Biologie marină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Biodiversitate marină
Biologia marină sau oceanografia biologică, este o știință ramură a biologiei care
se ocupă cu studiul vieții în bazinele oceanice, diversității viețuitoarelor
marine, al adaptării și evoluției lor, productivitatea biologică a cestora.
Biologia marină se ocupă și cu studiul organismelor terestre și aeriene care depind
direct de mediile de apă sărată pentru procurarea hranei și satisfacerea altor
nevoi.

Cuprins
1 Istoric
2 Biologia marină în România
3 Subdomenii
4 Animale marine
5 Note
6 Vezi și
7 Legături externe
8 Bibliografie
Istoric
Biologia marină a început cu simple observații privind distribuția, varietatea și
modul de viață al unor organisme din apele litorale.

În jurul anului 800 î. Ch. fenicienii și grecii cunoșteau Marea Mediterană și multe
aspecte din viața organismelor marine, iar în jurul anilor 600 î. Ch. s-au realizat
primele cercetări în jurul coastelor Africii. Aristotel a descris numeroase specii
și a consemnat observații foarte interesante privind comportamentul unor animale
marine.

Abia în secolul al XIX-lea începe să se contureze definirea unei direcții de

cercetare bine conturată a biologiei marine. Edward Forbes (1815-1854) poate fi
considerat ca unul dintre marii fondatori ai biologiei marine. El a cercetat fauna
marină prelevând numeroase probe bentonice. A realizat o hartă cu distribuția
geografică a unor hidrobionți în mările Europei. Împreună cu alți biologi, între
careMichael Sars, a reușit să aducă argumente împotriva teoriei azoice, care
consideră că de la o anumită adâncime nu există viață pe fundurile oceanice. În
1850 au reușit să descopere și să descrie, 19 specii bentonice de la adâncimea de
500 m.

Vasul HMS Challenger, 1874

Cercetările oceanologice ale lui William Benjamin Carpenter și Charles Wyville
Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru
cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări HMS
Challenger (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea
cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile
marine și au fost descoperite 4700 de specii noi.

În dezvoltarea biologiei marine ca ramură a științelor naturii, un merit deosebit

l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. În expediția pe vasul
Beagle din anul 1831, a reușit să acumuleze date de mare importanță pentru
cunoașterea organismelor marine. Cercetările sale efectuate în recifii coralieri și
ipoteza lansată privind formarea atolilor și a insulelor de corali, au creat
direcții noi de cercetare, care și în zilele noastre au rămas deschise cunoașterii
vieții marine.
În anul 1950 încep primele expediții oceanografice ale navei Calypso sub comanda
lui Jacques-Yves Cousteau. Cu aceasta, timp de patru decenii, s-au explorat mările
și oceanele lumii, din ghețurile Antarcticii și ale Nordului până în Marea Roșie,
Marea Caraibelor și Marea Mediterană, s-au efectuat numeroase cercetări și mii de
ore de filmări subacvatice, care au adus în atenția lumii uimitoarea biodiversitate
a lumii submarine.

Lansarea în anul 1962 a primelor laboratoare subacvatice conduse de Jacques-Yves

Cousteau, a permis mai multor scafandrii-cercetători să studieze in situ viața
submarină. Camerele de luat vederi subacvatice instalate pe aceste laboratoare
submerse, au deschis orizonturi nelimitate în ceea ce privește înțelegerea
proceselor și fenomenelor care se desfășoară în mediul marin la adâncimi mari sau
chiar foarte mari.

Înființarea în Europa și în America a numeroase stațiuni de cercetări marine, a dus

la crearea unor institute prestigioase de biologie marină, care coordonează
cercetările oceanologice: Laboratoire de Banyuls-sur-Mer, IFREMER, Joint
Oceanographic Institutions, International Council for the Exploration of the Sea,
Woods Hole Oceanographic Institution, Scripps Institution of Oceanography ș.a. În
prezent aparatura destinată cercetărilor marine a devenit deosebit de sofisticată
și performantă. [1]

Biologia marină în România

Bazele hidrobiologiei românești au fost puse de Emil Racoviță, Ioan Borcea și
Grigore Antipa. Profesorul Ioan Borcea efectuează primele cercetări metodice la
Marea Neagră și în lagunele litorale din Dobrogea.

Prima expediție românească de cercetări în Marea Neagră a fost făcută de Grigore

Antipa cu crucișătorul Elisabeta, în 1893.

Nava Belgica
Emil Racoviță fondatorul biospeologiei, în anul 1891 lucrează la laboratoarele
Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează
o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu echipament de scufundare din acea
vreme, pentru a studia viața subacvatică. În 1896 prezintă teza de doctorat în
biologia marină consacrată structurii capsulei cefalice a anelidelor polichete.
Participant la expediția în Antarctica a vasului Belgica în (1897-1899), Emil
Racoviță a intrat și în istoria oceanologiei prin cercetările efectuate asupra
cetaceelor și a pinguinilor antarctici.

În 1926 profesorul Ioan Borcea a fondat Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea,

aparținând de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași care a devenit, în timp,
cea mai puternică școală românească de hidrobiologie în general și de oceanografie
în special.

În 1932 Grigore Antipa pune bazele Institutului de Oceanografie de la Mamaia.

În 1954, sub auspiciile Comisiei pentru hidrologie, hidrobiologie și ihtiologie a

Academiei Române, Institutul de biologie “Traian Săvulescu” și Institutul de
cercetări piscicole, se inițiază prin sectorul de biologie marină din Constanța
cercetări complexe asupra vieții și condițiilor de mediu din Marea Neagră.
La scurt timp, Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat, în 1960, Stațiunea de
Cercetări Oceanografice din Constanța și o stațiune de cercetare la Sulina.

Academicienii Eugen Pora și Mihai Băcescu, care au participat la expedițiile

navelor Vityaz în anul 1962 și Anton Bruun în 1965, au deschis oceanologia
românească către domeniile de vârf ale cercetărilor marine.
În perioada 1960 - 1970 existau în funcțiune cinci unități de cercetare marină,
care desfășurau activități în paralel. Prin unificarea acestora, s-a înființat în
anul 1970 Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM), cu scopul îndeplinirii
dezideratelor și în spiritul continuării tradiției anterioare în cercetarea marină
inițiată de predecesorii Emil Racoviță, Ioan Borcea și Grigore Antipa.

Din 1990 Stațiunea Biologică Marină “Prof.dr. Ioan Borcea” a revenit la

Universitatea “Al.I.Cuza” din Iași, iar IRCM a devenit Institutul Național de
Cercetare și Dezvoltare Marină Grigore Antipa.

În etapa actuală cercetătorii români participă la realizarea unor programe

internaționale legate de Marea Neagră, Marea Mediterană și de alte mări ale lumii.

Subdomenii
Există numeroase subdomenii ale biologiei marine. Biologia marină unește biologia
funcțională cu ecologia, hidrobiologia, geografia, geologia, fizica, chimia etc.
Elucidează funcțiile de relație, nutriție și de reproducere caracteristice unor
grupe de organisme marine, în strânsă corelație cu factorii ecologici.

Biologia marină este strâns legată de oceanografie și studiază relațiile dintre

diversele fenomene și schimbări din mări și oceane, răspândirea și adaptarea
organismelor care populează mediul marin. Aceasta include ecologia și problemele de
mediu (încălzirea globală, deplasarea straturilor de dioxid de carbon) și
conservarea mediului marin. Alte arii importante de studiu sunt lanțurile trofice
marine, exploatarea resurselor marine, speciilor de pești și crustacee importante
din punct de vedere economic, probleme legate de poluarea oceanului planetar. [2]
Recentele cercetări în biotehnologie s-au îndreptat către biologia marină și mediul
marin, în special studiul proteinelor, cu utilizări în medicină sau inginerie și
care pot conduce la obținerea de materiale biomimetice.

Animale marine
Note
^ Listă cu institute de oceanografie
^ Crispedia.ro: Biologie_marină
Vezi și
Portal icon Portal Ecologie
Portal icon Portal Scufundare
Acvacultură
Casă submarină (cercetare)
Ecologie marină
Hidrobiologie
Limnologie
Listă de exploratori
Listă de biologi marini en
Navă de cercetări marine
Oceanografie
Stațiunea Biologică Marină Agigea
Legături externe
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de biologie marină
Început de drum pe Marea Neagră Revista National Geographic, decembrie, 2013.
GeoEcoMar
http://scinews.ro/tag/biologie-marina/
Bibliografie
Biologie marină - document Scribd
Informații bibliotecare
GND: 4169246-9 NARA: 10636504
Categorie: Biologie marină
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificat
Discuții
Contribuții
Creare cont
Autentificare
ArticolDiscuție
LecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare
Căutare în Wikipedia
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum încep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Citează acest articol
Element Wikidata
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
În alte proiecte
Wikimedia Commons

În alte limbi
Български
Deutsch
English
Español
Français
हिन्दी
Српски / srpski
Türkçe
中文
Încă 47
Modifică legăturile
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 10 decembrie 2020, ora 16:59.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire
în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii
de utilizare.
Politica de confidențialitateDespre WikipediaTermeniVersiune
mobilăDezvoltatoriStatisticsCookie statementWikimedia FoundationPowered by
MediaWiki