Teritoriul de astăzi al României a fost locuit începând cu circa acum 40.

000 de
ani, în paleoliticul superior, când popoarele aparținând culturii arheologice
aurignaciene au sosit în estul Europei din Orientul Apropiat: în Peștera cu Oase
din zona Anina au fost găsite astfel unele dintre cele mai vechi rămășițe ale
oamenilor moderni găsite în Europa.[1][2] Fosilele, provenind de la trei indivizi
(numiți de cercetători „Oase 1”, „Oase 2” și „Oase 3”), au fost datate la o vechime
de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate.[3]

Epoca pietrei este reprezentată prin descoperiri arheologice pe tot cuprinsul

țării. În neolitic, pe teritoriul țării era răspândită cultura Cucuteni, o
civilizație care a reprezentat apogeul popoarelor ce trăiau înainte de venirea
triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul
neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt
presupuse neamuri indo-europene.[4]

Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele

descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și
așchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-au găsit și câteva toporașe de mână
lucrate din bolovani de silex și cuarțit, prin tehnica de cioplire bifacială,
caracteristică culturii abbevilliene.[5]

La mijlocul mileniului al VII-lea î.Hr. în SE Europei societatea omenească cunoștea

profunde transformări. Un nou mod de viață aducea achiziții fundamentale pentru
civilizația europeană: agricultură, arhitectură, meșteșuguri, practici funerare.
Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale noii societăți îl reprezintă
apariția plasticii concretizată într-o diversitate de statuete antropomorfe și
zoomorfe. Acestea sunt probabil materializări ale unei complexe vieți spirituale,
ale sacrului.[6] Astfel, pe teritoriul României s-au găsit urme ale unor
civilizații vechi, printre care și Hamangia. Aceasta a fost o cultură a
neoliticului mijlociu din Balcani a cărei evoluție se plasează în a doua jumătate a
mileniului VI î.Hr. Ea s-a dezvoltat în Dobrogea, sud-estul Munteniei și nord-estul
Bulgariei, fiind originară din nord-estul Mediteranei și aparținând unui curent
cultural care cuprinde și culturile Vinča, Dudești și Karanovo.[7] Simboluri ale
acestei culturi sunt Gînditorii descoperiți în 1956 de Nicolae Hartuchi, într-o
necropolă de la Cernavodă se află acum în Muzeul Național de Istorie a României.[8]