Sunteți pe pagina 1din 28

MASAJ

TERAPEUTIC
CUPRINS
Principalele afecţiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:

1. Afecţiuni ale articulaţiilor şi tendoanelor:


pag.4
- algia
- omalgii
- contracturi musculare
- tendinopatii - torticolis
- cefalee fibrozitică
- fibrozita

2. Afecţiuni cu deformări ale coloanei vertebrale:


pag.6
- cifoza
- lordoza
- scolioza

3. Afecţiuni musculare:
pag.8
- atonii musculare
- atrofii musculare
- miozite
- miastenia gravis
- hipertrofia musculară
- distrofia musculară
- dureri radiante musculare
- miotonia congenitală - boala Thomsen
- spasme musculare
- pleurodinita
- reumatism muscular
- lumbago
- ruptura musculară
- nevralgia de trigemen prin fibrozare

4. Afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor:


pag.12
- contuzii
- entorsa
- luxaţia

2
- întinderi musculare
- întinderi de ligamente
- cicatricea
- fractura – sechele

5. Afecţiuni vasculare:
pag.14
- îndeosebi de tip venos-varice
- cu edeme cronice
- stază limfatică

6. Afecţiuni neurologice:
pag.15
- nevralgii:
- nevralgia de trigemen
- nevralgia intercostală
- nevralgia de sciatic - sciatica
- nevrite - polinevrite – polineuropatii;
- paralizia:
- parapareza - paraplegii;
- poliomelita
- pareza
- paralizia de nervi periferici
- p. facială
- hemiplegia
- tetraplegia
- atrofia nervului
- dupuytrenul
- scleroza - scleroza multiplă (sau în plăci)

7. Afecţiuni datorate metabolismului:


pag.20
- de nutriţie:
- oboseala
- debilitatea fizică
- obezitatea
- celulita
- guta
- diabetul
- reumatismale de tip inflamator:
- artritele
- poliartritele reumatismale
- spondilita anchilopoetică
- bursita
- reumatismale de tip degenerativ:
- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)

3
- artroza articulaţiilor membrelor (gonartroza, coxartroza, etc.)
- hidrartroză
- redoarea articular

1.AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR ŞI TENDOANELOR

a. Algia - Este o sensibilitate dureroasa a unor zone localizate: nevralgie (la nerv),
mialgi (la muşchi), artralgia (articulară), polialgie (multiplă).

b. Omalgia - Se referă la durerea provocată de periartrita scapulohumerală. Umărul,


este alcătuit din mai multe articulaţii şi anume:
- articulaţia scapulo-humerală,
- articulaţia sterno-claviculară,
- articulaţia acromio-claviculară
- articulaţia scapulo-toracică.
Fiecare dintre aceste articulaţii sunt învelite în muşchi şi ligamente, iar durerea radiază
atât în regiunea cervicală, cât şi în cea a braţului şi cea toracică.
Tratament:
Masaj general: se va începe cu o palpare prin mişcări digitale, ciupituri compresive,
ciupituri în „mersul piticului".
Apoi se va invita bolnavul să facă mişcări active, ca:
- abducţia şi adducţia braţului;
- rotaţia mediană sau internă, laterală sau extemă, circumducţie;
- ridicarea braţului în grade diferite (180 de grade);
- ridicarea braţului şi aducerea mâinii în regiunea cefei;
- ridicarea braţului şi punerea dosului mâinii la şold, şi de aici cu ridicarea poziţiei
încetul cu încetul, către axilă. La aceste mişcări active vom nota când apare durerea şi unde,
precum şi gradul de mobilitate integrală a umărului;
- se va face o combinaţie de mişcări active-pasive, cu abducţia braţului contra rezistenţă,
adducţia braţului contra rezistenţă rotaţie extemă, rotaţie internă, antepulsia braţului -
toate acestea contra rezistenţă.
A) Poziţia pacientului - în decubit ventral. Se vor face următoarele mişcări:
- fricţiuni ale spatelui după un masaj general;
- raze infraroşii;
- un tratament complet al coloanei vertebrale şi cervicale;
- fricţiuni circulare ample cu ambele mâini şi care să cuprindă umărul şi zonele
adiacente;
- frământarea digitală, de la jumătatea spatelui şi spre scapulă şi umerii care sunt
dureroşi, apoi în profunzime;
- presiuni discrete în articulaţiile scapulo-humerale;
-vibroterapie;

4
B) Bolnavul în decubit lateral pe umărul sănătos:
- circumducţia braţului (rotaţii de 360 de grade), în poziţie verticală din ce în ce mai
ample;
- mişcarea de joc articulară a articulaţiei gleno-humerale. Mâna pacientului se poate
sprijini pe cea a masorului;
- mobilizarea omoplatului în sens caudal, cranio-medial şi lateral;
C) Bolnavul în decubit dorsal (cu faţa în sus):
- flexie şi extensie a braţului;
- circumducţia braţului cu cercuri mai ample;
- rotatia medială sau internă şi externă a braţului;
- tracţiunea braţului aplicată succesiv, în arcuri de amplitudine mare, succesive, crescând
până la 90 de grade, dacă e posibil;
- mobilizarea articulaţiei acromio-claviculare. Se fac presiuni cu mâna dinspre umăr,
înapoi şi înainte, iar cu cealaltă mâna se sprijină în partea înaltă a gâtului şi bărbiei
pacientului. Capul pacientului va fi plasat în poziţie opusă cu umărul dureros.

c. Contracturi musculare - este o contracţie permanentă, îndelungată a unui muşchi


sau a unor grupe de muşchi. Apar adesea la muşchii degetelor, ai membrelor, la faţă, etc. Se
caracterizează printr-o consistenţă anormală (dură) la palpare, prin lipsa de elasticitate şi
prin dureri fie spontane fie la palparea şi mobilizarea muşchiului.
Cauze: - o ischemie cauzată de poziţia inadecvată, infecţii, intoxicaţii, solicitarea excesivă
a muşchiului, etc.
Tratament: -infraroşii; cataplasme şi comprese calde; -masaj prin: - netezire, fricţiuni,
frământat uşor, presiuni, vibraţii.

d. Tendinopatii - tendinita - Este o inflamaţie acută a unui tendon ca urmare a unei


extensii prelungite şi forţate a muşchilor, a unor traumatisme sau iritaţii mecanice (ex.
pantof incomod).
Tratament:
-infraroşii;
-masaj prin: netezire, fricţiuni, vibraţii.

e. Torticolis („ gât de lup”) - Reprezintă blocajul total sau limitarea capacităţii de


mişcare a gâtului în consecinţa inflamaţiei muşchilor gâtului şi spatelui (regiunea umerilor
şi toracală superioară, în special al celui stemocleidomastoidian şi a trapezului), inflamaţii
şi suferinţe ale aparatului ligamentar al articulaţiilor intervertebrale; Cauzele fiind
determinate de expunerea la curenţi de aer reci, umezeală, poziţii forţate menţinute timp
îndelungat, poziţii şi atitudini vicioase ale gâtului, suferinţe vertebrale cervicale de origine
reumatismale sau sechele posttraumatice (de ex. Sindromul „loviturii de bici” din
accidentele auto).
Tratament:
A) Bolnavul în decubit-ventral:
- se vor aplica ventuze sau comprese calde sau raze infraroşii în regiunea cervicală
incluzând muşchii stemocleidomastoidieni;
- se va face un masaj general al spatelui, concomitent cu regiunea umerilor şi cea
cervicală;

5
- masaje şi fricţiuni blânde în regiunea cervicală, care vor fi superficiale, medii - după
toleranţa celui bolnav;
- frământări digitale în zonele fără contractură sau a celor dureroase; ele vor fi lente şi
blânde; se alternează fricţiunile cu frământările;
- frământări digitale în zonele contracturate, care vor fi precedate de fricţiuni şi din când
în când, de întinderi;
- se vor aplica fricţiuni la muşchii sternocleidomastoidieni;
- aplicarea de căldură, sau de raze infraroşii timp de 3 minute;
- se vor face vibraţii pe întregul spate, precum şi în regiunea cervicală, mai puţin
dureroasă, cu foarte mare grijă - după toleranţa bolnavului;
B) Poziţia bolnavului – şezând:
Maseurul se va posta în faţa pacientului şi va executa următoarele mişcări:
- flexie, extensie, circumducţie lentă şi progresivă;
- cu grijă se vor executa mişcări de rotaţie laterale la dreapta şi la stânga; primele mişcări
se vor adresa părtilor mai puţin dureroase sau contractate urmând regula „non durere" şi
mişcare inversă;
- se lucrează pe partea dureroasă sau contractată, fiind atenţi la semnele de durere pe
care pacientul le va manifesta;

f. Fibrozita - poate fi acută sau cronică. Este o inflamaţie a ţesutului fibros, deci poate
fi o tendinită, miozită, etc.
Tratament: se tratează la fel ca ruptura musculară.

g. Cefalee de origine fibrozitică - Se localizează în regiunea cervicală-occipitală care


iradiază până la umeri şi produce rigiditatea cefei.
Tratament:
A) Pacientul în decubit ventral:
- se va efectua masajul spatelui, cu manipularea muşchiului trapez, deltoid şi a regiunii
cervicale;
- infraroşii în regiunea cervicală timp de 3 minute;
- masaj neurosedativ şi kinetic în regiunea cervicală;
- vibraţii generalizate şi discrete în regiunea spatelui şi în cea cervicală;
- masaj manual cefalic;
B) Pacientul în poziţie dorsală:
- masaj manual facial cu o atenţie sporită la regiunea şi în punctele inervate de trigemen;
- mişcări de mobilizare a capului, prin rotaţii la stânga şi la dreapta.

2. DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE

a. Hipercifoza - Este o deformare a coloanei vertebrale cu accentuarea convexităţii


posterioare din regiunea toracică. Capul şi gâtul sunt înclinate înainte, formând o cocoaşă,
omoplaţii sunt depărtaţi şi desprinşi, toracele este înfundat, abdomenul supt, bazinul

6
înclinat înapoi, genunchii în flexie. Conturul corpului prezintă curburi şi unghiuri mai
accentuate.
Tratament:
A) - masajul părţii superioare a spatelui, masajul toracelui şi al cefei - masaj special de
osteopatie efectuat de specialişti.
B) - se vor executa următoarele mişcări:
Din poziţiile: stând, pe genunchi, culcat şi mai ales atârnat, se vor executa exerciţii de
trunchi prin: extensii, rotiri, răsuciri şi îndoiri laterale, toate fiind executate în plan
posterior (în faţă). Aceste exerciţii vor fi amplificate de cele ale capului şi gâtului, precum şi
cele ale membrelor superioare şi inferioare. Sunt indicate şi exerciţii de târâre, din culcat şi
din sprijin pe genunchi şi palme, exerciţii de atâmări cu braţele şi exerciţii de redresare
pasive sau active. Sunt contraindicate poziţia şezând şi mişcările de flexie.

b. Hiperlordoza - este o curbare a coloanei vertebrale în plan antero-posterior cu


convexitatea orientată anterior, la nivel de zonă lombară. Atitudinea atrage o înclinare a
capului şi gâtului înainte, umeri căzuţi, omoplaţi desprinşi, abdomen proeminent,
membrele superioare în flexie, iar cele inferioare în hiperextensie, cu bazinul mult înclinat
înainte.
Tratament:
A) Masaj cu precădere la coloana vertebrală, zona lombară, zona abdominală.
B) Efectuarea mişcărilor următoare din poziţiile: şezând pe genunchi cu sprijin pe palme,
culcat pe spate, atârnat, se execută diverse exerciţii statice de angrenare a zonei lombare şi
a abdomenului.
C) Efectuarea de exerciţii dinamice prin: îndoiri înainte, rotări şi răsuciri efectuate cu
trunchiul înclinat înainte; mişcări de braţe şi picioare care să amplifice flexia trunchiului.
- exerciţii de respiraţie;
- exerciţii de târâre (mai ales din şezând);
- exerciţii de escaladare şi echilibru;
- exerciţii de relaxare;
- sunt contraindicate poziţiile lordozante şi mişcările de extensie;

c. Scolioza - Este o deviaţie laterală a coloanei vertebrale în plan frontal, care prezintă
una sau mai multe curburi. Astfel scoliozele pot fi simple, în forma literei C sau în forma
literei S. Curbarea laterală a coloanei vertebrale determină şi o torsionare intervertebrală, în
consecinţă apar asimetrii musculare de tonus şi de volum ce scot în evidenţă torsionarea.
Aprecierea torsiunii vertebrale se face prin evidenţierea arcurilor costale (deseori
deformate) ce apar de partea convexităţii. Întregul trunchi va prezenta asimetrii
concomitent curbării scoliotice. În cazul scoliozei în „C", simple, linia umerilor este
asimetrică, umărul din partea convexităţii este mai ridicat, omoplaţii sunt asimetrici, axa
bazinului este înclinată de partea convexităţii, iar triunghiurile brahiotoracice sunt şi ele
asimetrice, cel de partea cavităţii fiind mai mare.
Scolioza în „S" este mult mai gravă. Linia umerilor este înclinată în aceeaşi parte cu cea a
bazinului, omoplaţii sunt asimetrici, existând o mare diferenţă între forma celor două
triunghiuri brahiotoracice. Gravitatea scoliozei duce la tasarea vertebrelor şi a discurilor
intervertebrale, dar şi la dereglări respiratorii, cardio vasculare şi nervoase (prin
compresiunea fibrelor nervoase radiculare ale măduvei spinării).

7
Tratament:
A) Masaj manual general care va urmări tonifierea concentrică a musculaturii din partea
convexitătii şi excentrică a muşchilor din partea concavităţii
Masajul special executat de specialistul osteopat care va cuprinde:
- detorsionare activă a coloanei,
- corectarea asimetriilor umerilor şi bazinului,
- corectarea asimetriilor toracelui,
- formarea reflexului stabil de atitudine corectă a corpului,
B) Exerciţii statice sub forma poziţiilor, asimetrice, cu braţ şi picior opus în caz de
scolioză în „C" şi cu braţ şi picior de aceeaşi parte, în caz de scolioză în formă de „S".
- pentru trunchi sunt indicate îndoiri laterale înspre partea convexităţii şi foarte multe
extensii.
- capul, gâtul şi membrele vor amplifica mişcările trunchiului, braţele şi picioarele vor
lucra asimetric, în funcţie de sensul curburii coloanei vertebrale.
- exerciţii de târâre din culcat, din stând pe genunchi cu sprijin pe palme. Exerciţii de
căţărare cu priza asimetrică şi suspensii.
- exerciţii de respiraţie şi redresare activă şi pasivă.

3. AFECŢIUNI MUSCULARE

a. Atonia musculară - Amiotonia congenitală - Este diminuarea capacităţii


contractile a muşchilor,în perioada de repaus (fâră să fie paralizie). În acest caz picioarele şi
muşchii spatelui sunt cei mai afectaţi deoarece ligamentele sunt relaxate prin hipotonia
musculară şi prin urmare articulaţiile sunt slăbite. Pacientul oboseşte atât la mers, cât şi în
poziţia şezut, iar pachetele musculare devin moi şi fără tonusul necesar - normal.

b. Atrofia musculară - Este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului


celulelor sau ţesuturilor musculare prin nefuncţionarea sau nesolicitarea acestora.
Tratament:
În toate diagnosticele de mai sus se va aplica acelaşi tratament după cum urmează:
- aplicarea de masaj manual circulator pe tot organismul;
- aplicarea de metode vasoconstrictoare în zonele musculare cele mai afectate;
- după primele trei şedinţe de masaj se va continua cu masajele circulatorii, dar se va
insista pe cel abdominal, în funcţie de ciclurile respiratorii consecutive ale pacientului;
- vibroterapia generală;
- în timpul, tratamentului se recomandă aplicarea de raze infraroşii. În fiecare şedinţă se
va avansa în sensul creşterii energiei masajului, adică manipulările vor fi din ce în mai
profunde. În caz de dureri muscular radiante vezi mai jos.

c. Dureri musculare - Este durerea care se manifestă la nivelul unuia sau mai multor
muşchi putând radia în una sau mai multe zone ale corpului, urmând traseul unui nerv,
muşchi, fascie, ş.a., ca rezultat a unei leziuni sau tulburări musculare.
Tratament:

8
Se va aplica: - infraroşii 5 minute.
- masajul manual:
- se vor urmării nervii şi fibrele (fasciculele musculare) pe întreg traiectul lor, cu unu sau
mai multe degete. Se vor efectua mişcări lente de alunecare cu policele pe toată zona
dureroasă;
- vasoconstricţii în toate zonele iradiante ale durerii;
- vibraţii generalizate;

d. Miozite - Este o inflamaţie musculară care apare la unul sau mai mulţi muşchi şi
care poate fi traumatică sau de natură inflamatorie.
Miozita traumatică - Spre deosebire de cea simplă, se datorează unor răni la suprafaţa
muşchiului, care pot produce infecţii, provocând inflamaţia.
Miozita reumatică - Spre deosebire de cea simplă, în acest caz este vorba despre o
acumulare de acid lactic sau alte substanţe rezultate din metabolismul muscular sau a unor
alterări ale terminaţiilor nervoase şi senzitive, a muşchiului respectiv.
Tratament:
În miozita traumatică se va trata infecţia ca atare.
În miozita reumatică, tratamentul va consta în:
- masaj manual în toată zona posterioară şi anterioară, care se va face lent şi cu pauze la
muşchii care devin dureroşi;
- înainte de masaj se poate aplica tratamentul cu infraroşii;
- se va executa masajul unor anumite grupe de muşchi, în timp ce la celelalte grupe vor fi
supuse acţiunii cu infraroşii;
- căldura prin infraroşii va fi bine controlată, ea trebuind a nu fi excesivă şi nici de lungă
durată. Va fi altemativă, timp de 2 -3 minute, cu pauze de 30 de secunde;
- vibroterapia se va face mai ales la muşchii cu dureri, va fi la început blândă, apoi mai
dură şi la sfârşit, se revine ca la început;
- masajul manual aplicat va fi executat între circulatoriu şi sedativ (netezire), deci va fi
lent, mergând spre profunzime.

e. Miastenia gravis - Este o slăbiciune generală a muşchilor voluntari, în care


bolnavul se epuizează foarte uşor. In acest caz nu există atrofie. Pot fi afectaţi muşchii faciali,
membrele superioare şi inferioare, muşchii toracici. Un rol considerabil în acest tip de boală
îl joacă timusul.
Tratament:
- masaj manual general circulatoriu, în profunzime pentru a activa circulaţia sanguină,
masaj tonifiant şi infraroşii.
- vibroterapia.
- duş scoţian cald-rece, se va termina cu cald.

f. Boala „Thomsen" sau miotonia congenitală - Reprezintă o serie de spasme care


se produc la nivelul muşchilor voluntari. De fiecare dată când se produce o mişcare, aceşti
muşchi se relaxează cu întârziere.
Tratament:
- manevre kinetice în zona poplitee, lombosacrată, ceafa pe partea posterioară cu
manevre neurosedative;

9
- 5 minute infraroşii;
- masaj general.

g. Spasme musculare - Este durerea produsă prin contracţia involuntară, a


muşchiului prin mecanisme reflexe; Cauzele pot fi multiple şi complexe, incepând cu
tulburări electrlitice caracteristice carenţelor de calciu, magneziu, bor, pâna la cele de
nartură neurologică (iritaţii radiculare, tulburări piramidale şi extrapiramidale în
suferinţele cerebrale, etc.)
Tratament:
- se tratează ca ruptura musculară.

h. Hipertrofia musculară - Este creşterea exagerată a anumitor grupe de muşchi prin


uzul lor constant, fară repaus. Aceasta poate lua o notă idiopatică, mergând spre gigantism.
Tratament:
- masaj manual general relaxant, neurosedativ.

i. Pleurodinita - Este durerea muşchilor care formează peretele toracic, şi anume:


pectoralii şi intercostalii. Aici se produce o îngroşare a acestor muşchi, iar durerea este mai
accentuată în inspiraţie.
Tratament:
- in prima şedinţă se vor aplica ventuze pe muşchii pectorali, intercostali şi pe marele
dinţat, având grijă să nu se ardă pielea mai sensibilă în aceste zone. Se vor face vibraţii
uşoare şi discrete, fricţiuni palmodigitale uşoare şi discrete, superficiale la aceiaşi muşchi.
- la a doua şedinţă, se va face un masaj pe spate, insistând pe fricţiuni şi frământări.
- a treia şedinţă va consta dintr-un masaj general al abdomenului şi a muşchilor
pectorali. Se va insista pe presiuni palmare superficiale.
- la a patra şedinţă, se va aplica un masaj manual general al întregii regiuni anterioare şi
posterioare, mai ales la cea a muşchilor pectorali, marele dinţat şi intercostali. La abdomen
nu trebuie omisă fricţiunea palmodigitală de tip respirator, adică în inspir şi expir profund
al pacientului.
- in cea de-a 5-a şedinţă se vor combina masajul general, plus ventuzele şi razele
infraroşii la muşchii menţionaţi.
- se vor repeta ultimii paşi şi la celelalte şedinţe ca la ultima şedinţă.

j. Distrofia musculară sau miopatică - Este o degenerare progresivă a muşchiului.


Uneori, simptomele distrofiei pot să se asemene cu distrofia musculară de tip infantil sau
facio-scapulo-humeral care, de obicei, se manifestă încă din adolescenţă. Aceasta se
manifestă mai întâi prin afectarea muşchilor facial: gura rămâne deschisă, pentru ca buzele
să slăbească şi să se îngroaşe, pleoapele se închid cu multă greutate şi sunt afectaţi muşchii
interiori ai limbii şi ai ochilor. Mai târziu acest proces se prelungeşte către regiunea
scapulară, cu rigiditatea umerilor, iar mai apoi procesul atinge braţele.
Tratament:
- acelaşi ca pentru atrofii musculare.

10
k. Reumatism muscular - Este o boală inflamatorie, produsă de alergia organismului
la infecţia cu streptococul hemolitic, caracterizată prin inflamaţia ţesutului conjunctiv din
întregul organism.
Mialgiile, neuromialgiile şi miozitele au aceeaşi factori etiologici cunoscuţi: infecţiile de
focar, infecţiile generale, traumatismele, eforturile, climatul rece şi umed etc. Miozitele
recunosc stări lezionare mai avansate (muşchi tumefiaţi, cu noduli) şi au ca simptom
durerea şi redoarea musculară. Exemple de mialgii: lumbago, cervicalgia, dorsalgia, mialgia
fesieră.
MIALGIA = durere musculară.
Exemple de miozite: miozita reumatică (cu V.S.H. crescut). Miozita se deosebeşte de
mialgie datorită contracturilor (pe zona de muşchi afectată) dobândite în plus faţă de
mialgie.
Tratament:
- vezi la ruptura musculară.

l. Lumbago - Este o boală inflamatorie, cu durere bruscă, intensivă, localizată la


nivelul regiunii lombo-sacrate, anume miofibrosita muşchilor lombo-sacraţi. Este provocată
de obicei de umezeală, frig, curent de aer rece sau efort fizic neobişnuit, dar totodată poate
fi provocat şi de îmbolnăvirea organelor vecine: coloana vertebrală, articulaţia sacro-iliacă,
rinichii, prostata sau organele genitale la femei. Această boală se manifestă prin mişcări
rigide datorate muşchilor inflamaţi până la contractare, deveniţi rigizi; spasmele musculare
sunt uneori scurte dar tăioase, sau grave, ascuţite. Uneori durerile ţin doar câteva secunde.
Muşchii afectaţi sunt dorsal şi cei spinali.
Tratament:
- aplicarea de infraroşii în regiunea lombosacrată, timp de 5 minute cu pauze de 30
secunde între ele.
- masaj manual superficial pe tot spatele mai întâi, apoi pe coloana vertebrală, ceafă,
după care se va trece cu precădere la zona lombosacrată.
- masajul se face cu mişcări lente la început, se va creşte intensitatea încetul cu încetul;
mişcările vor fi compresive, superficiale, medii, iar apoi profunde.
- se revine la infraroşii.
- se vor aplica fricţiuni, plus tapotament uşor şi ritmic în afara locurilor dureroase.
- presiuni cu palmele în regiunea lombosacrată, efectuate de-a lungul coloanei vertebrale.
- se va face un masaj de tip circulator la extremităţile inferioare.
- vibraţiile vor fi discrete şi generale.
- infraroşii timp de 5 minute.
- se va executa netezire în toată regiunea pusterioară.

m. Nevralgia de trigemen prin fibrozita - Este o boală inflamatorie a ţesutului


muscular datorată inervaţiei provocate prin nevralgia de trigemen. Aceasta este diferită faţă
de nevrită de trigemen.
Ca puncte nervoase inflamate ce cauzează fibrozita din zonă, enumerăm:
- nervul supraorbital,
- ramura nervului oftalmic,
- nervul supratrochlear, ramura nervului oftalmic,

11
- nervul infraorbital - ramura terminală a nervului maxilar superior, ce trece dedesubtul
ochiului,
- nervul temporal - ramura nervului orbital situat deasupra zigomaticului.
Tratament:
A) Pacientul în decubit ventral
- se aplică infraroşii cervicale;
- masaj sedativ cu fricţiuni în regiunea cervicală;
- Frământări digitale - în combinaţie cu fricţiuni;
B) Pacientul în decubit dorsal:
- se va efectua un masaj de drenaj limfatic;
- se vor aplica mişcări digitale pe portiunile dureroase inervate de trigemen;

n. Ruptura musculară - Este vorba de ruptura tendonului fibrei musculare sau a


fibrei în sine. Dacă ruptura se produce la nivelul fibrelor musculare, se produce cheag de
sânge, care se acumulează şi produce durere intensă.
Tratament:
Acest tratament se aplică nu numai în caz de ruptură musculară, ci şi la fibrozita, spasm
muscular, sau reumatism muscular după cum urmează:
- se aplică infraroşii pe. grupa de muşchi afectaţi, timp de 5 minute (cu perioade de pauză
de 30 de secunde).
- se va face un masaj manual generalizat în regiunea posterioară sau anterioară care va
cuprinde regiunea amintită anterior.
- se vor face fricţiuni, frământări uşoare în partea afectată şi în zona cu rigiditatea
crescută.
- se vor aplica presiuni în aceleaşi zone, altemativ cu fricţiuni.
- vasoconstricţii în zonele musculare afectate.
- aplicarea de infraroşii în zonele tratate (din nou, 3 min.).
- terapia va fi generalizată şi discretă.
- in caz de durere inter-spinoase (fără artroze), se vor aplica proceduri din lumbago, se
va masa spatele în fiecare şedinţă, cu manipulări generale.

4. AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULU I


LOCOMOTOR
a. Contuzia - Este leziune tisulară a articulaţiilor sau muşchilor cauzată de acţiunea
mecanică, prin lovire, care are ca efect o compresiune a ţesuturilor fără rupturi externe. În
forme uşoare se produce o hemoragie capilară producătoare de echimoze, în cazuri mai
grave însă sângele de sub ţesuturile invadate se poate infecta formând cangrene.
Contuzia se manifestă prin dureri locale, tumefiere, echimoze şi uneori impotenţă
funcţională.
Tratament:
- comprese locale cu apă şi alcool sau uleiuri esenţiale de aromaterapie.
- masaj uşor.

12
- masaj manual de prevenire a inflamaţiilor. Masajul poate fi aplicat chiar şi în acest caz
traumatic, mergând la distanţă de locul lezat, proximal. Vom folosi manevre pentru
îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi menţinerea tonusului muscular din jur.
- vom folosim neteziri, fricţiuni uşoare, vibraţii.

b. Entorsa - Este o leziune articulară produsă printr-o mişcare forţată ce depăşeşte


limitele mobilităţii fiziologice normale, producând o întindere sau/şi ruptură parţială sau
totală a ligamentelor articulare, fără să intervină însă deplasări de la normal ale
segmentelor osoase care alcătuesc articulaţia.
Se manifestă prin dureri, inflamaţii articulare, chiar exudaţia articulaţiei (hidrartroză),
tulburări de circulaţie locală, echimoze, impotenţă funcţională.
Tratament:
- comprese reci, locale, antiinflamatoare;
- aparat gipsat la nevoie;
- kinetoterapie;
- mişcări de flexii şi extensii adresate segmentelor articulare sau musculare învecinate;
- masaj manual aplicat la distanţă proximală pe segmente distale, în scopul reducerii
inflamaţiei, îmbunătăţirii circulare sanguine, prevenirea hipotrofiei musculare. Mişcările
aplicate vor fi neteziri uşoare, fricţiuni, frământat în cută, rulat, cernut, tapotament
ventuză ,tocatul sau bătătoritul.
Şedinţa durează 30 de minute şi se repetă de 2 ori pe zi.

c. Luxaţia - Este o dislocare traumatică a capetelor articulare a oaselor şi fixarea lor în


această poziţie malefică, prin contractură musculară.
E cauzată de slăbirea sau traumatizarea ligamentelor articulare. Când ligamentele
articulare se rup, capul articular iese din cavitatea articulară, rămânând ca atare pe această
nouă poziţie.

Tratament:
- se repune articulaţia în poziţie normală prin metode ortopedice.
- aparat gipsat sau bandaj de imobilizare articulară la zona afectată.
- kinetoterapie.
- masaj pentru ameliorarea circulaţiei sanguine, reducerea tulburărilor vasculare,
prevenirea hipertrofiei musculare, menţinerea tonusului musculaturii învecinate.
- în sechele, după vindecare şi eliminarea aparatului gipsat, masajul va consta în neteziri
cu palma, fricţiuni cu vârful degetelor. Frământatul, rulatul, tapotamentul ventuză, tocatul şi
bătătoritul se vor aplica cu discemământ şi după caz pe segmentele învecinate articulaţiei
afectate.
- infraroşii.
- vibraţii.
- duş scoţian, rece-cald.

d. Întinderi musculare , întinderi de ligamente - Este o afecţiune musculară sau


ligamentară, după caz, care au o cauză comună: trauma prin extensii prelungite şi forţate a
musculaturii (respectiv a ligamentelor).

13
Ele se manifestă prin dureri locale, inflamaţii uşoare şi când aceasta este la forma
maximă a gravităţii, poate merge până la scăderea funcţionabilităţii, de pildă o febră
musculară putemică care produce o mişcare greoaie, o întindere de ligamente care produce
jenă sau dureri mici ca intensitate şi de scurtă durată şi acestea îndeosebi după revenirea
din stare de repaus în activitate.
Tratament:
- infraroşii.
- masaj manual pentru facilitarea circulaţiei sanguine dar totodată şi pentru energizarea
zonei.
La început mişcările vor fi mai uşoare: neteziri, fricţiuni circulare urmând ca pe parcurs
să crească gradat intensitatea, fricţiuni în cută, neteziri, neteziri ascendente.
- kinetoterapie.

e. Cicatricea - Este un nou ţesut care s-a format prin unirea marginilor unei leziuni
provocate din incizii chirurgicale, traume mecanice, chimice, arsuri etc.
Tratament:
- are loc pe parcursul procesului de cicatrizare, în jurul plăgii având scop de revitalizare a
ţesuturilor plăgii şi grăbind vindecarea.
- infraroşii.
- masaj de reglare a circulaţiei sanguine locale, care se va executa distal, proximal şi pe
segmente spre zona afectată iar musculatura din jur, masaje blânde relaxante sau acolo
unde este cazul de menţinere a tonicităţii musculaturii inactive. Mişcările constau în
neteziri, frământat uşor, presiuni executate cu vârful degetelor.

f. Fractura, sechele după aparat gipsat - Ruptura unui os cauzată fie de un


traumatism fie apărută spontan în urma unei boli de oase (osteoporoză).
Ruptura poate fi completă, incompletă sat doar o fisură. Fractura poate fi deschisă, atunci
când capetele deschise prin ruptură ale osului, dure fiind, perforează părtile moi din jur sau
de deasupra, putând străbate până la exterior cauzând astfel plagă, sau fractura poate fi
închisă când părtile moi din jur rămân intacte. Ea poate fi fractură unică, când osul lezat
prezintă o singură fractură, poate fî multiplă când pe acelaşi os lezat s-au produs mai multe
fracturi sau fractura poate fi cominutivă prin fârâmiţarea osului la nivelul traumei. Dacă
fractura s-a produs la nivelul traumei, vorbim de o fractură directă, dar dacă aceasta s-a
produs la o anumită distanţă de locul traumat, vorbim de o fractură indirectă.
Fractura se manifestă în primul rând printr-o tumefiere rapidă, sau chiar o hemoragie
deschisă, plagă deschisă, deformarea prin dislocare, mobilitatea anormală şi durere.
Fracturile oaselor capului se recunosc prin hemoragii nazale, bucale sau la nivel de ureche
sau paralizii.
Tratament:
- imobilizarea improvizată a osului;
- repoziţionarea (readucerea) şi imobilizarea oaselor rupte prin aparat gipsat şi tratarea
complicaţiilor intervenite care de regulă apartin medicului specialist ortoped;
- masajul manual va avea scop reglarea circulaţiei sanguine, înlăturarea tulburărilor
vasculare şi tonifierea lor, mobilizarea capsuloligamentelor articulare pentru ameliorarea
mobilităţii acestora, reglarea drenajului limfatic, restabilirea şi îmbunătăţirea elasticizării şi
tonifierii musculaturii, cât şi de evitare a atrofiilor musculare din jur.

14
Masajul se poate lucra intercalat cu infraroşii. Mişcările de masaj vor cuprinde neteziri şi
fricţiuni pentru zona articulară ca o protecţie împotriva depunerilor de aderenţe şi
tonifierea capsulei; urmează un masaj pe segmentele zonei învecinate fracturii, care constă
din neteziri lucrate cu palma, fricţiuni alternate cu neteziri, fricţiunile cu degetele urmează
celor executate cu palma în scopul de a facilita circulaţia şi a înlătura inflamaţiile, urmând
rulatul sau frământatul blând, cemutul şi tocatul uşor ca stimul al tonusului muscular.
- vibroterapia.
- infraroşii.
- kinetoterapie după aparatul gipsat.

5. AFECŢIUNI VASCULARE

a. Varice - Este o afecţiune circulatorie venoasă, o insuficienţă venoasă cronică, cu


tulburări trofice. Se manifestă prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare şi
oboseală pe membrele afectate.
Tratament:
A) Pacientul în poziţie culcată în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonală de până la 90 de
grade;
- purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;
- hidroterapie, duş scoţian, prin altemanţă apă rece cu apă caldă, terminându-se cu
temperatura care se află în cameră sau afară, dacă urmează părăsirea camerei;
- masaj - cu contraindicaţie în tromboflebite;
B) Masajul manual al membrului afectat:
- se aplică un masaj specific acestei părţi de corp;
- se foloseşte netezirea pe gambe şi coapse în sens centripet, care uşurează
hemodinamica venoasă. Se aplică fricţiunea mai ales contra tulburărilor vasculotrofice ale
pielii şi ţesuturilor subcutanate. Urmează tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia
pereţii venoşi.
b. Afecţiuni vasculare cu edeme cronice - Creşterea cantităţii de lichid la nivelul
unui ţesut - mai adesea pielea - datorită insuficienţei circulatorii. Regiunea inflamată la
presiunea cu degetul lasă o urmă rezistentă numită godeu.
Tratament:
- masajul părţii care prezintă inflamaţia;
- masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.

c. Edeme - Reprezintă o creştere a cantităţii de lichid la nivelul unui ţesut datorită


insuficienţei circulatorii, boli renale sau prezenţa unui obstacol pe vase sanguine sau
limfatice.
Cauza care o produce: insuficienţe circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.
Se manifestă prin inflamaţii care la presiunea cu degetul, lasă o urmă persistentă. Este
vizibilă cel mai adesea la picioare, mâini, faţă.
Tratament:
- se elimină cauza.

15
- vibroterapie,
- masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizează drenarea limfei.
Masajul special pe zona afectată va consta din netezire, frământări, presări, tocatul cu
degetele, vibraţii. Bineînţeles totul se va executa dinspre exterior, spre inimă.

d. Afecţiuni vasculare de stază limfatică - încetinirea circulaţiei limfei în urma unor


obstacole.
Tratament: se vor executa:
- masaj manual general, de drenaj limfatic;
- vibraţii generalizate - pentru a ajuta circulaţia limfei;
- neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii şi ţesutului
subcutanat în toate sensurile şi pentru a facilita circulaţia limfatică urmate de fricţiuni cu
ambele mâini pentru a îmbunătăţii circulaţia sanguină, şi a favoriza resorbţia edemelor.

6. AFECŢIUNI NEUROLOGICE

a. Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al cărui nume îl
poartă: facială, intercostală, de trigemen, pelviană, sciatică etc. A nu se confunda cu
nevritele care se diferenţiază de nevralgii datorită tulburărilor care le manifestă ex.
retrobulbară, interstiţială progresivă, optică etc.
Tratament:
- se aplică infraroşii.
- masaj manual general uşor, apoi pe coloana vertebrală, urmat de un masaj local pe nerv
sau zonă afectată, sedativ, în sens invers, gen „non durere".
- se aplică tapotament uşor urmat de netezire.
- vibroterapia.

b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinţă inflamatorie foarte dureroasă, a nervului


trigemen.
Tratament:
- se aplică infraroşii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.
- masaj manual în zona muşchiului trapez, la nivel de prima vertebră dorsală, mai exact la
jumătatea distanţei între acesta şi articulaţia umărului. Masajul se va executa prin fricţiuni
şi frământări digitale.
- se urcă apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toată porţiunea afectată, se
aplică vibraje manuale, după care se încheie cu netezire.

c. Nevralgia intercostală - Este o durere localizată la nivelul toracelui, datorită


suferinţei nervilor intercostali.
Tratament:
A) - Masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior şi posterior, pe toată cutia toracică; cu
insistenţe asupra mişcărilor de neteziri circulare, fricţiunilor uşoare, netezire şi vibraţii.
- se aplică infraroşii;

16
- masaj neurosedativ şi kinetic;
B) - Mişcări de rotaţie a trunchiului spre stânga şi apoi spre dreapta, altemativ
mişcări de extensie urmate de aplecări;
- vibroterapie.

d. Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, după cum îi spune şi numele, este o inflamaţie a
nervului sciatic, manifestată prin durere de-a lungul nervului, în zona lezată care poate fi
cuprinsă de la zona lombosacrată, continuând pe jumătatea feselor, coborând pe coapsă,
gambă până la călcâi, atât pe interiorul cât şi pe exteriorul membrului inferior, din care
cauză adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamaţii poate fi de natură
traumatică, discopatii lombare (hernii discale, tasări), tumoarea medulară, mişcări bruşte
(având în consecinţă subluxaţii vertebrale), efort fizic deosebit şi neobişnuit, expunerea la
curenţi de aer rece.
Tratament:
- se va urmări eliminarea cauzelor de iritaţie a nervului afectat;
- masaj sub aplicare de infraroşii în zona lombosacrată;
- masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii scapulare şi a
cefei, apoi a coloanei vertebrale, după care masajul zonei lombosacrate mai întâi cu mişcări
blânde care se vor transfoi-ma mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continuă
masajul urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu mişcări de netezire, circulare, la
intensitatea suportată de pacient, vibraţii pentru calmarea durerilor, apoi fricţiuni,
frământări digitale şi în încheiere o netezire.

e. Nevrita - Este inervaţia unui nerv, manifestată, printr-o serie de tulburări în funcţie
de particularităţile şi funcţiile nervului afectat, cauzată de inflamaţii sau infecţii.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii manuale;
- masaj stimulent al circulaţiei sanguine, neteziri, fricţiuni uşoare urmate de frământat
blând, cernut, rulat şi în încheiere netezire calmantă.

f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce afectează mai mulţi nervi


concomitent. Se manifestă cu precădere asupra membrelor inferioare degenerând în
paralizii flasce, amiotrofii, algii, parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestată sub formă
de arsură, cald, rece, furnicătură, amorteală, înţepături, etc). Etiologia (cauzele)
polinevritelor poate fi: boli infecţioase, diabet, carenţe de vitamine, consum în exces sau
intoxicaţii de medicamente sau chiar alcool, tutun.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii de stimulare musculară;
- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectată; de favorizare a circulaţiei sanguine;
- masajul trofic de menţinere a elasticităţii musculaturii denervate, combătând edemele,
prevenind instalarea tulburărilor trofice;
- masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectată, respectiv cu
segmentul distal al piciorului şi continuând cu cel proximal. Chiar dacă se lucrează la picior,
netezirea se va efectua cu ambele mâini, apoi se aplică fricţiunile pentru reglarea circulaţiei

17
sanguine, urmate de frământarea în cută, cemutul şi rulatul adecvate musculaturii
hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuză asociat cu alte forme de tapotament
adecvate masei musculare.

g. Paralizia - Este o afecţiune ce se manifestă prin nefuncţionarea unor muşchi ai


membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi datorată leziunilor sistemului
nervos central sau periferic. Majoritatea sunt partiale (hemiplegii a unei jumătăţi de corp
cuprinzând una dintre părţi stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde părţi inferioare
ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mână). De regulă cauzează o
rigiditate, o contractură puternică a muşchilor nefuncţionabili ducând la atrofia acestora în
timp.
Tratament:
- kinetoterapie;
- masaj pe toată zona afectată, insistând asupra deblocajelor energetice la musculatura
rigidă sau energizând musculatura atrofiată, favorizând circulaţia sanguină. Masajele vor fi
energice, cu fricţiuni, ciupituri şi terminate prin stimulare efectuate cu mişcări de
tapotament.

h. Poliomielita - Boală infecţioasă ce cauzează paraliziea membrelor inferioare.


Afectează copii.
Tratament:
- ca mai sus.

i. Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidală a sistemului


nervos, caracterizată printr-o limitare a mişcărilor membrelor. Este cauzată de regulă după
traumatisme, compresiuni, infecţii.

Tratament:
- acelaşi ca pentru paralizie.

j. Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi periferici cauzată de


inflamaţii putemice, ischemii sau viroze (în care caz tratamentul constă în masaj -
insistând energic pe zonele afectate) fie o altă cauză o constituie traumatismele. De exemplu
la picioare sau mâini prin contuzii, compresiuni, luxaţii, plăgi sau fracturi. Paralizia se
manifestă prin dispariţia mişcărilor voluntare ale muşchilor cu inervaţia datorată nervului
afectat, prin amiotrofie, tulburări de sensibilitate sau vasculare ale pielii. în funcţie de
gradul leziunii, afecţiunea e mai gravă sau parţială, deci mai uşoară.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraj stimulator al musculaturii;
- masajul va urmări ameliorarea circulaţiei sanguine locale, menţinerea elasticităţii şi
excitabilităţii musculaturii denervate, prevenirea atrofierilor musculare. Masajul va fi
executat ca un stimulent cu manevre energice, chiar şi netezirile vor avea o notă energică.
Fricţiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsală a lui) activează asupra
circulaţiei sanguine.

18
Fricţiunile şi ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea străbate până la
nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitaţia musculaturii denervate.
Frământatul în cută, rulatul şi baterea sub formă de tocat urmate de tapotament vor
finaliza masajul prin tonusul dat şi excitabilitatea muşchilor hipotrofici.

k. Pareza - Este o paralizie de formă uşoară a unui muşchi. Se caracterizează prin


scăderea capacităţii de control asupra muşchiului afectat şi tulburări trofice.
Tratament:
- vezi paralizie.

l. Paralizia facială - Este datorată proceselor ischemice, inflamatoare sau virotice a


nervilor faciali. Se manifestă prin pareza diferiţilor muşchi ai feţei pe partea nervului
afectat.
Tratament:
- infraroşii;
- kinetoterapia prin mişcări de mimică în oglindă cu participarea muşchilor afectaţi;
- masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor începând de la linia
mediană a feţei până spre marginile feţei. Masajul se continuă cu fricţiuni şi ciupituri şi se
termină cu mişcări de tapotament percutat.

m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumătăţi de corp. Aceasta poate să fie flască sau
spastică. Ea survine în hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În
cazul în care mobilitatea este doar partial pierdută, vorbim de hemipareză.
Tratament:
- se indică tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.

n. Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se confunda


cu paralizia generală de care se diferenţiază, prin păstrarea funcţionalitaţii unei părţi a
corpului.
Tratament:
- este specific paraliziilor;

o. Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului unor


celule, ţesuturi, structuri nervoase sau organe cu consecinţe însemnate asupra
funcţionabilităţii acestora sau prin lezarea centrilor nervoşi. Atrofia nervilor poate apare în
consecinţa bolilor cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatită, musculare, senile etc.
Tratament:
- masaj manual circulator pe tot organismul;
- aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de aceşti nervi;
- după primele 3 şedinţe de masaj se va continua cu masajele circulatorii crescând în
intensitate, se va insista pe masajul abdominal în funcţie de respiraţie ca ciclu respirator
consecutiv al pacientului, se vor urmări nervii pe traiectul lor în mişcări aplicate cu policele,
fricţiuni, frământări uşoare, tapotamente.
- infraroşii;
- vibraţii;
- duş scoţian, rece-cald-rece.

19
p. Dupuytrenul - Este o boală caracterizată prin diminuarea volumului unor celule ce
au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o nouă formă, denaturată, a mâinii, aceea
de gheară.
Tratament:
- kinetoterapie cu executarea de mişcări ale membrelor din articulaţia
umărului, apoi a degetelor;
- infraroşii;
- masajul general al spatelui, forma uşoară, a coloanei vertebrale, coborând pe membrul
afectat cu mişcări circulare, apoi fricţiuni, cu insistenţă pe zona palmară şi a degetelor, cu
predilecţie asupra spaţiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua de
la vârf către palmă. Masajul se va încheia prin scuturări, vibraţii ce cuprind întreg membrul
afectat de la vârful degetelor până la articulaţia de bază, apoi centura de comunicare şi în
sfârşit coloana vertebrală în zona centurii (scapulare).

r. Scleroza - Este înlocuirea unui anumit ţesut parenchimatos specific prin ţesut
conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezintă o modalitate de reparaţie a unor
ţesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea ţesutului funcţional cu ţesut conjunctiv, se
produce o scădere a capacităţii funcţionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se
referă la pereţii arteriali.
Tratament:
- se tratează ca fîbroza cu deosebirea că, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de
a fortifica şi nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o zonă fără răspuns al
nervilor.

s. Scleroza multiplă sau scleroza în plăci - Este o afecţiune neurologică, care se


caracterizează în funcţie de locul unde este instalatâ şi în care se găseşte ca focar procesul
de demielinizare, precum şi de gradul întinderii ori de numărul plăcilor diseminate în întreg
sistemul nervos.
Mielina = substanţă albă de origine lipidică - grăsimi constituite din alcooli şi acizi graşi
- care intră în alcătuirea tecii unor nervi.
Boala de regulă se manifestă prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasă, abolirea
reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Mişcări clonice involuntare ale globilor
oculari, nevrită optică etc.
Tratament:
- acelaşi ca la scleroză.
- masaj de reglare a metabolismului.
Concluzie : în tratamentele pe care omul şi le aplică se recomandă să nu lipsească
tratamentul de bază: masajul -cel mai eficace şi natural tratament uitat parcă de toată
lumea, de medici chiar şi de bolnavi, dar care intervine atât de benefic în rezolvarea
problemelor de sănătate. În Orient oamenii sunt mult mai sănătoşi decât noi pentru că
practică masajul. Noi de ce n-am putea?

7. AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI


20
I. BOLI DE NUTRIŢIE

a. Oboseala - Este o stare trecătoare de epuizare musculară sau nervoasă, apărută


după o activitate intensă şi îndelungată (fără antrenament) sau după o boală acută (febră)
sau cronică (anemie).
Oboseala marcată creează rezistenţă scăzută la infecţii, datorită mijloacelor scăzute de
apărare (reglate de nervi).
Oboseala este cauzată de:
- acumularea produşilor de catabolism în muşchi, în celulele nervoase (acidul lactic şi
dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau chiar din cauza producerii
cataboliţilor din organism într-un ritm mai accentuat decât pot fi oxidaţi şi eliminaţi;
- lipsă de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;
- intoxicaţii cu produşi catabolici (uree) care împiedică funcţionarea celulelor musculare
sau nervoase.
Oboseala nervoasă o precede pe cea musculară.
Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz de epuizare şi
supraîncordare, sau cronice: în surmenaj, suprasolicitare sau boli cronice consumptive.

b. Epuizarea este facilitată de unele stări predispozante ca debilitatea fizică, astenia,


convalescenţa după boli cronice, tulburări glandulare, boli decompensate ale inimii, inaniţia
(foame), malnutriţie, subnutriţie, etc.
Tratament:
- repaus imediat şi total;
- linişte şi izolare;
- încălzirea corpului;
- administrarea de substanţe întăritoare, sucuri naturale de fructe sau legume dulci,
băuturi dulci şi calde, vitamine, tonice cardiace (mierea de albină, polen).
- exerciţii uşoare de respiraţie şi inhalaţii.
- masajul este recomandat în zilele următoare pentru a ajuta la refacerea organismului.
Mişcările vor fi blânde şi superficiale la început pentru activarea circulaţiei şi calmarea
sistemului nervos.

c. Surmenajul - este o stare de oboseală cronică, cumulativă, manifestată prin


tulburări complexe ce cuprind aproape toate funcţiile vitale ale organismului, dintre care
cele mai pronunţate sunt cele ale sistemului nervos central, şi aceasta datorită faptului că
persoana epuizată face un exces de activitate, forţând nota printr-o supraactivitate la care
nu face faţă, la care se mai adaugă şi greşeli în alimentaţie şi odihnă, lipsa condiţiilor
igienice, muncă exagerată în intensitate, dură sau slab organizată, sau executată fără o
dispoziţie psihică favorabilă etc.
Tratament:
- înlăturarea cauzelor şi a simptomelor;
- masaj complex ca factor de odihnă activă, de recuperare şi recondiţionare.

21
d. Debilitatea fizică - Este o stare de slăbire a organisrnului care este de obicei
consecinţa unei subnutriţii sau a unei boli îndelungate.
Organismul fizic este puţin rezistent la orice formă de efort.
Tratament:
- odihna activă,
- kinetoterapia,
- alimentaţia raţională,
- mişcări profunde de respiraţie,
- masaj general trofic primele 3 şedinţe mai uşoare, după care intensitatea va creşte în
scop energizant,
- infraroşii după primele trei şedinţe de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,
- vibroterapie.

e. Obezitatea - Este o stare patologică, un sindrom metabolic constând în creşterea


excesivă a ţesutului lipidic (grăsos).
Cauza provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai
mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentaţie.
Ea este favorizată şi de lipsa de mişcare (sedentarism), atunci când persoana nu
favorizează consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea este cauzată de o tulburare
endocrină (hormonală) cu origine hipofizară, tiroidiană, suprarenală sau diminuarea
funcţiilor glandelor genitale.
Manifestarea acestei dereglări este vizibilă prin mărirea volumului şi greutăţii corpului.
Greutatea ideală a corpului este egală cu atâtea kilograme câţi centimetri înălţime are
corpul respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înalţime optim ar fi 70kg. Din această
cifră se pot scade până la 10 kg sub vârsta de 20 de ani şi putem adăuga ceva de până la
maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferenţiere în funcţie de
sex (la femei se scad circa 5 kg.).
Tratament:
-alimentaţia raţională reducând caloriile în toate cazurile până la 1000- 1200 de calorii
pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, făinoase şi grăsimi),
consumând de preferinţă multe salate de legume, care umplu stomacul şi creează senzaţia
de saţietate fără un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alături de
legume vor completa necesarul de vitainine şi săruri.
- combaterea constipaţiei;
- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;
- mişcare multă, plimbări;
- kinetoterapie;
- masaj manual general efectuat la început cu mişcări uşoare, continuând mai apoi cu
mişcări din ce în ce mai energice şi profunde, fricţiuni, frământări, tapotament, rulat şi
cernut şi încheiat cu vibraţii.

f. Celulita - Este o inflamaţie a ţesutului celular subcutanat, sau din jurul organelor,
apărută independent sau ca o complicaţie la boli infecţioase.
Celulita este mai răspândită la femei decât la bărbaţi, întrucât ele au mai mult ţesut
conjunctiv decât bărbaţii. Celulita nu trebuie confundată cu adipozitatea, depusă în ţesutul
conjunctiv dintre piele şi muşchi. De regulă celulita se instalează la ceafă, formând câte o

22
mică cocoaşă cauzatoare de suferinţe locale sau la distanţă (cauzate de tulburări
circulatorii, iritaţii al e nervilor locali, etc.) pe maxilare şi sub bărbie, formând bărbia dublă;
la spate unde poate provoca mari dureri în deosebi la nivelul coloanei vertebrale pe care o
poate înconjura cu infiltraţii celulitice (deseori comprimând ramurile nervoase si vasele de
sânge care tranzitează regiunea afectată). Cea mai obişnuită zonă de depunere a celulitei
este zona şoldurilor şi coapselor.
Celulita coapselor, genunchilor şi a gleznelor este cea mai răspândită, de regulă, dar nu
este ocolită nici partea de sus a braţelor, zonă foarte sensibilă la atingere, sau în jurul
cicatricelor postoperatorii.
Celulita se manifestă prin mărirea volumului ţesutului subcutanat, dându-i un aspect de
umflare, apariţia de noduli care se simt la pipăit şi care cu timpul se pot transforma în
adevărate plăci celulitice, mărirea sensibilităţii la ciupit printr-o durere mai vie, diminuarea
mobilităţii pielii şi dificultatea de a forma un fald prin ciupire şi atunci când se formează,
are un aspect neregulat ca o coajă de portocală sau ca o conopidă.
De multe ori celulita se prezintă însoţită de alte manifestări, inestetice şi ele la rândul lor
la fel ca celulita, care pot fi luate ca afecţiuni separate şi care acum apar drept complicaţii.
Acestea sunt:
- varicozităţile - vinişoare colorate la nivel de coapsă determinate de presiunea nodulilor
celulitici care au provocat staze venoase şi de congestie locală asupra venelor superficiale,
care îşi pierd elasticitatea;
- echimozele - pată de mărime şi culoare diferită apărută în urma unei hemoragii
subiacente, de regulă roşie-violacee obţinută în urma unei loviri;
- vergeturile - o ruptură a fibrelor elastice ale dermului datorită unor extensii a ţesutului
subcutanat provocate de nodulii celulitici.
- tulburări de circulaţie, datorită celulitei picioarelor care la nivel de genunchi şi glezne în
special blochează circulaţia, având ca rezultat picioare reci şi umflate ori de multe ori roşii.
Cauzele celulitei sunt:
- alimentaţia prea abundentă şi prea bogată în calorii;
- consumul unui număr prea mare de medicamente fară o necesitate absolută;
- excesele de ceai, cafea, alcool, tutun;
- consumul unei cantităţi insuficiente de lichide zilnice;
- dezechilibrul endocrin, proasta funcţionare a ovarelor, tiroidei şi hipofizei;
- viaţa sedentară, suboxigenarea;
- tulburări intestinale (constipaţia sau colita), şi hepatice;
- tensiuni nervoase, depresii nervoase, oboseala, surmenajul;
Tratament:
- înlăturarea cauzelor;
- alimentaţia raţională;
- mişcări de respiratie şi inhalarea de oxigen;
- kinetoterapie;
- mişcare;
- odihnă suficientă;
- vibromasajul;
- masajul executat la început cu mişcări uşoare, celulita fiind o afecţiune cu sensibilitate
deosebită la durere şi cu echimoze ce se formează la presiuni mici.

23
Masajul va fi aplicat general, cu scopul de a activa circulaţia sanguină şi de drenaj limfatic
dar totodată şi anticelulitic în zonele afectate.
Astfel masajul cefei va consta din netezire, frământat, fricţiuni şi tapotament, mişcările se
vor face de sus în jos, până la baza gâtului şi peste umeri. Atenţie la frământatul care se face
numai în părţile de jos, posterioare, ale gâtului. Fricţiunea se va face prin mişcări circulare
cu vârful degetelor, după care se aplică un tapotament uşor urmat din nou de o ultimă serie
de neteziri.
Coborând spre umeri, frământaţi-i ascendent, închideţi ieşind cu o netezire şi coborâţi pe
braţe, care după ce aţi aplicat netezirea şi petrisajul bicepşilor putem insista cu fricţiuni pe
zona cu celulită, dar atenţie la durere; dacă zona ne permite putem adăuga rulatul
muşchilor, dacă nu, rămânem la fricţiunile circulare terminând prin netezire.
Spatele cuprins de celulită merită o atenţie deosebită. Faceţi după neteziri, mişcări şi
fricţiuni circulare în jurul omoplaţilor, mişcări profunde, tapotamente, presiuni de-o parte şi
de alta a coloanei vertebrale, masaj prin mişcări auxiliare asupra coloanei vertebrale şi
netezirea finală.
Masajul feselor şi al şoldurilor. Se vor lucra anticelulitic, pentru înlăturarea depozitelor
adipoase, cu mişcări tonifiante, ciupituri, petrisaj, fricţiuni, tapotamente.
Coborând la membrele inferioare, după aplicarea netezirilor faceţi fricţiuni circulare şi
fricţiuni cu pumnul pe talpă, framântaţi gamba părăsind zona cu netezire.
Pe partea anterioară începeţi tot de sus în jos, de la gât, partea de după urechi spre
umeri; după netezire aplicaţi fricţiuni circulare urmate de frământări la baza gâtului. Nu
uitaţi fricţiunile aplicate la articulaţia umărului.
Masajul pectoralilor la bărbaţi, respectiv al „decolteului" la femei începând de la stern
spre umăr, evitând zona sânilor, care beneficiază de un masaj separat prin netezire şi
mişcări de fricţiune uşoare, evitând mişcările traumatizante.
Toracele se continuă cu fricţiuni după netezire cu care se şi termină în final. Pe abdomen
netezirea se lucrează mai întâi din regiunea subombilicală în sus dar apoi şi în spre
înăuntru cu pomire din acelaşi loc, subombilical, apoi în spre lateral în jos. împotriva
celulitei vom aplica frământatul insistând cu podul palmei şi cu rădăcina mâinii, circular în
jurul ombilicului în cercuri mai mari şi mai mici. Tocatul, tapotamentul se va executa uşor,
cu vârful degetelor.
Asupra coapselor se începe cu o netezire lungă pornind de la genunchi, ascendent.
Apucaţi coapsa cu mâinile de o parte şi de alta ca o brăţară şi faceţi o alunecare ascendentă.
Dacă pacientul nu prezintă varice, recurgeţi la frământări, rulări, tapotări, ciupituri, dacă
are varice.
faceţi numai neteziri şi fricţiuni. Genunchiul trebuie lucrat conştiincios pentru
îndepărtarea stratului de celulită şi depozitelor de grăsimi, prin ciupit, frământat, cernut şi
netezire finală. Gamba va fi lucrată în special pe muşchii gemeni, muşchii tibiali anteriori,
iar pe creasta tibială aplicaţi neteziri ascendente. Piciorul cu laba va suporta mai întâi
masajul fiecărui deget în parte după care urmează o scuturare a fiecăruia. Netezirile se
aplică pe partea de deasupra, fricţiunile la câlcâi. De asemenea se va acorda o importanţă
deosebita regiunilor perimaleolare.
Dacă nu stăpâniţi bine tehnicile, este mai bine ca masajul să fie făcut de o persoană de
specialitate. Cel masat are o senzaţie plăcută, dar cel care masează, mai ales dacă nu este
antrenat, va fi uşor istovit. Este o meserie grea care cere îndemânare, forţă şi tehnică. În

24
Japonia, unde masajul are o tradiţie veche, formarea unui maseur necesită 7 ani şi de obicei
este o meserie care se moşteneşte din tată în fiu.

g. Guta sau podagra - Este o boală metabolică, de nutriţie, cauzată de consumul frecvent
de carne (mai ales vânat şi organe). Se caracterizează prin creşterea acidului uric în sânge şi
depunerea sărurilor sale, uraţii, în ţesutul cartilaginos în special la articulaţiile mici de la
mâini şi picioare. Aceste depozite de uraţi duc la apariţia de mici noduli cu consistenţă dură,
de acid uric, calciu, colesterol, numiţi tofi gutoşi. Acest proces provoacă inflamaţii care stau
la originea crizelor dureroase.
Boala se manifestă prin dureri, febră, frisoane, inflamaţia şi pigmentarea roşu-violaceu a
zonei afectate, pierderea funcţionalităţii.
Pentru că se aseamănă mult cu o artrită reumatismală, boala mai poartă numele de
„artritism" sau gută viscerală, producând şi manifestări alergice cu tulburări digestive,
musculare, renale etc. Guta cu nodulii specifici se instalează la pavilionul urechii,
extraarticular, cu localizare pe tendoane şi sinoviale (rotulă, tendonul lui Achile, craniu), dar
şi nodulii articulari, de regulă localizaţi pe haluce sau pe degete – cauzând deformări sau
chiar distrugeri de articulaţii, fistulizări, distrucţii osoase cu formare de geode. Ca atare
guta are două forme: articulară şi abarticulară.
Tratament:
- reglarea alimentaţiei, renunţarea la carne şi înlocuirea ei printr-un consum lacto-
vegetarian, consumul sucurilor naturale obţinute în casă; consum de ceaiuri din plante
diuretice şi regulatoare a metabolismului.
- kinetoterapie;
- masaj manual indicat la artrite.

h. Diabetul zaharat - Este o boală metabolică, de nutriţie, caracterizată prin creşterea


glucozei în sânge (hiperglicemie) şi eliminarea ei prin urină (glicozurie).
Se manifestă prin polidipsie (sete exagerată), polifagie (foame exagerată) şi poliurie
(urinare excesivă). Dacă nu este instituit un tratament corespunzător pot surveni
complicaţii grave, ireversibile. Este o incapacitate a organismului de a utiliza glucoza, care
de altfel constituie principala sursă de energie pentru majoritatea ţesuturilor. Aceasta se
datorează incapacităţii pancreasului endocrin de a sintetiza insulina unul din hormonii
importanţi secretaţi de acesta.
Tratament:
- alimentaţia raţională, dietă prin reglarea consumului de glucide.
- masaj care să ajute la stimularea procesului de ardere din organism, deci consumul în
exces de glucoză sau pentru evitarea şi eliminarea depozitelor de grăsime; masaj pentru
buna circulaţie sanguină şi limfatică; masaje reflexe;

II. BOLILE REUMATICE DE TIP INFLAMATOR

a. Artritele - sunt afecţiuni reumatismale de tip inflamator manifestate la articulaţii,


îndeosebi articulaţiile mici, de la mâini şi degete în mod predominant la femei şi copii.
Boala debutează ca o infecţie, cu febră, inflamaţii articulare, transpiraţii, roşeaţă şi
căldură locală, dureri articulare. Cauza este de origine infecţioasă.

25
Tratament:
- pe lângă tratamentul cu antibiotic, se vor consuma sucuri naturale din legume şi fructe.
- antiinflamator se fac badijonări cu frunze de varză dulce, local timp de 4 ore;
- masaj de prevenire a hipertrofiei musculare locale, calmarea circulaţiei sanguine,
tonifierea tegumentelor afectate, îndepărtarea inflamaţiilor şi drenaj limfatic. Manevrele se
execută cu prudenţă în funcţie de limita de suportabilitate a pacientului. Netezirea se
execută cu degetele, se continuă cu fricţiuni, insistând la mâini asupra muşchilor dintre
metatarsiene şi la nivel de falange, cu pulpa policelui, urmată de frământări şi ciupituri iar
acolo unde dimensiunea musculaturii o permite, se vor aplica şi tapotamente mai uşoare
sau baterea cu procedee mai blânde: frământare, cute plescăit, percutat.

b. Poliartrita reumatoidă - Este o afecţiune cronică inflamatoare ce vizează mai


multe articulaţii. Ea se manifestă prin dureri articulare, redori articulare, tumefieri
articulare fusiforme, hipotrofie musculară.
Tratament:
- masaj la fel ca mai sus;
- kinetoterapie pentru păstrarea mobilităţii articulare;

c. Spondilita anchilopoetică - Este o boală inflamatorie reumatismală – autoimună-


cu afectare coloanei vertebrale, a articulaţiilor sacro-iliace, şi rareori a articulaţiilor
membrelor. Este predominantă la bărbaţi.
Boala se manifestă cu dureri la nivelul coloanei şi al articulaţiilor sacroiliace; limitarea
mişcărilor, hipotrofie musculară şi tendinţă la cifoză dorsală. În faze avansate se instalează
anchiloza coloanei vertebrale, prin sudarea vertebrelor între ele, datorată unor formaţiuni
osoase numite sindesmofite.
Tratament:
- după puseul acut şi tratamentul cu antibiotice:
- infraroşii;
- masaj de întreţinere a mobilităţii coloanei, şi prevenirea atrofiei musculare
paravertebrale, diminuarea durerilor, a cotracturilor musculare, îmbunătăţirea circulaţiei
sanguine. În acest scop se aplică un masaj blând şi relaxant. După o netezire calmantă,
frământatul în cută cu intensitate mică, vibraţii. Pentru tonus şi excitabilitate când durerile
au mai cedat după câteva şedinţe, se pot aplica şi frământări mai energice, tapotamentul,
tocatul, iar la zona lombară bătătoritul.

d. Bursita - Este o afecţiune inflamatorie provenită de la BURSA SEROASĂ (o


formaţiune anatomică ce se aseamănă cu un sac închis ce conţine lichid care permite
lubrefierea articulaţiilor). Are rol de a diminua frecarea dintre muşchi sau tendoane şi
planul osos.
Tratament:
- masaj local aplicat ca pentru reumatism în zona afectată.

III. BOLILE REUMATICE DE TIP DEGENERATIV

a. Artroza - Este o afecţiune degenerativă a ţesuturilor cartilaginoase şi osoase ce


formează articulaţia. Suferinţele articulare sunt favorizate (odată cu înaintarea în vârstă) de

26
uzura datorată presiunii şi frecării suprafeţelor articulare; cartilajul devine mai subţire,
suprafeţele neregulate, ca atare spaţiile articulare mai înguste. Pe marginea acestora
se poate depune calciu sub diverse forme, ciocuri, pinteni, punţi, care se pot vedea prin
radiografii. Aceasta se poate instala la persoanele în vârstă, dar şi la tineri, la sportivi, la
persoanele care depun efort fizic, cu repetare îndelungată, la persoanele supraponderale.
Una din localizările frecvente este coloana vertebrală - SPONDILOZA, la genunchi
(gonartroza) , articulaţie coxo-femurală (coxartroza), articulaţiile degetelor, etc.
Cauza acestor boli este pe de-o parte vârsta, dar şi traumatisme şi microtraumatisme
repetate, tulburări metabolice şi endocrine.
Tratament:
- kinetoterapie după remisiunea fazei dureroase;
- masaj în vederea reducerii durerilor, a contracturilor şi miorelaxant în manevre blânde,
uşoare, în zona afectată, continuând cu fricţiuni şi frământări în cută, în funcţie de
suportabilitatea pacientului. Vibraţiile se fac cu vârful degetelor.
- infraroşii.

b. Artroza cervicală - Se manifestă cu dureri în zona posterioara a gâtului, a cefei şi


contractura musculaturii cervicale. De asemenea, mai pot fi prezente şi tulburări circulatorii
şi neurologice generatoare de cefalee (dureri de cap) vertij (ameţeli), acufene (zgomote,
ţiuituri în urechi), şi chiar tulburări de vedere. Durerile mai pot radia şi în membrele
superioare, generând nevralgia cervicobrahială. Una din manifestările frecvente a
spondilozei cervicale este torticolisul (gâtul înţepenit).
Tratament:
- vezi mai sus.

c. Artroza lombară - Se poate manifesta clinic prin: lombalgie acută,


lombalgie cronică şi lombosciatică (atunci când durerea din zona lombară
radiază de-a lungul nervului sciatic). Lombalgia s-a studiat la lumbago.

d. Lombosciatica - se manifestă cu dureri lombare instalate brusc, in


timpul ridicării unei greutăţi, sau la redresarea coloanei vertebrale; în alte
cazuri durerea se instalează lent, accentuându-se progresiv. Din zona
lombară durerea iradiază spre unul din membrele inferioare. Când este
afectată rădăcina L 5 iradierea durerii este pe faţa posterioară a coapsei, faţa
externă a gambei şi faţa dorsală a piciorului. Când este afectată rădăcina S-
1, durerea iradiază pe faţa posterioară a coapsei, a gambei şi a plantei
piciorului. Există parestezii, contractură musculară lombară şi limitarea
mişcărilor coloanei vertebrale şi a membrului inferior afectat.
Tratament:
- repaus pe pat tare;
- vibromasaj;
- kinetoterapie; tonifierea musculaturii abdominale;
- combinarea masajului specific leziunilor musculo-ligamentare cu cel
specific afecţiunilor neurologice (în sciatică);

27
e. Artroza genunchiului sau gonartroza - Este o afecţiune degenerativă
-inflamatorie (sau mai degrabă consecinţa unei inflamaţii a ţesuturilor moi
ale genunchiului). Afecţiunea se manifestă deobicei la persoanele de peste
50 de ani prin: dureri la primele mişcări după
ridicarea din pat sau în legătură cu schimbările meteorologice, contractură
musculară, hipertrofia musculară, mai ales la nivelul cvadricepsului, reacţia
sinovială (sinovită) cu hidrartroză.
Tratament:
- reducerea greutăţii corporale;
- masajul se aplică la genunchi şi coapsă prin neteziri cu palmele, fricţiuni
cu rădăcina mâinii, frământări în cută combinate cu cernut saumrulat şi
tapotament energic sub formă de tocat sau bătătorit. Se insistă
pemcvadriceps pentru prevenirea hipertrofiei ce afectează acest muşchi.
Masajul articular al genunchiului constă în neteziri, fricţiuni şi se încheie cu
trageri în caz că nu avem prezent fenomenul de congestie sau hidrartroză.

f. Hidrartroza - Este o acumulare de lichid în sinovie şi destinderea


articulaţiei într-o umflătură nedureroasă.
Este cauzată de entorse, distensii, ruptură de menisc, oboseli ale
muşchilor solicitaţi în exces şi respectiv a articulaţiei - cu precădere a
genunchiului, mai poate apare în reurnatism, TBC, etc.
Tratament:
- comprese locale;
- vibroterapia;
- masaj adjuvant pentru circulaţia venoasă şi limfatică prin mişcări
executate atât asupra articulaţiei cât şi asupra musculaturii învecinate prin
netezire, frământări, presiuni, tapotamente cu degetele.

g. Redoare - Este o înţepenire, o imobilitate a unei articulaţii cauzate de


traumatisme locale, artroze, tratamente greşite, imobilizări prelungite
(aparat gipsat, poziţie inadecvată timp îndelungat etc.).
Se manifestă prin dureri locale, impotenţă funcţionala superficială.
Tratament:
- kinetoterapie;
- masaj pentru favorizarea circulaţiei sanguine şi elasticizarea articulaţiei,
a ligamentelor şi a musculaturii din zonă. Se vor aplica neteziri, fricţiuni
circulare, tapotamente, frământări pe muşchi, ciupiri.

28

S-ar putea să vă placă și