Catelusul Schiop

Catelusul schiop Doi frati cuminti
De Elena Farago De Elena Farago

Eu am numai trei picioare, Noi suntem doi fraţi, în casă
Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop, Şi nu ne certăm deloc,
Râd când mă-ntâlnesc copiii, Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi mă cheamă „cuciu şchiop”. Şi cuminţi în orice loc.

Fraţii mei ceilalţi se joacă Avem hamuri, cerc şi minge,
Cu copiii toţi, dar eu Când pe-afară ne jucăm,
Nu pot alerga ca dânşii, Iar când plouă, ori când ninge,
Că sunt şchiop şi cad mereu! Liniştiţi în casă stăm.

Şi stau singur toata ziua Şi cu jucării frumoase
Şi plâng mult când mă gândesc Ne jucăm tot amândoi,
Că tot şchiop voi fi de-acuma Pe când mama noastră coase,
Şi tot trist am să trăiesc. Ori citeşte, lângă noi.

Şi când mă gândesc ce bine Mama noastră ne vorbeşte
M-aş juca şi eu acum, Şi ne mângâie duios,
Şi-aş lătra şi eu din poartă Iară seara ne citeşte
La copiii de pe drum! Ori ne spune-un basm frumos.

Cât sunt de frumoşi copiii Şi ne-nvaţă lucruri multe,
Cei cuminţi, şi cât de mult Şi frumoase, stând cu noi,
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii, Şi îi place să ne-asculte
Să mă joc şi să-i ascult! Când vorbim noi amândoi…

Dar copiii răi la suflet Şi în gândul nostru-ntruna
Sunt urâţi, precum e-acel Auzim povaţa ei:
Care m-a şchiopat pe mine, – Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi nu-i pot iubi defel… Şi fiţi buni, copiii mei!

M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior, Parintii mei
Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta, De Elena Dragos
De credeam că am să mor…
Părinţii mei sunt oameni buni,
Acum vine şi-mi dă zahăr Şi dragi îmi sunt părinţii mei.
Şi ar vrea să-mi fie bun, Căsuţa noastră cu minuni
Şi-aş putea să-l muşc odată Se-ascunde-n umbra unor tei.
De picior, să mă răzbun, E leagănul a trei copii
Căsuţa albă cu pridvor.
Dar îl las aşa, să vadă Ne poartă grijă, zi de zi,
Răul, că un biet căţel Părinţii noştri iubitori.
Are inima mai bună Când vom fi mari, de vom pleca
Decât a avut-o el. Din locul drag şi cunoscut,
Cinstiţi părinţi, nu vom uita,
Cum v-aţi trudit şi ne-aţi crescut.
Cantec Bunica
De George Cosbuc De Otilia Cazimir
A venit un lup din crâng, Când vântul copacii îndoaie

Și-alerga prin sat să fure Și plouă, și-i vânt, și ni-i frică
Și să ducă în pădure Fugim la bunica-n odaie
Pe copiii care plâng. Noi, două surori și-o pisică.
Și-a venit la noi la poartă Acolo-i călduț și-i tăcere
Și-am ieșit eu c-o nuia; Divanul bătrân dintre uși
-“Lup flămând cu trei cojoace Cu vechile lui lăicere
Hai la maica să te joace”- Ne-așteaptă cu cărți și păpuși.
Eu chemam pe lup încoace, Bunica ne iese-nainte
El fugea-ncotro vedea. Cu zâmbetul cald de bunică
Hei! Care mi-a fost mai cuminte?
Ieri pe drum un om sărac Fetițele ori tu pisică?
Întreba pe la vecine: Când vântul copacii îndoaie
-“Poartă-se copiii bine? Și plouă, și-i vânt, și ni-i frică
Dacă nu să-i vâr în sac!” Fugim la bunica-n odaie
Și-a venit la noi la poartă Noi, două surori și-o pisică.
Și-am ieșit eu și i-am spus: Acolo-i călduț și-i tăcere
“-Puiul meu e bun și tace, Divanul bătrân dintre uși
Nu ți-l dau, și du-te-n pace! Cu vechile lui lăicere
Ești sărac, dar n-am ce-ți face! Ne-așteaptă cu cărți și păpuși.
Du-te, du-te!” Și s-a dus. Bunica ne iese-nainte
Cu zâmbetul cald de bunică
Și-a venit un negustor Hei! Care mi-a fost mai cuminte?
Plin de bani, cu vâlvă mare, Fetițele ori tu pisică?
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubește mama lor.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit și l-am certat: Cum treci strada?
-“N-ai nici tu nici împăratul De Ileana Bumbac
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat, că-i mare satul: Cum treci strada?
Pleacă, pleacă” Și-a plecat. Uite cum
Semaforu-ţi iese-n drum,
Ochiul roşu spune”Stai!”
Ochiul verde zice”Hai!”
Toamna Drumu-i liber, poţi să treci…
De Demostene Botez Pietoni trec zeci şi zeci
Nu uita de semafor
Toți acei ce-ntreaga vară Trec maşinile de zor
Au lucrat din zori în seară, Strada nu-I o glumă, deci,
Toamna au roade bogate Cu atenţie să mergi
Au și fructe, și bucate , Nu în fugă, nu distrat,
Mere, De părinţi eşti aşteptat!
Pere,
În panere.
Prune
Bune
Și alune,
Și gutui
amărui,
Cu puf galben
Ca de pui.
Și tot felul de legume,
De nu le mai știi pe nume.
N-ai batista? Prietenii
De Elena Dragos De Dan Faur
Zice fata: n-am ce-i face, Dis-de-dimineață,

Nasul smiorcaie si pace Trei prieteni mă răsfață:
- N-ai batista? Apa, peria, săpunul.
- Cum sa n-am! Mi-s prieteni toți, ca unul.
Sare fata-nbujorata:
- Am si inca-i si brodata! Apa-mi zice:
Zice frate-sau Mihai Vin la mine,
Minte vrand ca s-o invete: Să te spăl cum se cuvine!
De-o pastrezi de frumusete, Să te mângâi pe-ndelete,
Este ca si cind n-o ai! Cu săpun și cu burete.
Joaca asta cu clăbucul,

Chiar de-mi gâdilă năsucul,
Vreau sa cresc voinic Tare-mi place.
De Valeria Boiculesi Las' să joace
Ca pe-o pajiște pe față
Daca vreau sa cresc voinic Că-i doar dis-de-dimineață.
Fac gimnastica de mic:
Vine apoi și periuța,
Trec in pas alergator, Dar deodată și dispare.
Sar voios intr-un picior... Unde-o fi?
Ma opresc, respir usor, Păi se dă huța
Intind bratele si zbor! Peste dinți, voioasă tare
Mamei sa-i fiu de-ajutor

Bat apoi acest covor...
Ma opresc, respir usor, Primavara
Intind bratele si zbor. De Vasile Alecsandri
Toata lumea e a mea, A trecut iarna geroasă,

Cind m-asez jos la podea! Câmpul iar a înverzit
Asta-i doar un inceput... Rândunica cea voioasă
Ia priviti cit am crescut! La noi iarăși a sosit.
Daca vrei sa cresti voinic, Dintr-o creangă-n alta zboară

Fa gimnastica de mic! Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Ghiocelul Turturelele se îngână,

De Grigore Vieru Mii de fluturi vezi zburând
Și pe harnica albină
A ieşit un ghiocel, Din flori miere adunând.
Nimeni nu ştie de el,
Stă în pâclă tremurând: Cântă cucu-n dumbrăvioară
„Singurel sunt pe pământ”. Pe copacul înflorit,
Pâcla în amurg s-a dus, Salutare, primăvară,
Şi ies stelele de sus, Timp frumos, bine-ai venit!
Bucurând pe ghiocel…
„Las-că nu sunt singurel.”
Balada unui greier mic Ce te legeni
De George Toparceanu De Mihai Eminescu
Peste dealuri zgribulite, – „Ce te legeni, codrule,

Peste țarini zdrențuite, Fără ploaie, fără vânt,
A venit așa, deodată, Cu crengile la pământ?"
Toamna cea întunecată. – „De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Lungă, slabă și zăludă, Ziua scade, noaptea crește
Botezând natura udă Și frunzișul mi-l rărește.
C-un mănunchi de ciumafai, - Bate vântul frunza-n dungă -
Când se scutură de ciudă, Cântăreții mi-i alungă;
Împrejurul ei departe Bate vântul dintr-o parte -
Risipește-n evantai Iarna-i ici, vara-i departe.
Ploi mărunte, Și de ce să nu mă plec,
Frunze moarte, Dacă păsările trec!
Stropi de tină, Peste vârf de rămurele
Guturai... Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele
Și cum vine de la munte, Și norocul meu cu ele.
Blestemând Și se duc pe rând pe rând,
Și lăcrimând, Zarea lumii-ntunecând,
Toți ciulinii de pe vale Și se duc ca clipele,
Se pitesc prin văgăuni, Scuturând aripele,
Iar măceșii de pe câmpuri Și mă lasă pustiit,
O întâmpină în cale Veștejit și amorțit
Cu grăbite plecăciuni... Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!"
Doar pe coastă, la urcuș,
Din căsuța lui de humă
A ieșit un greieruș,
Negru, mic, muiat în tuș De pe-o buna dimineata
Și pe-aripi pudrat cu brumă: De Otilia Cazimir
De pe-o „bună dimineaţă”
– Cri-cri-cri, Cu tulpină de cârcel,
Toamnă gri, A sărit un gândăcel
Nu credeam c-o să mai vii Cu mustăţile de aţă.
Înainte de Crăciun,
Că puteam și eu s-adun Alţi gândaci mărunţi şi roşii,
O grăunță cât de mică, Care-şi poartă fiecare
Ca să nu cer împrumut Ochelarii pe spinare,
La vecina mea furnică, Dorm la soare, somnoroşii!
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Și-apoi umple lumea toată Iar pe-un fir de păpădie
Că m-am dus și i-am cerut... Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
Dar de-acuș, În hăinuţa aurie.
Zise el cu glas sfârșit
Ridicând un picioruș, Suie, mândru şi grăbit,
Dar de-acuș s-a isprăvit... Să vestească-n lumea mare:
Cri-cri-cri, – Prea cinstită adunare,
Toamnă gri, Primăvara a sosit!
Tare-s mic și necăjit!
Primavara Gandacelul
De Elena Dragos De Elena Farago
Primăvara a venit – De ce m-ai prins în pumnul tău,

Cu alai de flori albastre Copil frumos, tu nu ştii oare
Și cu cerul însorit, Că-s mic şi eu şi că mă doare
Pe meleagurile noastre. De ce mă strângi aşa de rău?
Hai copile în câmpii
Să fugim să prindem fluturi, Copil ca tine sunt şi eu,
Galbenelor păpădii Şi-mi place să mă joc şi mie,
Pălăria să le-o scuturi Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Că am şi eu părinţi ca tine,
Vara Şi-ar plânge mama după mine,
De Elena Dragos Şi-ar plânge bietele surori,
Din livezi copiii vin
cu margele de rubin ; Şi-ar plânge tata mult de tot
le-au gasit pe ram-perechi Căci am trăit abia trei zile,
si le-atarna la urechi, Îndură-te de ei, copile,
iar curcanii bataiosi Şi lasă-mă, că nu mai pot!
cand vad rosu sunt gelosi.
Aşa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a deschis copilul după
Norii Ce n-a mai fost nimic din el!
De Passionaria Stoicescu
A încercat să-l mai învie
,, Norii, cât sunt ei de nori Suflându-i aripile-n vânt,
Se mai joacă uneori Dar a căzut în ţărnă frânt
Se închipuie copii Şi-nţepenit pentru vecie!
gata de năzdrăvănii
– Eu sunt pasăre de zbor! Scârbit de fapta ta cea rea,
zice- un nor către alt Degeaba plângi acum, copile,
Nor. Ci du-te-n casă-acum şi zi-le
– Eu atunci mă fac Părinţilor isprava ta.
săgeată
şi-am să te ţintesc pe Şi zi-le că de-acum ai vrea
dată. Să ocroteşti cu bunătate,
– De- acesta- mi eşti? Ţi-arăt În cale-ţi, orice vietate,
eu ţie!… Oricât de făr-de-nsemnatate
Buuum! Se-aude deci Şi-oricât de mică ar fi ea!
tărie,
Tunet, Fulger se-tretaie Iarna pe ulita
s-au luat Norii la bătaie De George Cosbuc
Ce ispravă! De ruşine
plâng şi…plouă; ploaia A-nceput de ieri să cadă
ţine Câte-un fulg, acum a stat,
Dar Noroc cu bunul Soare Norii s-au mai răzbunat
care-i cheamă Spre apus, dar stau grămadă
la- mpăcare. Peste sat.
Îi desparte cu o rază
şi la locul lor i- aşează. Sunt copii. Cu multe sănii,
Bine ati venit dragii mei pitici! De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Limbă

Catelusul Schiop

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Catelusul Schiop

Încărcat de

Drepturi de autor:

Catelusul schiop Doi frati cuminti

De Elena Farago De Elena Farago

A venit un lup din crâng, Când vântul copacii îndoaie

Zice fata: n-am ce-i face, Dis-de-dimineață,

Joaca asta cu clăbucul,

Mamei sa-i fiu de-ajutor

Toata lumea e a mea, A trecut iarna geroasă,

Daca vrei sa cresti voinic, Dintr-o creangă-n alta zboară

Ghiocelul Turturelele se îngână,

Peste dealuri zgribulite, – „Ce te legeni, codrule,

Primăvara a venit – De ce m-ai prins în pumnul tău,

S-ar putea să vă placă și