FACTORII DE PRODUCŢIE

1. DEFINIŢIE, CONCEPT 
Factorii de producţie
c o n s ti t u i e   a n s a m b l u l   e l e m e n t e l o r   ş i   c o n d i ţ i i l o r   n e c e s a r e   ş i sufi ciente
pentru ca orice proces să se poată desfăşura conform scopului său
predeterminat, şianume obţinerea profitului.Aceşti factori pot funcţiona în
acti vitatea economică doar simultan, prezenţa lor fi indnecesară în orice moment al
evoluţiei, de aceea în ultimi ani s-a încercat sporirea preocupărilor  privind abordarea
factorilor de producţie, a combinării şi utilizării lor cât mai eficient.E l a b o r a r e a
categoriei de factor de producţie şi o prima grupare a lor, datează de
l a începutul secolului XIX şi o datorăm economistului francez J. B. Say.Conturarea acestui
concepteste strâns legată de teoria repartiţiei, după care fiecare factor primeşte o
recompensă în funcţied e s e r v i c i i l e a d u s e î n p r o c e s u l d e p r o d u c ţ i e : m u n c a
p r i m e ş t e s a l a r i u l , p ă m â n t u l - r e n t a , i a r   capitalul-profitul.Dacă privim evoluti v
acti vitatea producti vă, observăm că la începuturile dezvoltăriisocietăţii se foloseau
doi factori de producţie:
munca şi pământul
(natura), motiv pentru careaceşti factori poartă denumirea de factori primari,
originari sau primordiali. Aceşti factori de producţie au fost predominanţi în cea mai
mare parte din istoria civilizaţiei materiale (civilizaţia producţiei agricole). Mult mai târziu , în
a doua jumatate a secolului XVIII şi începutul secoluluiXIX a apărut şi s-a impus un nou
viguros factor de producţie-
capitalul
. Apariţia acestui factor este legată de producţia maşinistă şi de forma industrială
de organizare a producţiei, ceea cedetermină naşterea unui nou sistem economic,
cunoscut sub numele de capitalism sau economiede piaţă ulterior.Factorii de producţie
constau din potenţialul de resurse economice atrase în circuituleconomic. Deci,
resursele economice disponibile şi valorificabile, în masura în care sunt atrase şiutilizate în
activitatea economică, apar ca fluxuri sub formă de servicii ale factorilor de producţie.După
importanţa lor resursele pot fi:-
primare
– potenţialul demografic, potenţialul de resurse naturale-
derivate
– formate pe baza celor primare. Sunt rezultatul folosirii şi acumulării
resurselor  primare, ele potenţând eficienţa utilizării tuturor resurselor economice. Ex: maş
ini, utilaje,cunoştinţe etc.Cea mai generală clasificare a resurselor economice constă în
delimitarea lor în :
-resurse materiale
: include atât resursele naturale primare cât si cele derivate: echipamente
şitehnologii în fabricaţie, infrastructuri economice, stocuri de materii prime
-resurse umane
: stocul de învăţământ şi ştiinţă, potenţialul inovaţional
-resurse financiare
:
-resurse informationale
: date, modele, sisteme.
Clasificarea factorilor de producţie
:-după origine: primari (natura,munca) şi derivaţi (capitalul, abilitatea managerială)-
în raport cu teoria economică: factori clasici (munca, pământ, capital) s
a u   n e o c l a s i c i   s a u neofactori (progresul tehnico-ştiinţific, informaţia- bănci de date,
întreprinzătorul şi abilităţilesale, etc-după acţiune: direcţi (contribuie nemijlocit la
obţinerea de rezultate, ex: materiile prime) şiindirecţi (cu influenţă asupra unor
factori de producţie- ex: progresul tehnic, vizibil în mijloacele de muncă folosite)-după
capacitatea de divizare: divizibili (apă, energie electrică) şi indivizibili (utilaje, instalaţii-ce pot
fi dezasamblate, dar în detrimetrul producţiei)-după posibilitatea de înlocuire:
substi tuibili (pot fi înlocuiţi, fără a afecta acti vitatea, de ex.capital-munca, plastic-
metal) şi nesubstituibili (energia electrică utilizată în cadrul aparaturii)-după parti ciparea
la producţie : integral consumabili (materii prime, energie electrică) sau destoc
(care contribuie la mai multe acte de producţie: utilaje, clădiri).Principalele trăsături ale
factorilor de producţie sunt:-caracterul limitativ, restrictiv al lor (acesta se bazează pe legea
rarităţii resurselor)-diversitatea şi multiplicarea lor.În categoria factorilor de producţie sunt
incluse: munca şi resursele de muncă, elementelenaturii (pământul, apa celelalte
resurse naturale), echipamente de producţie, materiile prime şimaterialele,
energia, combustibilul, informaţia, activi-tatea managerială etc.În economia de piaţă factorii
de producţie se află în proprietatea agenţilor
economici.P e   m ă s u r a   d e z v o l t ă r i i   a c ti v i t ă ţ i i   e c o n o m i c e   a r e   l o c   m u l ti p l i c a r e
a   ş i   d i v e r s i fi c a r e a f a c t o r i l o r d e p r o d u c ţ i e s u b i n c i d e n ţ a p r o g r e s u l u i
t e h n i c , f a p t c e a t r a g e d u p ă s i n e c r e ş t e r e a volumului de bunuri şi servicii.Creşterea
volumului producţiei se realizează pe două căi şi anume:a)pe seama sporirii cantităţii de
factori de producţie utilizaţi (dezvoltare de tip extensiv) b)pe seama îmbunătăţirii calităţii şi
eficienţei factorilor de producţie utilizaţi (dezvoltarede tip intensiv).Deci, factorii de
producţie se împart în trei mari categori: munca, natura şi capitalul.

2. FORMELE FACTORILOR DE PRODUCŢIE 2.1. MUNCA

 
În cadrul factorilor de producţie, munca reprezintă factorul fundamental, decisiv
aldezvoltării şi progresului social-economic. Omul este făuritorul tuturor
bunurilor materiale şispirituale de care dispune societatea.Funcţionarea orcărui sistem
de producţie este de neconceput fără prezenţa şi intervenţiaomului. Ştiinţa economică
abordează omul nu numai în calitatatea sa de purtător al unor nevoi deconsum tot mai
complexe, ci şi în calitatea sa de posesor al unor abilităţi ce-i permit să acţionezeîn scopul
satisfacerii acestor nevoi.Variatele procese de producţie a bunurilor, respecti v a
serviciilor, capabile să sati sfacănevoi umane din cele mai diverse, au drept element
comun faptul că desfăşurarea lor presupune prestarea de muncă. Într-un anumit sens,
prestarea muncii poate fi indentificată cu însuşi actul de producţie.Munca este
un factor primar; originar, de producţie. Adesea se afi rmă că o
asemeneaapreciere este valabilă doar pentru munca simplă, cea complexă fiind un factor
derivat, respectivun veritabil capital uman.
 Munca este o activitate specific umană, fizică şi/sau intelectuală prin care oamenii îşi fol
osesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa, ajutându-se, în acest scop, de instrument
ecorespunzătoare, mobilul  ei  fi ind  asigurarea bunurilor
necesare  sati sfacerii  trebuinţelor  lor  imediate şi de perspectivă.
Munca a fost şi a rămas factorul de producţie acti v şi dinamizator. Ea deţine în
mod