UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: SAPCCPA

Proiect pe tema: "Examenul senzorial comparativ al merelor

Golden Delicious comercializate în rețeaua comercială a mun.
Iași"
 1.Introducere

Laptele praf este un produs alimentar, cu valoare nutritivă ridicată şi cu o gamă largă de
utilizare ca aliment complet recomandat de medicii pediatri în alimentaţia sugarilor, ca o metodă
ideală acolo unde hrănirea la sân nu este posibilă, precum şi în alimentaţia tuturor categoriillor de
vârstă a populaţiei. De asemeni, laptele praf se utilizează în industria cărnii (în compoziţia
prospăturilor), în industria panificaţiei
(pâine,biscuiţi,checuri,cozonaci), la fabricarea îngheţatei, la maioneze, pudinguri, supe (Ciotău
C. 2006).
Acest produs constituie principala formă de conservare a laptelui, care ocupă un loc din ce în
ce mai mare în alimentaţia omului, datorită capacităţii îndelungate de conservare, înlăturând
neajunsurile laptelui lichid uşor alterabil. Laptele crud de vacă face parte din grupa alimentelor
cel mai uşor alterabile. Acest neajuns se explică, în primul rând, prin conţinutul bogat de
proteine, glucide, lipide, săruri minerale şi vitamine, fapt ce constituie un mediu de cultură
foarte favorabil pentru creşterea şi dezvoltarea microorganismelor de contaminare cu acţiune
dăunătoare asupra sănătăţii consumatorilor.
Efectele benefice ale laptelui praf constau, în primul rând, în mărirea perioadei de
conservare; păstrarea calităţii nutritive şi a stării igienice care se realizează în procesul de
deshidratare, prin scăderea procentului de apă de la o medie de 87,5% la 3-5%, fapt ce conferă
laptelui praf o mare stabilitate din punct de vedere microbiologic.
În afara capacităţii îndelungate de conservare, prelucrarea laptelui sub formă de lapte praf
prezintă şi alte avantaje:
● absoarbe întreg surplusul de lapte corespunzător vârfurilor de producţie şi creează rezerve
pentru perioada de iarnă, care este deficitară în producţia de lapte faţă de consumul mărit al
populaţiei;
● concentrează într-un volum mic o mare valoare nutritivă şi asigură concomitent o mare
eficienţă economică la depozitare şi transport;
● face posibilă aprovizionarea cu lapte uşor şi economic a zonelor greu accesibile, creând
avantajul consumatorilor de a se aproviziona la intervale mai mari, precum şi păstrarea
produsului la temperaturi mai ridicate decât cele obişnuite ale laptelui lichid;
 ● favorizează comerţul internaţional la distanţe mari, prin prelungirea perioadei de
conservare şi concentrarea într-un volum mic a unei importante cantităţi de substanţă uscată cu
mare valoare nutritivă.
Prelungirea perioadei de conservare a laptelui prin îndepărtarea apei a preocupat oamenii de
ştiinţă încă de la începutul secolului al XIX-lea. Primele încercări industriale de obţinere a
laptelui praf, prin eliminarea apei cu ajutorul căldurii au fost efectuate de Grűnwald în 1855, iar
răspândirea procedeului a avut loc în perioada anilor 1883-1887 (Costin Gh. 1965).