Sunteți pe pagina 1din 6

Gândind despre nimic

Pentru clasa 2009, anul 5, a școlii primare Margaret Lee, Lewisham

Potrivit vârstei de 8 ani, sau peste


Clasament de stele:**

Tematică:
 existența
 limbajul
 referința
 sens
 numere
 matematică
 Grecia Antică
Filosofia
În ciuda faptului că nimicul nu este ceva(este literalmente
”nul”),el este un concept despre care filosofilor le-a plăcut să se
gândească de mii de ani.Este de asemenea, un topic filosofic
popular printre copii. Există un savuros paradox despre ceva,
care este nimic și nu este nimic mai bun la care să te gândești,
decât un astfel de lucru.
Filosofului Parmenide (cca.520-450 î.Hr), îi plăcea in mod
particular să se gândească la nimic.Există doi piloni ai gândirii
lui pe această temă:în primul rând, el considera că este imposibil
să te gândesti la nimic, deoarece, pentru a te putea gândi la
nimic, trebuie să îl transformi în ceva, ca să fie posibil să
gândești despre el. El mai credea că nimicul nu poate să existe,
întrucât poate să fie doar ”ceea ce este”. Se poate observa cât de
similară este raționarea copiilor, cu cea a lui Parmenide, în
special în primul argument: de ce este imposibil să te gandești la
nimic.
Îndemn:
Stai cu spatele drept, picioarele lipite de podea și ochii închiși.
Acum încercați, pe cât de bine puteți,timp de un minut sau două,
să vă gândiți la nimic.
Oferă copiilor undeva la 2 minute, pentru a face acest lucru.
Rămâi nemișcat si tăcut și încearcă să minimalizezi orice
distracție din mediul extern.
întrebare sarcină 1:este posibil să te gândești la nimic?
După următorul experiment, las de obicei timp de dezbateri
clasei, pentru a discuta prima întrebare. Acesta este un exercițiu
bun, pentru introducerea copiilor unui argument de tip formal. Îi
las să discute întrebarea sarcină ca și grup pentru un timp, cel
puțin jumătate din exercițiu, înainte de a introduce următorul
argument (vezi discuțiile primare, pagina 39, pentru a înțelege
motivul din spatele acestora).Prezentați argumentul fie pe o
tablă interactiva, fie pe foi de hârtie, oricare dintre acestea. Veți
găsi argumentul lui Parmenide disponibil pentru downloadat pe
website-ul însoțitor.
Argumentul lui Parmenide
Este posibil să te gândești la nimic deoarece...
Dacă gândești despre nimic, atunci nimic trebuie să devină ceva
ca să poți gândi despre el.
Întrebați copiii dacă sunt de acord cu Parmenide și încurajați-i să
evalueze critic argumentul său; amintiți-le că ei nu trebuie să
accepte argumentul lui Parmenide ca adevărat. Aici este
versiunea celuilalt argument a lui Parmenide, pe care ați putea să
îl folosiți, dacă discuția permite asta. Este puțin mai avansat
decât cel precedent.
Nimic nu poate exista deoarece...
Poate să fie doar ”ceea ce este”.
Nimic este ”ceea ce nu este”.
Nu ar face sens să spunem ”ceea ce nu este” este.
Deci, nimic nu poate exista.
Aici sunt alte câteva întrebări sarcină pentru cercetare.
întrebarea 2: este zero un număr?
întrebarea 3: ce este zero?
întrebarea 4: este zero la fel ca nimic?
întrebarea 5: dacă scriu zero pe tabla -0- am dovedit că nimic
există pentru că el este în clasă, vizibil pentru toată lumea?
întrebarea 6: dacă poți să te gândești la ceva, asta înseamnă că
trebuie să existe? poți să te gândești la ceva care nu există?
întrebarea 7:a)poate ceva să devină nimic? b) poate nimic să
devină ceva?

Filosofie: argumente și argumente


Folosim mult cuvântul ”argument” în filosofie, dar într-un mod
foarte diferit fața de cum este utilizat în vorbirea uzuală. Poate
să fie derutant să folosești cuvântul argument cu copiii, fără să
explici utilitatea cuvântului la filosofi. Toate acestea se pot
evita, în special cu copiii mai mici, prin folosire cuvântului
”idee”, sau ceva similar, în loc de ”argument”. Alternativ, cu
copiii cu vârsta de 8 ani, sau mai mari, ai putea explica
diferența. Începe prin a scrie cuvântul ”argument” pe tablă și a-i
întreba pe copii ce înseamnă. În timp ce ei îți dau înțelesurile
cuvântului, notează-le ca și hartă conceptuală și caută orice ar
putea să te ajute în explicația divergenței de sensuri. Cineva ar
putea să spună că un argument este ” atunci când încerci să te
explicitezi pe tine”și altcineva ar putea spune că este ”atunci
când doua persoane țipă, una la cealaltă, deoarece nu se pot pune
de acord cu un anumit lucru”. Odată ce au creat aceste discuții
singuri, poți folosi definițiile pe care le-am furnizat la pagina
124 în Umbra Piramidei.În mod corespunzător, sensul în care
filosofii folosesc cuvântul ”argument” astăzi se poate
-dicutabil!- spune că a fost inițiat de Parmenide si urmașii săi.
Online
Filosofie principală:
Presocraticii și filosofia naturală
Filosofie asociată:
Aristotel și silogismul logic
Berkeley și idealismul
Heraclit și schimbarea
Metafizica: Ce există
Zeno, Paradoxuri și Infinitate
Cursuri analogice:
Scaunul (pagina 49)
Poți călca în același râu de două ori?( pagina 61)
Umbra Piramidei (pagina 117)
Până la marginea veșniciei( pagina 178)
Distracție cu metafizica (pagina 186)