaşi 27°02’ 47°26’
Prăjeni
Est Comuna Republica 27°23’ 47°35’
Santa Mare Moldova
Vest Comuna Judeţul 26°06’ 47°58’
Mihăileni Suceava

Relieful este reprezentat în jumătatea nordică printr-o parte

deluroasă a depresiunii Jijiei, cu coline domoale care nu depăşesc 200 m.
altitudine, spre est se întinde o zonă de câmpie în lungul Prutului, iar
spre vest zona de terase înalte de pe malul stâng al Siretului, care fac
parte din zona sud-estică a podişului Sucevei, cu înălţimi mai mari de
circa 300 m. şi culminează în sud-vest cu prelungirea nordică a culmii
Dealu Mare care atinge altitudinea maximă de 593m.
 Plantaţia ce face obiectul acestui proiect, urmează a fi amplasat pe
o suprafaţă de 12 ha (suprafaţa totală, din care 10,98 ha suprafaţa
cultivată), în apropierea oraşului Botosani, la 8 km de acesta.

Oraşul Botoşani este situat în nord–estul României, în zona de

contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în
vest, şi cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est.
Dealurile din partea de vest a oraşului fac parte din Podişul Sucevei –
sectorul şeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri ( Dealul
Suliţa), şi cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest şi nord-
est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă şi cel de câmpie
colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este aşezat
municipiul Botoşani.
Teritoriul oraşului propriu-zis are o suprafaţa de 4132 ha, şi un
caracter uşor alungit pe direcţia nord-sud. Altitudinea medie a oraşului
este de 163 metri, nedepăşind decât excepţional 200 metri, în partea
vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau
câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (uşor înclinate spre
sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca nişte platouri
şi cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.

Clima este temperat-continentală, influenţată puternic de masele de

aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală
să fie mai redusă decât în restul ţării ( 8 - 9 0 C), cu precipitaţii variabile,
cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu
vânturi predominante din nord-vest şi sud-vest.

3. Studiul factorilor economici

Pentru realizarea acestui proiect s-au luat în considerare
posibilităţile de execuţie dar şi condiţiile pedoclimatice ale zonei.
Forţa de muncă este asigurată prin pregătirea profesională şi
experienţa acumulată în timp, a oamenilor din zonă, dar şi de populaţia
localitătilor înconjurătoare.
Căile principale de transport rutier situate în imediata apropiere a
plantaţiei, face ca transportul producţiei obţinute până la pieţele de
desfacere căt şi până la principalii beneficiari, reprezentaţi de
supermarketurile locale, să nu producă deprecierea prunelor pe timpul
transportului. Totodată imediata apropiere, a căilor de transport,
facilitează accesul personalului calificat în incinta plantaţiei.
Direcţia de producţie pentru recolta ce urmează a fi obţinută,
vizează consumul de fructe în stare proaspătă.
 Buna organizare şi locaţia plantaţiei, prin studiile de piaţă
efectuate, cât şi prin posibilităţile de irigare şi de asigurare a unor condiţii
ridicate de vegetaţie şi fructificare a soiurilor alese pentru înfiinţarea
acestei plantaţii, preconizează producţii ridicate, atât prin cantitatea lor
cât şi prin calitatea fructelor obţinute, deprecierea producţiei dorindu-se a
fi cât mai redusă.
Agricultura a definit profilul activităţii economice a judetului, în
prezent aceasta se situează pe locul II după industrie, fiind o ramură de
bază în care se desfac o parte din produsele industriale principal
producător de bunuri agro-alimentare, cât şi o sursă importantă de materii
prime pentru industrie.

4. Caracterizarea cadrului natural

4.1. Studiul climatic
Fiind situat în partea de nord-est a ţării, teritoriul administrativ al
judeţului Botoşani este supus influenţelor climatice ale Europei de est,
deşi majoritatea precipitaţiilor sunt provocate de masele de aer care se
deplasează dinspre vestul şi nord-vestul Europei.
Acest caracter climatic este dat de producerea unor geruri mari (cu
temperaturi sub -30°C) şi viscole violente în timpul iernii, ori călduri
tropicale şi secete îndelungi în unii ani, în perioadele de vară.
4.1.1. Temperatura medie lunara si anuala ( 0C )

Stația LUNILE Anual

I III IV
II V VI VII VIII IX X XI XII 8,6
Botosani - - 2,4 9,0 14,9 18,3 20,1 19,5 15,2 9,1 3,1 -
4,1 2,6 1,5

4.1.2. Minima absoluta- media lunara (0C)

Stația LUNILE
I III IVII V VI VII VIII IX X XI XII
Botosani - - - - - 2,0 5,0 5,0 - - - -
30,0 30,2 23,5 6,5 3,5 3,5 12,0 17,2 29,6
 4.1.3. Media maximelor zilnice lunare (0C)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 14,1
Botosani - 0,6 7,0 16,0 22,0 25,1 27,5 26,5 21,9 15,4 8,0 1,4
1,6

4.1.4. Media minimelor zilnice lunare (0C)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 3,8
- - - 3,8 9,3 12,7 14,6 13,7 9,5 4,1 0,4 -
Botosani
8,2 6,9 2,3 4,7

4.1.5. Precipitaţii atmosferice – media lunară şi suma anuală

(mm)

Cele mai bogate precipitaţii se înregistrează în perioada mai - iulie,

minimile înregistrându-se în timpul iernii. În perioada 2003 – 2006,
cantitatea medie a precipitaţiilor, înregistrată la staţia meteorologică Stâ nca, a
fost de 37,7mm, media lunară cea mai mare aparţinâ nd lunii iulie, cu valoarea
90,1mm, iar cantitatea medie lunară cea mai mică de precipitaţii a fost
consemnată în luna februarie, avâ nd o valoare de 8,1mm.
Stația LUNILE Sum
anua
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Botosani 569
29,3 25,5 25,9 45,4 66,1 81,8 81,1 61,5 49,7 39,0 33,6 30,1

4.1.6.Umiditatea relativă a aerului (%)

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
82 80 75 66 65 65 65 67 70 76 82 85 73
Botosani

4.1.7 Durata de strălucire a soarelui – media lunară şi anuală

(ore)
 Stația LUNILE Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
64,9 69,2 132,5 177,5 231,9 236,0 273,1 262,3 191,3 131,9 60,0 50,0
Botosani 1881,1

ACCIDENTE CLIMATICE

4.1.8. Numărul mediu al zilelor cu brumă

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1,1 1,0 1,9 1,2 0,5 - - - 0,8 4,7 5,0 2,1 18,3
Botosani

4.1.9. Numărul mediu de zile cu chiciură

Stația LUNILE Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1,4 0,7 - 0,4 - - - - - - 0,1 0,9 3,5
Botosani

4.2. Studiul pedologic

Tipul de sol predominant din plantatie este cernoziomul cambic tipic.
Cernoziomurile cambice tipice, prezinta urmatoarea secventa
morfologica: Am – AB – Bv – C sai Cca.
Orizontul Am prezinta grosimi de 45-52 cm; de culoare brun foarte inchis
(10YR- 2/2) in stare umeda si brun cenusiu foarte inchis(10YR – 3/2); cu
structura poliedrica subangulara mica si foarte mica, bine dezvoltata; cu
pori foarte fini si fini slab pana la moderat compact, julav, cu frecvente
radacini, trecere treptata.
Orizontul de trecere AB prezinta grosimi de 18-20 cm, de culoare brun
cenusiu foarte inchis (10YR – 3/2) in stare umeda si brun cenusiu inchis
(10YR – 4/2) in stare uscata, cu structura poliedrica subangulara mare,
medie sau mica, bine dezvoltata, cu numerosi pori fini si foarte fini,
moderat compact, trecere treptata.
Orizontul Bv prezinta grosimi de 70-75 cm, de culoare brun inchis(10YR
– 3/3) in stare umeda si brun galbui inchis (10YR – 4/4) in stare uscata cu
structura poliedrica subangulara si angulara mare, bine spre moderat
dezvoltata, cu numerosi pori foarte fini si fini, moderat compact, jilav,
trecere neta.
Orizontul C sau Cca apare la adancimi de 120-130 cm, de culoare brun
galbui deschis (10YR – 6/4) in stare umeda si brun foarte pal (10 YR –
7/4) in stare uscata, cu structura poliedrica subanugulara medie sau mare,
slab dezvoltata, cu numerosi pori fini si foarte fini, slab compact, friabil,
cu numeroase concretiuni mici, mijlocii si mari de carbonat de calciu,
efervescenta puternica.
Insusiri fizico-mecanice si hidrofizice. Textura cernoziomurilor
cambice tipice este in general lutoasa pana la luto-argiloasa, dar cand
aceste soluri s-au format pe depozite nisipoase, textura lor este nisipoasa.
Continutul de argila ( < 0,002 mm) este cuprins intre 28 si 38 %, in
orizontul Am si intre 30 si 42 % in orizontul AB si Bv pentru ca in
orizontul C si Cca sa scada din nou. In cazul acestor soluri indicele
diferentierii texturale prezinta valori medii in jur de 1,1. In ce priveste
indicii fizici si hidrofizici, acestia au urmatoarele valori: densitatea
aparenta 1,21- 1,60 g/cm3 ; porozitatea totala 46-58%; ceoficientul de
hidroscopicitate 5,4-11,5 %; coeficientul de ofilire 8,1-16,8 %,
capacitatea de apa in camp 19-27,3%, capacitatea de apa utila 7,0-15,1 %
iar conductivitatea hidraulica 944.10-6 -1561.10-6 cm/s.
In compozitia mineralogica a argilei predomina illitul urmat de un
mineral din grupa montmorillonitului, precum si minerale interstratificate
de tipul illit-vermiculit, in orizonturile Am si Bv, iar in orizontul C(Cca),
illitul cedeaza locul montmorillonitului. Cantitati mici de clorit si caolinit
sunt prezente in toate orizonturile.
Insusiri chimice. Continutul in humus variaza intre 2,7 si 4,5 g/100g sol
( in medie 3,8 g/100 g sol) in orizontul Am, care scade apoi, treptat pe
profil, mentinandu-se cu valori de 1,0 – 1,5 g/100g sol pana la adancimi
de 80-100 cm. Continutul in N total este de 0,16-0,20 % , iar valorile
raportului C:N intre 11,1 si 14,8. Capacitatea de schimb cationic variaza
24 si 39 me/100 g sol; gradul de saturatie in baze prezinta valori intre 85
si 88 %, iar reactia chimica este slab acida pana la neutra (ph= 6,3 – 6,8)
in orizontul Am. Printre cationii schimbabili predomina net calciul si
magneziul ( Ca2+ = 65-75 %; Mg2+ = 7-17%).

4.3. Studiul vegetației pomicole spontane și cultivate

 Afară de pădurile de fagi şi de stejari de pe dealurile mai înalte de
200 m – păduri bine păstrate numai spre Siret – toată întinderea dealurilor
joase este o regiune de stepă asemănătoare cu cea a bălţilor. Deşi
cerealele s-au întins foarte mult şi aici, s-au păstrat destule păşuni, fireşte,
cu compoziţia floristică mult schimbată din cauza păşunatului îndelungat.
Judeţul Botosani este unul dintre puţinele judeţe de la noi care cuprinde
petice de cernoziom adevărat, alături de cele, mult mai întinse, de culoare
« chocolat ». De aici faima grânelor sale.

4.4 Concluzii privind aprecierea generala a conditiilor in care se

planteaza

Urmarind factorii climatici si edafici rezulta ca judetul Botosani

satisface cerintele cultivarii prunului in conditii bune si infiintarea unei
plantatii aduce un spor in dezvoltatea pomiculturii din zona.

B. MEMORIU JUSTIFICATIV
1. Organizarea terenului
Plantatia este alcatuita din 3 parcele, doua dintre ele cu suprafata
de 3,68 ha si una cu suprafata de 3,58 ha toate insumand un total 91,5 %
suprafata adica 10,98 ha livada in folosinta. Drumurile principale ocupa
suprafata de 0,24 ha ceea ce reprezinta aprox 2% din plantatie iar cele
secundare ocupa suprafata de 0,22ha adica 1,9 % din total.
Zonele de intoarcere si aleile tehnologice ocupa suprafata de 0,47
ha iar centrul fermei si constructiile aferente 0,072 ha.
Tabelul 1
Modul de folosinta al terenului
Nr. Parcela (specia/portaltoi) Dimensiunile
Crt. Lungimea Lățimea Suprafața
m m
%
ha
1. Prun/ 388 95 3,68 30,6
2. Prun/ 388 95 3,58 29,8
3. Prun/ 388 95 3,68 30,6
Total livadă 10,98 91,5
2 Alei tehnologice 0,15 1,3
3 Zone de întoarcere 0,32 2,7
A Total teren agricol 11,46 95,5
4 Drumuri de exploatare principale 0,24 2,0
5 Drumuri de exploatare secundare 0,22 1,9
6 Centru de exploatare fermă 0,072 0,6
7 Perdea de protecție
B Total teren neagricol 0,54 4,5

TOTAL GENERAL 12 100

2. Stabilirea sortimentului de soiuri și portaltoi în funcție de cultură ,
tipul de sol, zonă climatică și amplasarea soiurilor pe parcele
La alegerea soiurilor am tinut seama de gradul de favorabilitate al
factorilor naturali, de longevitatea economică, tipul de plantaţie, direcţia
de producţie ( consum intern si industrializare )
În cadrul fermei pomicole, s-au luat in cultura 3 soiuri de prun cu
rezistenta buna la ger,inflorire tarzie, epoca de maturare a fructelor
esalonata, asigurându-se anual minimum două recolte normale şi deci
folosirea eficientă a forţei de muncă şi a spaţiilor de sortare şi depozitare
temporară.
La stabilirea sortimentului am tinut cont de posibilitatea zonei de
satisfacere a cerinţelor soiurilor faţă de principalii factori climatici. S-au
ales 3 soiuri cu productivitate ridicată, unul autosteril(Minerva) si 2
autofertile asigurand si polenizarea primului, de vigoare mijlocie care să
corespundă sistemului de cultură. Soiul autosteril va fi plasat intre
celelalte doua soiuri polenizatoare.
Soiurile alese pentru înfiinţarea plantaţiei sunt:
- Minerva si Stalney altoite pe
corcodus;
- Anna Spath altoit pe portaltoiul
Otesani 11.
Minerva – soi românesc (1960-obţinut, 1984-omologat), de vigoare
mică spre mijlocie, cu coroana piramidală, ramuri de schelet bine
garnisite cu buchete de mai şi ramuri mixte.
Este precoce (IV) şi foarte productiv (peste 27 t/ha), rezistent la ger
şi secetă, tolerant la viroze, autosteril, puţin pretenţios la tehnologia de
cultură. Fructele sunt mijlocii spre mari (38-40 g). ovoide, uşor
asimetrice, de culoare vânăt-violacee, acoperite cu pruină abundentă,
albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, potrivit de consistentă, suculentă,
cu gust foarte plăcut, neaderentă la sâmbure. Este destinat în primul rând
consumului în stare proaspătă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie – începutul
lunii august.

Stanley – soi de origine americană (statul New York), obţinut prin

încrucişarea soiurilor Agen x Grand Duck, introdus la noi în cultură în
anul 1958.
Pomul are vigoare submijlocie, formează o coroană rară, sferic-
turtită, cu ramuri de schelet groase, elastice. Are o creştere foarte
echilibrată, fructifică pe buchete de mai ramificate,fiind un soi de "tip
spur". Înfloreşte semitimpuriu, este autofertil, foarte bun polenizator.
Intră repede pe rod, are potenţial productiv deosebit de ridicat (25
t/ha). Este rezistent la ger şi tolerant la viroze.
 Fructul este de mărime mijlocie (30 - 38 g), de formă invers-
ovoidă. Pieliţa este vânăt-inchis, acoperită cu pruină abundentă,
albăstruie, se colorează caracteristic cu 3-4 săptămâni înainte de
maturitatea de recoltare. Pulpa este galben-verzuie, consistentă, crocantă,
suficient de suculentă, dulce, uşor acidulată, neaderentă la sâmbure.
Fructele sunt foarte aspectuoase, rezistente la transport şi păstrare, bune
pentru masă şi industrializare. Perioada de maturare: prima jumătate a
lunii septembrie.

Anna Spath - soi vechi, de origine germană, cultivat la noi în special

în zona de câmpie şi a dealurilor mici şi mijlocii.
Pomul are vigoare mijlocie, coroana invers-piramidală, ramuri de
schelet puternice, fructifică pe ramuri de rod scurte.
Înfloreşte târziu, este autofertil, foarte productiv (23 t/ha), rezistent la
ger şi secetă, pretenţios la căldură, rezistent la viroze.
Fructul este mare (26 - 42 g), globulos, cu pieliţa roşie-vineţie,
acoperită cu pruină albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, suculentă,
potrivit de dulce, slab acidulată, neaderentă la sâmbure, bună pentru
consum în stare proaspătă şi industrializare. În anii cu toamne reci şi
ploioase, fructele rămân fade şi insuficient colorate.
Perioada de maturare: ultima jumătate a lunii septembrie.

Portaltoii folositi

Corcoduşul– este unul dintre cei mai vechi şi mai utilizaţi portaltoi
pentru prun; aceasta pentru că materialul semincer se produce uşor, are
procent ridicat de germinare şi producţii ridicate de puieţi care se prind şi
cresc bine în câmpul I, asigură procent mare de prindere la altoire şi este
compatibil cu majoritatea soiurilor; nu drajonează cu excepţia unor
biotipori. În plantaţie, pomii altoiţi pe acest portaltoi au o mare
plasticitate ecologică, imprimă pomilor vigoare mare, precocitate medie,
longevitate (30-40 ani), productivitate şi fructe de calitate.

Oteşani 11 – portaltoi românesc (1957), cu înmulţire vegetativă (butaşi),

dar şi prin meristeme, semiviguros, cu bun ancoraj, cu drajonare slabă.
Prezintă importanţă mai ales pe terenurile cu conţinut ridicat de argilă
(până la 30 %) şi pe cele cu textură medie.
3. Stabilirea distanțelor de plantare
Cele trei soiuri ce alcătuiesc plantaţia se vor planta cu distanţa între
rânduri de 5 m şi între pomi pe rând de 4 m obţinându-se o densitatea de
500 pomi/ha la care se va adauga rezerva de 3%. Dupa adăugarea
rezervei pentru fiecare parcelă numărul total de pomi necesar înfiinţării
plantaţiei va fi de 5634.

4. Stabilirea tehnologiilor de lucru

4.1. Pregâtirea terenului

Pregătirea terenului în vederea înfiinţării plantaţiei, constă în aplicarea
unui complex de lucrări, care să asigure realizarea condiţiilor optime atât
pentru plantarea pomilor căt şi pentru creşterea lor.
Principalele lucrări pregătitoare sunt : defrişarea vegetaţiei lemnoase
existente pe terenul respectiv, nivelarea sau modelarea terenului,
amenajări antierozionale, dezinfecţia solului, fertilizarea de bază;
desfundarea terenului, nivelarea terenului desfundat.
Defrisarea vegetatiei lemnoase existente pe terenul respectiv. Când
ampasarea plantaţiilor se face pe fostele păşuni, fâneţe etc, defrişarea se
exută cu un an înainte de înfiinţare.În cazul când noile plantaţii se vor
înfiinţa pe vechile amplasamente pomicole, defrişarea se face cu doi ani
înainte, pentru a se evita efectele negative ale oboselii solului.
Lucrarea constă în: eliberarea terenului de arbori, arbuşti, liane,
pomi etc, scoaterea şi ardere tuturor rădăcinilor, care cu timpul putrezesc
şi îmbolnăvesc solul. Operaţiile de defrişare se execută cu tractoarele
grele prevazute cu instalaţii pentru dislocarea şi scoaterea buturugilor şi
rădăcinilor.

Fertilizarea de baza se efectueaza inainte de desfundatul solului prin

administrarea a 40-60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat si a
aingrasamintelor chimice greu solubile, respectiv cele cu fosfor si
potasiu, conform cartarii agrochimice. Incorporarea ingrasamintelor
chimice si organice in sol se face prin aratura adanca de 25 cm.

Desfundatul. Aceasta este lucrarea care poate influenţa cel mai mult
viitorul unei plantaţii. De regulă solurile grele şi cele superficiale se
desfundă la adâncimea de 60-70 cm. Desfundatul are rolul de a creea
condiţii favorabile ( aerisire şi afânare ) pentru creşterea rădăcinii şi a
pomului.Pe terenurile cu pante ce depăşesc 8-10% desfundarea se face în
benzi în lungul curbelor de nivel, păstrându-se fâşii nedesfundate, late de
2-2,5 m situate la 20-30 cm între ele. Aceste fâşii vor rămâne între
rândurile de pomi. Epoca cea mai indicată pentru desfundarea terenului
este perioada mai-august pentru terenurile libere şi iulie-septembrie
pentru cele ocupate cu diverse culturi.

Nivelarea terenului desfundat. Se face cu nivelatorul inainte de

efectuare pichitajului, prin doua treceri consecutive, in sensuri
perpendiculare. Pentru afanarea stratului superficial al solului se trece
apoi cu polidiscul.

Dezinfectia solului se face prin prafuirea terenului cu diferite insecticide,

pentru distrugerea larvelor, care afecteaza sistemul radicular al pomilor:
viermele alb (Melolontha melolontha) si viermele sarma (Agriotes
lineatus).

4.2 Plantarea pomilor reprezinta infiintarea livezii si necesita un

complex de lucrari: procurarea, transportul si depozitarea in platforme a
gunoiului de grajd necesar pentru fertilizarea pomilor la plantare;
procurat tutori pentru tutorat pomii in livezile intensive; procurarea,
transportul si stratificare materialului saditor conform listei de soiuri;
pichetare terenului pentru stabilirealocului fiecarui pom in functie de
distanta de plantare; saparea gropilor(manual sau mecanic) si plantarea
propriu-zisa.
4.2.1.Pichetarea terenului
Este o lucrare specială prin care se stabileşte faptic, prin picheţi,
locul fiecărui pom. Sistemul de pichetare ales este dreptungi cu latura
lungă de 6 m iar latura scurtă de 5 m, acesta este utilizat pe terenuri plane
sau cu o pantă uşoară de 8 %.Operaţiunea de pichetat presupune şi o serie
de alte operaţiuni cum ar fi: procurarea picheţilor, stocarea picheţilor,
transportul lor la locul de plantare.
Pe terenurile cu o pantă mai mare de 8 %, pichetarea se va efectua
pe curbele de nivel.
4.2.2.Săpatul gropilor
Săpatul gropilor se poate face manual sau mecanizat.
Săpatul mecanizat se efectuează cu burghiu de 600 mm în diametru, în
preziua sau chiar în ziua plantării, evitându-se astfel pierderile de apă.
În teren desfundat dimensiunile gropilor vor fi de 0,50 x 0,50 x 0,40 m. În
teren nedesfundat şi pe soluri mijlocii, dimensiunile gropilor vor fi de: 1 x
1 x 0,70 m.
În solurile grele gropile vod avea dimensiunile: 1,2 x 1,5 x 0,8 m.
În teren plan gropile se execută manual astfel: Primul rând de cazma
( solul fertil ) se aşează într-o parte a gropii. Al doilea rând de cazma, mai
greu şi mai umed se aşează în partea opusă. Solul de la fundul gropii se
mobilizează şi se lasă pe loc. Pe pante cu înclinare mai mare şi pe
versanţii neregulaţi, unde nu sa-u executat terase continui, săpatul
gropilor se face concomitent cu terasele individuale.

4.2.3.Calitatea materialului săditor

Pomii folosiţi la plantare sunt sub formă de vargă sau au sau au
ramuri anticipate. Acestia trebuie să aibă o tulpină dreaptă şi sănătoasă.
Se elimină de la plantat pomii lipsiţi de vigoare, strâmbi cu răni deschise,
atacaţi de boli sau dăunători, sau cu rădăcini puţine şi scurte.

4.2.4.Epoca de plantare
În condiţiile din ţara noastră se pot obţine rezultate bune atât la
plantarea din toamnă cât şi la cea de primăvară. Plantarea de toamnă se
execută după căderea frunzelor şi până la apariţia primelor îngheţuri ale
solului. Acest moment de plantare prezintă anumite avantaje cum ar fi:
pomii beneficiază de umiditatea solului de peste iarnă, rănile de pe
rădăcini se calusează şi se vindecă mai repede.
Primăvara pornirea în vegetaţie se face mult mai devreme.
În anii cu toamne secetoase şi în regiuni cu temperaturi minime foarte
scăzute în timpul iernii, unde există pericolul degerării, plantarea se face
primăvara, de îndată ce solul sa dezgheţat şi s-a zvântat, dar înainte de
dezmugurire. Plantarea în „ferestrele iernii” este destul de riscantă
datprită sensibilităţii destul de mari ale rădăcinilor la temperaturi scăzute.
In plantatie s-a folosit plantarea de primavara.

4.2.5.Pregătirea materialului săditor în vederea plantării

Înainte de plantare se face fasonarea rădăcinilor. Rădăcinile prea
lungi şi cele care stânjenesc aşezarea lor în groapă se scurtează.
Rădăcinile mai groase de 3-4 mm se lasă netăiate, cele subţiri, dacă sunt
viabile se scurtează la 7-10 cm, iar dacă sunt uscate sau mucegăite se taie
complet.
După fasonare radacinile pomului se mocirlesc într-un amestec de
consistenţa smântânii format din pământ galben, balegă de vită şi apă.
Prin această lucrare rădăcinile sunt puse într-un contact mai intim cu
solul, îşi vindecă mai uşor rănile, iar în jurul lor se creează o zonă mai
umedă.
 4.2.6.Plantarea propriu – zisă

4.2.6.1.Adâncimea de plantare
Pe terenurile plane şi în desfundătură veche, pomii altoiţi pe portaltoi
generativi, se plantează cu coletul mai sus de nivelul solului cu 3-4 cm,
pe terenurile desfundate recent cu 6-8 cm, iar pe dune şi interdune mai
adanc cu 50-60 cm. Pe terenurile situate în pantă, adâncimea de plantare a
pomilor este de asemenea diferită. Spre vârful pantei coletul se introduce
în groapă cu 3-4 cm, în partea mijlocie a pantei, se plantează cu 3-4 cm
deasupra gropii iar la baza pantei unde solul se depune, se plantează mai
sus cu 5-8 cm. Adancimea la care au fost plantati pomii in livada a fost de
30-40 cm.

4.2.6.2.Tehnica plantării.
 Pomii pregătiţi se repartizează la gropi. Echipa formată din 2-3
muncitori întinde sârma de plantare pe direcţia rândului, între două
jaloane, astfel încât semnele marcate pe sârmă să corespundă exact cu
mijlocul gropii.
Se introduc radîcinile în gropi, astfel încât coletul să fie cu 4-5 cm
deasupra nivelului solului, imediat lângă marcaj, iar trunchiul pomului să
aibă o poziţie verticală. Dacă gropile sunt prea adânci se introduce în
groapă pământ reavăn, mărunţit, sub rădăcini, până ce coletul pomului
ajunge la înălţimea dorită.
Un muncitor ţine pomul lângă punctul de marcaj, iar altul cu sapa,
trage pământreavăn peste rădăcini.
După ce toate rădăcinile au fost acoperite cu un strat de 5-10 cm,
lucrătorul care ţine pomul, tasează pământul din groapă de la exterior spre
interior.
Pe solurile mai sărace sau neîngrăşate suficient, la desfundare se
administrează la groapă 10-15 kg gunoi de grajd bine descompus, fără ca
acesta să vină în contact direct cu rădăcinile pomului. Se trage apoi solul
fertil rămas, după care se completează cu pământ până ce depăşeşte
marginile acesteia, călcându-se mereu. Un pom este bine plantat, dacă
atunci când se trage de el cu putere nu se smulge.
Pomii se plantează întotdeauna cu punctul de altoire pe direcţia
rândului şi a vântului dominant, iar în cazul când au început de coroană,
primele şarpante se orientează tot pe direcţia rândului. După plantare
fiecare pom se udă cu 15-20 l de apă, apoi se face un muşuroi sau un
bilon continuu de-a lungul rândului, care protejează peste iarnă rădăcinile
contra îngheţului iar primavara menţine umezeala.
În zonele şi pe terenurile cu exces de umiditate plantarea pomilor
se face pe biloane înalte de 30-40 cm şi late de 1,5-2 m, care se întreţin ca
ogor lucrat iar intervalele se înerbează.

4.3. Întreţinerea plantaţiei până la intrarea pe rod

În anul I şi II de la plantare, obligatoriu se prevede completarea

golurilor care pot totalize maxim 12% (7% în anul I şi 5% în anul II)
astfel încât să se asigure o plantaţie încheiată.
După înfiinţarea livezii se aplică (în anul I) lucrări de îngrijire care
să asigure prinderea pomilor la plantare şi dezvoltarea lor.
Tăierile de formare încep odată cu plantarea pomilor şi au ca obiective
de bază următoarele:
- formarea unui schelet viguros şi armonios repartizat;
- garnisirea cât mai rapidă a ramurilor de schelet şi semischelet cu ramuri
de rod;
- facilitarea lucrărilor mecanizate etc.
Cele mai răspândite forme de coroană la prun sunt: vasul ameliorat, vasul
suprapus, vasul aplatizat,piramida întreruptă, piramida etajată rărită,
piramida mixtă, palmeta cu braţe oblice şi fusul subţire.
Pentru formarea cât mai rapidă a coroanelor la prun, trebuie valorificată
creşterea rapidă din primii ani şi capacitatea de emitere a lăstarilor
anticipaţi. Formarea corectă şi rapidă a coroanei se realizează foarte bine
dacă se îmbină tăierile din perioada de repaus cu intervenţiile din
perioada de vegetaţie care sunt şi cele mai recomandate. Astfel, perioada
de formare a coroanei se poate reduce cu 1 chiar 2 ani.
Tăierile, chiar de formare, în perioadele de tinereţe vor fi foarte reduse,
limitându-se la strictul necesar. Încă din primii ani după plantare multe
soiuri încep să fructifice, iar greutatea fructelor curbează ramurile, mărind
unghiul de inserţie, chiar şi la soiurile cu tendinţă de creştere verticală. De
asemenea, la aceste soiuri se ciupesc lăstarii de prelungire la distanţa de
ramificare proiectată, iar dacă acest lucru nu s-a realizat ramura anuală se
va scurta în primăvară.
Formarea unei coroane implică efectuarea câtorva lucrări succesive:
alegerea ramurilor de schelet, proiectarea acestora şi a ramurilor de
semischelet. Pentru aceasta se vor reţine ramurile plasate în poziţiile
cele mai corespunzătoare pentru forma de coroană aleasă. Aceste ramuri
se vor scurta cu 10-12 cm, mai sus de locul în care dorim să se formeze
viitoarele ramuri de schelet. Celelalte ramuri, cu poziţii incorecte,
se vor suprima la inel, iar cele de semischelet se scurtează cu 1/3 sau 1/2
din lungimea lor.
După pornirea în vegetaţie se vor plivi toţi lăstarii de prisos, când aceştia
au 2-4 cm. La sfârşitul primăverii –începutul verii, când lăstarii au 15-25
cm, se vor alege alte ramuri de schelet, precum şi ramurile de semischelet
formate pe ramurile alese anterior. Ceilalţi lăstari se ciupesc sau se răresc
lăsând numai pe cei dispuşi bilateral altern-exterior, cu punctele de
inserţie la 15-20 cm. Operaţiile se continuă până la formarea completă a
coroanei
Întreţinerea solului. În plantaţiile tinere, până la intrarea pe rod solul se
poate cultiva cu legume, mazăre, fasole, cartofi, căpşuni etc., realizându-
se culturi intercalate. De asemenea, un alt mod de întreţinere a solului
este cel cu îngrăşăminte verzi. Pe rândul de pomi, obligatoriu, solul se va
menţine ca ogor lucrat pe o bandă lată de 1,5-2,0 m. În plantaţiile pe rod
solul se va întreţine în funcţie de nivelul precipitaţiilor şi de panta
terenului.
Astfel, în zonele de stepă este recomandat ogorul lucrat, în timp ce în
zonele colinare cu precipitaţii suficiente intervalele dintre rânduri pot fi
înierbate, iar iarba cosită de 2-3 ori şi folosită ca mulci.
Lucrările solului (arătura) se va efectua la 12-15 cm, iar discuirea sau
cultivarea la 8-10 cm. Un sistem care a dat rezultate în cultura prunului
este erbicidarea pe rândul de pomi. În această situaţie se vor elimina în
prealabil toţi drajonii sau lăstarii din colet. Erbicide folosite în cultura
prunului sunt: Gesatop 50 WP = 6+10 kg/ha, Caragard 450 =6-8 kg/ha,
Gramoxone = 3-5 l/ha, Devrinol 50 W = 7-8 kg/ha, Starone 250 = 5
kg/ha, Roundup 3-4 kg/ha, Fusilade 4 l/ha, Nabu EC = 4-5 l/ha, Focus
ultra 3-4 kg/ha,Galant 4-5 kg/ha, Targa 10 BC = 4-5 kg/ha etc.
În această privinţă se execută mulcirea solului, fertilizarea, udatul
pomilor, lucrări în verde în vederea formării coroanei, întreţinerea solului,
combaterea bolilor şi dăunătorilor, completarea golurilor cu pomi din
acelaşi soi altoiţi pe acelaşi portaltoi.
În anul II se aplică în continuare lucrările de formare a coroanei
pomilor, fertilizarea, întreţinerea solului, combaterea bolilor şi
dăunătorilor, completarea golurilor.
Următorii ani până la intrarea pe rod a pomilor se aplică aceleaşi
verigi tehnologice de bază, dar volumul şi gradul lor de dificultate în
aplicare creşte.

4.4. Instalarea sistemului de susţinere.

Instalarea sitemului de susţinere nu este necesar în cultura

prunului mai ales la forma de coroană aleasă, deoarece rădăcinile sunt
foarte viguroase şi nu riscă smulgerea din rădăcini datoarate curenţilor de
aer.

4.5. Împrejmuirea plantaţiei

Împrejmuirea se face cu un gard din plasă de sârmă susţinută de

stâlpi din beton armat şi are ca scop apărarea pomilor de atacul iepurilor
si altor rozătoare.

C. MEMORIU TEHNIC
 PLANUL DE PLANTARE
(Necesarul de pomi)
Tabelul 2
Suprafaţa soi

Rezerva 3%
Nr. Parcelă

Total pomi
Suprafaţa

Distanţa de planatre Număr pomi

Soi / portaltoi % soi

Între
Pe rând La ha. În parc.
rânduri

1,22 Stanley/Corcodus 33,3 5 4 500 610 18 628

1 3,68 1,22 Minerva/Corcodus 33,3 5 4 500 610 18 628

Anna
1,24 33,4 5 4 500 620 19 639
Spath/Otesani 11

1,19 Stanley/Corcodus 33,3 5 4 500 595 18 613

2 3,58 Minerva/Corcodus 33,3

1,19 5 4 500 595 18 613
Anna
33,4
1,20 Spath/Otesani 11 5 4 500 600 18 618

1,22 Stanley/Corcodus 33,3 5 4 500 610 18 628

3 3,68 1,22 Minerva/Corcodus 33,3 5 4 500 610 18 628

Anna
1,24 33,4 5 4 500 620 19 639
Spath/Otesani 11

TOTAL 5470 164 5634

Bibliografie
1. Chiriță, Păunescu, D.Teoci 1965 - Solurile României,
Editura Agrosilvică, București

2. Grădinaru Gică, Istrate Mihai, 2004 - Pomicultură

generală și specială, Editura TipoMoldova, Iași.

3. Institutul meteorologic 1961 - Clima României vol.II –

București

4. Istrate Mihai, Dascalu Marius – Îndrumător.

5. *** www.wikipedia.ro

6. ***www.cjbotosani.ro